Încă o părere despre Viața lui Kostas Venetis

Astăzi am o zi plină ochi, așa că între o întîlnire și altă întîlnire pun o vestă bebelușei și vă las cu un guest post, mai precis cu o recenzie de carte din leapșa pe romane românești pe care am pornit-o acum cîteva luni. Mai am de dat Matei Brunul și Ploile amare, dacă vă tentează vreuna.

Ana-Maria Crivăț mi-a trimis ieri recenzia ei. Iat-o mai jos. Mulțumesc, Ana.

Viata lui Kostas Venetis, Octavian Soviany

N-am mai citit de foarte multa vreme o carte care sa ma socheze, intrige si fascineze in acelasi timp! Nu este o carte pentru oricine, dar daca te hotarasti s-o citesti trebuie sa o traiesti, sa o intelegi, sa o privesti dincolo de detaliile scabroase….care sunt cu nemiluita. E o carte de un naturalism dus la extrem, plina de simboluri si care ti se va dezvalui treptat daca stii sa citesti printre randuri . Dar dincolo de lucrurile astea care, in opinia mea reprezinta meta-textul, se afla adevarata poveste, povestea vietii lui Kostas Venetis pe care il urmarim de mic copil in Grecia natala si apoi, pe masura ce se maturizeaza, in Tucia, Romania, Franta, Austria si in final, Italia.
Ce mi-a placut enorm la aceasta carte este tehnica folosita de Soviany, si anume aceea a povestirii in rama si fiecare poveste apartine unui personaj care l-a influentat pe Kostas in anumite imprejurari ale vietii sale. Aici apare un element comun: toti acesti oameni plini de pacate, tenebrosi.
Cartea abunda si in simboluri, majoritatea dintre ele recurente. Ce mi-a atras mie atentia a fost busuiocul a carui aroma are acelasi efect asupra lui Kostas precum madlena asupra lui Proust si il va insoti pe parcurul vietii sale. De asemenea, alte simboluri sunt cele ale fluturelui si al florii cu care Kostas aseamana firile oamenilor pe care ii intalneste. Acestia sunt, din punctul lui de vedere, oameni cu firi de copil, si, paradoxal, plini de virtuti. Dar sunt si alti oameni despre care el crede ca sunt lasi si cu un caracter impur si ii considera firi de iepure.
Demna de mentionat este constructia cartii, de sus in jos, de la picioare, trecand prin pantece, inima si cap pentru a ajunge la coroana, un alt simbol, de data asta religios.
Viata lui Kostas Venetis este o carte profund filosofica si religioasa fiind cu atat mai surprinzatoare prin antinomiile pe care le creeaza si este foarte important de mentionat faptul ca este si o cronica istorica in care intalnim personaje surprinzatoare si anume banul Mihalache sau Rudolf, mostenitorul tronului Austro – Ungariei, urmasul lui Franz Josef si al lui Sissi.
Finalul cartii este la fel de surprinzator, lasa loc de interpretari si vine sa sporeasca si sa adanceasca misterul ce planeaza asupra lui Kostas. Ca o concluzie, pot spune ca viata fiecaruia dintre noi este o taina si totul depinde de cercul care se misca inainte si inapoi.

Revin curînd cu vești, jocuri și concursuri! Ce cărți bune mai citiți? Eu am una faină pe final, despre India, vă povestesc imediat și despre dînsa!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

5 comentarii

  1. Mie nu imi place sa citesc recenzii inainte de citi cartea sau de a vedea un film… Asa ca am citit postul pana recenzia Anei… Sper sa nu se supere 🙂 Daca vreodata voi citi cartea, ma intorc aici, citesc recenzia si comentez.
    Si sunt curioasa cum ti-ai petrecut ziua plina ochi, Printesa!

  2. Io am am ramas in urma cu cititul, dar am recuperat enorm la filme. Si la filme aici am mers pe o anumita linie, si in ultimele 6 luni am cam devorat chinezarii, asiatisme, anime, animatii si filme, pe care eu cel putin chiar daca sunt animatii, sau banale, sau vorbesc un dialect neinteles pentru unii, sunt pline de acel ceva care lipseste in filmele noastre. Nu mai zic de coloana sonora, dar de ex, in the mood for love, poate fi urmarit si fara replicile actorilor. Pentru mine a fost un moment de revelatie.

    Am ramas cu romanul adolescentului miop, cu procesul lui Kafka, undeva la jumatate si am devorat usor cateva carti de fotografie. Evident. Si ma numesc Rosu a ramas in urma, pentru ca nu reusesc sa ma mai concentrez sa citesc. Si nu stiu sincer de ce….

  3. nu stiu de ce, dar am un sentiment tare ciudat.. parca devine ceva trend treaba asta cu cititorul care da el domne singur de partea „profund filosofica si religioasa” in marea de c…. oare de ce nu se mai scrie ca inainte? fara sa ti se puna pe tava toate magariile pentru a.ti construi caracterul unui personaj demn de urat/iubit! oare de ce? nota: s.ar putea sa ma insel profund, dar asta e, mai mult nu pot :)) sunt fan fraze lungi si magice care, cand le citesti, te fac sa simti ca ai lumea la degetul mic. am zis!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *