Copilul meu nu-mi mănîncă

Aproape o lună întreagă, Sofia n-a vrut să mănînce. De unde înainte hăpăia cu chiot orice piure de carne cu legume sau fructe coapte, acum nimic nu era bun. Nici finger food, nici mămăligi, nici iaurt sau felii de fructe crude. Cum vedea lingura decolînd, cum sigila buzele și începea rotația capului de la stînga la dreapta și viceversa. Am fost cool o săptămînă, apoi m-am panicat. După o lună, pierduse 250 de grame. Nu avea simptome de boală, era veselă, dormea bine. Dar refuza mîncarea. Cu greu accepta o banană la prînz și puțin lapte la culcare. Am chemat pediatrul. I-am făcut un set complet de analize. A ieșit totul perfect. Îmi venea să mă urc pe pereți. Apoi am citit cartea asta: My child won’t eat, de Carlos Gonzales. Și m-am liniștit. A fost exact ce-am avut nevoie să înțeleg și să am răbdare. Peste încă niște zile, am înțeles și ce se întîmpla: i-au răsărit patru dinți noi.

Se mai întîmplă și acum să nu mănînce. O masă, poate două, o zi, sau trei la rînd. De cînd am citit cartea scrisă de Gonzales (pe nerăsuflate, în două ore), nu mă mai frămînt deloc. ȘTIU sigur că o să recupereze. Și o face, mai devreme sau mai tîrziu. Cartea asta a fost balsam pentru minte și suflet. Andra Gheban lucrează la traducerea volumului și m-a rugat să vă povestesc despre ea și să vă întreb dacă vă interesează subiectul și dacă ați cumpăra-o tradusă în limba română.

Vă ofer spre lectură cîteva pasaje, sînt fără diacritice pentru că așa e tradusă cartea, nu am avut timp să le pun.

De ce suntem atât de afectați de faptul că micul nu mănîncă?

In mod logic, mamele isi fac griji pentru sanatatea copiilor lor. Insa la mijloc mai este ceva, ceva ce transforma lipsa poftei de mancare intr-o problema care provoaca mai multa ingrijorare decat tusea sau mucii. Pe de o parte, mama are tendinta sa creada (sau este facuta sa creada) ca ea este vinovata: ca nu a pregatit adecvat mancarea, ca nu stie cum sa i-o dea, ca nu si-a educat copilul cum trebuie… Pe de alta parte, tinde sa o ia ca pe o chestie personala, ca Laura de exemplu:
(…) fiica mea de optsprezece luni, problema e ca nu mananca asa cum trebuie. De multe ori am nervii intinsi la maxim pentru ca ii pregatesc mancarea cu atata dragoste si ea dupa doua lingurite o da afara. Ce pot face ca sa manance asa cum e lasat de la Dumnezeu?

Nu numai ca fiica ei nu are pofta de mancare, dar pe deasupra isi mai si permite sa „dispretuiasca” eforturile mamei in bucatarie. Nu am stiut pana acum ca Dumnezeu avea norme dupa care copiii trebuie sa manance. Sau poate a vrut sa spuna „cum e lasat de la pediatru?”
Aproape toate mamele isi exprima acest sentiment personal zicand: “Nu-mi mananca” in loc de “Nu mananca”. Unele iau aceasta problema ca pe un act ostil din partea copilului: “Imi refuza… fructele”. Multe mame mi-au povestit ca plang atunci cand isi hranesc copiii. Sarmana odrasla se trezeste prinsa intr-un fals conflict emotional. In loc sa se limiteze la simplii termeni de ti-e foame/nu ti-e foame, lupta pentru mancare se poate transorfma intr-o capcana de tipul ma iubesti/nu ma iubesti. Copilul este acuzat ca nu-si iubeste mama, deoarece, pur si simplu nu poate manca mai mult. Si nu de putine ori se insinuiaza sau chiar i se zice direct copilului ca mama nu-l va mai iubi daca nu mananca.

Dar micutii sunt si mai afectati

Familiile, in special mamele, sufera din cauza conflictelor referitoare la mancare. Sufera foarte mult! Una dintre ele scrie: “Este ingrozitor sa-ti fie teama ca se apropie ora mesei”.
Daca mamei ii este frica, ce simte copilul atunci? Oricat de mare ar fi teama dumneavoastra, nu uitati niciodata ca fiul sau fiica dumneavoastra sufera si mai mult. Nu va ia la misto, nu va manipuleaza, nu vrea sa-si demonstreze incapatanarea… Este, pur si simplu terorizat.

Pentru un bebelus, mama reprezinta totul. Este siguranta, dragostea, caldura, hrana. In bratele dumneavoastra este fericit, cand va indepartati, plange cu disperare. Cand are o nevoie, o dificultate, doar trebuie sa planga si mama apare imediat ca sa o rezolve. Insa, de la o vreme incoace, ceva merge prost. Plange pentru ca a mancat prea mult, iar mama in loc sa-l asculte, incearca sa-l oblige sa manance si mai mult. Si de fiecare data situatia se inrautateste: de la insistente blande de inceput, se trece treptat la tipete, plansete si amenintari. Copilul dumneavoastra nu poate intelege de ce. El nu stie ca a mancat mai putin sau mai mult de cat zice in carte sau pediatrul, sau decat mananca fiul vecinei. El nu a auzit vorbindu-se despre calciu, fier sau vitamine. Nu poate intelege ca dumneavoastra credeti caa faceti totul pentru binele lui. Doar stie ca il doare burta de la atata mancare si cu toate astea dumneavoastra nu incetati sa-i dati. Pentru el, acest comportament al mamei sale este la fel de imposibil de inteles ca si daca l-ati bate sau l-ati lasa dezbracat in balcon o noapte intreaga.
Multi copii petrec ore intregi, uneori chiar si sase ore pe zi “mancand”, sau mai exact luptandu-se cu mama lor in fata unei farfurii cu mancare. Nu stiu de ce. Nu stiu cat va dura (sau mai exact cred ca va dura la nesfarsit). Nimeni nu le da dreptate si nimeni nu-i incurajeaza. Persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lume, singura persoana in care pot avea incredere, pare ca s-a intors impotriva lor. Intrega lor lume se ruineaza.

Care e esența cărții lui Gonzales? Asta:

Ideea de a nu obliga copilul sa manance, care este axa centrala a acestei carti, nu trebuie considerata ca “o metoda de a deschide apetitul”, ci ca o manifestare a dragostei si a respectului fata de copilul nostru. Neobligandu-l, va continua sa manance la fel, insa fara suferintele si luptele care erau nelipsite la fiecare masa.

Și o glumă:

Unul din marile mituri ale nutritiei este „trebuie sa mananci ca sa te faci mare”. Multa lume crede ca una dintre consecintele directe ale alimentatiei este cresterea. Nu este asa. Doar in cazuri de subnutritie severa va fi afectata cresterea. Daca veti cumpara un caniche il veti putea mentine cu putine cheltuieli, in timp ce daca veti cumpara un ciobanesc german va fi mult mai costiitoare mancarea pentru caini. Credeti ca daca ii dati caniche-ului multa mancare, acesta va deveni un ciobanesc german?

O realitate:

In primul an, bebelusii se ingrasa si cresc mai repede decat in orice alta perioada din viata extrauterina. In timpul celui de-al doilea an, in schimb, cresterea este mult mai lenta: in jur de 9 cm si doar doua-trei kg. Asa ca se indeplinesc doua dintre cele trei principale aspecte ale consumului energetic: energia necesara pentru miscare creste, pentru ca se misca mai mult copilul, creste de asemenea si energia necesara pentru a se mentine in viata, pentru ca este mai mare. In schimb, energia necesara pentru crestere se diminueaza dramatic ceea ce inseamna ca are nevoie sa manance ori aceeasi cantitate de mancare, ori mai putin. Dupa calculele expertilor, copiii de un an si jumatate mananca putin mai mult decat cei de noua luni; dar acest calcul reprezinta doar o medie, si in realitate multi copii de un an si jumatate mananca de fapt mai putin decat la noua luni. Parintii care nu sunt informati asupra acestui aspect, folosesc un rationament aparent logic: „daca la un an mananca atat, la doi va manca dublul cantitatii”. Rezultatul: o mama care incearca sa-i dea copilului dublul de mancare cand el de fapt are nevoie doar de jumatate sau chiar mai putin. Conflictul este inevitabil si violent.

Cartea vorbește despre metodele copiior de a se apăra de lingurile pline cu mîncare pe care nu o doresc. Despre alergii și intoleranțe. Despre alăptatul la cerere și diversificare.

Și partea mea preferată, soluțiile. Renunță să mai insiști. Renunță la spectacol și jocuri în timpul mesei. La amenințări și recompense. Învață empatia. Și multe alte idei bune, sănătoase, despre cum să-ți tratezi copilul cu respect dar în același timp să nu-ți pierzi mințile cînd vezi consecvența cu care refuză mîncarea.

Așadar, cum vi se pare abordarea? Copiii voștri mănîncă?

Ați cumpăra cartea lui Gonzales, tradusă în română?

Pin It

111 Comments

  • De citit as citi-o, cu siguranta. Si o voi face. Doar ca nu stiu daca musai in romana. Eu prefer sa citesc in original cind pot. Dar daca as primi cartea, as citi-o, evident, si in romana, pina la urma informatia e mai importanta decit limba in care o citesc. Multumim de hint.

  • Mihaela spune:

    Ohohoho, diseara fix la cartea asta ma duc!
    Sunt exact ca acolo, dupa un an jumatate de mancat orice, acum suntem la aproape o luna de preferinta pentru anumite si putine alimente (a se observa persoana I plural), am si plans, am si jelit, am incercat si sentimentul de vinovatie, etc. Deci, da, abordarea mi se pare de bun simt, sper sa imi iasa si mie dupa ce o citesc!

  • Dobarleanu Nicoleta spune:

    Buna ziua,

    Va rog sa-mi comunicati, cand va fi cazul, cum pot intra in posesia cartii.
    Multumesc!

  • mara spune:

    Doar dacă are și un capitol despre „mofturile școlarului la masă”. De bebeluși m-am convins că cresc și cu aer și dragoste. 😀

  • doina spune:

    Cartea lui Gonzales e o comoara, cred ca nu exista mama sa nu o doreasca – chiar si fara diacritice 🙂
    Cred ca e utila in primul rind pentru ca da explicatii logice si documentate pentru o situatie pe care o intelegi din ficat numai daca ai trecut prin ea. In acelasi timp, e utila pentru toate „sfatuitoarele” tinerei mame, care „stiu ele mai bine, pentru ca au crescut – aici completati voi cifra – copii sanatosi”
    Mi-ar fi placut pina la lacrimi, la timpul potrivit, o carte care sa-mi confirme ca trebuie sa vad copilul ca fiind o persoana si nu un mic tub digestiv – greu, altminteri, pentru ca nici nu poate spune care e problema 🙂 Din fericire, am avut un pediatru care functiona dupa principiile enuntate aici si nu m-a lasat sa cad in depresii inutile, oricit de pisaloaga si neincrezatoare eram. Asa ca da, as cumpara si eu aceasta carte, chiar daca acum nu-mi e utila 🙂

  • Penny spune:

    La un moment dat am trecut prin etapa disperata in care ma invinovateam ca nu am creat niste obiceiuri de masa sanatoase. Ca i-am dat prea multa mancare pasata, ca n-am fost constanta cu obiceiurile de masa s.a.m.d. Adevarul e ca asta mica este pretentioasa si mananca putin. O alaptez (are 1 an si 2 luni) si are perioade cand fac dansul bucuriei ca accepta mancaruri noi si mai solide si perioade cand ma exaspereaza ca nu vrea decat lapte. Perioadele cu lapte (pe langa care mai bag banane, mere, iaurt, branza de vaci si altele pe care le accepta… in general fructe si branzeturi) sunt de obicei atunci cand ii cresc dintii sau cand trece printr-o perioada de dezvoltare neurologica. Pediatrul m-a linistit zicandu-mi ca e bine sa-i dau ce accepta si cat accepta, sa nu insist atunci cand nu mai vrea si per total e un copil vesel, energic si ceva mai „bine crescut” decat norma (are greutatea si inaltimea unui copil de peste 1 an si jumatate. Asadar, oricat de mult ma poate exaspera uneori cu suptul vad ca ei ii face bine, se dezvolta bine si astept perioada in care vom manca cot la cot la masa. Deocamdata este o mica artista si mananca aproximativ 20-30% din macare iar cu restul picteaza ce are pe langa. E ok. 🙂 Iar cand familia continua sa intrebe „Dar copilul asta ce mananca?” am obosit sa dau explicatii asa ca le zic „hartie, pixuri, jucarii si tot ce prinde”. Sincer, n-as cumpara cartea pentru am o tona de carti si am obosit sa citesc carti despre cresterea copilului. Momentan am asimilat tot ce am citit pana acum si pun in practica ce ni se potriveste.

  • Irina spune:

    Fara suparare, mie mi se pare foarte logic ce spune Gonzales. Niciodata nu am inteles ideea de a-ti smulge parul din cap pentru ca nu a mancat copilul o masa, doua-trei sau cinci. Eu nu sunt mama, dar cred ca as merge la dr cu el si daca as afla ca este perfect sanatos, sincer-sincer i-as da sa manance doar atat cat vrea si poate. Mereu mi-am imaginat lucrurile asa. Si acum hai, sa arunce cu rosii in mine toata lumea, ca de ce imi dau cu parerea daca nu am copii. Pe mine m-au chinuit mult cu mancatul cand eram copil, pentru ca nu prea aveam pofta de mancare, dar nu m-am lasat convinsa 🙂

  • Gabitza spune:

    As cumpara-o daca ne zice si cum facem un copil de 5 ani sa manance :))
    Printesa, asta e chestie de lunga durata, cu mancatul/nemancatul. Doar ca te mai linistesti nitel cand vezi ca totusi creste si e bine 🙂

  • Andra spune:

    Ma simt cam vinovata dupa ce am citit randurile astea…si eu cand e ora mesei am o strangere de inima cu toate ca fata mea la 9 luni si o sapt are 9500 gr deci are o greutate normala.eu vreau sa manance din toate grupele alimentare si ma stresez maxim ca nu mai vrea de ex mere de 2 luni :(( eu am o problema de fapt.as cumpara cartea asta imediat p.s Doamne tare nebuna sunt!

    • Printesa Urbana spune:

      Sofia are 9,5 kile la 1 an si-o luna. 🙂

      • Ana C spune:

        A mea la 11luni are 7,5 kile:-) deh,nascuta prematur si diagnosticata cu reflux…cu toate astea, incerc sa nu ma stresez cand nu mananca,stiu ca recupereaza dupa.are zile cand mananca ft ft bine si zile cand nu vrea decat laptic.asta e…bine ca e vesela si activa.

  • Omnia spune:

    Printesa-printesa, tu ai scris intentionat ca „nu-ti mananca” sper. Ce sa-ti manance? Zenul? 🙂
    In rest cred ca e de bun simt sa ai incredere in designul creationist, mai ales la ‘ai mici si nevirusati de norme si „trebuie” 🙂 Mua si spor!!

    • Printesa Urbana spune:

      Asa e traducerea titlului in romana, not my choice! (e explicat in carte, fix pe ideea ca problema mamelor e ca o iau personal, cind de fapt nu e despre asta)

    • nusch spune:

      Ah, Omnia, ai scris pre sufletul meu! Nici eu nu pricep asta cu „nu-MI mananca/ doarme/ raceste” etc. Insa, banuiesc ca intentionat e tradus asa: acel pronume exprima posesia, deci ideea mamelor ca acceptarea sau refuzul unui aliment de catre copil e ceva ce le priveste direct, mai mult, e intrinsec legat de calitatea lor de mama.

      • Andra spune:

        Da, da, intentionat am tradus asa pentru ca si in spaniola e la fel titlul si suna ciudat la prima vedere: Mi niño no ME come. Dar este intentionat pusa aceasta expresie si explicata apoi in carte.

  • Ileana spune:

    Da, mă interesează cartea şi cred că merită tradusă.
    Nici Sofia noastră, la un an şi 8 luni, nu mănâncă aşa cum ni s-ar părea nouă „normal”. Intuitiv, am aplicat principiile lui Gonzales. Dar la multe mese resimt o undă de stres… Dacă nu va voi să mănânce ce i-am pregătit?
    Stresul legat de cum mănâncă copilul mi se pare de înţeles, dar trebuie controlat, ca să nu ajungem să terorizăm copilul.

  • Gabriela Ganea spune:

    La noi e jale, bebe e foarte sclifosit cand vine vorba de masa de pranz si nu accepta carnita si ousorul decat daca amestec si un fruct in piure sau in supita. Nu ma alarmez totusi deocamdata pentru ca ia bine in greutate. Eu as cumpara cartea, desigur, as putea s-o citesc si in engleza dar ar fi mult mai comod in romana. Poate ne anunti tu cand apare pe piata. Presupun ca se aplica si la copii, nu numai la bebelusi, nu?
    Multumim mult pentru postare, chiar e un subiect la ordinea zilei pentru mine.

  • Madelaine spune:

    Da, as cumpara-o…pentru ca exact asta simteam eu cand ma alerga mama cu farfuria. Ma simteam persecutata pt simplul fapt ca eram satula si nu voiam sa mananc…

  • nonabgo spune:

    Ce bine ar fi fost să fi știut și ai mei de cartea asta când eram mică și să nu mă fi obligat să mănânc carne până vărsam, ”ca să cresc”! Și toți părinții care își obligă copiii să mănânce și apoi se miră că nu se mai opresc și ajung obezi. Eu aș cumpăra-o dacă aș avea copii. De fapt, aș cumpăra-o și acum, preventiv 😀

  • Diana spune:

    Si eu sunt cat se poata de relaxata. Bunicii au incercat sa-mi indoape bebelusa fara succes. Ba chiar mi-a parut un abuz la un moment dat. Mancatul nu trebuie sa fie o povara. Noi luam cina toti de-o data si o lasam sa se joace si sa guste din mancarea noastra. E fun si functioneaza. In plus ea stie mai bine ce si cat vrea sa manance si nu vreau sa o invat eu sa-si ignore instictele.
    M-as baga sa citesc cartea in engleza. Suna interesant! Merci!

  • Patrikiana spune:

    Da, as cumpara cartea si chiar te rog sa ne anunti cand va aparea. Fetita mea are aproape 11 luni si nu bea decat lapte. Rareori, mananca cate un iaurt sau o banana. Analizele sunt bune toate, dar ea e nediversificata. Da, ma simt vinovata pentru ca ma gandesc ca am gresit/gresesc undeva. Ora mesei este un cosmar pentru mine. Daca ma mai intalnesc si cu X-uleasca si imi povesteste ca fiu-su mananca 500 gr la o masa imi vine sa ma palmuiesc. Eu chiar ma simt neputincioasa! Deci eu vreau cartea!!!

  • Ana Maria spune:

    Am marele noroc sa fii citit inainte de a naste muulte informatii legate de dezvolarea lor dupa nastere, asa ca eram la curent cu etapa in care ei refuza mancarea, in special din cauza dintilor. Trec printr-una chiar acum, baiatului meu ii ies dintii de sus si de o luna refuza papica solida aprox in totalitate. Nu m-am panicat eu dar cu mama mea e alta treaba 😀 Asa ca a trebuit sa ii explic si sa o fac sa inteleaga ca daca ea este frustrata ca bebe refuza piureul ii transmite si lui aceeasi stare. Asa ca acum ne bucuram pt orice lingurita pe care o papa dar daca nu mai vrea, ne oprim si asta este 🙂

  • Cris spune:

    mi-ar fi prins tare bine acum 2 ani cartea asta. acum la 3 ani cred ca sunt vinovata ca am compromis apetitul copilului pentru mancare, pentru ca intotdeauna am acordat prea mult aimportanta si am obsedat-o cu mancarea. in concluzie acum la 3 ani si 5 luni nu mananca deloc mai bine, ba chiar are zile in care nu vrea nimic…in schimb daca nu primeste nimic toata ziua, seara i se face foame si mananca

  • Cristina spune:

    Inca dinainte de a avea un copil, mi-am promis ca nu voi alerga niciodata cu mancarea dupa el, pentru simplul motiv ca nu am vazut/auzit sa fi murit vreun copil de foame (in conditiile in care mancarea ii este la dispozitie). Intr-un fel sau altul, va sti sa ceara de mancare, indiferent de varsta. De aceea, atunci cand copilul nostru (22 luni) nu are chef sa manance, pur si simplu strangem masa. Nu insistam, nu il pacalim, nu ne suparam. In fond, nici noua nu ne place sa ne forteze cineva sa mancam. Poate nu are chef de ceea ce i-am pregatit sau poate il doare ceva. Indiferent cat de mult a durat pregatirea mesei, nu cred ca acesta este un motiv sa fortez copilul sa manance. Daca el este vesel, se joaca, nu da semne de suferinta, incercam mai tarziu. Daca are insa o suferinta, cu atat mai putin va avea chef sa manance. Eruptiile dentare de la 9 si 21 luni le-am trecut doar cu lapte matern. Cate doua zile. Apoi a cerut singur mancare solida. Exista insa si perioade in afara momentelor de eruptie dentara cand nu are chef sa manance. Exista zile in care mancaruri preferate nu beneficiaza nici macar de sansa de a-i ajunge in fata, caci refuza sa fie asezat la masa. Asa ca strangem, hranim cainele si ne vedem mai departe de joaca 🙂

    Si ca o paranteza: o bunica vecina cu noi s-a chinuit o dimineata intreaga sa convinga nepoata de 5 ani sa manance o banana. Spre seara, cand ne-am intalnit si am intrebat atat fetita cat si copilul personal daca vor cate o banana, fetita nu mai avea rabdare sa scot bananele din punga. Nu m-am rugat de ea sa manance, nu i-am reprosat ca nu a mancat nimic toata ziua, am intrebat-o pur si simplu. Cred, de asemenea, ca exemplul personal este esential. Daca eu nu mananc toata ziua, dar insist sa manance copilul, ce exemplu ii dau? Cum sa-l conving sa manance daca eu ii arat prin comportamentul meu ca pot rezista o zi intreaga fara sa ma ating de mancare?

    Da, mi-ar placea sa citesc aceasta carte, am sa o caut, multumnesc de pont.

  • Monica spune:

    Moaaaaa…acum chiar ca ma simt vinovata 🙁
    Daca apare in romana o cumpar! Cred ca fac cadou si altora, citatele pe care le-ai dat sunt priceless.

  • Ioana spune:

    Si eu as cumpara cartea, chiar daca nu am bebe inca. Imi aduc aminte de bunicul care mereu imi zicea cand faceam mofturi: „Vrei sa mananci? Ca nu te rog!” Era singurul care nu ma teroriza si de fapt, in joaca, imi si fura biberonul sa ma necajeasca din cate mi-au povestit! 🙂

  • andaz spune:

    Eu am invatat din practica. La primul copil am fost o terorista si el tot nu manca, asta dupa ce un an de zile mancase orice. La al doilea m-am linistit si am lasat-o pe ea sa aleaga cand vrea sa manance. Si a fost mult mai bine.
    O sa recomand cartea prietenelor care au bebelusi.

  • Ana (Milano) spune:

    🙂 Ma bucur ca ti-a fost de folos recomandarea mea. Si ma bucur si mai tare ca va fi in sfarsit tradusa si in romana, e o carte balsam pentru sufletele ingrijorate de mame si e scrisa cu mult bun simt si inteligenta. Big hug!

  • Claudia spune:

    DA, un mare Da. As cumpara-o si pana cand apare chiar as incerca sa o citesc in engleza. O ai cumva in format electronic?
    Al meu pitic de mai bine de sase luni face mofturi la mancare si ma dispera. A avut insa si niste probleme cu giardia si e de inteles. Deci, da m-ar interesa cartea 🙂

  • Cand Ana mea avea vreo zece luni, am incercat sa o fac sa termine un castronel cu nu stiu ce piure sanatos. A vomitat pret de o ora, de puteam sa vaslesc prin bucatarie de-a dreptul. Atunci, a intrat ta-su in casa, a vazut scena si mi-a spus ca este prima si ultima data cand voi obliga in vreun fel copilul sa deschida gura daca ea nu vrea. De atunci, m-am relaxat complet si cat de repede am putut, am obisnuit-o sa tina singura lingura in mana si sa manance exact cat vrea. Uneori doua inghitituri, alteori trei feluri. Dar, niciodata nu i-am dat gustari intre mese -mai ales biscuiti sau grisine- pe motiv ca „saraca, nu a mancat mai nimic la pranz si poate ii e foame”. Ce am obtinut cu asta? In primul rand, am un copil pentru care mesele sunt o bucurie. E fericita sa guste, sa incerce, sa ma ajute la gatit (are 8 ani acum), mananca doar cat are nevoie si cand are nevoie. Barbatul meu a fost fortat din frageda pruncie sa deschida gura, chiar si cand nu voia si mi-a spus ca pana spre 15 ani, nu intelegea cum oamenilor le poate fi foame si pot considera mancarea ca pe ceva gustos.

  • Andrea spune:

    Eu as fi foarte interesata. Cand apare in romana?

    • Printesa Urbana spune:

      Nu stiu, poate ne lamureste Andra.

      • Andra Gheban spune:

        Buna fetelor,

        De abia acum vad postarea, scuzati-ma! O lamurire: desi suna bizar titlul, este voit tradus asa, pentru ca si in spaniola tot aceeasi expresie este folosita, tocmai pentru a exprima ideea (asa cum bine a intuit cineva mai sus) ca noi mamele luam totul personal atunci cand copiii ne refuza mancarea…
        Am contactat diverse edituri din Romania si stau cu sufletul la gura, asteptand raspuns. Traducerea e gata, corectura si ea e in desfasurare, am nevoie doar de o editura care sa-si manifeste interesul. In cazul in care nu primesc nici un raspuns pozitiv, voi cauta alte solutii de publicare (independenta). Va voi tine la curent in orice caz si multumesc mult ca v-ati manifestat dorinta de a o citi in comentarii, eu am rugat-o pe a noastra Printesa sa faca acest sondaj pentru a vedea daca exista interes. Eu una am citit-o dintr-o suflare si mi-am spus in gand ca toate mamele (plus bunici si soacre, basca niste matusi) ar trebui sa o citeasca 🙂

        • Andrei spune:

          Buna,
          Sunt disperat pentru ca al meu copil de 2 ani nu mananca atat cat doreste mami.
          A ajuns sotia mea in depresie. Plange non-stop. E un conflict de neimaginat in familie din cauza asta.
          Te rog daca sa poate sa imi trimiti si mie traducerea(contra cost). Mami nu citeste carti in engleza si i-ar prinde bine o trezire la realitate.

          Multumesc!

  • stanca georgiana spune:

    si eu as fi interesata de carte,unde o pot gasi tradusa..

  • andreea s. spune:

    salut, te citesc de ceva vreme, dar asta e primul comentariu. Pentru ca nici pitica mea (cu reflux si ea, are 7 luni acum si inca se chinuie micuta, si noi pe langa ea… – apropo, asa am ajuns la tine pe blog) nu manca mereu de la san. Si eu ii dau lapte matern cu biberonul si uneori nu il vrea nici pe ala, nici piure, nici finger food, nimic. asa ca l-am citit si eu pe Gonzales si m-a ajutat si pe mine enorm. eu l-am citit in italiana (aici in Italia are mare succes), deci nu-s in target, dar tin sa spun ca e GENIAL. mai are o carte despre alaptat (alaptarea – un dar pentru toata viata) despre care cred ca ar fi lectura obligatorie pentru orice gravida, dar asta e fabuloasa. e scrisa cu umor (se vede deja din titlu, aici au scris in cursiv „imi” mananca…) si „din perspectiva copilului”. ce sa mqi, it’s a musai 🙂

  • nusch spune:

    Primul meu copil a fost si este complet dezinteresat de mancare (ai putin ciocolata si torturi :D). La inceput, ma lua jalea si eram convinsa ca e ceva ce nu fac eu bine, evident. Ma ajutau si parerile de genul „Pai, tu ai manca zile in sir acelasi terci de albitura”, sau „Mai da-i si lui ceva nou, ca i-o fi placand si lui” etc.
    In timp, m-am convins ca, daca esti pricopsit cu un copil d-asta d-al meu, NIMIC nu-l va face sa manance mai bine: nici exemplul personal, nici statul la masa in familie, nici infometarea. Poate, doar, cand creste si simte nevoia de a petrece timp cu alti copii, compania lor la masa. In timp, el a evoluat la a manca in limite normale (insa, tot mai putin decat alti cunoscuti care rad orice), dar restrictiv si conservator (pe romaneste, mofturos). Nu incearca mai nimic nou, miroase inainte de a baga in gura, ii place telemeaua pe paste-fundita cu morcovi si dovleac, dar nu pe spaghete simple, mananca unt cu paine si gem cu paine, dar nu unt cu gem si cu paine and so on :-). Sper sa se dezmetceasca mai tarziu, un barbat mofturos e tot ce poate fi mai enervant :P.
    In schimb, cu Ioana nu-mi fac probleme: daca vrea sa manance, bine, daca nu, abandonam. Bunica-sa face ca toate maimutele sa-i distraga atentia cand mananca, pentru ca ea e gramada sa puna mana pe orice din jur si poate ar trebui sa limitez chestia asta, nu vreau sa rag ca magaru’ cand hranesc fata.
    Cred ca e utila cartea, mai ales pentru un parinte la primul copil, si acela mofturosul lumii.

    • Andra Balan spune:

      Buna,

      Acum am citit comentariul tau si m-am regasit. Am un baietel de doi ani jumatate cu care m-am chinuit de cand s-a nascut sa manance:(.A mancat la limita existentei tot timpul, a refuzat pana la 1 an solidele, iar dupa 1 an mananca acelasi fel ( doar iaurturi cu fructe, facute in casa de mine). Altceva nu vrea nici macar sa guste, absolut nimic. Intrebarea mea la tine este daca si la voi a fost asa de grav? cand a inceput sa isi mai revina?
      Am nevoie de o speranta…In rest, i-am facut analize, este ok, dezvoltat normal, doar ca mai slabut si cu multa energie.

  • Sinziana spune:

    Multumesc, fix de cartea asta aveam nevoie! Am hapait-o si eu ieri pe Kindle si acum nu ma mai stresez ca pisica mea de 6 luni mananca cu pofta doar vreo 5 lingurite de piure si atat.

  • Daca te consoleaza cu ceva si al meu copil de 6 ani are perioade in care mananca si perioade in care sta 8 ore la gradinita si mananca doar un mar.. 🙁
    Analize ok, nicio problema de sanatate…oare care sa fie cauza?

  • Mira spune:

    Si eu as citi-o, desi al meu copil (1 an jumate) pare sa stie foarte bine cand, cat si ce ii trebuie sa manance, motiv pentru care eu nu fac decat sa ii pregatesc cu mult drag si sa-i ofer, urmarind semnele pe care mi le da el. Si sa ma bucur ca deocamdata avem amandoi acelasi drag de mancare buna. Nu zic ca nu e posibil sa ajungem si noi intr-un punct de-asta de nemancat si de panici, dar voi incerca sa imi pastrez incerderea in el si-n capacitatea lui de a sti ce-i trebuie sau nu la un moment dat. In plus, sanul chiar nu-l vad refuzandu-l :)) Iar orele de masa sunt pur orientative, nu are un program impus decat in masura in care si-l autoimpune el.

    P.S.: Pe la 1 an si putin a avut si el o perioada in care nu mai avea chef (mai degraba stare) sa manance. Solutia a fost simpla: am renuntat la scaunul de masa pentru bebe (pe care-l aveam cu noi la masa), l-am asezat pe un scaun simplu, normal, de-al nostru si i-am pus mancarea in fata, pe masa. Si uite-asa pofta lui de mancare a revenit la normal, si a inceput sa bage totul doar el singur in gura: cu mana, cu mainile, cu lingurita, cu furculita sau direct cu gura de pe masa (bine, e copil in mare parte diversificat, caruia nu i-am dat mai multe piureuri decat mancam noi in mod normal si care a mancat de la inceput si finger foods, dar caruia ii mai dadeam eu unele mancaruri cu lingurita. Acum nu mai accepta sa ii dam noi decat iaurtul. In rest, singur. Supa/ciorba o bea cu paiul sau din cana, dupa ce a mancat inainte legumele insirate pe masa.). Manierele o sa tot aiba timp sa le invete 🙂

  • delia spune:

    as cumpara cartea imediat, indiferent daca in romana sau engleza. copilul meu a mincat din prima si cu toate astea pina pe la 2 ani era sub graficele de greutate cu mult, nu stiu pe unde iesea mancarea, dar nu am fortat-o niciodata si nici acum nu se intimpla, am incercat si eu la nervi sa o fortez sa manince ceva ce pregatisem si parea f bun, dar pe care ea il refuza cu obstinatie, dar nu am avut succes niciodata asa ca am lasat-o balta, iar acum la 5 ani jumate evident ca are anumite preferinte, face mofturi la diverse dar are greutatea normala si e cu un cap mai inalta decat aproape totii copii de varsta ei – deci chiar nu are sens sa obligati copilul. am asistat o data la o intimplare cind un copil care facuse caca pe el fiind in perioada de obisnuire fara pampers era tinut „cacat ” pe el la propriu aproape o ora la masa pt ca nu a mincat doua feluri de mincare asta dupa ce cu maxim o ora inainte mincare cereale cu lapte.

  • C spune:

    L-am intalnit pe Gonzales, acum 2 luni, in Cork, a fost invitatul LLL Irlanda :D. Are teorii de bun simt, multe insa depind de firea micului omulet.

  • Adela spune:

    Nu as cumpara-o. As frunzari-o poate. Fac tot posibilul sa nu fiu „control freak” si sa aud pareri de medici. Si acolo „aleg” un pic…
    Prea multa literatura cred ca iti poate zapaci gandurile. Mai bine poezioare si cantecele (daca ai de recomandat…)
    Mi se pare de bun simt ce am citit in pasajele postate. In plus, ca si copil „persecutat” inclusiv la peste 20 de ani (tel la serviciu: ai mancat? Da. Ce? Am treaba…), desi analizele au fost mereu bune… Stiu ca „persecutia” asta nu m-a facut decat sa nu sufar mancarea, sa mint (si sa gasesc metode de a arunca mancarea „destept” ca sa nu fiu prinsa) si… Cam atat.
    Incerc sa am rabdare cu piticul si sa sa vad ce imi „spune” el.
    A fost mai slabut mereu fata de altii. Acum, insa, dupa o saptamana de probleme de burtica (ne dau maselele sau caninii, nu stiu care ca nu ma lasa sa vad), „suntem” la 1 an si 11 zile cu 11 kg, 84 cm, avem numai muschiuleti, alergam, ne ridicam, ne lasam, si iar alergam s.a.m.d. Deci… Stie el ce stie 😉
    Parerea mea! 🙂

  • blue spune:

    Cu siguranta as cumpara cartea. Baiatul meu am mancat doar lapte de la san pana la un an si 2 luni. am inceput diversificarea la 6 luni. Am suferit 8 luni pt faptul ca nu manca. L-am fortat o singura data si mi-a fost deajuns sa inteleg ca lupta se va duce in mine. Dupa aceasta perioda am inteles ca nici nu avea cum sa manance pentru ca la un an si doua luni avea toti dinti iesiti ,inclusiv maselele. Acum are un an si 9 luni si mananca cat ii trebuie,dar e multumitor si pentru mine. cu toate ca am trecut de situatia de criza as vrea sa aflu mai multe. o parte din lucruri le-am intuit,dar mi-as dori sa stiu cum as fi putut sa abordez lucrurile. pemtru a -mi fi mai usor. conflictul in mine nu s-a stins. Cred ca o astfel de lectura ar putea sa imi dea posibile variante de gestionare a situatie si, de ce nu,poate pot extrapola si pe alte tipuri de refuz care nu au caze clinice (ex. :refuzul d a bea apa).

  • sofia spune:

    Eu nu am obigat-o pe Iulia sa manance niciodata, mereu am avut in cap ideea ca daca ii e foame mananca daca nu, clar nu-i este foame.
    Idee impamantenita pe la 3 luni cand sugea la san de-mi sareau ochii din cap, apoi s-a calmat. La 6 luni cand am inceput diversificarea am luat-o incet de tot, in special o lasam sa-si bage mainiele in castron…ce vremuri de mult trecute:D

  • Monica spune:

    Buna,

    Nu are legatura cu postarea asta dar: cum ai rezolvat cu bona? Ai gasit o bona ok pana la urma? Si noi suntem in cautari si nu stim cum sa gasim o bona buna.

    Multumesc!

  • paula spune:

    Clar vrem cartea tradusa! Ai si o data aprox pe cand o vom gasi?

  • Margot spune:

    Eu sunt o mamica care inca nu a ajuns acolo pt ca printesa mea are 4 luni dar pana acum am citit mai multe carti, toate luate de pe amazon, si din toate, de departe cea mai buna a fost John Medina – Brain rules for babies, se gaseste si pe torente dar nu se gaseste in romaneste si asa as vrea s-o dau la bunici sa o citeasca ca as traduce-o si eu

  • Simona spune:

    Daaaa, as citi cartea cu mare interes!M-ar ajuta sa invat sa am rabdare, cu mine si cu bebelusa mea, si sa accept ca NU vrea de mancare atat sau ce ii pregatecs eu, uneori.sa invat, sa exersez mereu sa accept, sa ma linistesc. Daaa!!

  • camika spune:

    Pe cand e publicata cartea? astept traducerea cu nerabdare! Am dat de ea in engleza, in cautare de solutii…pt ca suntem intr-o situatie problema: copilul meu de o luna refuza solidele, desi papa ok inainte. Am inceput lectura in engleza, dar merge greu, din primele pagini m-am regasit in multe situatiiu descrise:(. Nu mi-am fortat copilul dar insist cu tot felul de metode pt cateva lingurite. Chiar ma gandeam: de ce nu avem traducerea acestei carti, si, culmea, inainte de a ajunge la carte pe net ma tot gandeam de ce nu exista o carte despre copiii care nu mananca, pt ca sunt destui….Am atatea si atatea dileme si intrebari despre ce si cum sa fac, incat ma gandeam efectiv saptamana trecuta, cu mult inainte sa dau de carte (aseara am dat de ea), de ce nu sunt carti despre subiectul asta? Se scrie atata si atata despre diversificarea alimentatiei, si totusi, nimic despre dificultatile de hranire.

  • Luminita spune:

    Buna,

    Ma intereseaza si pe mine cartea desi eu nu am fost niciodata genul de mama sa chinui copilul cu mancatul. A vrut i-am dat, nu a vrut, asta e… la masa urmatoare. Sincer, pur si simplu nu am rabdare sa fac avionane din mancare :)). Am trecut si prin etapa cu refuzul dar, spre mirarea multora, nu m-am panicat ca a mai sarit cate o masa sau ca nu a mai vrut deloc lapte cateva zile. Dar cred ca este foarte utila cartea, merita citita si mai ales, eu as face-o cadou unor mamici foarte stresate si panicate ca nu mananca piticii.
    PS: am descoperit blogul acum 2 zile si-l citesc din scoarta-n scoarta, foarte tare!

    Zi buna!

  • olivia matei spune:

    buna..citesc toate aceste situatii si ma vad in toate..am o fetita de un an..si cam de doua saptamani nu doreste sa mai manance nimic…cum spunea una dintre doamne..cred ca de atunci traieste cu aer.Am plans, am jelit si apoi am inceput sa ma resemnez; un copil nu trebuie obligat..inca imi este frica cand vine ora mesei. Nimic din ce ii placea inainte nu mai accepta..Pediatrul ne tot spune sa incetam sa o obligam sa manance.Noi nu facem asta,pur si simplu vorbind cu un psihoterapeut am inceput sa renunt la obsesie..E doar mental momentan, fizic inca nu am obligat o dar nu mai era mult pana atunci. La noi s a nascut prematur etc ; obsesia de a nu o pierde, fustrarea, pe care ne e atat de teama sa o recunoastem sapa adanc si ajungi obsedata de ce mananca,cat etc E foare greu si nu prea auzi nimic din ce ti se spune. Cartea este buna..iti ofera un start pentru a incepe sa te vindeci,tu ca mama.Copilul nu are nimic. Ma culcam si ma trezeam cu frica: ce ii dau de mancare si ce va manca? Pana cand am plans cu orele, am chemat o pe mama si am renuntat la tot felul de diversiuni. O mama este foarte obosita,eu am trait cu frica ca o vom pierde, din 6 luni si jumatate am tot stat prin spitale si atunci fara sa iti dai seama refulezi si inconstient faci rau copilului. Dar tot ce vrei e sa manance, asa crezi ca ii faci bine. Pentru a concluziona: inca mai plang, inca nu mananca, inca ma stresez si imi vine sa ies fugind..dar ea se joaca, rade asa ca incerc in fiecare zi sa trec peste obsesie..uneori e mai bine, uneori e mai rau dar incerc sa ma vindec.

  • Mama de Sofi spune:

    Draga mama de Sofia, nu stiu cum sa iti multumesc pt acest articol..nici nu stiu cum sa incep sa iti explic cat de bucuroasa sunt ca te-am gasit…o prietena buna si nasa fetitei mele, de fapt, mi-a zis de site-ul asta de mai multe ori, dar eu tot uitam sa intru..cred ca a fost cu un scop…de 2 zile fetita mea, Sofia nu mai mananca,,are 8 luni jumatate..frustrate, plans..tocmai in mom potrivit, cand sotul meu e plecat cu lucrul 2 saptamani..iti dai seama? exact cum zic si celelate mamici, mi-era teama de ora mesei, ma gandeam ce sa ii mai pregatesc..dar nu era vorba de ce ii pregateam, pt ca nici nu mai ajungeam cu lingura la gura ei, ea strangea buzele, se dadea cu capul pe spate si ma impingea cu manutele..nu avea de unde sa stie daca ii place sau nu, pt ca nici nu mai incerca..inca o alaptez, dar mi-era teama si ma gandeam ca nu poate fi suficient la varsta ei sa traiasca doar cu laptele meu..si caut pe google „copil 8 luni nu mananca” si dau peste articolul asta al tau care incepe cu „Sofia n-a vrut sa manance”:)…am ramas cateva secunde blocata? Ce Sofia? Care Sofia? si apoi m-am trezit si am citit totul pana la capat…multumesc mult de tot…m-am linistit…sper sa fie si la ea tot dintii cauza…vreau si eu cartea? cum intru in posesia ei?

  • raduca spune:

    Vreau si eu cartea cand va fii tradusa in romana. Multumesc muult.

  • Ana spune:

    Ma intereseaza foarte tare cartea tradusa in limba romana, daca o sa apara sper ca veti posta

  • Monica spune:

    Buna tuturor!
    Nu stiu dragele mele, dar eu sunt la un pas de depresie. Cred ca total vinovata este d ra doctor pediatru … „-Doamna Grigore, un bebe la 10 luni si chiar mai devreme trebuie sa manance 50g carne pe zi plus 100g piure legume minim, ideal ar fi 150!” Fetelor, inebunesc! Baietelul meu are 10 luni si pana la 9 luni si o saptamana manca bine, tot si cantitate (din graficele pediatrei) . Dupa ce i au dat primii dintisori …. Cosmar e putin spus. Imaginati va ca am ajuns sa i dau cu seringa!!!! Stiu, e grav, fructele le mai accepta cu lingurita dar nu total dar legumele carnita si tot ce ii dadeam la masa de pranz pffoaaide capul meu! Lupte grele se dau in bucatarie. Eu si tac su zici ca suntem mascarici, ne apuca transpiratiile, stomacul, capul si nu pentru 200 grame total ( sincer mi se pare exagerat) ci pentru 70-80 grame de piure cu carnita. Pur si simplu NU MAI VREA SA MANANCE PRANZUL! Doctora mai are putin si isi taie venele ca nu ii dau ficatel, ou etc. Va dati seama ce ma panicheaza? De unde isi ia vitaminele, ce facem cu imunitatea, are nevoie de cantitatile astea pentru a creste sanatos etc. Numai asa imi spune… M a trimis sa fac toate analizele care au iesit bine, sangele perfect si tot p a ei o tine de da ochii peste cap cand ma intreaba cat mananca. Nu stiu ce sa mai fac! Atunci cand imi mananca 50g la masa de pranz ( cu seringa ) deja il vad subnutrit, am o imagine de somalez in fata si ma gandesc ca in curand o sa i numar coastele. Nu stiu daca ma intelegeti … El e in grafice cu greutatea, are 9.600 la 10 luni si 77 cm inaltime. (Faza cu graficele o stiu de la pediatra ca tot ma streseaza cu graficele ei). Cum sa fac sa ma opresc in a i da cu seringa atunci cand il vad ca nu papa? In sufletul meu ma gandesc ca nu e bine si constientizez ca il fortez dar tot timpul zic … Macar sa manance ceva…. Ma aduce la disperare!!! A ajuns sa vanture capul, sa mi dea peste mana, de lingurita nici nu mai zic. Mi e sa nu prinda vreo fobie … Deci in sufletul meu se da o lupta… Sa i mai dau sau nu sa manance daca nu vrea. Cateva lingurite ii sunt de ajuns? Lapte e numai din biberon, Humana si ar bea 2kg pe zi daca s ar putea. A. Pierdut laptele in a doua saptamana de la nastere deoarece a fost racit si am stat cu el in spital. Cred ca de la soc, nu stiu … Aveti un sfat? A mai trecut cineva prin asa ceva? Cartea aceasta unde se gaseste. Intamplator am dat de acest forum, mi a placut ce am citit si este primul pe care scriu, ca nu mai pot sa tin in mine!

    • Andra spune:

      Buna Monica,

      In primul si in primul rand nu te mai panica! 🙂 copilul tau e ok si va fi ok. Cartea se va publica de abia in 2014 cred, eu sunt cea care a facut traducerea si astept sa semnez contractul cu editura.
      Pana una alta iti pot trimite cateva fragmente din carte, le-am ales pe cele mai importante si mai folositoare intr-o situatie ca a ta. Vei gasi raspunsuri precise la problema voastra. Da-mi te rog o adresa de mail unde iti pot trimite documentul.

      Cu drag,
      Andra

      • Monica spune:

        Buna Andra!
        anomfeliciano@yahoo.com
        Sunt o fire extrem de echilibrata .. Ma rog, eram … Am trecut prin multe, dar uneori cred ca daca trec cu bine de perioadele astea si o sa iesim sanatosi din ele, nu ma mai doboara nimic. I am spus sotului ca pot sa ma inscriu si in Legiunea Franceza ca o sa mi se para floare la ureche .. Asta ca o glumita de ora 4 dimineata 😀

        Multumesc mult si abea astept sa o pot lua. Am gasit o si in engleza, nu ar fi o problema sa o citesc, dar la starea de nervi pe care o am, mai usor o sa mi fie sa compilez in romana!

  • Mihaela Ion spune:

    Imi doresc si eu aceasta carte, de o luna de zile fetita mea nu mai vrea sa manance mai nimic, nu vrea decat lapte la biberon, sau san, simt ca o iau razna, Raluca aare 10 luni acum, de la 6 la 9 luni manca fara probleme, nu era o super mancacioasa insa manca de toate, si legume si fructe,

  • matei olivia spune:

    buna..din nou..Acum cateva luni eram una dintre mamicile disperata ca fetita mea, Tessa nu mai dorea sa manance..nimic aproape..asta se intampla prin septembrie. Nici acum nu se omoara cu acesta activitate dar am invatat sa ii respect apetitul si gusturile..incredibil sau nu au si ei aceste lucruri..am sau nu chef sa manance.. etc Am tot cautat raspunsuri in tot acest timp..din septembrie si pana acum..Am schimbat 3 pediatrii care ne spuneau ca TREBUIE sa manance o anumita cantitate, anumite alimente; sa o lasam sa faca foamea si asa mai departe. Multe dintre voi poate ati primit aceleasi „sfaturi” .Oricat de incredibil ar parea nu sunt mofturi..comportamentul lor este unul de aparare…si nu spun asta pentru am citit cartea autorului Carlos Gonzales..ci pentru am reusit partial singura si mai apoi cu ajutorul Doamnei pediatru Elena Leu (Constanta) sa incep sa trec peste: „frica orei de masa” , „frica de a incerca nou” ; „frica de a reincerca sa ii dau anumite alimente” . Inca ma lupt cu pornirea de a o „indopa”
    Am inteles ca este sa manance putin si des, ca este mai bine sa ii dai la fiecare masa ceva ce ii place, poti combina si poti sa o lasi cu cat a mancat. Multe mamici, amice, mi au spus ca sunt sfaturi „zen” ..poate dar trebuie sa ne respectam copii…Concluzia mea a fost urmatoarea: incepand de azi oricat de mult sufar..copilul meu are gusturi si momente in care mananca si momente in care nu. Sunt atat de multi factori de care depinde cantitatea. Mereu am crezut, din ignoranta ca mult inseamna bine..fetita noastra oricat ar manca..tot avem problem cu greutatea. Pentru mamicile carora nu le mananca copii: rabdare si incercati ceva nou oricat de istovitor si zen ar parea. Eu asta am inceput sa fac…mananca 3 linguri si apoi nu mai vrea..ok 3 linguri..dar ceva bun si consistent. Doamna pediatru mi a spus ca nu are importanta cat mananca..si ce mananca..adica cum asociem alimentele..la orice masa trebuie sa existe carbohidrati si nu foarte multa carne: proteinele nu ingrasa:((
    Va doresc o zi buna si rabdare

  • sinuta spune:

    Buna ziua,
    Am si eu aceeasi problema. Primul meu baiat a mancat ca un haiduc. In schimb insa fratiorul sau de 10 luni accepta cu greu si nu intotdeauna cateva lingurite de piure de fructe. Legume sau carne nici vorba. Iar aici am ajuns dupa rabdare nemarginita incepand de la 6 luni. Acesta e cel mai bun rezultat de pana acum. M-am calmat foarte mult de la inceput cand ma asteptam sa manance macar pe jumatate ca si fratele lui. Insa nu stiu cum sa-l conving sa manance macar cateva lingurite de legume. Incerc tot felul de lucruri iar el le refuza si pe urma plange cu disperare sa-i dau paine. Cred ca paine ar manca si o cifla intreaga.
    Ma intrebam daca cartea a aparut deja in librarii si cum se poate procura.
    Multumesc

  • Andreea spune:

    Imi doresc si eu cartea si pana ,a publicareA ei măcar acele fragmente te rog
    Dea_sweet28@yahoo.com

  • Miki spune:

    Buna ziua tuturor,
    Am un baietel de 15 luni implinite azi si avem aceeasi problema: mancatul!
    Am ajuns la concluzia ca oricat m as stresa si oricat as incerca sa fiu cat mai inventiva sau mai distractiva, daca Patrick nu vrea sa manance nu mananca si pace! Acum suntem in faza de iesit 3 dinti in acelasi timp( are doar 4 pana acum), deci mananca dim si seara cereale cu lapte date cu lingurita pt ca nu accepta biberonul, cateodata o banana care e o masa in sine, de multe ori inlocuind chiar pranzul, la 5 iaurt normal amestecat cu cel cu fructe de la muller, si rareori un pic de paine, craker sau pizza bianca( adica simpla fara nimic pe ea). Pranzul il mananca in medie de 2-3 ori pe saptamana, iar acum il refuza deja de 4 zile.
    Am renuntat sa ma mai crizez, sa plang si sa fiu nervoasa pt ca nu are rost. El are 11 kg si 80 cm. Eu, din fericire, am o pediatra exceptionala care m a sfatuit intotdeauna sa ii respect ritmul si sa nu il fortez pt ca inca nu s a vazut copil mort de foame cu mancare la dispozitie. Doar ca, ca orice mama ma luau grijile cand vedeam ca refuza mancarea zile in sir.
    Acum ma multumesc ca mananca totusi ceva si cand vrea si are chef mananca chiar 200 gr de legume cu carne.
    Va doresc mult calm si sa trecem cu bine peste aceasta perioada bucurandu ne de copiii nostri care nu vor sa ne supere cu nimic atunci cand refuza mancarica pregatita de noi cu atata dragoste si rabdare!
    Va doresc un Paste Fericit! si pace in suflet!
    Mihaela

  • Ana Maria spune:

    Acest articol este exact ce aveam nevoie la momentul acesta. Am o mare problema cu fetita mea de 10 luni pentru ca la pranz nu mananca decat iaurt…si de o saptamana nici macar atat….am incercat fel si fel de combinatii, retete…nimic! Pentru mine este un stres ora de masa inca de cand avea 2 luni si din cauza refluxului refuza laptele…luni de zile m-am chinuit sa o hranesc in somn si cand credeam ca am scapat…iata ca nu-i asa! Te rog din suflet daca vrei sa imi raspunzi ma intereseaza foarte mult aceasta carte, a aprut? Unde o pot gasi? Multumesc anticipat!

  • diana spune:

    Andra, te rog poti sa-mi timiti si mie fragmentele din carte pana la publicare.si sunt interesata, sunt o mamica al carei copil nu vrea sa manance mai deloc.sper sa reuseseti sa publici cat mai reped cartea.
    Adresea de e mail dianna.neagoe@yahoo.com
    Multumesc

  • Andrea spune:

    Buna, am o prietena care a ajuns intr-o situatie care mi-e teama ca va avea urmari permanente daca nu schimba ceva cat mai repede in relatia dintre ea, fetita ei de 4 ani si mancarea. Asa ca as fi dispusa sa platesc pentru o varianta printata a traducerii tale. Adresa mea de mail o are Ioana. Mersi

  • Andra spune:

    Buna tuturor,

    Imi cer scuze ca raspund cu atat de multa intarzaiere…Din pacate nu am reusit inca sa public cartea, editura care cumparase drepturile de autor s-a razgandit pana la urma din lipsa de fonduri. Inca mai incerc sa public, poate anul acesta am mai mult noroc. Ma voi uita peste comentarii si voi trimite cateva fragmente de interes celor care au lasat o adresa de mail.

    Revin cu vesti imediat ce le voi avea si eu!
    Cu drag,
    Andra

  • Adina spune:

    Buna Andra, felicitari pentru initiativa de a traduce cartea si succes in real I area ei!
    Daca se poate, as fi si eu interesata de pasajele deja traduse. Adresa de mail adina.ip@gmail.com

    Numai bine!
    Adina

  • Emilia spune:

    Buna ziua,

    Cumva a apărut aceasta carte?fetita mea de 3 ani este foarte foarte mofturoasa la mâncare.cat a stat la soacra mea a mâncat aproape orice.acum are deja 3 zile de când nu mai mancanca mâncare gătită si fructe. Sa ma panichez sau sa o las pe ea sa decidă când vrea sa mănânce?

  • Cristina spune:

    Buna Andra!

    Si eu as fi interesata de pasaje traduse! Multumesc si mult succes!!

    iordachescu_cristina04@yahoo.com

  • Gherman spune:

    Cata nevoie aveam eu de articolul asta acum un an cand eram absolut disperata din cauza printesei mele de varsta apropiata cu Sofia ( noi avem 2 ani si 8 luni ) tot ce ii placuse pana la un anisor acum nici nu vroia sa vada isi facea greata si vomita , am lasa-o sa aleaga ea ce mananca : nuci, alune, morcov crud, castravete ,ardei crud, seminte de pin, floarea soarelui, dovleac, paine facuta in casa tot cu seminte si lapte de capra alternat cu cel formula, am crezut ca va slabi sau se va imbolnavii dar ea e foarte sanatoasa, pana la varsta de 2 ani a racit o singura data si a luat un rotavirus de la baietelul unor prieteni (care nu s-au gandit ca ar fii frumos sa nu ne viziteze cand sunt bolnavi sau macar sa ne previna )a facut o forma usoara in 3 zile s-a vindecat iar baietelul prietenilor a stat in spitat 2 saptamani, ii mai pun polen in lapte sau mai primeste cate o lingurita de sirop de catina facut de noi , dulciuri nu a primit pana la 1an jumate, spre fericirea mea a refuzat si le refuza si acum nu ii place ciocolata, prajiturile sau bomboanele ii par ” scabose” bweeh. Am aflat de blogul tau intamplator si m-am indragostit de el prin urmare citesc si articole mai vechi care ma incanta si ma bucura nespus , nu am comentat pana acum habar nu am de ce dar vreau sa stii ca faci o treaba minunata cu blogul , ma face sa zambesc in fiacre zi si mi-a dat curajul de a mai avea un copil poate un „fatior” asa cum isi doreste Mara . Sunt curioasa daca a aparut cartea tradusa mi-ar placea sa o cumpar sa o citesc ca la urmatorul sa nu mai ajung la disperarea si panica care am trait-o un an de zile cu printesica, ca de cateva luni ( 4) papa precum un lup am mai imbogatit meniul cu supa de legume, supa de pui cu taietei de casa dar fara carnita pe care o fierbem doar asa de gust si culoare ( o papa tati ), peste si cartofi natur, mar saptamanal 2-3 iar bananane 4 pe luna dar eu sunt foarte multumita e un progres enorm pt. noi, a si ii place patrunjelul si frunzele si radacina negatite . Iti doresc sa poti scrie cat mai mult , sa fiti sanatosi toti 4 ca vremea asta e capricioasa.

  • Mia spune:

    Buna Andra. Oare ai reusit sa publici cartea? Am un baietel de 11 luni care refuza carnea si legumele. Traiesc un sentiment imens de frustrare si disperare plus teama ca nemancand carne si legume ii dauneaza sanatatii. Mi-am dorit mult un copil si l-am obtinut cu mari eforturi la o varsta tarzie. 🙁 las si adresa de e-mail in cazul in care nu a aparut cartea. milea_m@ymail.com
    multumesc.

  • Mia spune:

    Revin cu multumiri pentru reteta cu avocado, pui si iaurt. A mâncat băiatul meu!!! Si nu doar caba deschis gura sa mănânce dar a mâncat tot. Ma multumeam si cu câteva lingurite dar iată ca i-a plăcut si a mâncat tot. Ma repet stiu, este o manifestare de bucurie. Ii place avocado, asta stiam dar îmi era teama sa îl încerc si in alte combinatii decât cu fructe sau in salate pentru noi. Multumesc.

  • Andreea spune:

    Dupa ce am cautat timp de-o saptamana orice, dar ORICE, informatie despre comportamentul lui Victor (1 an si 3 luni chiar ieri), am ajuns, EVIDENT, unde trebuia sa vin de la inceput: in regatul printesei. Tocmai s-a terminat razboiul mesei si in mintea mea de mama denaturata copilul se transforma in confetti. Avem deja 3 luni de cand nu mananca, cu o pauza de o saptamana cand ar fi mancat si canapeaua. A aparut un mic rosu in gat confirmat de medic si tratat cu putine fasuri de tantum verde, multa iubire si aer curat, a trecut cum a venit: repede, dar intre timp a aparut dusmanul nr. 1: lingurita. Eu pricep independenta care-l chinuie acum, am renuntat la ideea de bucatarie curata, dar cand avem deja vreo 6 saptamani de mici bucati, de preferat colturi, de paine si subsemnata eu incep sa ma transform. Am schimbat obiceiurile si am devenit „ca la carte”: mancam impreuna, daca vrea sa manance cu noi, ok, daca nu, nu insistam, dar sta cu noi jumatatea aceea de ora, orele sunt relativ aceleasi, l-am lasat sa manance ce a vrut (paine in cazul de fata), etc etc etc.
    Dupa ce am citit mai sus, ma bucur ca problema este totusi in mintea mea si copilul este mai istet ca mine. Mai citisem undeva ca dureaza pana la 16 luni. Mai astept o luna si poate nu mai visez confetti.

    P.S.: Chiar acum caut si cartea.

    Multumesc, Printeso.

  • Andreea spune:

    „Eu pricep independenta care-l chinuie acum, am renuntat la ideea de bucatarie curata, dar cand avem deja vreo 6 saptamani de mici bucati, de preferat colturi, de paine si subsemnata SI eu incep sa ma transform.”
    Nu renunt la alaptat, desi si asta a fost unul dintre „sfaturi”. Inca mai sper sa renunte el primul si sa redescopere ce gustoasa este mancarea 🙂

  • Cezara spune:

    Buna! Cu regret recunosc faptul ca eu îmi terorizez copilul cu mâncarea…am citit fragmentele de mai sus si îmi doresc mult sa citesc toata cartea sau măcar ce se poate trimite pe mail. Las adresa mea in speranta ca voi primit traducerea. Multumeac anticipat! tschesara@yahoo.com

  • cristina spune:

    Buna Andra
    As dori si eu pana la publicarea cartii acele paragrafe.
    Multumesc mult
    mery_pissy@yahoo.com

  • Alex spune:

    Fetita mea de 3 ani si 8 luni este mare incapatanata ,pt ea NU inseamnaNU si nu numai in privinta mancarii.Mancacioasa nu a fost niciodata,de cand am inceput diversificarea erau ft putine alimente pe care le tolera cu adevarat si ft multe pe care accepta sa manance la insistentele mele ,care eram si magar si vaca si avion.Sunt constienta ca am gresit.Carne nu a mancat pana pe la 1 an si 2 luni.Culmea e ca la cresa mi se spunea ca mananca ft bine ,uneori si in plus.A avut unele probleme de sanatate in trecut,o anemie feripriva,o sensibilitate crescuta la raceli si rosu in gat si o usoara infectie urinara.A urmat tratament pt oxiuri.
    Acum suntem ok,insa incapatanarea persista.La ora mesei trebuie sa stau langa ea,uneori termin prin a o hrani eu cu lingura.De multe ori am impresia ca ii face placere sa vada ca o rog frumos sa manance din farfurie ,iar ea sta cu lingura in maina si mesteca de 2 ori pe minut si asta atunci cand ii amintesc eu ca trebuie mestecata si inghitita mancarea din gura.La altcineva daca merge mananca tot fara probleme,cu mine niciodata.Nu stiu ce ar trebui sa fac,m-am saturat sa dureze o ora,doua sa manance o portie,iar mie sa imi vina sa ma urc pe pereti cand vad ca de la 13:00 de-abia la 14:30 se termina masa.Mananca de multe ori cu o expresie de scarba,fara placere,e un chin,plus ca acum exista si bebe Albert de 6 luni care este mare mancacios si nu imi mai permite timpul sa stau numai cu ea sa manance asa.Am incercat si cu vitami e pt pofta de mancare,nimic nu a functionat.Cum sa procedez?Simt ca cedez psihic nu vreau sa mai dureze o jumatate de zi corelate toate mesele Elenei.In plus mi se pare un act de eroism din partea mea ca am rezistat cu nervii atata timp.Bine,nu spun ca nu au fost si perioade mai bune,insa rar.
    Adresa mea de e-mail este staicuelena0404@yahoo.ro,m-ar interesa FOARTE mult citatele traduse.

  • carmen spune:

    Buna Andra,am un baietel de 1an si 3 luni care refuza mancarea si nu mai stiu ce sa fac.As dori si eu fragmentele traduse.Adresa mea de e mail.carmeni10@yahoo.com

  • iuliana spune:

    va rog mult sa mi trimiteti si mie citatele traduse; am o fetita de 9 luni si jum…
    multumesc !!!

  • smochina ana maria spune:

    Daca aveti copii care nu au pofta de mancare …recomand din toata inima Multi vitamin & minerals de la SECOM este miraculos fetita mea nu vroia sa manance mai nimic de la 6 luni pana la varsta de 1 an si 9 luni. Statea cu mancarea in gurita sau pur si simplu lua doar doua , trei linguri si nu mai dorea nimic de mancare orce as fi facut eu. Asa am ajuns sa am copil de 9.700 kg la 1an si 9 luni. Dupa doar doua zile de cand am inceput sa folosesc acest amestec miraculos nu imi mai recunosc copilul…Mananca absolut orce ii servesc …mai putin ficatel care nu il adora de cand era mica si nici mie nu imiplace. Mananca 3 mese pe zi si doua gustari ..e un miracol. Mai am o prietena care avea un copil similar cu al meu si la ea a functionat acest complex de vitamine. Acest complex de vitamine costa 97 de ron …insa cu 5 ml pe zi ..sticla te va tine 47 de zile. Recomand la inceput sa administrati 5-10 ..zile doza dubla la copii f incapatanati la mancare cum a fost fetita mea adica 10 ml …timp de 10 zile …apoi se continua cu 5 ml. Plus ca isi merita toti banii am uitat ce inseamna sa plangi in pumni , sa fii mereu frustrata si nervoasa ..ora mesei era cel mai mare cosmar al meu acum sunt fericita :))

    http://secom.ro/produse/portofoliu/multi-vitamin-mineral/#tab_evaluare

  • Raluca PN spune:

    Pentru Andra!
    Doresc si eu pasaje din traducere, pana la aparitie; baietelul meu de 7 luni nu prea e fan mancare, tot suptul e la putere. Evident ca nu suntem in grafice, la fiecare vizita la pediatru mi se atrage atentia ca nu mananca corespunzator varstei.
    Adresa mea este ralucapetrea@yahoo.com
    Multumesc anticipat!

  • simona spune:

    buna seara, sunt si eu o mama disperata, sunt dispusa sa platesc pt cartea in orice format e! simy_mgb@yahoo.com! multumesc

  • ale spune:

    Buna carte se poate gasi si in varianta electronica? Si in ce limbise poate gasi as fi interesata sa o gasesc in engleza sau romana dar in varianta electronica ,locuiesc in strainatate si cred ca e mai comod sa fie in varianta electronica. Din cate am citit aproape totii copii au perioade din acestea in care nu mananca . Asa este si fiica mea ( ii ies maselele) si deja ma m saturat de comentarii gen : ii place mancare gustoasa nu ce i faci tu un steamer etc !!!!! Deci as dori cartea daca este posibil.

  • deea spune:

    buna seara . ma intereseaza si pe mine cartea tradusa.puteti sa mi trimite ti pe mail citatele traduse?multumesc.adresa mea de email este: ssigyany@yahoo.com

  • Ioana spune:

    Pfaaaiii!!!! Spune-mi, te rog, ca a aparut cartea. Si eu as citi-o pe nerasuflate.

  • Anca spune:

    Buna! Am un baiat de 1 an si o saptamana. Inceputul diversificarii a fost un esec. Cateva lingurite de mancare le-a acceptat abia pe la 8 luni jumate. Cu doua saptamani in urma a fost internat pentru laringita acuta. In spital i s-au facut analize de sange si i s-a descoperit o anemie feripriva, valoarea hemoglobinei fiind de 7,8. Cat a fost in spital a refuzat categoric mancarea (a gustat doar cateva gurite de banana), baza fiind laptele de la san pe care i-l dau la cerere. Nu incerc sa-l fortez cu mancarea. M-am obisnuit deja cu faptul ca va manca cand va vrea. In spital am fost trimisi la un doctor hematolog care ne-a recomandat sa il fortam sa manance zilnic minim 40 g carne si cate un galbenus de ou de 2 ori/sapt. Am iesit din spital saptamana trecuta, insa copilul meu refuza in continuare mancarea. Tot laptele e preferatul lui. Hematologul ne-a spus ca valoarea mica a hemoglobinei precum si lipsa de fier se datoreaza faptului ca nu mananca decat lapte. Cum ar trebui oare sa procedez in acest caz? Exista cumva in carte referiri la astfel de situatii? Chiar nu-mi doresc sa il hranesc cu forta pentru a evita o eventuala transfuzie de sange. Doamna Anda, credeti ca m-ati putea ajuta cu ceva paragrafe specifice situatiei mele, va rog? Mi-as dori mult cartea. Cat m-ar costa varianta electronica? As fi dispusa sa o cumpar pana la editarea ei. Sper sa reusiti sa o scoateti pe piata. Email pentru contact: ancutica2220@gmail.com.
    PS: Ati incercat sa luati legatura cu edituri ale unor universitati? V-as putea pune in contact cu Editura Alma mater din Bacau, daca doriti.

  • Albastrica spune:

    Vreau si eu cartea! Andra, ti-o platesc si mi-o trimiti tradusa. Serios vorbesc! Ce zici?

  • adriana vrabie spune:

    Buna seara! Am si eu o fetita de 1 an si 2 luni si refuza hrana solida, doar cateva lingurite vrea sa manance, inca e alaptata si prefera sanul in locul mancarii solide.doresc si eu cartea tradusa in limba romana, de unde o pot cumpara? Va multumesc

  • ichim carmen spune:

    Buna ziua!as dori sa stiu daca a aparut cartea tradusa.la fel ca mamicile de mai sus sunt o mamica „disperata”.multumesc anticipat!

  • suzana spune:

    multumim ptr sfaturile utile gasite aici si as dori sa stiu daca a fost tiparita si in rom sau contra cost daca as utea avea o in form electronic..am mare nevoie de ea.multumesc!

  • unniana spune:

    Ceva vesti despre carte? Vreau si io…

  • Monica spune:

    Yeeey…Multumita acestui articol am iesit cu un picior din depresie…am un baietel de 1,7 ani care m-a terorizat de aproape 2 saptamani. Nu mananca nimic. Nici nu se uita in farfurie. Nu era un mare mancau inainte, dar acum nimic spre deloc…doar iaurt si turtele tale dulci, in rest nimic…Acum macar stiu ca e o perioada normala in evolutia lor.
    MULTUMESC FRUMOS, PRINTESA!

  • Chirica Georgiana spune:

    Eu Inca plang, bb 1, 3 sapt, m a luat rau panica. Daca s a anemiat? Se uita la castron si intoarce capul. Ora mesei a devenit bau bau pentru mine. Doar dimineata stiu ca banana nu o refuza. Uneori cu dans, in brate, caci acolo e cel mai bine. Sa fie de la alaptat? De la dinti? Dar nu ii vad! Daca are ceva? Off, vreau sa manance cum aud la alti bb de varsta ei.

  • Mami de Caleb, viitoare mami de Abigail spune:

    Problema mancatului o avem si noi. Nu mai stiu cum sa abordez subiectul 🙁 am fost deja de 3 ori cate 1saptamana in spital pentru ca refuza sa manance si sa bea absolut orice. Initial mi-am pastrat calmul, prea mult nu a mancat niciodata. Acum insa a slabit, are cu chiu, cu vai 9kg la 19 luni( nadcut cu 3,240). Nu e vorba de 1-2 mese, nici macar 4-5 zile, ci de saptamani in sir in care ma chinui sa ii dau o gura de lapte, un fruct, un colt de paine 🙁 Are cartea asta un raspuns si pentru mine? Medicii nu ma pot lamuri ? Acum am devenit nervoasa, momentul mesei ma transforma efectiv ? Mananca doar daca il cert. Dupa fiecare masa plang mai rau decat un copil si imi doresc sa redevin o mama calma si intelegatoare. A trecut cineva printr-o situatie asemanatoare? Nu vreau sa imi terorizez copilul la nesfarsit cu ora mesei…

    • o femeie spune:

      iti recomand cartea…si linisteste-te, iti faci rau tie si puiului.
      Eu cu cat eram mai agitata cu atat era mai rau. Da, 2 luni a mancat cate o frunza la pranz si cina (ok, daca ii dadeam dulce ar fi mancat, dar in rest realmente lua o frunza din salata). Micul dejun da, consuma lapte.

  • Geanina Harabor spune:

    Buna ziua,

    As vrea sa citesc si eu cartea.

    Multumesc frumos!

    Geaninaharabor@yahoo.com

  • alexandra spune:

    Fetita mea are 1 an si 8 luni. In octombrie cumnata a venit de la serviciu si i-a dat niste foietaj nu stiu cu ce era umplut, dar de atunci nu mai imi mananca. Rar si nu sanatos. A doua zi de cand i-a dat foietajul acela , am duso de urgenta la Grigore Alexandrescu. Doctorii de acolo mi-au sppus ca nu are nimic. Decat varsaturii. Mi-a dat medicamente , ce le-am respectat. Dar ma intreb oare numai mananca asa bine cum manca inainte din cauza ca si acum o alaptez? Saptamana viitoare ma duc la doctora de familie cu ea

  • Cioc Ioana Mihaela spune:

    Buna ziua,

    Sunt mamica unei fetite de an si opt luni, am mare nevoie de informatiile din aceasta carte, fetita mea a devenit stresata de mancare, este cu singuranta „my fault”
    Doresc sa cumpar formatul electronic indiferent de forma(chiar si in engleza)
    Adresa mea de mail:miky_cjo@yahoo.com

  • Ursa Anca spune:

    A apărut cartea? Avem si noi această problema, sunt foarte supărată din această cauză. Caut informații care să ne ajute.

  • Liana Chis spune:

    De unde pot sa cumpar cartea in limba romana?
    Multumesc.

  • Carmen spune:

    Articolul acesta a fost balsam pentru suflet, mai ales că tocmai trec printr-o perioadă de genul cu fiică-mea de aproape un an, perioada cauzată de apariția a doi molari, e umflată tare. Nu acceptă decât laptele și ajunsesem să fiu disperată. Cu siguranță aș cumpăra cartea fie că-i în română sau engleză, dacă aș găsi-o.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *