În trei luni

Absolut întîmplător, la fix trei luni distanță am făcut două poze asemănătoare. Purtăm amîndouă aceiași jeanși în ambele poze. Pe mine arată la fel. Pe ea însă… Dacă acum trei luni părea pierdută în ei ca șoarecele în căldarea cu grîu, azi îi sînt scurți, strîmți, mici cu totul.

Acum trei luni mergea numai atîrnată de mîna mea. Acum trebuie s-o rog frumos să mă lase s-o ajung din urmă. Iar mîna mi-o dă doar dacă merit.

Acum trei luni bălmăjea bebelușește. Acum zice clar multe cuvinte, cîteva în limba română, altele în alte limbi necunoscute nouă. Are tabieturi. Jocuri. Preferințe. Supărări.

Crește repede, prea repede, nu-s pregătită să-i rămînă hainele mici, să alerge fără să mă țină de mînă, să se supere pe mine și să mă certe cu vorbe și arătîndu-mă cu degetul. O iubesc și-o strîng la piept de cinci ori pe minut. Pentru că în curînd brațele mele or să-i rămînă mici, o să vrea mai mult, mai multe, altele, și eu o să mă topesc de drag și de dor.

Crește prea repede. Îmi frînge inima cu fiecare pas fără mine, cu fiecare gest nou învățat de la altcineva, cu fiecare zîmbet aruncat altei perechi de ochi decît a mea.

Pin It

14 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *