Critica scriiturii vs. cruzime

În ultima vreme sînt tot mai puțin motivată să scriu… Pentru că am obosit, pentru că m-am plictisit, pentru că tot mai des găsesc o mulțime de alte lucruri pe care le fac cu mai mult drag. 99% din lehamite are legătură cu mine. Și 1% cu oamenii care mă fac să mă îndoiesc că oamenii sînt frumoși și buni. Omul meu îmi spune mereu să-mi dau niște palme și să cresc odată. Că numai copchiii de doi ani încă mai cred că toată lumea-i o tartă cu căpșune. Eu nu și nu, îi dau înainte să întind mîini, să împărtășesc de bine ca să împrăștii energii pozitive, să fac inimi să tresalte și lacrimi să se usuce, că poate-așa o să fie măcar un dram de mai bine în jur, că dacă-i bine, e bine pentru toată lumea. Dar pentru că omenirea nu e toată o tartă cu căpșune, din cînd în cînd se găsește cîte-un alt om să-mi scrie că-s fie nebună, fie mincinoasă, fie de-a dreptul malefică. Și deși știu că vorbele astea nu-s de fapt despre mine cît despre el, mă afectează. Și mă mișc prin lume zile la rînd cu un ghem țepos în stomac. Și nu prea mai înțeleg de ce nu-mi dau naibii două palme să cresc odată. Sau poate deja am început să fac asta și poate de-aia nu mai vreau să mai scriu… Cred tot mai puțin că oamenii sînt buni și-mi pasă tot mai puțin dacă am dreptate sau nu cînd spun asta. E trist, știu. De-aia e mișto să fii copil. Oh well, am atîrnat suficient în palierul de vîrstă greșit.

În fine, nu voiam să discut despre asta aici, era un gînd în mintea și-n stomacul meu și atît, dar aseară am dat peste postul lui Glennon (o femeie-luptător, o mamă relaxată la cap, o tipă realmente mișto, funny și sinceră, care scrie extraordinar) de pe Momastery. Și mi s-a părut că-i semn pentru mine să scriu totuși, că poate cine știe, undeva se va întîmpla un bine în urma lui.

Mesajul e pentru cei (din fericire, puțini) care din cînd în cînd îmi scriu mesaje private sau comentarii despre cît de nebună, exagerată, bolnavă, mincinoasă sînt, despre cum ar trebui să mor sau să-mi moară copii și așa mai departe. Cînd de fapt ar putea să nu-mi scrie și pur și simplu să nu mă mai citească. Sau să-mi scrie că scrisul meu e slab. Neinteresant. Greșit. Pentru că da, una e să critici ce și cum scriu (pentru că asta e tot ce știi despre mine) și alta să fii crud cu omul care sînt (și pe care nu-l cunoști, de fapt, pentru că zece rînduri pe zi nu-s nici pe departe suficiente pentru a cunoaște pe cineva).

Dacă o femeie decide să povestească ceva despre viața ei, asta nu e o scuză ca cei care o citesc să o rănească. Iar dacă decizi s-o lovești unde e vulnerabilă – dacă iei partea din ea pe care a expus-o și o lovești fix acolo, dacă îți înfigi dinții în bucata de carne pe care-a arătat-o lumii, asta arată cine ești TU, nu cine e ea.

Postul e despre despre cruzime vs. critică. Pe scurt, dacă nu aveți ceva bun de spus, mai bine vă îndreptați atenția spre ceva sau cineva care merită niște vorbe bune. Trebuie să fie ceva acolo care merită lăudat. Cruzimea nu servește nimănui, nici măcar vouă.

Pin It

28 Comments

  • Andreea D. spune:

    Unii aşa-şi varsă refulările, pentru ei e mai simplu să critice decât să-şi vadă de viaţa lor.

  • Anushk spune:

    la mine scrisul e pe perioade… am perioade in care scriu mult si despre absolut orice, si am perioade paranoia, in care am impresia ca orice scriu este pus sub lupa, si mii de oameni (da, stiu, exagerez) care nu ma cunosc si nu au nimic in comun cu mine, ma critica… Si stii ce ma panicheaza cel mai tare? Nu necunoscutii, nu ceicare spun rautati gratuite despre mine si familia mea fara ca macar sa ma fi vazut o data in viata, ci cunoscutii… cumva de ei imi e mai teama decat de cei pe care nu ii stiu…

  • Alexandra Perse spune:

    Îmi pare rău că trebuie să dai şi peste acest fel de oameni frustraţi. Eu vroiam doar să te rog să mai scrii. Îmi sunteţi aşa de dragi, şi tu, şi Sofia, că mi-e drag de mor să citesc despre voi. Sunteţi o familie minunată, tu eşti o mamă minunată (da, se vede asta după cum scrii despre ai tăi), să nu te îndoieşti vreodată de asta!

  • Ioana spune:

    Si lumea mea e o tarta cu capsuni! Bine, de fapt, o bezea cu ciocolata, dar… chiar trebuie sa cresc?
    E cam greu dat fiind ca asta ar insemna sa ma reinventez si apoi nu stiu daca voi mai fi eu. Si-mi place de mine asa, copila care crede in lumea de bezea cu ciocolata. 🙂

  • Wow, cum sa scrii asa ceva unui om? Nu iti convine o parere, dai un contraargument. Nu iti place modul sau de a gandi, ai apasat X si ai iesit din universul lui. Dar de ce i-ai dori sa ii moara copiii? De asta ma tem eu, de asta nu impartasesc aspecte personale pe blog, ca ma tem de astfel de reactii. Si sunt sigura ca m-as framanta noaptea cum sa fac mai bine si a doua zi iar mi-as lua-o in freza, ca sunt la fel de naiva cum te descrii tu in primul paragraf.

    Tu atat trebuie sa stii, ca nu e vina ta si ca exista oameni normali la cap care te vor citi in continuare. Numai bine!

  • Andreeaa spune:

    Hugs! Fără cele două prințese (tu și Sof) ziua n-ar mai fi la fel.

  • Anca spune:

    PFFFFFuuuuuuuu oribil….eu nu as putea sa scriu lucrurile alea oribile nimaniu….nici elui mai mare dusman…..care poate are un copil dulce si minunat….sau mai stiu eu ce.
    Te rog sa nu mai pui la suflet comentarii de genul asta, al unor oameni care nu au ce face…..Eu una nu am timp sa stau, dupa ce citesc un post sa ma gandesc ce sa-i raspund aluia ca sa-l ranesc…cere o doza mare de energie negativa…iar eu nu pot.
    Foarte urat…nu mereu am fost de acord cu tine….am citit postul am rumegat si am inchis.SI ATAT.
    Si de alte o mie de ori m-au bucurat, amuzat si fartat sa gandesc deschis.
    Iar eu pentru asta iti multumesc!!!!

  • Alexandra spune:

    Incredibil ce mesaje zici ca primesti… Daca intr-adevar exista si oamenii din astia de 2 lei care cred ca gasesc o satisfactie majora in a-i jigni si critica pe altii, nu trebuie sa te lasi influentata de ce zic ei. Cred ca esti constienta ca sunt multi mai multi carora le place sa citeasca ce scrii si care au doar pareri pozitive.
    Si la urma urmei, numai un/o ratat/a ar putea sa sara asa in capul cuiva ” despre cum ar trebui să mor sau să-mi moară copii și așa mai departe.” si astia NU MERITA un dram de atentie.
    Hai, nu mai fi suparata si mai lasa toti imbecilii sa-ti strice ziua!

  • Adina spune:

    Nu stiu cum e, deci mi-e simplu sa incurajez de pe margine si sa zic sa fii barbata.. De aceea o iau altfel: tocmai pentru ca lumea nu e o tarta cu capsune, oamenii ca tine trebuie sa existe. Da, astia rai au se pare energie pentru a strica viata altora in loc sa o canalizeze spre a o infrumuseta pe a lor. Si mai au si gura mare, desi 70% dintre ei ar tacea malc daca te-ar vedea in carne si oase, ca na, pe internet oricine-i zmeu. Viata in general nu e dreapta, unii se nasc intr-un colt de lume unde e numai razboi si foamete, altii nu ies din probleme oricat se zbat si oricat de buni ar fi… dar cei ca tine aduc alinare, aduc o gura de apa dulce in marea asta ce poate fi asa sarata uneori. Tocmai pentru ca exista oameni rai care fac nedreptati trebuie sa existe si aia buni care sa lupte pentru drepturile omului, pentru salvarea unui copil, pentru schimbare… schimbare care porneste de la cum gandim. E nevoie de optimism si de maini care se tot intind, desi sunt uneori lovite in schimb…Suntem oameni mici si slabi si luam multe lucruri personal, uneori ne enervam cand cineva scrie despre el insusi dar ne simtim noi criticati, desi n-are treaba cu noi, la fel cum ne si bucuram si emotionam din acelasi motiv, ca ne simtim intelesi, mai putin singuri, mai cu forta sa mergem inainte. Tu vei renunta daca vei vrea sau vei face ca blogul sa fie disponibil pentru cei care se aboneaza, nu stiu. E viata si decizia ta si chiar te cred ca-s lucruri care te pot tenta mai mult acum decat scrisul pe blog, dar binele asta utopic la care visam nici n-ar fi resimtit ca bine daca n-ar fi si ceva rau pe langa el. Asa e din pacate. Si viata e greoaie tare uneori, dar asta-i da si farmec. Iar tu esti o parte din ceea ce e bun si uneori aduci echilibru, stergi lacrimi, redai sperante… tocmai pentru ca mereu va fi nevoie de asa ceva. Hugs!

  • Dana eu spune:

    Draga mea, imi permit sa-ti spun asa pentru ca e adevarat ca-mi esti draga, cu toate povestile tale, cu familia , cu viata si cu pisica ta.
    Desi am depasit varsta pe care o ai cu mai mult de zece ani, ma intereseaza ce ai de spus.
    Viata m-a invatat ca e greu sa schimbi oamenii, mai ales aici la noi, cand lumea e chinuita de nevoi, de lipsuri si mai ales de lipsa educatiei si civilizatiei.Sper sa nu am dreptate cand gandesc ca va fi poate si mai greu decat astazi.
    Dar acesta e locul in care ne-am nascut si traim. Ignora-i pe cei care nu pot sa vada cata dragoste de viata ai de daruit celor din jurul tau. Invidia pentru felul frumos in care curge viata ta (si nu ma refer la problemele materiale) îi face sa-si verse veninul. Exista asa de multa lume nefericita si nemultumita care isi exteriorizeaza rautatea in spatele anonimatului…

  • clarra spune:

    Eu te imbratisez cald, caci cuvintele sunt de prisos. Stii si tu ca pe lume sunt multi oameni cu probleme psihice care se plimba bine-mersi in libertate. Prin vorbele lor demente ei doar iti arata cat de bolnavi sunt ei, nu cat de gresita esti tu. E o fereastra a sufletului lor, nu a sufletului tau.
    Iti doresc tot binele din lume si pace in suflet!

    • Robo spune:

      eu nu cred ca oamenii astia care-i trimit mesaje de omor sunt cu probleme psihice;
      sunt doar rai, iar pe internet e usor sa-ti dai frau liber, asta-i tot;
      99% din nemernicii astia ar fi complet mierosi si binevoitori la o intrevedere fata in fata cu autoarea;
      au existat cazuri dovedite! persoane care pe internet injura (se vede ip-ul) si cand ne intalnim pe strada sau aiurea sunt f prietenoase

      tocmai aici este uratenia lumii, dupa mine: rautate + ipocrizie

      • clarra spune:

        eu cred ca tocmai in asta consta tulburarea psihica (si am ceva cunostinte in ceea ce priveste bolile psihice). Un roman din patru sufera de o tulburare psihica.

  • AndreeaM spune:

    Te citesc de ceva vreme si-am s-o fac mereu, cata vreme vei mai scrie. Ti-am trait momentele odata cu tine, poate pentru ca unele erau induiosatoare, sau poate pentru ca in unele (zeci) m-am regasit aproape complet pe mine. Esti un om frumos pe dinauntru si pe dinafara. Corect. Bun. Destept. Bland. Sensibil. Te „iubesc” asa cum pot, desi nu te cunosc personal, poate nici n-o sa ne cunoastem vreodata. Blogul tau e parte din rutina mea zilnica, la fel de multasteptat precum cafeaua de dimineata (bautorii inraiti de cafea vor intelege imensitatea complimentului 🙂 ).

    Ma bucur enorm ca ti-am descoperit blogul (de fapt, ca mi-a fost recomandat de buna si blonda mea prietena, Claudia). Te-am considerat si te voi considera intotdeauna un om complet si extraordinar, si sper ca lucrurile de genul asta si oamenii care te apreciaza ca mine sa te determine sa scrii in continuare, sau macar sa mai atenueze din amaraciunea nodului din gat creat de dezamagirea oamenilor care nu sunt ca noi. Noi, miile de cititori care te indragim pana la Dumnezeu si inapoi.

  • Andreea spune:

    si io care credeam ca sunteti la mare si de aia nu mai scrii asa mult.
    sa te doara fix in pix ca sa scrii mai bine.

  • Samofrakiyskaya spune:

    Desi intru zilnic pe aici, nu comentez (aproape) nici o data, dar acum nu pot sta pe margine! O incurajare si din partea mea cred ar fi prea putin pentru tot ce primesc aici: emotii, emotii, si inca o data emotii, noutati diverse – mai o carte noua, mai o reteta, mai un film bun, mai o poveste… si iar emotii, emotii 🙂
    Deci scrie draga Printesa, scrie mai intai pentru tine, daca nu pentru altii, iar noi vom trage cu ochiul si ne vom umple de bine. 😉

  • Elisa spune:

    Printesa, eu nu am vazut, in tot ce ai scris, decat intentii si pareri bune despre viata, copii si mame, despre modalitati si atitudini in diferite imprejurari, un scris frumos si necesar atator cititori ai blogului tau si a celor ce vor veni descoperindu-te pe blog. O liniste se degaja din tot ce scrii si nu inteleg rautatile decat ca o forma de paranoia a celor invidiosi si neputinciosi.
    Adina a spus ceva cu care sunt total de acord: „Da, astia rai au se pare energie pentru a strica viata altora in loc sa o canalizeze spre a o infrumuseta pe a lor. Si mai au si gura mare,…”
    Singurul lucru bun pe care il poti face – legat de asta – este sa nu le citesti enormitatile.
    Sau, da cu agheasma si vorbeste cu Ingerul tau pazitor sa te pazeasca de cei rai. Nu glumesc.

  • nicoleta spune:

    Poate trec 2-3 zile cand nu reusesc sa intru pe blogul tau, dar de fiecare data cand vad pe facebook o postare de a ta, indiferent cat de ocupata sunt, intru intai pe blogul tau, citesc ultimele postari (daca au trecut deja cateva zile).
    Citesc mult, divers si muuuuuult! Sunt tot timpul cu o carte dupa mine si imi plac mult cuvintele si ceea ce traiesc prin ele! Citindu-ti postarile, lucrurile sunt diferite!
    Stiu cum arati, si cred ca stiu cum esti. Asa imi place sa cred ca Stiu ca esti un om extrordinar, care se bucura de tot si de toate, care primeste din viata de zi cu zi cu uluire, cu incantare, cu placere, cu nebunia nerabdarii si cu pasiune TOT ce poate fi luat Bun din aceasta viata!
    Vine si Raul, adevarat. Oameni meschini, care critica tot ce e bun, care sufera daca cei din jur sunt veseli, care murdaresc prin cuvinte ceea ce e curat pentru ca asa sunt ei, murdari si josnici. Te afecteaza pentru ca ai un suflet, pentru ca ai oameni dragi in jurul tau si crezi ca murdaria altora te poate atinge pe tine (sau pe cei dragi din jur!)
    Nu te pot murdari daca nu le permiti tu asta! Nu merita nici un gand, nici un cuvant macar, adresat unor astfel de oameni! merita IGNORATI!
    Sofia a crescut prin postarile tale si ma bucur ca ai impartasit asta cu noi!
    Tu ai avut griji si bucurii pe care le-am trait impreuna, tu in mod real, noi citind postarile tale!
    Ma bucur ca existi!
    Ma bucur ca scrii!
    Viata e frumoasa!
    Asa, naspa cum e uneori, viata e extrem de frumoasa!
    Pentru mine e ca o tarta cu zmeura (chiar adineauri am mancat o felie)!
    Pune-ti un pahar de vin, relaxeaza-te, uita-te in ochii Omului tau, priveste-ti mica minune cum se inalta si las-o sa vada permanent ca VIATA E O TARTA CU CAPSUNI!
    Pentru ca intr-adevar, asa e!!!

  • Roxana spune:

    Neoamenii astia strica cu voie, se bucura de suferinta pe care o provoaca, continua cu aceasi placere… revin ciclic, pentru ca, nu se hranesc decat din rautati. Hidosi si aroganti otravesc cu prezenta. Nu pot fi starpiti din pacate, dar pot fi ignorati, asta ca sa putem manca linistiti tarte.
    Fruntea sus Printeso, nimic din ce s-a spus nu e adevarat!

  • andaz spune:

    Ce frumoase comentarii… pe mine m-au emotionat. Imi trec atatea prin minte, sa te incurajez sa scrii in continuare, sa iti spun ca mie mi s-a intamplat cu o prietena din Romania sa ma dezamageasca ingrozitor (a scris in fereastra mea de messenger in loc sa scrie in fereastra alteia, murdarii despre mine), sa iti mai spun sa nu iei in serios nimic…
    Mie imi place blogul tau, e singurul pe care il citesc (poate de aia imi place)… Glumesc 🙂

  • Me spune:

    Hm, oamenii ăştia există şi în jurul nostru, eu dau de mulţi. Cred că am o faţă mai specială de-i atrag. O cerşetoare mi-a urat să-mi moară copilul în burtă după ce am refuzat să-i dau 1 leu de pâine (eram însărcinată în 7 luni, da, n-a fost prea plăcut).

    Apoi lucrul într-o corporaţie. E o junglă. În faţă-ţi sunt cei mai buni prieteni, la spate te bârfesc de…

    Tocmai, cred că internetul e mai plăcut. Încă nu intră toţi.

  • riri spune:

    hai,ma,cum sa te ataci asa de la aberantii aia?vino-ti in fire si ignora-i elegant.e ca si in viata,nu poti sa treci neobservata,na…daca pun pasiune,e de bine,esti importanta.zau!stiu ca e nasol sa vezi scris cu sa-ti moara copilul bla bla,dar sunt deliruri,nu atrag automat moartea copilului,dah?!
    pai tot ce ai facut tu aici a fost in zadar?ca scriu zalude fel si fel de defulari?te iubim si te vrem.

  • Andreea spune:

    Numai de ai sti cat ne esti de draga. Of, of, of. Esti inpiratia noastra, partenerul cu care ne bem cafeaua dimineata sau chiar si seara tarziu. Noi astia multi te vrem aici. Egoisti ori ba, suntem majoritari. Nu ne priva de toate lucrurile astea grozave.

  • Anamaria spune:

    Ioana, mie mi se pare ca atata vreme cat tu nu mergi pe alte bloguri sa lasi comentarii acide si rautacioase in urma, totul e ok. keep goin’! si continua sa practici tu aceasta politica a cuvantului frumos lasat in urma, ca e usor sa fii tuta si proasta si intepata si cu fundul in sus. dar e greu sa fii un om care lasa in urma vorbe din suflet. imi place cand oamenii nu scuipa la ceilalti, cand nu se iau de mici amanunte insignifiante, cand sunt placuti. si cand nu au nasul pe sus 🙂

  • AndreeaG spune:

    Pai atunci hai sa-ti dam, noi restul, mai multe mesaje pozitive, zic si eu! 🙂
    Mi s-a parut mie ca iar scri cam rarut, dar am zis ca o fi de bine, ca poate esti ocupata cu the real life …
    Eu nu inteleg ce distractie e asta, sa hartuiesti oamenii, fie chiar si virtual … Numai cand ma gandesc cati oemeni grozavi am descoperit eu, pe aici pe la tine (in afara de tine) … si tot ar fi fost o mare pierdere sa fi renuntat demult, in fata atacurilor de acest gen.

  • ana spune:

    Draga printesa,

    Cand nu sunt de acord cu ce ai scris, sau nu imi place in mod deosebit ce ai scris, inchid pagina si ma intorc a doua zi pentru ca presupun ca fiecare poate avea o zi proasta. Se intampla rar si cateodata se intampla pur si simplu pentru ca iti invidiez viata:)

    Ca sa cladesti o lume trebuie de toate felurile de oameni, si oameni ca tine si oameni ca ei si cred ca e foarte bine asa: fara oameni rai nu am mai fi noi buni, fara oameni prosti nu am mai fi noi destepti si putem sa continuam asa:)

    Daca te opresti din scris, ei castiga si nu poti lasa raul sa aibe puterea asta asupra binelui; faci parte dintr-o lupta la nivel mult mai mare intre Bine si Rau si noi vom fi intotdeauna aici in spatele tau sa sustinem Binele.

  • Iulia spune:

    Imi pare rau ca ti se intampla toate astea. Mie imi place sa te citesc si de aceea revin zilnic cu placere pe blogul tau. Sa inchizi pur si simplu o pagina care nu-ti este pe plac si sa iti indrepti atentia spre ceva mai pe gustul tau e o chestiune bun simt si toleranta, respectarea opiniei celuilalt, live and let live. Cata vreme nimeni nu-ti baga pe gat anumite idei, principii, moduri de viata, fiecare are libertatea de a filtra informatia, de a o folosi sau nu. Ce-ar fi daca toti cei care nu suntem de acord cu ceea ce vedem la TV sau citim prin ziare ori pe Internet, ne-am pune pe trimis scrisori de amenintare sau, mai grav, am trece la fapte? Din fericire aia sanatosi sunt mai multi decat aia sariti de pe fix.
    Mi-as dori sa scrii in continuare, mai mult, mai des, pentru ca nu ma satur citindu-te. Dar daca tie nu iti face bine, siguranta ta si a familiei tale iti dau tot dreptul sa tii anumite lucruri doar pentru tine / voi si sa fii egoista. Hang in there, woman!

  • Printesa Urbana spune:

    Va multumesc tuturor ca ma intelegeti, sustineti, cititi. Nu stiu ce-o fi, acum sint destul de inclinata sa nu mai scriu… poate o trece, am mai fost in punctul asta si am revenit, so…

    Thx for being here. 🙂

  • alinutza79 spune:

    acum ceva timp mi-am facut si eu un blog amarat! Si am inceput sa scriu acolo…verzi si uscate!Nimicuri ca nu-s eu mare geniu la scris si nici as in gramatica, dar ma distra …
    am primit un mesaj care efectiv m-a paralizat! m-a ingrozit in asa fel incat am zis ca daca vreodata o sa mai citesc asa ceva o sa mor! M-a daramat psihic 🙁
    Am renuntat la blog! Mi s-a facut scarba; pur si simplu nici nu mai puteam sa intru pe el, dar sa mai scriu!
    Parerea mea este ca trebuie sa fii tare …cu capul! Sa te gandesti ca „mare-i gradina Domnului…”

  • Și eu am avut un schimb de comentarii pe site-ul meu, la câteva articole, comentarii urâcioase, care mi-au dovedit cât de răi și invidioși sunt oamenii, de cele mai multe ori comentariile nu priveau articolul, ci doreau doar să mă jignească că am zis că eu mă duc la salon, și ea era revoltată că e criză și eu arunc bani. Atunci când am dat drumul la bog, mi s-a spus că trebuie să fac față și comentariilor răutăcioase. Atunci când ne-am căsătorit, tata mi-a spus, deși e un om simplu, să avem mare grijă la prieteni și la ceea ce le spunem. Invidioșii sunt cei mai periculoși pentru un cuplu.
    Capul sus, te îmbrățișez cu drag și te respect mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *