Scrisul pe internet și responsabilitatea

Zilele astea sînt destul de obosită și tristă. Mă rog, sînt șanse foarte mari să fiu tristă tocmai pentru că sînt atît de obosită, nopțile astea nedormite unele după altele, munca multă din timpul zilei, alergătura după fetiță mă termină pur și simplu, fizic și psihic. În fine, sîntem sănătoși, deci sîntem bine. Om recupera noi somnul la toamnă sau cine știe cînd.

Sînt supărată pe multe lucruri, printre care și pe blogării complet lipsiți de responsabilitate. Nu vreau să dau nume și să pun linkuri, nu să pun la colț îmi propun, ci să scutur nițel perdeaua conștiinței unora, care fac mai mult rău decît bine scriind lucruri, și asta nu-i elegant nici în ochii cititorilor, nici ai lui Dumnezeu. Care nu cred că citește bloguri, dar cred că suflete răsfoiește din cînd în cînd la cafea. Așa, just for fun.

Cînd știi că ai niște zeci, sau sute, sau chiar mii de oameni care te citesc, și cînd mai știi că printre ei s-ar putea găsi măcar unul care te admiră suficient cît să facă ce spui, e neapărat obligatoriu să ai auto-cenzură. Siguranța pe care o ai vizavi de tine și de alegerile tale e ok pentru tine însuți, poate chiar și pentru familia ta (deși eu una am rezerve aici, cînd vine vorba de cei dragi, de copiii noștri, un dram de îndoială ar trebui să existe întotdeauna, pentru că asta ne ajută să ne ținem mereu informați, echilibrați, oarecum în control). Dar cînd vine vorba de a posta pe blog rețete despre cum să salvezi un om de la moarte, eu cred că atunci ar trebui să fim mai rezervați în a da detalii, sfaturi și rețete. Poate-ai avut noroc. Poate nici nu era pe moarte. Lecția ta de viață poate deveni lecția de viață a altuia doar atunci cînd ea nu pune în pericol siguranța altora. Ca să nu se transforme în lecție de moarte.

Uneori mi-e ciudă pe internetul ăsta și pe felul în care unii scriitori înțeleg să-și trateze publicul. Și pentru că scriitorii aceștia sînt uneori atît de siguri pe ei că încetează să mai vadă limpede, mi-ar plăcea să știe cititorii cînd să închidă pagina și să plece mai departe.

Nu, nu mi-ar plăcea să fiu atît de sigură pe mine. Cred că auto-siguranța asta totală e periculoasă. Prefer să rămîn așa, mereu cu un imbold să recitesc, să refrazez, să mă pun în locul unuia și al altuia, să mai verific o dată cu o sursă care știe mai bine ca mine, să șterg dacă simt că o frază mai bine rămîne doar a mea, în capul meu, dispusă să corectez, să revin, să rescriu, să răspund, să-mi cer scuze.

E greu de crezut că un om poate muri după ce-a citit ceva pe un blog. Dar și dacă se întîmplă asta, cum mai trăiești cu tine? Un post pe un blog la care are acces oricine nu e doar o înșiruire de cuvinte de la stînga la dreapta. E un serviciu pe care, dacă ești om cu mintea și cu sufletul întregi, îl furnizezi cu responsabilitate. Ca și cum fiecare dintre cei care te citesc ar fi copilul tău, care depinde de tine să-i oferi ce-i mai bun din ce știi. Întotdeauna cu un dram de umilință și de îndoială. Numai Dumnezeu le știe pe toate și din cîte știu eu, încă nu și-a deschis cont pe wordpress.

Pin It

29 Comments

  • Imi mai dau si eu uneori cu parerea despre lucruri la care zic ca m-as pricepe. Dar sfaturi sau lectii nu dau niciodata.Cu multe idei intalnite pe bloguri nu sunt de acord dar nu simt nevoia sa combat cu radicalism, sunt multi care nu pot fi de acord cu mine si nici nu vreau sa le schimb eu ideile.Un exemplu simplu: eu imi tratez amigdalita cu multa inghetata, asa va vindec cel mai repede.Dar cum sa recomand altcuiva asa ceva? ba dimpotriva, pun experienta mea la capitolul „asa nu”, caci nu toti reactionam la fel la aceiasi stimuli.
    Dar si cei care citesc ar trebui sa fie mai responsabili si nu creduli care iau de bun orice se scrie pe net.Pana la urma de ce avem si cap? doar ca sa nu ne ploua in gat?

  • Silvia spune:

    Ca sa fac pe avocatul diavolului, si citiorii de bloguri trebuie sa ia cele citite cu un dram de indoiala. Eu nu urmez sfaturile unui cizmar in materie de gatit, si nici ale unui programator in materie de sanatate. Daca omul care imi da sfaturi medicale nu este medic, nu consider acele cuvinte un sfat – ci exact ce ai spus tu, o experienta personala care poate sa fi beneficiat de anumite conditii specifice pe care blogger-ul nu le-a scris acolo. Sunt de acord cu reponsabilizarea celor care arunca in eter cuvinte, dar si a celora care citesc. Este un efort pe care trebuie sa il faca ambele parti. Intre prea multa incredere in sine a unora si prea multa naivitate a altora se creeaza conditiile unei tragedii. Pe care o putem evita cu totii…

    • Printesa Urbana spune:

      Sint de acord, insa eu nu pot publica orice lasindu-ma in baza puterii de selectie si decizie a cititorului. Eu ca om care publica lucruri am o putere de care trebuie sa invat sa nu abuzez intru punerea in pericol a celui care ma citeste.

  • catgal spune:

    Mie îmi apăruse pe FB un articol lăicuit de cineva din prietenii prietenilor cu un articol despre cum să (Nu) acționezi în caz de suspiciune de consum de ciuperci otrăvitoare. Nu dau link dar am fost atât de tristă când am citit, atât de dezamăgită de reacția pozitivă a oamenilor care preferă să bea apă chioară în loc să meargă la nesimțiții ăia de doctori, care ne apar ca niște măcelari măgari, buni numai să ne otrăvească și să ne ia banii degeaba. Și nu îmi place să comentez chestii negative, mai bine tac și îmi văd de treaba mea pentru că eu consider să fie liberă toată lumea să scrie ce vrea, dar cât de tristă am fost. Și tonul justițiar al blogului e mai ceva decât inchiziția spaniolă, e blogul pe care il mai deschid adesea doar ca să mă mai mir până unde se poate ajunge. Și cam de fiecare dată am rămas cu un nod în gât, uneori chiar de rău fizic (după poze grafice cu te miri ce). Îmi cer scuze că am comentat atâta dar te ințeleg și mie mi-ar fi atâta de frică să prezint niște idei absolut iresponsabile ca fiind Adevărul unic. Încă îmi vine rău când mă gândesc la blogul respectiv.

    • Adevărul nu mai există. În era studiilor sponsorizate şi tutorialelor pe youtube, nu mai avem adevăruri, ci doar păreri. Iar doctorii-s nişte impostori, şpăgari şi nesimţiţi, asta din start.

      • ovidiu spune:

        Buna observatie… fuse si se duse. De „adevar” e vorba.
        Internetul si toata aceasta cunoastere e tot mai greu de filtrat.
        Dar asta este! nu trebuie schimbat ceva pentru ca vrea un om sau 6.98 miliarde… Daca un om (sau mai multi) reusesc sa-si rupa gatul, omoare planta sau pe cei din jurul lor, din cauza a ceva citit pe un blog, probabil ca asta e cursul firesc al lucrurilor.
        Personal imi doresc sa cada interentul si telefonia o saptamana (macar).
        Va fi foarte interesant.
        Adevarul nu mai exista 😀

    • Diana spune:

      Da, cred ca la blogul ala se refera si Ioana. Si eu m-am ingrozit.

  • Noroc că pe mine nu mă ia nimeni în serios. Avantajul de-a fi blondă 😀

    Dar ce s-a întâmplat, că m-ai speriat acuma.

  • Silvia spune:

    Asta imi da de gandit, mai ales ca planific lansarea unui blog dedicat adultilor, in care vreau sa abordez teme sensibile si adulte (nu medicale). Exista un mod de selectare audientei pe bloguri in functie de varsta – de ex. cum au cei cu site-uri de bere, tigari?

  • Claudia spune:

    Ce le-as recomanda linkul spre acest articol unora care se cred Dumnezei, care le stiu pe toate si-si permit sa jigneasca pe oricine. Da, sunt multi astfel de „scriitori”, inclusiv unii de la care ai avea pretentii.

  • corina spune:

    acel blog are deja cititori fideli, care cer sfaturi si le urmeaza indeaproape. poate pentru acei cititori o fi fost scris postul respectiv (la care cred eu ca m-am prins ca te referi)

    off topic. de pe ce reader iti citesti stirile? sunt trista ca nu mai e google reader si nu stiu cu ce sa- inlocuiesc.

    • Printesa Urbana spune:

      m-am obisnuit foarte bine cu feedly, si pe desktop si pe iOs. nu e google reader, dar isi face treaba. :
      PS: Nu fac referire la un blog anume, din pacate. problema e ca-s multe…

  • Mihaela spune:

    Eu tot nu inteleg ce s-a intamplat.

  • Omnia spune:

    Tot ce se intampla pe net e pasibil de suspiciune. Eu vedeam blogu’ ca pe un jurnal exhibitionist si-atat… 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      foarte bine faceai, numai ca unii il iau drept sursa de informare. si atunci devine treaba periculoasa.

  • Andrada spune:

    Eu sunt oripilată de o anume postare de pe un anumit blog, legată de o anume întâmplare care conține anumite produse potențial otrăvitoare.

    Iar faptul că am în listă oameni care i-au dat like frenetic și au postat iluminați soluția de supraviețuire în caz de … m-a oripilat și mai tare.

    Deci eu sunt perfect de acord cu tine.

  • Ana C spune:

    Citeam respectivul blog(daca o fi ala la care ma gandesc eu) cu placere mare la inceputuri…treb sa recunosti ca era ceva wow, de admirat, si ceva ce stiu ca eu nu as fi fost in stare….scriitura buna,haz,etc, imi placea, admiram…dar de la o vreme,s-a schimbat perspectiva si a devenit altfel de blog…e ok,tot il citesc, nu inseamna ca sunt de acord sau preiau de buna info, dar e un pct de vedere si il respecy.insa in ultima vreme am remarcat ca iti da replica la posturile tale…sau o fi doar o impresie,poate ma insel…
    A,si mai sunt bloguri care promoveaza diverse stiluri de viata(o da,moda raw e ultima fita, daca nu mananci raw mori de cancer sigur), si fff multe mame care iau de acolo totul de-a bun si hranewc copilasii cu iarba de grau si lapte de migdale(un exemplu la intamplare)..ma sperie unde s-a ajuns…AI dreptate, sper sa se responsabilizeze treburile…
    Sa asteptam replica zic….

  • corco spune:

    Nu inteleg de ce ai scris acest text. Ca sa responsabilizezi pe cine sau sa atragi atentia cui?
    Mai degraba s-a creat un val de isterie…”oare la cine se refera Ioana?!!!”.

    Citesct si blogul Janinei (clar la ea te referi) si blogul tau si nu sunt de acrod 100% cu tot ce zice ea sau cu ce zici tu la modul general. aveti atat idei bune cat si idei proaste, atentie din punctul meu de vedere.
    Este dreptul ei sa scrie fix ceea ce doreste; cine citeste si aplica informatia de acolo este direct responsabil pentru actiunile sale.
    Nu va mai speriati atat cititoarelor ca nu e bai! E OK, moda raw e de ani de zile prin lume si tot de ceva ani bantuie si prin tarisoara noastra. Fiecare face cam ce vrea atat timp cat nu obliga pe cel de langa el. Prin ce va obliga un blog sa faceti ceea ce scrie acolo? Inchide pagina daca nu-ti convine si mergi mai departe.

    Consider ca exagerati!

  • Alina spune:

    Acuma daca scrie cineva pe blog ca isi salveaza barbatu’ de la moarte sau ca naste acasa doar nu o sa ma apuc si eu sa fac acelasi lucru doar fiindca imi plac o parte dintre articolele de pe blogul respectiv. Eu zic ca avem suficient discernamant incat sa facem alegerile potrivite, indiferent de ce scrie x sau y pe blog…

  • Bianca Badea spune:

    Daca are cont pe facebook, sigur o sa-si deschida in curand si pe wordpress :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *