Bunica face despărțirea grea

photo

Pin It

10 Comments

  • Laura C. spune:

    Numai bunicile ştiu să facă foi gustoase. Aşa se numesc la noi – foi (sau dospite).

  • Roxanici spune:

    cu smantana si zahar deasupra?:)

  • georgiana spune:

    sau scovergi..asa le zice prin baragan. se mananca cu branza sau dulceata.

    • C spune:

      Sau mai prin sud, da. Bunica mea de la tara le facea sub numele de scovergi. In jud. Calarasi, adica.
      Si cand alatura si o mancarica de fasole alba mult, mult, dar mult coapta la foc de lemne si in grasime de gaina batrana, de iesea atat de buna ca batea la fund cassoulet-ul real frantuzesc din sud (care ptr. mine este una din cele mai gustoase mancaruri ale umanitatii, daca nu cea mai), eram in paradis, pur si simplu.

  • Elena spune:

    Imi plac foarte mult povestioarele tale. Le citesc de cateva zile seara pana adoarme Maria (2,3 ani). Am ajuns la Luna iunie 2012. 🙂 am luat-o din trecut spre prezent :)…Parca citesc un roman, …. Astept sa vad ce se mai intampla. Ma regasesc in multe dintre ele, ca mama ce sunt. 🙂 te felicit pentru cum povestesti

  • ana spune:

    Si bunica mea tot turte le spune si sunt cele mai bune pe care le-am mancat si cele pe care nu le pot refuza niciodata. Eu le prefer cu sare, dar si cu dulceata sunt minunate.

  • Adina spune:

    De bunica e mereu grea despartirea.. pe mine ma imbie cu pogaci, tot niste turte, dar mai mici si mai groase ca ce ai tu in poza. Sunt coapte pe plita si-mi plac si la mancaruri sarate, dar si cu dulceata de cirese negre (cea mai preferata dulceata a mea <3). Ooo, dar si ce miros se face cand se coc, imi ploua in gura cand imi amintesc 🙂 Hugs!

  • Mada spune:

    si prin teleorman, de unde sunt bunicii mei, tot sub numele de scovergi sunt cunoscute, sau chiar gogosi. :)) erau astea cat palma, si „alea care se intorc singure”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *