Prințesa rurală și fie-sa

Aici multe lucruri sînt altfel. Roșiile, de exemplu, aici au gust. Oamenii se salută între ei, toți, de fiecare dată cînd se întîlnesc pe uliță. Seara e răcoare, aproape frig. Se văd multe stele. Miroase a fîn și flori.

Și timpul e altfel. Ziua începe foarte devreme, uneori chiar la cinci dimineața, cînd cocoșul se burzuluiește pe noi ăștia de vrem să mai dormim și se pune pe sunat goarna din 15 in 15 secunde, numai bine cît să te gîndești serios să-l execuți pentru o ciorbă grasă la prînz. Deși ziua începe uneori foarte devreme, cumva nu e timp de lucrurile de care la oraș e timp.

Udăm grădina, verificăm cuibarul de ouă, culegem mere, alergăm curcile, o luăm de la capăt. Nu-i vreme de internet, deloc nu e.

Resize of IMG_3307

Tot ce pot să vă ofer zilele astea sînt cîteva poze. Le puteți urmări aici.

Voi să fiți cuminți acolo în vîltoarea zilelor urbane, eu una mă gîndesc serios să mă dau de tre ori peste cap și să mă fac prințesa rurală. E cam paradis aici, băi oamenilor!

Pin It

18 Comments

  • Cristina P spune:

    e paradis dar probabil dupa vreo doua saptamani o iei la goana spre oras
    si mie imi place linistea de la tara (am fost intr-o statiune in Arad si am ales chiar o pensiune in capatul satului; cu tot cu cocosii de rigoare de la 5 dimineata); insa dupa cateva zile simt nevoia de agitatie :)))

  • La mine acasa e acea liniste! Linistea dinafara orasului, e de vis. Seara e racoare, nici peste zi nu ne arde soarele, e liniste, trafic nu e ca e drum inchis, miroase mereu a curat, a iarba verde!

  • Cris spune:

    Sa va bucurati din plin 🙂 asa m-am simtit si eu cand am fost acasa, doamne ce bine e si tare vreau sa mai ajung cateva zile.

  • Carla spune:

    Aer curat,oameni dragi,obiceiuri simple,mancare sanatoasa,energii pozitive,dragoste si echilibru.Vacanta perfecta!

  • Mura spune:

    Ufff…ce dor mi se face de astfel de locuri linistite…O sa te intreb si poate vei scrie chiar un post despre ce ma framanta un pic si pe mine:cum te descurci cu microbii?Stii cum e viata la tara,imi inchipui ca aia mica e cu mainile peste tot si pe tot ce misca.Cum gasesti echilibrul?Esti cu ochii pe mainile ei tot timpul sau tolerezi micile atingeri si le iei drept calire,facand parte din procesul normal de construire a rezistentei la microbi?Recunosc ca nu m-am documentat inca in ce fel vorba aia ‘lasa-l,draga,ca asa isi face anticorpi’ are vreun suport real.Eu am crescut la bunici,imi amintesc ca ma spalam pe maini doar inainte sa mananc,in rest…pauza.Mancam fructe direct din copaci,ne jucam,flocaiam matele si cainii din ograda,si nu am patit nimic (visibil).Nu sunt vreo maniaca a curateniei,tocmai de aia si cer sfaturi aici.Am totusi asa o banuiala ca atunci cand voi avea plodul meu o sa fiu mai vigilenta si n-o sa fiu f relaxata cand o sa merg de ex la socri unde se intampla ca cele 2 pisici sa stea la masa cu noi sau pe masa cand au ele chef.Eu am caine de 15 ani,dar nu mancam din aceeasi farfurie.Cum ziceam,unde ne relaxam si unde ne incordam?:)

    • Printesa Urbana spune:

      Hei, Mura. Eu sint din categoria mamelor moderat-relaxate, in sensul ca nu alerg dupa copil cu dezinfectantul in mina, dar nici nu o las sa manince nisip, rahati de ciine, nu o las sa atinga animale straine si nici sa manince chestii de pe jos, dar ocazional mai baga on gura degete murdare, frunze, crengi… Nu doar acu la tara ci in general. Cred ca e important ca organismul ei sa fie in contact cu mediul, dar n-o las expusa la pericole care pot fi evitate usor.

  • AlexandraV spune:

    Si ai mei si-au luat recent o casa la tara si nici ca-i mai poti lua de acolo. S-a asternut praful peste apartamentul din oras :)) Mi-s dragi asa 😛 , si-au cultivat ei legume, si-au luat niste pasari, sunt preocupati tot timpul de ce se intampla in gospodaria lor si le creste inima in piept cand le laudam gradina :))

  • Anca spune:

    Las’ că e bine și aici la betoane. Mă plimb pe asfaltul încins cu un copil transpirat în brațe. Super! Încercam să îți dau argumente să redevii prințesă urbană. Nu am. Te rog să scrii în continuare, indiferent ce fel de prințesă ești!

  • frmshk spune:

    Eu cred, sincer, că nu te-ai putea lipsi de nebunia și haosul și toate acele nimicuri nesănătoase și obositoare și cum mai vrei, de la oraș. Da, e bine acolo la Bunica, e perfect, cum spui… dar pe timp limitat. Și chiar de aia pică așa bine, că e… altceva. Eu tot în vâltoarea urbană te văd.

  • Adina spune:

    Stii parerea mea: village life is over-rated :))) Am copilarit veri bune acolo si-am stat si vara la greblat si iarna in pat, sub plapume grele ascultand focul in soba. Sunt bucati din viata de sat care imi plac si acum. Altele insa nu. Si mai apoi fugaresc si cocosul care imi canta non stop in urechi ca ma satur de el :p Cu unele lucruri m-am dezobisnuit si mi-am format un alt ritm care imi place si nu ma mai simt la fel de de-a locului cum eram pe vremuri, cand ma cataram in toti copacii. Insa mereu ma bucur de mamaliga vartoasa a bunicii, de aerul tare, de fructe si legume care chiar au gust, de generozitatea oamenilor. Si cu sau fara viata la tara, internetul ne mananca prea tare din timp. Am tot inceput sa reduc timpul alocat lui de la o vreme si mi-e mai bine. Frumos ca are si Sof parte de ceva viata la tara, e o experienta grozava:)

    • Printesa Urbana spune:

      I tend to agree. Azi ne-am trezit cu toatele la 4.30: cocosul. Tot azi cocosul va fi deportat la un vecin. Tara tara, dar lipsa de somn nu-i cool nicaieri pe lume.

  • Roxana spune:

    Si nici sa nu fie timp pentru altele acolo, vesnicia s-a nascut la sat intr-adevar. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *