Vocabular la 1 an și 5 luni

Asta e un post de uz intern, să știu cum stăteam pe vremea cînd încă vorbeam eu mai mult ca ea. Not for long, presîmțăsc. Vine tare din urmă, în ultimele 2 zile a învățat 3 cuvinte noi.

Ua (ouă)
Dua (două)
Pepe(ne)
Auca (Uța Uța, leagăn, balansoar)
Aca (ața)
Me(re)
Ca(pac)
Pa
Papa
Apa
Bu(nica)
Teatss (ceas)
Bă (ciobănaș)
Nene
Băi
Mniam mniam (cracker)
Caca
Gaca (gata)
Nani
Mama
Tata
Iaia (Ioana bona)
Nana
Poc
Mau (pisica)
Pfu (păturica)
Bebe (despre ea însăși, sau alți copii)
Guga (gluga)
Ghida (ghinda)
Maa (mare)
Ana (Andra)
Mii (mic)
Pipi
Pipa (pizza)
Gaga (rața, gîsca)
Gagu (cucurigu)
Nenea
Soa(re)
Ten (tren)
Bobo (bobiță, boboc)
Go (gunoi)
Pha (pălăria)
Tete (trotineta, bicicleta)
Pie(tre)
Pac (copac)
Oaoac (broasca, inclusiv țestoasă)
Ba(nană)
Hai
Uite
Ata, atu (alta, altul)
Babau (deschide sticla/cutia asta)
Co(rtul de jucărie)
Buc (cub)
Ani (alunițe)
Șac (sacul de dormit)
Ne (inel)

Ieșim la plimbare și nu-i tace gura. Îmi arată, numește, comentează, apreciază dacă e mic sau mare, imită zgomote, mă întreabă. Ne jucăm în casă și nu-i tace gura. Mănîncă și nu-i tace gura. Numără boabele de mazăre, unele-s mici, altele mari, să-i dăm și lui mau puțin, ce bun e, acum vreau apă, gata, ba nu gata, mai vreau niște bobo de mazăre, am făcut pipi, nu, te-am păcălit. Mai nou a început să lege cuvintele, acum cîteva zile am trecut pe lîngă o crîșmă, s-a uitat înăuntru și a zis: Mama, nenea be ca. Adică mama, uite niște nenea care beau bere și stau pe scaune.

Cred că a ajutat mult că am stat non-stop cu ea, am vorbit mult, i-am explicat mereu tot, n-am lăsat-o la televizor, i-am citit mult, i-am cîntat, Ioana, bona (o femeie minunată, atentă, înțeleaptă, bună, dedicată), îi povestește încontinuu ceva, chiar și atunci cînd micuța e aparent e preocupată de altceva.

Se face frig și ziua e tot mai mică, nu știu ce-o să ne facem cu tot timpul ăsta liber pe care n-o să-l mai putem petrece 100% afară. Ne trebuie ceva activități de interior (deocamdată ne jucăm liber, alege ea ce vrea să facă și eu o urmez, fie că-s mingi sau cuburi sau joc de roluri cu animale sau alergat pur și simplu prin casă sau cucu-bau sau pus lucruri la loc sau mutat chestii dintr-un loc în altul). Dacă aveți idei de activități fun pentru vîrsta asta, vă rog să împărtășiți cu noi. Nu-s fana locurilor de joacă de interior și presimt că pisica nu se va lăsa trasă de coadă opt ore pe zi, așa că avem nevoie de alte activități amuzante pentru bebelușa vorbitoare.

LE: Între timp mi-a adus aminte că am cartea UNICEF cu recomandări de activități educative pentru copîi de pînă la trei ani. Am parcurs-o acum rapid și am observat amuzată că noi facem cam toate lucrurile recomandate pentru vîrsta Sofiei (jocul de-a emoțiile, dansul, prinsul cîrligelor de rufe pe cutie, practica activităților de îngrijire, învățarea hăinuțelor și a părților corpului etc etc). Foarte util documentul UNICEF, îl găsiți în format PDF aici.

Offtopic, am inaugurat azi pe facebook un album-bazar cu lucrușoare de vînzare. Banii pe care-i adun îi donez mai departe, decid în fiecare lună către ce caz și anunț ulterior.

Pin It

49 Comments

  • OanaC spune:

    Are un vocabular foarte mare la varsta ei! E o faza misto, si eu am notat primele 500 de cuvinte (cam pana pe la 2 ani, asa) si nu ma mai saturam sa vorbesc cu ea :D.

    Insa eu nu sunt de acord cu tine la partea „ce ajuta” copilul sa vorbeasca mai bine. Simt ca este pur si simplu doar meritul lor. Uneori, cand adultii vorbesc mult in preajma copilului (cum zici si tu non-stop) acei copii vor vorbi mai tarziu, tocmai pentru ca adultul face si partea lor si vorbeste cat pentru amandoi. Am vazut caz concret si mi se pare oarecum logic.
    In fine, sa te bucuri de perioada asta si sa stii ca e din ce in ce mai frumos si mai surprinzator :).

    Si eu dau din colt in colt cu racirea vremii si petrecut mai mult timp in casa. Efectiv nu stiu cu ce sa ocup timpul unui copil de 2 ani jumate. Acum picteaza, coloreaza, „scrie” si „citeste”. Nu ii plac desenele, apreciaza doar muzica. Habar n-am cum o sa trecem de urmatoarele 6 luni, zau.

    Daca aveti idei, please share!

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc de comment, eu insa nu cred ca o comunicare verbala intensa cu cel mic ii poate face rau, nu mi se pare logic, ba chiar imi suna contraintuitiv. Asa inveti o limba, orice limba, ascultind-o, intelegind-o. Chiar sint curioasa ce parere au si alte mamici.

      • OanaC spune:

        Nu e vorba ca ii face rau, nici pe departe. Am zis doar ca uneori, copilul poate fi multumit sa il asculte pe adult si sa nu simta nevoia sa participe si el, pana la un moment dat. Invers spus, daca ii vorbesti mult unui copil, spre non-stop, asa, nu inseamna automat ca il ajuti sa vobeasca mai repede. Tot sustin ca insusirea vocabularului este 99% meritul lor, tine de capacitatea lor de dezvoltare, nu de inteligenta, nici de comportamentul adultului (excludem cazurile extreme, da?).

        • Carla spune:

          Conteaza enorm comunicarea celor din jur cu copilul.Cum altfel si de unde ar invata cei mici sa vorbeasca? Sunt copii carora li se vorbeste mult si cu toate acestea incep sa vorbeasca mai tarziu dar asta nu inseamna ca nu au retinut cuvintele,intelesul lor si acest lucru se va vedea atunci cand copilul incepe sa se exprime.Pentru ei conteaza tonul,intonatia,asocierea cuvantului cu imaginea si sa nu uitam ca de la cativa ani si pana la adanci batraneti,comunicarea este la baza relatiilor interumane.
          Asadar,meritul apartine si persoanelor din jurul copilului si nu numai bagajului genetic al celui din urma.
          Are un vocabular bogat Sofia si imi imaginez cat va distrati cu ea,abia atept sa lege cuvintele.

        • Me spune:

          Si eu cred ca e doar meritul lor. Am vazut copii de care parintii sau bunicii se ocupau tot timpul si care au vorbit tarziu de tot (de binevoitorii din jur ii banuiau de autism sau altele). Si am vazut copii crescuti pe modul supraveghere, cand bunica sau mama discuta cu alte bunici/mame si copilul se juca pe langa ele si care au vorbit repede, uimitor de repede si bine.
          Faptul ca te joci cu copilul, ca interactionezi cu el e important pentru buna dezvoltare si pentru relatia voastra, dar cat de repede vorbeste depinde de modul lui de dezvoltare. Crede-ma, as vrea sa depinda doar de joaca si interactiunea noastra, am un copil de 4 ani care face terapie aba pentru ca trebuie sa recupereze pe social si limbaj, desi ne-am ocupat de el si l-am crescut mai ult in parc, printre alti copii.efoarte

          • Printesa Urbana spune:

            Ei, sigur ca e f important si bagajul lor nativ, de-aia ziceam ca a ajutat faptul ca am vb cu ea, nu ca asta a fost factorul decisiv. Bafta micutului tau, sa faca progrese!!

          • Nusch spune:

            De acord cu OanaC! Am colegi care, cu mândrie paterna, îmi explicau ca ai lor vorbesc corect pentru ca le-au corectat greselile mereu. Sau ca mănâncă bine pt ca s-au ocupat sa mănânce de toate, sa nu fie mofturosi.
            Gresit! Au copii care vorbesc corect pt ca au un aparat fonator bine dezvoltat de la natura sinmananca pentru ca asa i-a facut pe ei tot natura. Al meu si la patru ani jumate zice „geneme”, in loc de gemene, sau l in loc de r. Fata prietenilor nostri, crescuta in paralel cu el, a inceput sa vb la un an. Sora-mea, la noua luni zicea „mamaie”, „cutie” etc.
            Al meu a vorbit la doi ani jumate, n-are legatura cu cat i-am vorbit, sau i-am explicat, sau n-a stat la TV, care oricum nu-l interesa la varsta aia. Nu mai spun de mancare, care nu-l interesa, pur si simplu!
            Insa noua, ca parinti, ne place ca parte din devenirea lor sa ni se datoreze. La varste atat de mici, nu prea.

    • D spune:

      Mie mi-a fost teama ca numai vorbind eu cu fetita mea voi repeta mereu aceleasi cuvinte, in principiu chestiile cu care interactionam. De citit povesti nu avea rabdare. Asa ca am lasat-o pe fi-mea cu Disney Junior & co pornit non-stop, cu sunet. A vorbit foate repede si mult, se mirau majoritatea parintilor prin parc, vorbea mai mult decat copii de varste similare ai prietenilor.. A fost haios cand (putin sub 3 ani) o intreaba cineva de dinozaurul din brate si ii raspunde doct: „E Pteranodon”, bine, pocind cuvantul, dar erau niste desene animate cu o familie de dinozauri de specii diferite si i-o fi placut cum suna. Pe fratiorul ei mai mic pe de alta parte il lasa rece TVul asa ca.. conversam pe tema jucariilor si obiectelor din jur si om vedea 🙂

      Despre impactul conversatiei cu ei: niste prieteni au doi baieti, diferenta de vreo 4 ani intre ei, crescuti de aceiasi bunici. Cel mare a vorbit devreme si mult. Cel mic la 2 ani aproape nu vorbea.. nici bagajul genetic nu poti spune ca e de vina, fiind frati. Poate ca e o diferenta de implicare: observ si la mine ca sunt tentata sa interactionez mai mult cu sora lui mai mare decat cu cel mic, pentru ca ea „trage de mine” cu intrebari si rugaminti (si incerc sa pastrez un echilibru..)

  • Iulia spune:

    De 2 zile baga monezi in pusculita si chestia asta il tine ocupat cam 15 minute / zi. Am incercat si cu scobitori, dar l-a interesat mai mult sa le scoata decat sa le bage in cutie si cu chibrituri, dar mananca fosforul. Altfel: carti, popice, masinute, carucioare (de cumparaturi sau de bebe pe care le tot plimba de colo-colo), plastelina sau coca sau orice se poate modela cat de cat, creioane colorate (da, pe pereti), cuburi si pahare pe care le baga unul in celalalt, fotbal, dans (muzica de aproape orice fel, ritmata sa fie), plimbari cu masina de plastic prin casa. Multe jucarii stau degeaba pana cand unul din noi incepe sa se joace cu ele si atunci devine interesat.

  • Maia spune:

    Poti sa imi spui te rog ce carti ii citesti? Ceva recomandari de povesti?
    Multumesc mult!

    • Printesa Urbana spune:

      Nu are rabdare la povesti (noi i le citim, dar ea da repede paginile si numeste personajele). Rasfoim carti cu animale, carti cu pagini cartonate cu poze de lucruri, personaje, unele carti muzicale, revista Mami (apar multi bebelusi, mame, jucarii simple pe care le recunoaste si le numeste), Micul Print (ii place desenul cu personajul), Tinkerbell (ii plac desenele), mai avem o carticica mica cu 5 pagini cu o ferma colorata, inca niste cartulii cu povesti romanesti.

  • Ivona spune:

    adorabil!!! iar imi dau lacrimile citind postul tau! foarte dragutze lucrurile din bazarul Sofiei! si mai dragutz ca vei dona banii unei cauze nobile!

  • Andreea spune:

    Noi am inceput cu plastilina in jur de doi ani si, desi M facea cunostinta cu ceva bagandu-l in gura, a inteles ca nu e OK and we had a safe trip so far. Pana in doi ani au avut succes toate chestiile cu potrivit forme sau umplut recipiente, la un moment dat aveam un borcan de compot si il umplea si dezgolea on-going cu hartii de briose, cutie goala de chibrituri, jucarii mai micute etc. Si, evident, cititul:)

  • veverita spune:

    Uf… am vorbit cu fiu-meu tot timpul. Cred ca il adormeam vorbindu-i, sau adormea el singur, de plictiseala, sau de vocea de poveste. Ii povesteam despre activitatile noastre, ii citeam, ii descriam obiecte, animale, tot ce vedeam. Sunt convinsa ca l-a ajutat vorbaria noastra, avea un vocabular destul de dezvoltat, inca de mic, iar daca auzea (face treaba asta si acum) cuvinte noi pentru el, intreba imediat ce inseamna, apoi folosea acel cuvant nou de cate ori avea ocazia. Acu’ sa nu-ti imaginezi ca turuiam ca moara stricata, dar povesteam mult, de toate.
    Inteleg ce zice OanaC: se refera la acele persoane (parinti, bunici etc) ce nu dau copilului ocazia sa-si exupa parerile, sa-si exprime dorintele. Ex.: o „mamica”, vecina cu mine: Lavi, ti-e sete? Hai ca-ti dau apa! Lavi nu apuca sa zica nici da, nici ba, ma-sa ii vara apa in gura. Lavi, vrei pe tobogan? Saracu’ copil ajungea in motul toboganului inainte ca ma-sa sa termine de rostit vorbele. N-am auzit copilu’ ala sa zica ceva, desi cred ca stia sa vorbeasca (avea vreo 3 ani si ceva la vremea la care se intamplau treburi d-astea), si daca stau sa ma gandesc bine, nu-mi aduc aminte sa fi zis ca-i place ceva, sau ca vrea ceva, sau ca nu vrea… Ma rog, eu o ocoleam pe Lavi. De fapt pe ma-sa, pentru ca daca ma prindea pe undeva, nu-i mai tacea gura, afar’ de „buna” nu mai apucam sa zic si altceva…

  • Magda spune:

    Noi ideile pentru joaca le luam in mare parte de aici:
    http://www.growingajeweledrose.com/
    si de aici:
    http://theimaginationtree.com/category/age/agetoddler
    http://happyhooligans.ca/category/activities/
    de aici:
    http://www.growingajeweledrose.com/2012/06/25-ways-to-play-with-goop.html (asta cu amidonul a avut succes rasunator peste vara..)

    Pe mine m-a atras ideea de „activitati senzoriale” si vad ca au prins exceptional si la Ana, are rabdare cam 15-30 de minute, ceea ce pentru 1 an si 6 luni mi se pare fabulos.

    Carioci i-am luat din carrefour, „washable”, ies usor de pe haine, pereti si copil. Si o mai las sa „picteze” cu manutele in acuarele de copii care de asemenea se curata extrem de rapid

  • ionela spune:

    Depinde cat vrei sa (te) murdaresti 🙂

    Pictura cu degetele (cu vopsele speciale) sub supraveghere; castane, conuri sau ghinde pe care sa le puna in cutii cu orificii de diferite dimensiuni, decupate de tine; cutii goale de diferite dimensiuni folosite pe post de caramizi; esarfe care ”infloresc” in palma sau sub care ascunzi diferite lucruri (chiar si pe sof); oale, linguri, castroane si capace din bucatarie in care sa ”gateasca” jucarii micute si zgomotoase (ai mei sunt supermegaextraincantati, nu stiu daca si vecinii), o casa dintr-o cutie mare de carton in care sa se ascunda sau sa se joace; un tren facut din cutii de carton; sa o lasi sa rupa hartii in bucatele mici – mici; o saltea micutza pe care sa poata face sport (sa se rostogoleasca, sa sara). Si ma mai gandesc :))

    • Printesa Urbana spune:

      Avem cort, e mega incintata sa ascunda chestii in el, ea nu se baga inca, am impresia ca imi mosteneste claustrofobia. 🙂 Dap, cu ustensile de bucatarie se joaca de pe la 1 an, avem si castane si ghinde (prin toata casa, ofc), pictura inca n-am prestat, dar da, sigur ne apucam si de asta curind. 🙂

  • Adina spune:

    Dar de unde stie Sof de ciobanas? I-ai citit miorita? 😀
    Vorbind de povesti, se uita la diafilme? (hint hint) :p Ori n-ai incercat inca?

    • Printesa Urbana spune:

      n-am incercat inca, la cum o vad, cred ca e cam devreme. 🙂

      de ciobans stie de la bunica, de unde am confiscat o papusa-ciobanas (bunica o tinea in vitrina de vreo 50 de ani, Sof a confiscat-o imediat, acum e la un loc cu vacamu si testoasaoac).

  • Oana spune:

    Puzzle, cu butoane de lemn, sau cele din bucati mari, carti cu abtibilduri, sau abtibilduri care se pot lipi pe foi si crea cu ele diverse imagini, stampile cu forme, improvizat teatru de papusi.

    • Printesa Urbana spune:

      Hm… avem puzzle dar n-o intereseaza deocamdata (unul de lemn foarte fain cu 12 piese), da, cartile cu abtibilduri ii plac foarte mult, stampilele intra la categoria „chestii care ne distrug peretii, deci nu inca”. 🙂

      • Iulia spune:

        Am inceput cu ceva cu mai putine piese, 6, ca sa nu-l confuzam. Cei de la Janod au puzzle-uri si alte jucarii tare dragute cu care copilul chiar se joaca. De asta am uitat sa scriu.

  • Elena spune:

    Eu de la aproape 2 ani o duc o data pe sapt 2 ore la fastrack kids, au mai multe centre. Am inceput din iun, tot ca sa am unde sa o duc si din toamna (la gradi vreau sa o duc de la anu).Am invatat ce pot sa fac cu ea, fac o multime de chestii: dau ei cu lipici solid si lipesc materiale, margelute, sclipici, in scrtaitoare sa infiga bete de chibrit (cactus) si se poate decupa (adultul), colora cu culori pt copii, confectioneaza diverse si le coloreaza(au facut scut, dragon, funda de Minnie ….) Eu ii dau se picteze pe sulul de carton de la h de bucatarie fac in el gauri si baga bucati de paie si face omida, picteaza pe conuri de brad…. (Are acum 2.4 ani) nu iti imagina ca am Nervi sa fac asta tot timpul 🙂

  • Cristina spune:

    wow, ce vocabular bogat are Sofia. astept cu nerabdare sa inceapa si piticul nostru, momentan doar asculta cu atentie si vorbeste bebeluseasca. poate pentru ca este baiat si este expus la doua limbi nu se grabeste sa vorbeasca. sau poate ca il mosteneste pe taica-su 😀 de vorbit, vorbim mult cu el, la citit nu are rabdare, desenele animate nu-l intereseaza (mai avea putin si plangea cand i-am pus un episod cu strumfii) si nici alte emisiuni tv.
    cat despre joaca in casa: a fost foarte incantat sa bage si sa scoata paie de plastic intr-o sticla mai larga la gura, mai tarziu am repetat experimentul cu betisoare de plastic bagate intr-o fosta cutie de medicamente, cu capacul gaurit si fiecare gaura colorata pe margine corespunzator betelor, cariocile lavabile au fost un hit (le-a folosit doar in bucatarie pe gresie si a ratat peretii), era foarte incantat sa se scrie pe maini si pe picioare. masinuta de interior a fost amuzanta si cand am legat-o cu sfoara si-l plimbam in viteza prin casa (parchetul are acum urmele aferente), mama s-a jucat ieri cu el cu hartie creponata pe care au lipit-o pe un carton, azi urmeaza plastilina. in rest, facem biscuiti impreuna, el amesteca ingredientele cu lingura (si le mai si gusta uneori), scoate oalele de prin dulapuri, se joaca cu spatulele de silicon si in general cu orice ce nu este jucarie, de la ustensilele de bucatarie pana la sculele lui taica-su.

  • Oana spune:

    Baiatul meu a fost fascinat de abtibilduri si era incantat sa le puna in locul in care lipseau si era atat de scump cand se straduia singur sa lipeasca in contur. Mi-am mai amintit si de cartile cu butoane, de ex cu mijloace de transport care imita sunetul trenului, autobuzului, etc. Trenulet pe sine.

  • Elena spune:

    Ce mi-a placut la FTK e ca mi-am facut curaj sa o las sa faca mai multe….foarfeca, acuarele, margelute, plastelina, lipici…ma gandeam ca mai spre 3 ani (si acum cand e cu foarfeca sau margelutele stau langa ea)

  • Adriana B spune:

    In ceea ce priveste cititul, pot recomanda:
    http://www.buybooks.ro/cartea-celor-mici-cu-winnie-ursu/cartea-celor-mici-cu-winnie-ursu.html
    Are mini-capitole cu numere, culori, simturi, sentimente, joculete logice (de gasit intr-o imagine anumite obiecte) plus doua povestioare (varianta prescurtata dupa textele originale, cu imagini Disney). Noua ne-a placut foarte mult. Nu stiu daca se mai gaseste in librarii, merita insa incercat.

    O alta varianta care la noi a prins foarte bine, a fost cititul unor fragmente din povesti mai lungi. Am inceput in apropierea varstei de 2 ani, combinat cu vizionarea secventei respective din desenul animat corespunzator. O abordare similara ne-a ajuta si mai tarziu, anumite filme pt copii fiind inspirate din texte clasice (pt care am descoperit variante prescurtate / repovestite publicate la anumite edituri).

  • Andreea D. spune:

    E foarte dulce Sof şi foarte frumoasă iniţiativa ta!

  • Iulia spune:

    Ah, si poate te intereseaza si asa ceva

    http://www.youtube.com/watch?v=bG-aREjJN7g

    http://www.beebright.co.uk/

    respectiv cd-urile cu first steps.

  • AndreeaL spune:

    of ce frumos! fetita mea are aproape 4 luni, vorbesc cu ea, ii arat zorzonele zdraganele, ii mai cant ( pana ma bufneste rasul:))), ii mai citesc. Tu cum petreceai timpul cu ea cat era asa de mica? de unde sa-i cumpar jucarii? multumesc celor care imi dau ceva sfaturi si sugestii pentru ca nu prea am pe cine sa intreb.

    • Printesa Urbana spune:

      Hei, Andreea, welcome back! Sa iti traiasca fetita, cum o cheama?
      La 4 luni stateam mult cu Sofia afara, in marsupiu sau manduca (trei reprize de cite 2 ore). In restul timpul acasa, cit nu dormea, minca sau o schimbam (adica putin timp), o asezam intr-un soi de leagan la 45 de grade (ajuta la reflux), ea se balansa singura, eu ii povesteam chestii, ii aratam jucarii, faceam ca toate animalele, ii cintam. De la 5 luni a inceput sa arate interes pt salteluta de activitati, apoi i-am pus deasupra patului o sfoara orizontala de care am agatat citeva plusurui zornaitoare, alea au avut mare efect, se juca cu ele, se intindea, le apuca. Si cam atit la virsta asta. Enjoy!

      • AndreeaL spune:

        Glad to be back! am fost prezenta cu cititul , cu scrisul mai greu:))) Maria Alexandra o cheama! si eu ies cu ea dimineata si seara..doar ca uneori ma sperie vantul asta groaznic. buna idee cu sfoara..o sa o incerc. multam!

  • Cristina spune:

    – ceva idei aici http://jocuridestepte.blogspot.ro/
    – confectionarea unui fort/castel din canapea + fotolii + masuta + altele cu cearceafuri si paturi deasupra, dati frau liber imaginatiei; se poate sta in fort pt joaca, lectura, plus catarat si sarit de pe un fotoliu pe celalalt, alergat si ascuns, gadilat, etc
    – faceti/creati lucruri impreuna: gatiti simplu (noi facem lipii – intindem cu sucitorul, ne jucam cu faina, you name it, salata, taiem legume – foloseste cutitul din setul de tacamuri pentru copii de la ikea, amestecam cuscus, s.a.m.d.), construim garaj pentru masini din cutii de carton (nu rezultatul e important, ci procesul, cum ne distram si invatam sa facem asta), faceti curatenie si ordine (daca stergi praful, sa aiba si ea o carpa, and so on, scoateti toate obiectele dintr-un sertar si studiati pe fiecare in parte – adevarate comori, apoi le puneti la loc), faceti haine (grosier) pentru o papusa si o imbracati, pictati, colorati cu creioane, nu neaparat pe foi, pot fi cutii, cercei din carton, bratari din hartie, confectionati bentite haioase si masti cu elastic… si o multime alte idei in functie de cum simtiti – important e sa va distrati si sa faceti rabat la curatenie, cel putin pe perioada jocului. 🙂

    Cele bune, printilor!

  • Anca spune:

    Abia aștept să vorbească și piticul meu așa. Cred că vocabularul unui copil este atât meritul lui, cât și al părinților.
    Sofi doarme în sac? Nu știu cum să procedez cu învelitul băiatului meu (7 luni). Se întoarce pe burtă, pe-o parte și mă trezesc de nu știu câte ori să îl învelesc… Are libertatea asta în sacul de dormit? Se poate întoarce ușor? Ce sac aveți voi? Scuze că pun întrebări în afara subiectului 😛

    • Printesa Urbana spune:

      Sofia doarme in sac in sezonul rece de cind era mica. Da, se poate intoarce fara probleme, Sofia se ridica si in picioare in el si merge prin pat. E unul semi-gros, de la Ikea, noi l-am primit de la o cititoare simpatica. Am mai vazut saci buni la C&A, cam 100 de lei bucata, si de la miniprix. Ah, de fapt, am unul de la miniprix care i-a ramas mic, daca esti din Bucuresti, ti-l imprumut. Copiii nu stau inveliti, niciodata, asa ca fie faci cald in camera, fie sac de dormit. 🙂

      • Anca spune:

        Mulțumesc, Ioana! Am unul primit de la cineva, pentru acum, dar nu știam dacă merge să-l pun în el, având în vedere că se foiește… Numai tu puteai să te oferi să împrumuți ceva unui străin, de pe Internet. 🙂

  • Anca spune:

    Am văzut o mamă care nu îi dădea deloc răgaz copilului să vorbească și se văita că el nu vorbește deloc: „Cum face rața? Mac-mac? Spune, mami, cum face rața? De ce nu spui? Hai spune! Mac-mac!“ Totul repetat de o sută de ori, dintr-o răsuflare… În scris nu pare așa amuzant, dar femeia ziceai că e posedată sau rostește o incantație :))

  • alinutza79 spune:

    stiti la ce varsta a vorbit Einstein?! eu tot timpul ma gandesc la asta cand vad ca Matei nu vorbeste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *