Desertul învingătorului

Ieri pe la prînz scotoceam în folderul Spam al inboxului regal în căutarea unui email important pentru viitorul meu beletristic, dar am găsit altceva, și mai interesant și mai valoros. Un email de la o simpatică agenție de PR care mă invita să susțin și eu cauza Temerarilor cu un desert cu mesaj. Am citit emailul pînă la capăt, l-am scos din Spam, l-am scuturat bine și am luat pauză de la frecușurile mele carieristice mărunte.

Temerarii sunt tineri care au supraviețuit în lupta cu cancerul și care îi ajută în fiecare zi pe copiii din secțiile de oncopediatrie din țară să facă față cu bine tratamentului, fără pic de frică, devenind și ei Temerari. Da, cu siguranță ei merită o felie mare din timpul meu! Puștii ăștia s-au luptat cu cel mai mare dragon din lume. Și au învins! Nu știu dacă le-a fost frică sau nu, probabil că da, dar nici nu contează asta, contează că trăiesc și îi ajută și pe alții să lupte.

Asociația Little People România încearcă să transforme experiența bolii și a spitalizării într-o aventură cu povești, personaje curajoase și activități educative. Pentru ca puii ăștia mici care (din motive pe care nici o minte sănătoasă nu le poate pricepe) trebuie să se lupte cu cea mai oribilă dintre boli și cu cele mai pesimiste prognosticuri au nevoie să creadă că pot învinge. Că dacă au curaj și cred în povești, capitolul urît o se termine curînd. Unul dintre programele asociației este Clubul Temerarii – una dintre cele mai mari și active comunități de tineri supraviețuitori de cancer din Europa.

Pentru a susține cauza Temerarilor, revista Bucătăria pentru Toți și Bucătaresele vesele, Liana Filipaș si Loredana Carp, au organizat o mișcare de solidaritate cu micii temerari. Bucătăresele au inventat Desertul Învingătorului, pe care cît mai mulți dintre noi să-l reproducă și să-l fotografieze în semn de solidaritate cu micii Temerari. Rețeta pentru Cupcake-ul învingătorului e aici. Fiecare o poate reinterpretata cum dorește, cu condiția să respecte două cerințe: să conțină culoarea galben și să redea imaginea Leului Curajos, simbolul “Nu mi-e frică”.

Azi e  Ziua Învingătorului (Ziua Internațională de celebrare a supraviețuirii cancerului), ultima zi în care se mai pot înscrie fotografii cu Desertul Învingătorului. Eu am găsit mesajul ieri la prînz. Panică. Cupcake decorat cu leu curajos. Afară uragan. Acasă treabă, bebeluș, instalatori. Da, dar micii Temerari merită un efort. Așa că m-am scobit, am săpat în cămară, m-am socotit și am trecut la gătit.

Am făcut o variantă proprie a cupcake-ului galben, pe care să i-o pot da și Sofiei: cupcake cu fulgi de cocos și lapte bătut. Am folosit;

– 3 ouă

– 400 ml lapte bătut

– 1 plic praf de copt

– 200 gr, făină de orez

– 100 gr. făină de grîu

– 50 gr. fulgi de cocos

– 2 linguri ulei de cocos

– un pumn de merișoare confiate

– 1 lingură de carob

– 2 linguri fructoză

Am amestecat toate cele mai puțin carobul, am împărțit aluatul în două, o jumătate am colorat-o cu carob, am turnat în formele de brioșe, deasupra am turnat cealaltă jumătat de mixtură, am pus formele într-o tavă cu apă fierbinte și am dat la cuptor 40 de minute.

Le-am scos aburinde, moi, galbene. Prima parte a briefului a fost îndeplinită, avem un cupcake galben. Dar cu leuțul cum o scot la capăt? Să fac glazură era exclus, nu am pic de zahăr în casă, nici coloranți alimentari, nici frișcă nici mărgeluțe comestibile, nada. Nici imprimantă n-avem, să zici că printez rapid leul din Madagascar de pe internet și îl plantez pe cupcake. Și cînd îmi frîngeam mai tare mîinile în căutarea ideii salvatoare, apare în ușă fie-mea. Cu o vestă dubioasă pe ea. De pe vestă îmi zîmbește curajos ghici cine: un leuț galben! Jur că n-am idee de la cine e vesta asta și de unde a pescuit-o bona noastră, dar yey, Temerarii au noroc! Avem desert galben cu leuț!

photo 1

photo 2

photo 2 (1)

 

photo 1 (1)

Nu știu dacă poza noastră se califică în galeria Desertului Învingătorului, dar știu c-am reușit să transmit către voi mesajul Asociației Little People și că am făcut un set de 12 cupcake-uri delicioase și sănătoase pe care sigur le mai fac și altă dată că prea au fost aplaudate de familie.

Curaj, micuților, să vă faceți bine!

 

Pin It

7 Comments

  • Ivona spune:

    ce frumos! iar m-a emotionat articolul tau pana la lacrimi…eu nu mai am timp sa gatesc dar ii admir si sustin dn tot sufletul pe toti cei care se lupta cu cancerul! este o situatie in care nimeni nu merita sa ajunga, dar ei nu renunta la lupta pentru viata si merita toata sustinerea noastra! You go, Temerarilor!

  • Cristina spune:

    foarte frumos gestul si foarte frumos cupcake-ul! o intrebare tehnica, daca se poate: de ce ai pus formele in tava cu apa fierbinte? in ce fel influenteaza rezultatul final? multumesc

    • Printesa Urbana spune:

      Eu coc cupcake-urile in forme de silicon si am observat ca daca le pun direct in cuptor, se cam ard pe fund. De cind pun si putina apa in tava (cam 2 cm si daca se evapora, mai adaug), ies perfect!

    • C spune:

      Cristina, aburii de apa sunt recomandati in prepararea la cuptor a produselor de panificatie. Profesional, multe produse de panificatie sunt coapte o perioada intr-un program special aburi/cuptor, dupa care se finalizeaza produsul doar in programul de „cuptor”. E mai bine pentru textura, consistenta, crusta finala.

      • Cristina spune:

        Multumesc pentru raspunsuri. Si eu coc cupcake-urile in forme de silicon, dar nu mi-a dat prin cap sa folosesc aburi, am descoperit ca daca pornesc ventilatia se rumenesc mai frumos deasupra. Aburi folosesc, asa cum a povestit C, la painea cu maia si intr-adevar, crusta, textura si consistenta sunt diferite fata de vremea cand coceam painea simplu, in programul obisnuit de la cuptor. Si pentru ca la paine folosesc o piatra de granit, aceasta ramane mereu in cuptor si probabil din cauza asta cupcake-rile mele nu se ard pe fund. Dar o sa incerc si cu tava cu apa. Uite asa am mai invatat ceva astazi, multumesc frumos! 🙂

  • andaz spune:

    Merita sa ne impartasesti si noua coincidenta cu leul de pe vesta… Nimic nu e intamplator…

  • Irina Radu spune:

    Mmmm sunt curioasa ce gust au dat merisoarele prajituricii 🙂 Cred ca ar fi mers is cu stafide Jumbo 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *