Lupta pentru viață

– Hei, Ioana, n-ai vrea să fii stagiar pentru o zi în spitalul nostru?

Zbang, imagini din Grey’s Anatomy cu stagiari alergînd sincron pe holuri în costume albastre mulate, cu părul vîlvoi, pagere la brîu, machiaj proaspăt, doctori sexi.

– Heheeei, cum să nu, cu condiția să nu trebuiască să fac șase ani de medicină pentru asta, nu de alta dar nu prea am timp, știi, copil, serviciu, casă etc.

– Trebuie numai să fii la ora 7 fix la spital.

– Ăăăăă… La 7 dimineața?

– Păi da, atunci începe sedința medicilor, apoi urmează vizitele, operațiile….

– Ăăăăăă… La 7 dimineața?

– Bine, hai la 8.30.

– Ne vedem acolo.

Și m-am dus. Cei de la Regina Maria și-au propus să încerce o schimbare de atitudine față de medici și spitale. Să arate că există și medici umani, calzi, care știu să asculte șă să explice, că există asistente care nu stau cu buzunarele pungă. Pentru că da, deși la privat nu e ca la stat, oamenii sînt aceiași, tot de la stat vin și (mulți) tot acolo se întorc. Așa că am acceptat să mergă să privesc, să-mi notez, să întreb, să urmăresc, și apoi să scriu despre relația dintre oameni în spitalul Regina Maria. Dintre cei care suferă și cei care vindecă. Habar n-aveam ce mă aștepta: o zi intensă, grea, frumoasă, intensă. Și mai ales intensă, nu știu dacă v-am spus. O zi despre lupta pentru viață și oamenii care te ajută s-o duci. Nu-s slabă de înger și am văzut (și chiar am trecut prin) multe, nu mă sperii de sînge sau de țipete, dar ziua asta m-a șocat, prieteni. La niște ore după ce am părăsit spitalul, eram în trafic în drum spre casă. Atunci m-a ajuns din urmă. Am tras pe dreapta și am plîns. Cu capul pe volan și muzica oprită, am plîns în hohote. Am văzut viață ieșind din om, viață adevărată, prin sînge și carne a ieșit un pui de om viu, care peste o oră a rîs, peste cinci ani o să meargă la școală, peste alți 20 de ani o să dea el însuși viață.

Am început soft, cu costumul albastru de stagiar (mărimea 56, ceva imens), stetoscop la gît, parafă în buzunar și carnet de notițe la piept. Ne-am hăhăit puțin în lift, eu și Bogdana, habar n-aveam ce ne așteaptă…

photo 1

Am ajuns numai bine la finalul ședinței medicilor. Dr. Hadi Rahimian discuta cu un dr. neonatolog despre o operație intrauterină de corectare spida bifida (mulțumesc, Luiza) a bebelușului. Riscuri: infecție generală, pierderea sarcinii, compromiterea iremediabilă a uterului, naștere la 23 de săptămîni cu 70-80% risc de deces al fătului, operația urma să fie efectuată de dr. Sergiu Stoica. Fix ca în Grey’s!

Am pornit apoi pe secția de Pediatrie, cu medicul de gardă Luiza Bardi. Pe doamna doctor o știam de acum 1 an și mai bine, cînd alergam cu Sofia pe la doctori să aflu ce e în neregulă cu ea. Dr. Bardi a fost printre medicii care m-au trimis acasă să stau liniștită că fetița are doar colici.

Am început vizitele, cu mine pe post de observator. Am trecut prin șapte rezerve, în fiecare un copil mic și o mamă obosită. Le mulțumesc că m-au primit și m-au lăsat să asist, au fost toate foarte amabile și deschise. Copiii aveau fie laringită, fie gastroenterocolite sau virusuri respiratorii. Copilașii începeau brusc să plîngă cînd vedeau halatul alb. Una dintre mame spunea că după vaccinul Priorix au început problemele. Reacție alergică, stare febrilă, tratată de pediatru cu antibiotic, la care copilul a făcut o nouă reacție alergică, și de atunci bronșiolite și roșu în gît și enteroviruși unul după altul. Puștiul era slăbuț, simpatic, fix de-o vîrstă cu Sofia. O altă mamă voia să se externeze deși puștiul încă făcea febră. Alta abia se internase după multe episoade de febră și vărsături.

Am aflat că pentru o hidratare corectă, copilul trebuie să bea minimum 80 ml lichid/kg/corp în 24 de ore. Că nu toate gastroenterocolitele se lasă cu scaune moi, unele se rezumă doar la febre și vărsături. Că unele laringite nu pot fi tratate acasă cu aerosoli, e nevoie de cortizon perfuzabil. Răspunsurile la întrebările pe care le-am primit pe Facebook o să le dau tot acolo, încă n-am apucat să citesc notițele.

Dr. Bardi a fost mereu politicoasă, caldă, a răspuns calm la toate întrebările, a cercetat atent fișele cu analize și note, și-a oferit părerea, dar a ascultat-o și pe cea a mamei. Rezervele sînt mari, luminoase, curate, holurile largi, asistentele bine informate despre starea fiecărui mic pacient. Pe un panoul magnetic stau fișele cu tratamente pentru fiecare rezervă, pe ore, gramaje, regimuri. După ce-am văzut primii bebeluși plîngînd, într-o pauză m-am repezit la telefon s-o aud pe a mea rîzînd. Mi se făcuse atît de dor de ea și-atît de frică de toate bolile pămîntului de care știu că n-o pot apăra…

Au urmat o pauză de rehidratare și o vizită la neonatologie.

photo 2Aici am văzut pisoii de 1-2 maxim 3 zile. Cel mai proaspăt avea mai puțin de o oră. Mici ca niște șoricei, cu ochii lipiți, mîinile încă vinete, căutînd cu gura sursa de lapte, ronțăind cu gingiile goale pumnii minusculi, cu pijamalele alea prea mari, dormind în plînsetele celorlați. Asistentele se învîrteau între ei, să-i schimbe, să-i pună sub lampa cu ultraviolete sau să-i ia în brațe pur și simplu. Unul dintre puii de sub lampă plîngea. M-am gîndit instantaneu la Sofia. Și ea a stat la lampă. O fi plîns la fel, singură, neconsolată, speriată? O asistentă a venit rapid și i-a oferit o suzetă și-o mînă caldă. S-a liniștit.

Apoi am văzut gemenele. Mici, una lîngă alta, înclinate una spre alta ca două flori mici în aceeași vază.

Un metru mai la dreapta, el, cel mai mic bebeluș. Născut la 29 de săptămîni, de trei săptămîni în incubator. Ventilat artificial. Atît de mic încît nici trăsăturile feței nu sînt definite. Are tălpile cît buricul degetului meu mare. Nu exagerez. Uitați-vă acum la buricul degetului vostru mare. Atît de mici sînt tălpile lui. Supraviețuiește, deși la naștere avea șanse minime. Nu știe să respire încă singur, dar luptă. Nu-mi pot imagina cum e să nu-ți poți lua copilul în brațe, eu am putut, Sofia a fost mare, puternică, sănătoasă. Nu toți au norocul ăsta, la naiba! Dar uite că micul ăsta care s-a grăbit să iasă la lumină a trăit pînă acum, în ciuda șanselor minime, pentru că niște doctori buni și niște dotări moderne îl ajută.

Nu știu dacă știți, dar dr. Hadi Rahimian, medic primar obstetrică-ginecologie, supraspecializat în medicină materno-fetală și unul dintre puținii medici din țară care efectuează operații intrauterine, care e și Directorul Medical al Spitalului Băneasa, a salvat de curînd o pereche de gemeni printr-o operație intrauterină în premieră în România. La ecografia din săptămîna 20, dr Rahimian (care e un om cald, jovial, detensionează gravidele în trei secunde cu cîte-o glumă deloc deplasată) a observat că gemenii suferă de o condiție rară numită sindrom transfuzor-transfuzat, adică sîngele placentar ajungea la unul dintre ei prin celălalt, ceea ce are ca efect dezvoltarea inegală a feților. Sindromul duce în 60-100% din cazuri la moartea unuia sau a ambilor feți. Printr-o procedură minim-inavizvă cu laser, dr. Rahimian a rezolvat situația, acum așteaptă nașterea la termen a gemenilor. Detalii despre intervenție găsiți aici.

Și iar am sunat acasă la a mea. Am făcut din nou o pauză, am mîncat în Cafeteria de la etajul cinci, am povestit ce-am văzut, ce-am făcut, am făcut poze pe terasă.

photo 4

photo 3

După care am coborît în blocul operator.

Ne-au îmbrăcat, ne-au dat măști și plase pentru păr, am intrat. La doi metri de noi, dr. anestezist introducea cateterul în coloana vertebrală a viitoarei mame.

photo 5

A urmat spălarea cu iod, montarea perfuziilor și a monitorilor de indici vitali, inserarea sondei urinare, fizarea cîmpului steril. Incizia cu bisturiul. Întîi pielea, apoi țesutul adipos, apoi mușchiul abdominal, apoi uterul.

– Îi văd capul, mi-a șoptit Bogdana entuziasmată.

Îmi pulsa cezariana. La propriu, o simțeam de parcă era vie. Acum 1 an jumătate stăteam întinsă pe o masă ca asta, epuizată de travaliu și de două ore de împins, tremurînd de la anestezie, și așteptam să se termine odată, s-o aud, s-o văd, s-o iau acasă. N-am simțit mare lucru din operație, am simțit doar cînd au tras-o afară, m-am simțit golită brusc, ca un sac. Acum o femeie necunoscută tremura de nerăbdare în timp ce eu îi priveam uterul tăiat cu bisturiul. Apoi doctorul a tăiat cu un foarfece sacul. A țîșnit lichid amniotic amestecat cu sînge, mult sînge. Apoi a început greul. Incizia mică nu lăsa mîna chirurgului să apuce capul copilului. Medicul care asista depărata carnea mamei de capul copilului și îi apăsa burta ca să-l aducă pe pui mai aproape de incizie Piele trasă, carne împinsă, mîini băgate în om, un cap mic cu păr negru care aluneca pe mănuși, sînge mult. Pentru o clipă, mi s-a părut că ceva nu e în regulă. Mi s-au înmuiat genunchii. Mă țineam de perete și-mi ziceam dă doamne să fie bine să doamne să fie bine. După cîteva minute, l-a apucat de cap și l-a scos. Era cianotic și mic. I-au tăiat ombilicul, a început să miaune. Atunci am ieșit, simțeam că leșin. M-am așezat pe un scaun și am vrut să sun acasă, dar n-am putut, îmi tremurau mîinile. Am revenit după cîteva minute în blocul operator, micul Vlad era curățat și deja plîngea serios. L-au arătat mamei și l-au dus la neonato. Medicul începuse să coasă. Am plecat.

La o naștere naturală n-am asistat și nici n-aș putea… E un proces prea personal să fie și străini de față. E greu să dai viață, de ambele părți, indiferent ce cale alegi sau ți se dă. E traumatizant și pentru mamă și pentru făt, chiar și dacă ambii sînt sănătoși. Iar dacă nu sînt…. Eu respect doctorii, chiar și pe cei care nu doar că n-au știut să ne ajute, ba ne-au și încurcat cu diagnostice și tratamente greșite. Medicina nu e o știință exactă. Medicii dau viață, fac ce corpurile noastre nu știu încă sau nu mai pot să facă. Îi respect și pe cei care se poartă urît uneori, deși îi prefer pe cei care se poartă măcar corect, dacă nu cald, uman.

Mi-ar plăcea ca și spitalele private să aibă gărzi de specialitate pe pediatrie.

Mi-ar plăcea să pot fi stagiar pentru o zi într-un spital de stat. Dacă aveți cunoștințe și mă puteți ajuta cu un contact de la o maternitate de stat, aș vrea să fac o comparație pe teren între stilul de lucru, abordare, atmosferă.

Le mulțumesc fetelor de la Rogalski Damaschin PR și celor de la Regina Maria pentru ziua asta, am învățat multe despre mine (pe lîngă cele pe care le-am învățat despre spital). Dacă vreți să mă întrebați ceva despre ce-am trăit acolo, vă rog s-o faceți în comentarii sau în privat.

Pin It

47 Comments

  • marcel spune:

    „Pentru că da, deși la privat nu e ca la stat, oamenii sînt aceiași, tot de la stat vin și (mulți) tot acolo se întorc.” Si pentru ca scoala nu e spital, exact acelasi lucru este vazut exact invers. mi se pare un paradox incredibil.

  • Ana Alina spune:

    plang dis de dimineata! frumos rau ai scris, mi se desfasoara prin fata ochilor imaginile celor derscrise de tine. Multumesc!

  • Cu cata emotie am citit tot articolul…

  • Andreea D. spune:

    Mi s-a făcut pielea de gâină citind artiolul şi măi că m-a luat tremuratul deşi nu am trecut prin astfel de situaţii. Cred c-a fost o lecţie dură şi plăcută!

  • Gabitza spune:

    Mi s-au adunat toate lacrimile si au facut un nod in gat. Emotionant. M-au invaluit amintirile de la cezarianele mele. Ma bucur pentru tine ca ai trait o asa experienta.

  • Alina spune:

    Un mare om dl dr Rahimian Hadi! Este cel care a supravegheat-o pe Maria in timpul sarcinii, jos palaria.

  • Luiza spune:

    Iar am plans… Am plans si iesi cand, dupa ce am citit post-ul tau de pe FB m-am uitat pentru prima data la o cezariana pe You Tube. Nu stiu de ce nu am facut asta mai devreme, probabil de frica… Mi-a fost foarte greu sa nu inchid pagina pana la sfarsitul filmuletului, insa acum imi dau seama prin ce am trecut! Esti norocoasa ca ai putut sa ai parte de o asemenea experienta si ca ai rezistat pana la finalul zilei. Felicitari!

  • Oana spune:

    Vaaai, prea curand dupa cezariana mea, doar 3 saptamani fix azi :). Si tot micul Vlad :). Am plans, cred ca mai mult de fericire ca la noi s-a terminat cu bine.

  • Ina spune:

    Eu am nascut la Buzau, insa mi-am urmarit sarcina si la Bucuresti, cu dr. Rahimian. Este un om minunat.

  • Hapi spune:

    Cred ca si mie mi-ar placea ca tu sa fii stagiar intr-un spital de stat si sa povestesti asta
    Eu am fost…..pe bune 🙂 Dar au trecut cativa ani de atunci. Cunostintele medicale pe anumite domenii mi-au ramas pentru ca medicina e o pasiune.
    E fascinant sa vezi „pe viu”

  • andaz spune:

    Emotionant! Mi-ai trimis si mie emotiile tale. Intrebari nu am, copiii mei au crescut si am avut noroc ca nu am avut nevoie, prea mult, de doctori. De cand te citesc ma gandesc ca am avut noroc ca ai mei nu au avut probleme de sanatate, cum ai avut tu cu Sofia la inceput (desi am citit ca doctorii nu considera ca fiind o boala refluxul, dar tu, ca parinte, innebunesti, ca nu poti sa iti ajuti puiul si trebuie doar sa ai rabdare sa creasca, ca sa dispara).
    Foarte frumos postul.

  • madalina spune:

    Te admir! Te urmaresc zilnic! Probabil ca acolo, la Regina Maria, asa se poarta cadrele medicale in general… probabil ca asa sunt ei: buni, calzi, operativi… Din pacate nu pot spune acelasi lucru si despre personalul din maternitatile de stat. Sunt convinsa ca daca te-ai duce stagiar intr-una de stat, ar fi mai calzi decat o zi torida de vara, mai umani decat Isus insusi… dar asta pentru c-ai fi tu acolo! Dupa ce pleci, vai si-amar! Am nascut intr-o maternitate de stat, intr-un oras de provincie, insa spun cu mana pe inima: in afara de medicul care mi-a urmarit sarcina si care m-a operat, restul trebuie platiti pentru a se comporta omeneste! Dupa cezariana, doamna asistenta de la terapie intensiva, care nu aparuse in timp util sa-si ia dreptul, care l-a dat afara pe sotul meu, nu a binevoit sa-mi faca nicio injectie cu ceva calmant.. desi aveam in geanta, desi ma auzea implorand, gemand…. Ca sa nu mai spun de conditii!
    Va pup si va doresc tot binele si frumosul din lume!

    • Printesa Urbana spune:

      Cred ca daca atitudinea lor e alta doar pentru ca au vizitatori iti dai seama din reactia pacientilor. Dar din pacate da, stiu ca asa e, in multe spitale e rau.. Dar eu sper ca in timp, cu rabdare din partea noastra si investitii si rabdare din partea lor, lucrurile or sa se schimbe….

  • Magda spune:

    Am asteptat cu nerabdare postarea e azi! Sunt curioasa daca te-au recunoscut mamicile de la RM, daca printre ele se aflau si cititoare de-ale blogului tau.
    Si cat a durat sa te speli pe maini, in plus fata de o zi obisnuita, pana sa te simti destul de curata sa te joci cu Sofia :)))

    • Printesa Urbana spune:

      Haha, nu sint asa de faimoasa… m-au intrebat ele la ce blog scriu, le-am zis, ele s-au prefacut ca incearca sa retina. 🙂
      M-am spalat dupa fiecare vizita si m-am si dezinfectat, acuma nah, sper sa avem noroc si sa scapam cu bine! 🙂

  • elena spune:

    F frumos si emotionant povestit, de altfel in stilul in care deja ne-ai obisnuit, insa pe langa asta articolul tinde sa aiba o nuanta marketing-ish.
    Este frumos ca RM a ales sa se promoveze si astfel, doar ca din pacate se transmit niste info usor eronate catre public, din dorinta de a contracara prejudecatilor celor care spun, ” nu, eu nu nasc la privat pentru ca daca bebe pateste ceva sau nasc prematur tot la stat ajung.”

    De exemplu, bebe nascut la 22 de sapt de care spuneai, mi-e greu sa cred ca exista acest caz la ei. Spitalul John Hopkins a reusit cu investitit majore sa sustina un prematur de 26 de sapt si sa il aduca la nivelul la care bebe sa respirre si sa traiasca pe cont prorpiu. Oare RM va reusit de data asta sa ii intreaca pe cei de la Hopkins? Daca da, atunci jos palaria si multa sanatate bebelului, sa creasca sanatos si repede.

    • Printesa Urbana spune:

      Nu e nimic eronat, cei de la RM au dotările si medicii pentru a gestiona prematuri. Daca am gresit cu virsta micului din incubator, cei de la RM ma vor corecta aici.

      • Cori spune:

        In general bebelusii sub 25 de saptamani si mai putind e 600-700 gr la nastere au sanse mici la o viata normala. Am vazut: unul care a trait cam o luna pana nu a mai putut fi tinut in viata la maternitatea cantacuzino, unul care a trait si a plecat acasa de la filantropiala 2 kg si ceva, vreo 2 care au trait cateva zile la universitar. Sunt greu de tinu in viata si nu numai atat, daca traiesc vor avea complicatii severe la nivelul ochilor, plamanilor in timp. Sunt putine cazuri de mici mici prematuri care sa fie la varsta adult perfect normali ( complicatii date de ventilatia necesara ca ei sa respire etc.). In plus din. Cate stiu la noi in tara, legea are limita de 24 saptamani. Adica un bebe mai mare de 24 saptamani trebuie, esti obligat sa incerci sa ii salvezi. Inainte de asta este o alegere a parintilor plus a medicului la comun daca merita si se poate sa se incerce ceva. (Deci sunt sanse destul de mari sa fie bebe de peste 24 de saptamani, inainte de asta… Well verificati cartea recordurilor)

        • Printesa Urbana spune:

          I-am rugat pe cei de la Regina Maria sa-mi confirme virsta micutului, ce-mi aduc bine aminte e ca la nastere avea 1,1 Kg.

          • Cori spune:

            Hmm atunci estimez o varsta gestationala intre 28-30 de saptamani in medie. Din acestia sunt majoritatea din terapiile intensive din toate spitalele de stat, si supravietuiesc, pleaca la casele lor si sunt bine bine (și aparatură performantă există și la pantelimon, universitar, filantropia, cantacuzino, giulesti pentru gestionarea acestor cazuri). De fapt cam aceasta sunt majoritatea prematurilor care necesită terapie intensivă, cred că e un vârf la nașterile premature la această vârstă, sau pur și simplu cei care depășesc 1500-1800 grame deja nu mai au nevoie de ventilație prelungită și/sau nu sunt așa gravi. Mai e un vârf în jurul 2500 dar ei nu pun probleme fiind doar un pic sub termen. (nu includ aici nașterile cauzate de cine știe ce infecție severă caz în care și un nou născut la termen poate avea probleme severe). Scuze că vorbesc mult, dar am lucrat în toate aceste maternități câte un pic, am ales una ptr mine (și am să întreb dacă se poate veni ca „stagiar” o zi, dar cred că va fi mai complicat – poate vrei să vii incognito în spionaj – și așa îmi iau cu mine toate prietenele doctorite când nasc deci va fi aflux mai mare de persoane necunoscute lor oricum in ziua aceea – dar e mai incoloooo )

          • Printesa Urbana spune:

            29 de saptamini la nastere, am corectat in text, multumesc ca mi-ati atras atentia!

      • Printesa Urbana spune:

        Am intrebat, mi-au raspuns, 29 de saptamini la nastere, am corectat si in text, nu a fost vorba de un text de marketing, ci de o greseala a mea, pentru care imi cer scuze.

        • elena spune:

          Multumesc pentru promptitudine 🙂 Doamne ajuta ca bebelu sa creasca mare si sanatos si sa plece repede acasa la el.

    • Anca spune:

      Bebele din postarea Ioanei se nascuse la 29 de saptamani, nu la 22!

  • roxana spune:

    sunt in metrou, si incerc sa imi ascund lacrimile:) foarte frumos ai scris…sunt mama unei fetite sanatoasa si minunata, nascuta prin cezariana…am retrait totul cu ajutorul tau! Va pup!

  • Ivona spune:

    Daca de obicei articolele tale ma emotioneaza, la acesta am plans in hohote.. mi-am revenit cand mi-am dat seama ca sunt totusi la birou si ce cred colegii despre mine vazandu-ma cu lacrimi in ochi..foarte frumos ai scris!

  • Carmen spune:

    Felicitari! Eu n-as fi putut asista la asa ceva (la nastere refer). As fi lesinat cu siguranta.

  • Adriana spune:

    Apoi am văzut gemenele. Mici, una lîngă alta, înclinate una spre alta ca două flori mici în aceeași vază.
    O doamne, asa au fost ale mele fete. Gemene. A trecut un an de atunci. Ai scris frumos

  • roberts spune:

    foarte emotionant…viata e plina de emotii….

  • Naşterea naturală e mult mai impresionantă. Gândeşte-te cât de impresionată eşti acum şi înmulţeşte cu 10.

    E foarte frumos romanţat totul, dar pentru oamenii ăştia e doar un job. Iar zona asta de maternitate cred că e una dintre cele mai frumoase ramuri ale medicinii.

    • Printesa Urbana spune:

      E frumos romantat sau e frumos? Pare-mi-se ca esti indecisa… 🙂 Nu compar o nastere cu alta (desi e sport national asta in ultimii ani), pentru ca am trait doar una, din ambele ipostaze. Cind oi trai-o si pe cealalta va explic, mai mult sau mai putin romantat. Astept si de la tine full personal report, whenever you haz it. 😀

  • carmen spune:

    Buna! As vrea sa fiu stagiar o zi la RM…asta ptr ca am zacut vreo 3 luni inainte sa nasc in CF2…Medici de acolo lucreaza si la RM – oare sunt mai buni la privat decat la stat? Ce face diferenta? Salariul mare de la RM? La CF2 stateau cu buzunarele laaaaarg deschise si cu ochii strans inchisi daca nu se simtea greu la buzunar.

    • Printesa Urbana spune:

      Nu stiu, daca ajung la CF2, o sa urmaresc asta… Imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva…

    • Nusch spune:

      Si eu am nascut la CF2, pe primul, acum 4 ani si jumatate. Dr cu care amnascut n-as spune ca statea cu buzunarele ventilate, insa nici n-a refuzat cadoul sotului. Restul personalului, asemeni – unii interesati, altii normali. Asistenta-sefa, care se purtase bine cu mine pe durata travaliului, i-a servit-o elegant sotului meu, cand el i-a „palmat” 10 lei pt halatul „steril”: „Eu sunt asistenta-sefa, NU infirmiera”. Asta se uita nauc la ea, nu pricepea ce-are cu el :-))).
      In alta ordine de idei, vad ca si tu, Ioana, si Bogdana spuneti ca nasterea naturala e o experienta mai personala decat cezariana. Eu ma intreb de ce, pentru ca ambele situatii sunt de o vulnerabilitate fantastica, momentul primordial al relatiei mama-copil. Si, chiar daca simturile fiziologice sunt amortite, emotiile, intrebarile, sufletul tot pe dinafara se imbulzesc toate, catre farama aia de om, care misuna sa iasa si o face urland, zdranganind tot Universul si aruncand buzduganul de mic zmeu :-)). In fond, tot mama, tot bebelus, tot nastere. E cel mai mare cliseu evar, dar… there’s nothing like being a Mom!” 🙂

    • ana spune:

      cred ca atitudinea managerilor face diferenta intre stat si privat, ca la orice loc de munca. plus o selectie mai atenta a personalului

  • olgutza spune:

    Multumesc pentru postarea de astazi…cand fiul meu cel mare, Serban, a implinit 15 ani. Uneori am senzatia ca anumite randuri sunt scrise pentru mine!

  • Ela spune:

    Buna dimi tuturor! Am nascut la un spital privat altul decat RM. Am fost tratata f bine,evident. De ce evident? Pentru ca pe niste bani multi nu isi permit sa te trateze altfel. Tu personal esti instrumentul lor de marketing cel mai bun…si gratis, adica nu…le dai tu bai. Oamenii de acolo vin tot de la stat si sunt 2 categorii: oameni care te trateaza frumos pentru ca asa sunt ei si oameni care te trateaza frumos pt ca asta este politica spitalului. Am intalnit acolo ambele categorii: si asistente care veneau si te rugau cu un calmant chiar dc spusesei ca e ok si nu te doare, sau decat iti ziceau o vorba buna din usa si asistente care se strambau in spatele tau cand intrebai ceva despre copil sau erai mai insistenta ( mda…am stat intr-o rezerva cu 2paturi ci colega a vazut una hin asistentele de la neonato cum se maimutarea in spatele meu numai pt ca am fost prea insistenta in intrebari). Dar nah, politica spitalului sau nu s-au purtat frumos si pt mine ce e cel mai important este ca am ramas cu o experienta f frumoasa in ceea ce priveste nasterea.
    Si da, si astia au posibilitatea de ingrijire a prematurilor,mi s-a explicat de la inceput ca ei pot, dar ca majoritatea mamicilor aleg sa fie trimise la spital de stat in anumite cazuri pt ca pretul este prohibitiv pentru marea majoritate. Sunt mamici care de teama spitalelor de stat ( din experienta sau auzite) strang exectiv banut oe banut ca sa nasca la privat, iar in cazul unei complicatii nu ar avea resursele financiare sa sustina tratamentul la privat. Un prematur ingrijit la ei atata timp cat e necesar ar sari de muuuulte mii de euro. Asta este de fapt motivul principal pt care sunt trimisi la stat.
    Insa am prietene care au avut experiente ok si la stat. Marturisesc ca nu am vrut sa risc, mai ales ca maaarea majoritate a feedback-ului cunoscutelor ce au nascut la stat a fost negativ.
    Asta s-a intamplat acum 5 luni jumatate si sper ca dupa o noapte de maraieli nu am facut prea multe greseli gramaticale. 🙂

  • Carmen spune:

    Buna Ioana
    Incerc sa-ti las un comentariu pe blog,dar imi tot apare „eroare please fill de form”…nusch ce-i asta,ca am completat campurile care trebuie
    Iti las aici comentariul meu,poate il poti publica tu,sub semnatura mea
    Eu am nascut intr-o maternitate de stat anul asta in august,in Iasi(maternitatea Cuza Voda). Aveam de ales intre asta si un spital privat,Acadia. Dupa ce m-am documentat (am intrebat prietene care nascusera acolo,un coleg de serviciu a carui sotie lucra acolo,doctorita care ma minitoriza) am ales maternitatea de stat si nu regret nicio clipa.
    Maternitatea Cuza-Voda e renovata in proportie de 50% si am avut norocul sa stau in aripa „noua”.Curatenia impecabila,totul nou,aer conditionat,ma simteam ca la hotel. Sunt cate 3 paturi in salon,fiecare salon are baie proprie(care baie are si dus) si fiecare pat avea cate un dreptunghi de sticla langa pat( sistem de rooming-in,adica bebelusii stateau cu noi.Am ceva de comentat pe tema rooming-in-ului,dar o sa revin mai jos). Asistentele si doctoritele s-au purtat f frumos cu noi,erau calme,zambitoare, ne intrebau tot timpul daca ne simtim bine,ne explicau cum sa ne ingrijim bebelusii,ne-au ajutat si incurajat cu alaptatul,sfaturi pt acasa etc si nu am simtit nicio clipa ca „asteapta ceva”.Pe langa asta,m-a uimit ca pareau(ma refer la sistente mai ales) si destul de instruite,se vedea ca facusera ceva cursuri de perfectionare( ne spuneau:”cand am fost la cursul ala,belgienii/francezii nea-u spus ca mama trebuie dusa cat mai repede dupa nastere sa stea cu bebelusul,pt ca el e stresat ca nu-i mai aude vocea,cand iti alaptezi copilul vorbeste-i,incurajeaza-l,felicita-l,pt ca el simte asta” etc).Cand m-am externat am primit 2 chestionare(pe care nu trebuia sa le semnez) in care eram rugata sa notez de la 1 la 10 doctorii,asistentele,curatenia,daca cineva mi-a cerut vreo „atentie”,ce sugestii am etc. Deci se poate si asa…
    Acum referitor la rooming-in,mie mi se pare o idee buna doar daca poti sta intr-o rezerva de o persoana,tu cu bebelusul tau. Pt mine a fost f greu ca la 12 ore dupa cezariana sa stau intr-un salon cu 3 nou-nascuti(inclusiv al meu),pt ca eram cumplit de obosita,cu o noapte inaintea cezarienei nu dormisem deloc iar in salon era un concert continuu…pur si simplu cand un bebelus tacea,incepea altul! Niciodata nu plangeau 2 deodata,doar pe rand…La 36 de ore de la cezariana,nu inchisesem un ochi..am sunat-o pe doctorita mea si i-am spus ca ori ma muta intr-un salon in care nu stam la un loc cu bebelusii(rezerve de o persoana nu sunt),ori ma externeaza la cerere…mi-a spus ca mamele stau separat de bebelusi doar in aripa inca nerenovata a spitalului,ca e inghesuiala acolo si ea s-a straduit sa ma aduca aici,unde totul e renovat,sa mai rezist inca putin ca in 72 de ore de la operatie ma externeaza.Am rezistat,mi-a adus sotul dopuri de urechi(dar nici asa nu era bine,ca mi-era frica sa nu-l aud pe al meu cand ii vine randul la plans) si oricum nu se incurca niste tipete de nou-nascuti de niste biete dopuri de urechi:-).Deci pt mine,rooming-in e un big no-no,doar daca poti sta doar tu cu bebelusul tau.Stiu,e important sa stai cu el dupa nastere,dar si sa simti ca iti vine sa vomiti,la propriu,de oboseala,imediat dupa nastere,nu mi se pare ok…
    Stiu ca am scris o parere lunga cat o zi de post:-), dar poate ajuta pe cineva informatiile mele
    Carmen

  • Elena Ciolacu spune:

    Si eu am nascut acum o luna si jumatate cu dl dr Rahimian de care am fost f multumita. La nastere a partipat o armata de oameni, cei mai buni din spital pt ca la mine a fost un caz mai special…la eco de trim 3 mi s-a spus ca bebe are hernie diafragmatica( o gaura in diafragm). Asta inseamna risc de deces la nastere pt bebe. Au fost 2 luni de cosmar din momentul in care am aflat pana la nastere. Maternitatile de stat despre care se spune ca au terapie intensiva speciala pt nou nascuti si care trateaza cazurile grave m-au refuzat politicos….eram cu o saptamana inainte de nastere si nu stiam unde si cu cine voi naste. Dr Rahimian m a primit! Toata lumea s a purtat impecabil cu mine, pt psihicul meu a contat f mult.
    La o ora de la nastere fetita mea a fost transferata la Marie Curie la dl dr neonatolog Carstoveanu, este un om deosebit, extraordinar. Il recomand cu mare incredere. Partea buna este ca dupa 2 sapt de terapie intensiva fetita a venit acasa, este bine, nu a mai fost operata asa cum mi se spunea inainte de nastere.
    Am dat atatea detalii pt ca vreau sa le atentionez pe viitoarele mamici sa mearga la medici buni in timpul sarcinii, sa faca macar o ecografie la un medic bun precum Radulescu Botica ( care mi a descoperit mie hernia) , Iosup, Pop….
    Si da, merita sa nasti la privat, mai ales la RM

  • Liz spune:

    La RM cand nasti, stai in rezerva singura sau cu inca cineva?
    Intreb deoarece, eu de exemplu am nascut acum un an la Elias si am avut conditii foarte bune, sectia de neonato si blocul operator fiind renovate recent si utilate modern (gratie lui Oprescu am inteles care a dat bani si pt reamenajare si le a platit medicilor diverse studii/supraspecializari prin Franta). Am dat de un personal foarte bine pus la punct dpdv profesional, asistentele si moasele erau f dragute si amabile, le-am dat si ceva bani (dar erau si inainte sa primeasca, logic, intr-un fel, pt ca, daca se poarta urat tot ele au de pierdut). Rezidentii pe care i-am mai nimerit erau super pregatiti si siguri pe ei. Surprinderea mea a fost ca dr meu care m-a operat a plecat din sala dupa 10 min, a scos fetita din burtica si dus a fost. Cea care m-a cusut a fost rezidenta lui, de care am fost foarte multumita. Concentrata, s-a miscat repede si a dus „greul” operatiei. Am stat doar o noapte la TI, unde erau doar 2 paturi si dimineata eu am platit o rezerva-garsoniera. Tare m-am bucurat ca exista facilitatea asta, pentru 270 de lei am avut conditii de hotel, pat cu telecomanda, buton pt asistenta, telefon la infirmiera, aer conditionat, balcon si cel mai important pt mine o baie curata si aranjata. Sotul meu a ramas noaptea cu mine, nu l-a chestionat nimeni. Au venit si oameni in vizita, au stat foarte comod in fotolii. I-am dat 2000 de lei medicului meu, 500 rezidentei, parca 400 anestezistului si evident asistentelor mici atentii.
    Per total, o experienta placuta! Va recomand cu caldura!

    • Printesa Urbana spune:

      La Regina Maria exista rezerve simple si duble, iti alegi ce doresti in functie de ce-ti doresti si de ce fonduri dispui.

  • Diana spune:

    Eu am nascut la Regina Maria pe 8 octombrie, in jurul orei 13:30, prin cezariana. Incizia mea a fost mica, s-au chinuit un pic sa-l scoata pe bebelusul meu… pe care-l cheama Vlad. Sa fie oare povestea mea? 🙂 Astept raspunsul cu emotie.

    • Printesa Urbana spune:

      DA! Felicitari, Diana! Sa fie sanatos si fericit Vlad! Sper ca descrierea momentului din exterior nu e o povara pentru tine….

  • Dana spune:

    Eu am nascut tot la ei in 2011, la vechea maternitate. Cred ca sunt singura de pe aici careia dr. Rahimian i-a lasat o impresie neplacuta, poate si fiindca veneam la el pentru eco de trim III trimisa de alt medic din RM. A fost singurul moment din sarcina cand mi-a fost greata, sa vii la o gravida trasnind a pipa sau trabuc sau ce-o fi fost (era mai puturos decat mirosul de tigara) mi se pare…incalificabil. Iar iritarea cu care m-a luat la trei pazeste pentru lipsa amniocentezei (aveam dublu test iar riscul scazut nu justifica efectuarea amniocentezei) precum si faptul ca a incercat sa ma sperie cu o alta pacienta de-a lui care nu facuse amnio si avea un fat cu probleme le consider iar incalificabile. Probabil e mai amabil cu pacientele proprii decat cu cele trimise de colegi de-ai lui.

    In fine…astia-s oamenii. In afara de acest aspect, nu am ce sa comentez, serviciile la RM au fost OK.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *