Despre alăptare, cu speranță

M-am documentat mult despre alăptare înainte să nasc, am citit site-uri și bloguri, mi-am promis, ba chiar m-am jurat că o să alăptez exclusiv și multă vreme. Adevărul e însă că atunci cînd în film rămîn doar copilul cel proaspăt și sfîrcurile tale, se schimbă multe lucruri. E foarte ușor să te descurajezi, să ți se pară că ceva nu e bine, cred că și pentru că transferul care se întîmplă acolo, din sîn în burta copilului, e greu de controlat.

La primul copil, habar n-ai de nimic. Sigur că ai citit că cel mic se satură cu colostru, dar dacă al tău e altfel decît toți ceilalți? Dacă ești prima femeie din istorie al cărei lapte chiar nu e bun pentru copilul ei? Dacă plînge de foame? Mai ales că multă lume, enorm de foarte multă lume îți va pune bețe-n roate, fără a avea intenții rele, doar din neștiință. Încă sînt șocată să aflu că sînt medici care recomandă lapte praf deși mamele vor să alăpteze, că biscuiții sînt încă recomandați ca prim aliment de diversificare la patru (!) luni, că atît de multă lume din jurul proaspetelor mame tinde mai degrabă să le descurajeze decît să le ajute (am avut dovadă propria-mi familie, din care nimeni cu excepția omului nu m-a susținut în alăptare, toată lumea, mama, bunica, soacra a susținut pînă la înțărcare că de-aia plînge copilul și nu doarme, că insist eu cu alăptatul cînd e evident că laptele meu e prea subțire, gros, acid, puțin. Mi le-am auzit pe toate. Am ținut regim ca proasta, în speranța că dacă mănînc doar pui la grătar copila o să sufere mai puțin. Aiurea, ea avea reflux și nimic din ce mîncam sau nu mîncam n-avea s-o ajute sau s-o incurce.

Din păcate, enorm de multe cadre medicale (despre familiile mamelor ce să mai vorbim) habar n-au cît de importantă e alăptarea și cum să susțină o mamă care abia a născut. Care e oricum nesigură și obosită și presată, care are nevoie de foarte puțin pentru a renunța la alăptat și a turna primul biberon de lapte praf, apoi și al doilea, și de-acolo pînă la înțărcare nu mai e mult. Dar e enorm de păcat.

Eu n-am reușit să alăptez multă vreme, dar am reușit să alăptez imediat după naștere. Echipa de la Regina Maria a fost foarte onestă și dedicată, mi-au adus fetița la alăptat imediat ce am ieșit din operație, au luat-o doar cît m-au mutat în salon, apoi am ținut-o în brațe toată noaptea, a supt des, nu știu cît de mult, dar știu că a doua zi îmi plesneau sînii de lapte. Mi-au adus-o des, la 2-3 ore, a supt bine, asistentele m-au ajutat cu poziții, m-au învățat s-o ajut să elimine aerul, mi-au adus pompă de muls (Sofia a stat într-o noapte continuu la lampă, debutase un icter serios, și i-au dat cu seringa colostru muls), astfel că în prima noapte acasă, deja alăptam fără probleme și fără ragade.

Evident că m-am panicat cînd mi s-au înmuiat sînii, deși știam că e normal să mi se întîmple asta. Am sunat-o imediat pe Bogdana, care m-a liniștit. Apoi am chemat un consilier în alăptare, să fiu sigură că sîntem pe calea cea bună. Și eram, Sofia mînca bine, dormea, umplea scutece, eu începusem să mă recuperez de tot după cezariană, toate bune. Apoi a început refluxul ei și probleme noastre. În cîteva luni, deja nu mai stătea deloc la sîn, pe care-l asocia cu arsuri de stomac și esofag. Plîngea de foame și de groază, nu mai lua în greutate, nu dormea, noi eram distruși. Am chemat-o atunci pe Roxana Duduș, care a fost foarte răbdătoare și caldă cu noi. Am mai insistat cu sînul niște săptămîni, n-a mers, ajunsesem să o alăptez numai în somn, sugea puțin, voma mult, plîngea și mai mult. Și-am început să-i dau la biberon laptele meu. Așa a mers, mînca mult, voma mult, plîngea mai puțin, mesele durau mai puțin, crizele de panică erau mai rare. Și așa au trecut lunile critice pînă am început diversificarea. Din păcate însă, nu am mai putut-o întoarce la sîn. Am continuat să-i dau laptele meu muls pînă nu i-a mai ajuns, avea aproape 11 luni. Apoi m-am oprit, pentru că n-am mai putut, pur și simplu mă apuca tremuratul de nervi numai cînd vedeam pompa (am stricat 3 pompe electrice la rînd cu 5-6 mulsuri pe zi, spre final am folosit una manuală, nici nu-mi mai simțeam palmele de cît apăsam pe mînerul ăla). Asta a fost. Nu mă învinovățesc cu nimic, dar mi-ar fi plăcut ca povestea alăptării Sofiei să fie mai lină și mai lungă.

Ea e bine, e un copil sănătos, vesel, liniștit, nu simt că-i lipsește ceva din pricina înțărcării rapide. Poate la al doilea o să fie mai bine, acum știu și mai multe, am și experiența primelor luni la sîn cu Sofia.

Ce voiam de fapt e să vă îndemn să mergeți la conferințele despre alăptare ale lui Jack Newman de la București, 8, 9 și 10 mai, ca să fiți sigure pe voi, să aveți contraargumente, să puteți ignora toate părerile contrare și să vă alăptați copiii în tihnă. Puteți pune întrebări, vor fi informații noi și relevante pe subiect, despre mituri, despre colici, despre diversificare, despre dieta în alăptare. Eu am întrebări despre alăptarea copilului cu reflux, medicii noștri habar n-au despre asta, nu găsești deloc informații și chiar e o situație dificilă. Sper să fie acolo și cadre medicale, stăm foarte prost la sprijin calificat în maternități și cabinete medicale. Sper să ne vedem acolo, și dacă vă pot ajuta cu orice informație despre povestea noastră, ask away!

Pin It

81 Comments

  • Xenia spune:

    Eu am fost ferm convinsa, inainte de nastere, ca n-o sa pot alapta, ca ciresele din dotare n-o sa produca nimic si ca o sa bagam lapte praf intr-o veselie. Sanii nu-si modificasera dimensiunea in timpul sarcinii, nu-i simteam deloc diferiti, nu curgea nimic din ei (am auzit la prietene de tricouri udate si d-astea) si deci, eram sigura ca nu are sens nici sa ma gandesc la alaptare. Drept pentru care, nu m-am gandit. Nu am citit nimic, habar n-aveam de intregul proces, de colostru (ce e ala?), de mecanisme, de pozitii, de nimic. Totusi, am avut bunavointa (mai mult de rusine), la spital, sa imi aduca bebele la san din a doua zi si sa vedem ce se intampla. In noaptea de dupa, in sfarsit m-am trezit intr-un lac si asta a fost. Bebele s-a adaptat rapid la supt, n-am facut ragade, totul a mers lin. De-atunci, tot asa o tinem si bebe mai are putin si face 4 luni. Cred ca am fost barza chioara careia ii face Dumnezeu cuib. :)))
    Succes si tie, Printeso, dar nu-ti face probleme daca nu se poate, din orice motiv. Copiii au nevoie, cred eu, de o mama calma si calda si nestresata mult mult mult mai mult decat de lapte matern.

    • Printesa Urbana spune:

      Da, partea misto e ca le poate avea pe amindoua (si mama calma, si laptele matern). 🙂
      Bravo ca ai reusit, si eu am sinii mici si n-am inteles niciodata cum e posibil sa alaptezi culcata, de exemplu, ca oricum as fi facut, daca stateam amindoua culcate, intre sfircul meu si gura copilei erau mereu cel putin 10 cm.

      • Xenia spune:

        Da, in teorie totul se poate. In practica, avand in vedere diversitatea de probleme si de organisme, ca si lumea haotica in care traim cu totii, e mai greu.
        Mersi dar, chiar nu e meritul meu. S-au marit ei treptat si acum alaptatul culcat e piece of cake. 🙂 (Bineinteles, dupa ce depasesti problemele legate de alaptatul initial, canalele, sanii, productia de lapte, apar altele si altele si te dai cap in cap cu greva suptului, puseele de crestere si tot asa.)
        Noi toti sa fim sanatosi ca restul, le-om rezolva cumva. :*

        • Fleur de lis spune:

          Cand e vorba de alaptat, „ciresele” sunt la putere. Eu cu „pepenii” mei m-am chinuit enorm, iar mameloanele ombilicate au facut totul inca si mai greu. Si din cate am observat si la alte prietene cu sanii mari, bebele se mufeaza mai greu si ragadele sunt mai frecvente.

          • Cristina spune:

            Daaaa! Si eu am sanii destul de mari si am avut probleme cu alaptatul.

          • Sani ca pepenii si fara probleme de alaptare la 1 an si cateva saptamani deja. Nu cred ca are treaba marimea sanilor cu alaptatul, de fapt stiu ca nu are, pozitii sunt destule, trebuie doar sa gasesti cea care e mai potrivita pentru cuplul mama-bebe.

            • Printesa Urbana spune:

              Eu cred ca are legatura si cu marimea sinilor, si nu doar dpdv al pozitiei, ci si al cantitatii de lapte. Eu n-am produs niciodata mai mult de 250 de ml (dimineata, cind sinii plesneau) la o masa, iar ea bea fara probleme 300 cind s-a mai marit (la toate mesele). Sigur, asta nu inseamna ca o femeie cu sinii mari produce neaparat de cinci ori mai multe lapte sau ca o femeie cu sinii mici produce neaparat putin. Spun numai ca eu de la un punct clar n-am mai produs suficient (posibil si pt ca Sofia nu a mai supt noaptea de pe la 4 luni si a scazut productia).

      • Cristina D spune:

        Dupa ce a crescut un pic, de pe la 2-3 luni, am inceput sa-l alaptez culcata pe o parte, pur si simplu ma intorceam putin spre el. Daca la inceput ma mutam in jurul lui ca sa ajunga la ambii sani, cu timpul a reusit sa ajunga fara sa ma mai mut (sanii mei nu sunt mari, dar nici foarte mici). A experimentat inclusiv suptul in cap, cu fundul in sus, pe burta lui, pe burta mea, in manduca si in general in orice pozitie in care ii era lui ok.

  • Mariana spune:

    domne, printeso, pompa pana la 11 luni?? felicitari. eu am pompat o luna si-o luasem deja razna. din fericire, la o luna si o zi fie-mea a binevoit sa pape direct de la sursa si a fost grozav. la bebe nr. 2 a mers, cumva, de la sine. manca din orice pozitie..

  • Carmen spune:

    Buna…te citesc de putin timp…de vreo 2 luni, pentru ca mi-au atras atentia povestile tale despre Sofia, eu fiind proaspata mamica de Sofia(avem 2 luni jumate). Citesc cu mare drag ce scrii despre ea si imi imaginez ca in curand o sa traiesc si eu asa ceva….prima data mi-au dat lacrimile cand am citit postarea cu „Taci putin” :):):).
    Legat de reflux, eu am avut o prietena foarte apropiata a carei baietel a avut reflux. A fost la muulti medici,unii ajunsesera sa-i spuna ca puiul ei are probleme neurologice la 2 luni. Intr-un final a ajuns la Bucurest ila o doctorita extraordinara , doar s-a uitat la el si a zis ca este reflux. De la ea a aflat ca exista niste picaturi pentru bebei care se gasesc doar in strainatate, se numesc Motilium.Ei i-au fost de mare folos. Sper sa le ajute si pe cititoarele tale.O zi frumoasa mamico!

    • Printesa Urbana spune:

      Da, am incercat si noi si Motilium si Nexium si Gaviscon si o gramada de alte lucruri pe care acum nu le-as mai da unui copil atit de mic. In fine, bine ca a trecut. 🙂
      Sanatate micutei Sofia!

  • catgal spune:

    Da, eu mă rog doar să nu mai intervină acum mamele perfecte care au aflat ele cum e cu alăptatul. Nu sunt mamă dar din curiozitate (nu știu de ce) îmi place să citesc despre subiectul acesta (probabil fiind mai geeky am vrut să fiu la curent cu ce se mai întâmplă, care sunt tendințele). Am rămas șocată de câtă răutate gratuită, dat cu piatra, ostilitate, închidere, critică neconstructivă, păreri bătute în cuie există în majoritatea locurilor în care se discută pe subiectul acesta. Unde e empatia aia despre care fiecare mamă afirmă că teoretic o are. Le-aș întreba pe multe dintre mamele perfecte: Păi cât de empatică și de deschisă vei fi tu cu propriul copil dacă actualmente cu o ființă aflată fix în aceeași situație cu tine ( o altă mamă) ai o atitudine plină de aroganță ? E prima dată când am fost dezamăgită de atitudinea asta feminină pe care nu o înțeleg. Deloc. De ce atâta înverșunare? Alăptatul e doar unul din aspectele care țin de creșterea unui bebeluș. În schimb pentru cum/cât/ dacă/ se face se consumă multe energii negative. Eu cred că un bebeluș hrănit cu lapte praf de o mamă relaxată și împăcată cu soluția ei e la fel de fericit ca unui hrănit cu lapte matern de o mamă relaxată și împăcată cu soluția ei. Și sigur dacă mama se chinuie să alăpteze și simte că așa ceva nu e pentru ea dar continuă să o facă din varii motive (inclusiv presiunea asta că o mamă care alăptează e neapărat mai bună) prin asta nu o să aibă un bebeluș mai fericit. Pentru că ea însăși e stresată și nefericită deci cum să se mai bucure de el. Am scris cam mult, dar am simțit că trebuie să mă eliberez. Îmi place că ești foarte deschisă dar și aici am întâlnit multe mame care nu s-au putut abține să critice. Și zic asta nu cu răutate ci cu regret. Eu poate am o viziune romantică și nerealistă și visătoare, dar prin devenirea de mamă am crezut că dimpotrivă, o femeie devine mai duioasă, mai iubitoare, mai înțelegătoare și asta ar trebui să se vadă și în relațiile cu ceilalți. Sigur că nu zic că mama trebuie să devină ființă zen și plină de lumină dar ca fundal mă așteptam la mai multă înțelegere arătată între ele. Și din păcate sunt mai mult răboieli, zgârieturi, cat fights cine e cea mai deșteaptă/alăptătoare/informată/ mamă din lumea virtuală. Mă iertați pentru intervenția din lumea nemamelor.

    • Printesa Urbana spune:

      Stiu ce spui, am observat si eu virulenta si lipsa de empatie, si mi se pare, ca si tie, ca e stranie si contraproductiva.

      • anaD spune:

        Din pacate atunci cand devin mame, femeile nu se schimba profund – sunt mai bune, poate, cu copiii lor (sper) … Dar nu vad cum ar putea maternitatea sa iti schimbe profund caracterul 🙁 …din pacate!

      • Irina N spune:

        Foarte ok comentariul tau. Si eu observ aceeasi virulenta a mamelor alaptatoare sau/si bio. Desi am alaptat-o si pe fie-mea cea mare si acum o alaptez pe cea mica, eu chiar nu inteleg acest extremism. Printesa, iti urez alaptare usoara dar mai important un bebe sanatos pe care sa il cresti la fel ca pe Sofia, cu multe zambete.

    • maryna spune:

      foarte frumos ai scris…eu am alaptat fix doua zile,dar nu am simtit nici o iubire de nedescris,era sa lesin cu bebele in brate,noroc ca ne-a prins sotul,am incercat,am vazut ca nu se poate(sani mici,chist pe canalul galactofor,ragade din prima,informatii,sfaturi deloc)asa ca am ales impreuna cu sotul si medicul neonatolog ca e mai bine sa renunt,eram prima din familie care incerca sa alapteze,mama la 5 copii nu a avut nici o picatura de lapte,desi pe vremuri te invata,iti explica…acum baiatul are doi ani jumate e sanatos,grasut,super istet si nu am avut probleme de sanatate cu el si are o luna de cand l-am trecut pe lapte de vacuta din magazin dupa discutia cu pediatrul si dupa ce nu a mai vrut deloc praf….papa in continuare si mult laptic,dar si mancare si daca la inceput am fost un pic trista,acuzata ca de ce nu am alpatat acum nu mai am probleme de genul asta,eu cred ca relatia de iubire,sentimentul acela pe care spun mamele ca i-l simt cand alapteza l-am simtit si eu de fiecare data cand ii dadeam sa pape,era la pieptul meu,ii vorbeam,ne priveam in ochi…doar ca laptele curgea din bibe si era formula….si?asta nu ma face nici mai putin mama,nici pe copilul meu mai rau,prostut sau mai stiu eu cum…felicitari mamelor care au copiii mult doriti si care sunt fericite in viata,indiferent daca au nascut natural,prin cezariana,au alaptat sau nu…important e sa ii multumim lui Dumnezeu ca suntem sanatoase si avem copii sanatosi si langa noi.

      • Florymara spune:

        Eu am un bebe de 3 luni. Inainte de nastere m-am informat din carti, am mers la cursuri de alaptare, am avut discutii interminabile cu prietene care aveau deja copii.. Chiar si inainte de nastere imi imaginam ca, pe langa nasterea in sine, asta va fi unul din marile obstacole. Aveam si sfarcurile ombilicate, dar peste tot auzeam ca asta nu-i o problema.
        Asa ca dupa nastere soc si groaza: nicio picatura de lapte! M-au trimis neonatoloagele sa ma mulg la pompa si iesea doar lapte.. A fost groaznic, imi spuneau sa ma duc la pompa ca e copilul nefericit ca mananca lp. Eram la limita disperarii, imi luasem proteze de silicon, chinuiam copilul non stop, ii dadeam si cate putin lp, dar el nu lua deloc in greutate.
        Dupa discutia cu pediatrul, care ne-a zis ca am tinut copilul nemancat, am inceput sa ii dau mai mult lp.
        Dar nu am renuntat, am chemat un consultant in alaptare, care a facut toata treaba.. De atunci l-am alaptat incontinuu inainte de fiecare sticluta de lp.
        De vreo 2 sapt mai primeste doar 2 biberoane pe zi, pentru ca efectiv nu mai vrea sa suga si plange foarte tare.
        Pentru mine, fiecare biberon pe care i-l dau a devenit, cum spune sotul, inamicul nr 1!
        Nu e ok asa, este frustrant, mai ales ca toate mamicile care alapteaza exclusiv din jurul meu imi spun sa renunt la biberon.
        Dar nu e asa simplu, pt ca daca e sa vorbim de perseverenta, nu cred ca sunt multe mamici care sa fi insistat atat.. Pur si simplu e greu si nu tine doar de tine!!
        Eu zic ca e ok oricum, dar inca ma mai educ sa si cred asta.. Imi reprosez mereu ca am avut un start prost din spital si ca ar fi putut sa fie altfel, mult mai lin si mai simplu, ca despre asta e vorba in final nu? Happy mum, happy child!

  • Andreea spune:

    La primul copil a fost greu, dureri groaznice de sani, rani, eu eram stresata, lapte nu prea era , mergeam la facultate, ma trezeam la 4 dimineata, mă pompam și m-am chinuit asa dar tot l-am alăptat pănâ la 4 luni. Apoi nu am am mai avut lapte si mi-a parut tare rau. Acum la al doilea copil e mult mai bine, sunt relaxata, are 6 luni si îl alaptez in continuare. De abia acum începem diversificarea. Am mai avut impresia uneori că nu se satură dar l-am pus foarte des la sân, uneori sugea si câte o oră încontinuu mai ales la început până s-a reglat secretia de lapte. Într-adevar bebelușul meu regurgitează foarte des spre deosebire de cei hraniti cu lapte praf dar e un sentiment minunat atunci cand il pun la sân, el se bucură atât de tare, prinde cu mânuțele de sân, se joacă, gângurește. Merită orice sacrificiu!

  • Elena spune:

    Alaptarea e un subiect dureros pentru mine. Al meu copil a fost diferit. Daca se spune ca se satura bebelusii cu colostru, uite al meu nu s-a saturat. Eu locuiesc in Anglia si am venit acasa a doua zi dupa nastere, nascusem seara, am petrecut noaptea in spital, iar a doua zi eram acasa pe la pranz. Nu, al meu nu s-a saturat cu colostru. Si a stat mai toata dupa-amiaza cu sanul in gura, a dormit… astfel incat pe la 12 noaptea a trebuit sa o stearga sotul la supermarket dupa lapte praf ca nu se mai linistea din 2 ore de plans. Noroc ca aveam biberoane in casa date de soacra-mea (in tara asta majoritatea mamelor hranesc la biberon!!!) si cum a mancat cum s-a linistit. M-am chinuit vreo saptamana-doua cu el, de fiecare data cand il puneam la san el dormea, iar eu tipam de durere din cauza sfarcurilor care erau pur si simplu carne vie. Poate ca am cedat prea repede… am avut si moasa acasa, si tanti care ofera ajutor in alaptare, n-a mers… A avut si reflux, si probabil inca mai are, astfel incat la 2 ani jumatate nu vrea sa puna mana pe mancare si stam inca cu mancare pasata si data prin blender… Pentru reflux doctorul ne-a dat Gaviscon Infant. Nu stiu cat a ajutat, a parut sa ragaie mai usor si sa vomite mai putin. Dar cam atat. Nimeni nu da niciun alt fel de medicament pentru bebelusi. Nu e usor sa fii mama si mai ales nu e usor sa fii mama pentru prima data. Nu stii de unde s-o incepi si unde s-o termini, dar toate se bazeaza pe instinct. Mi-ar fi placut mult sa pot alapta, mi-am dorit, dar uneori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Si nu are niciun rost sa ma invinovatesc, nicio mama nu ar trebui sa se invinovateasca pentru ca a facut cum a crezut ca e mai bine pentru puiul ei. 🙂

    • Ami spune:

      Draga Elena,

      Iti scriu doar ca sa-ti spun ca nu e singurul copil care nu mananca decat mancarea piure fin facut cu blenderul 🙂
      Baietelul meu are 2 ani si mananca DOAR un anumit tip de borcan si ala facut piure fin…

      Eu sper ca vreodata va manca si din minunatele mancaruri pe care stiu sa le gatesc, nu de alta, dar visez ca la batranete ni se vor aduna copiii acasa „pentru ca le era dor de-o ciorba de fasole cu ciolan cum numai mama stie sa faca” 🙂

      Asa ca hang in there, it’s two of us! :))

      • Ana C spune:

        Actually it’s three:-) si gazela mea de aproape 2ani e selectiva cu textura alimentelor si prefera perfect pasat.offf, daca as da timpul inapoi nu as mai pune mana pe blender niciodata.cred ca o sa o trimit la scoala cu mancarea pasata:(.
        Daca as mai face un copil ce usor mi-ar veni toate, ce relaxat as lua totul…

        • Tatiana spune:

          Relax fetelor, am incercat eu fara blender, ca n-am avut, nu voia sa manance neam! Am luat blender, a inceput sa manance dar putin, pana m-am prins ca si consistenta e o problema si am subtiat tot, cu zeama de legume, cu suc de mar piureul de fructe. A papat. Dar cea mai mica bucatica il facea sa verse si ultimele doua mese nu numai ce a mancat atunci. Apoi bucatica inseamna frimituri, frimituri ca cele care raman pe masa cand tai painea. Vrabiuta mea iubita. Abia pe la un an si jumatate a inceput cu banana, apoi painica … am crescut un pic granulatia, adica pisat cu furculita, stateam o ora la masa si nu manca portia obisnuita. Dp 3 sapt m-am intors la blender, mananca iar, mai putin legume si carne sub orice combinatie, acolo e cu cantec. Deci inca nu e pregatit… mai departeeeee … care comenteaza e invitat sa-i dea sa manance. Dp 2-3 lingurite ii piere entuziasmul:)))) La starea civila sigur niciunul nu va ajunge cu blenderul, biberonul sau suzeta … deci sa ne fie copiii sanatosi si fericiti, restul „te pup pa-pa” vorba cantecului.

  • Alexandra spune:

    Pentru mine alaptatul a fost cel mai frumos lucru din lume……Am doua fetite, le-am alaptat pe amandoua (19 luni, respectiv 14 luni fiecare). Am trecut prin toate fazele si starile posibile (ragade, reflux, persoane din jur care iti spun ca nu ai lapte bun, copilul nu se satura, are colici de la laptele tau, intarca bebelusul ca nu ia in greutate ca unul care bea lapte praf, desi copilul lua in greutate ca la carte; isi suge degetul pentru ca nu-i ajunge laptele de la san si ii este foame….). Eu, din fire, sunt mai incapatanata si am mers mai departe si le-am alaptat.
    Asa ca, dragi mamici sau viitoare mamici, nu va descurajati! Alaptarea bebelusului este o experienta minunata! Ma bucur de fiecare data cand aud mamici care alapteaza si se simt ca fac acest lucru! Ma intristez ca unele mamici renunta foarte usor la alaptat desi au lapte, insa pleaca urechea la spusele celor din jur mai mult sau mai putin binevoitori!

  • Daniela spune:

    Mie mama mi-a povestit ca dupa ce m-a nascut a trebuit sa ii curete placenta manual ca nu a coborat ea singura. Drept urmare,i-au facut mult antibiotic si medicul i-a spus ca din cauza asta probabil nici nu o sa mai aiba lapte. Dar i-a zis sa ma puna la san sa sug. Mama a zis ca sugeam foarte energic desi nu iesea nimic din sanul ei. Dar dupa vreo 2 sau 3 zile, suptul meu energic nu a ramas fara rezultat, si asa m-a alaptat pana la 6 luni(din pacate pe atunci cand aveam eu 3 luni ea deja mergea la serviciu).

  • Julie spune:

    Super! Ne vedem la conferinta! (Sper ca poti sa vii)
    Am citit multe articole ale dlui dr Newman, am si conversat cu el, m-a ajutat mult chiar si prin mail. Datorita lui alaptez si acum, cand bebelusul meu are aproape 9 luni. Doar cand a fost bolnav am scos laptele cu pompa pentru ca nu putea sa respire si manca mai usor din biberon. Acum ma trage de bluza si incearca sa ajunga singur la san cand ii e foame, e foarte fain…e cel mai frumos sentiment alaptatul acum cand a mai crescut si stie ce vrea…e momentul nostru de dragoste 🙂

  • Madalina spune:

    Am fost o mare norocoasa sa alaptez fara probleme. Bebe cerea san non stop, m-am conformat si nu am tinut cont de sfaturile nimanui. Alaptatul la 3 ore mi se parea o mare prostie….Cum sa il las sa urle de foame 2 ore, doar pentru ca asa zice x…Bebe a stat non stop la san pana la 4 luni si jumatate, cand am fost nevoita sa merg la serviciu. Apoi am continuat cu alaptatul si desi o saptamana a fost foarte dificila (mi se umpleau sanii de lapte in cele 9 ore de stat la birou, mergeam la baie si ma mulgeam ca sa nu lesin de durere), organismul a invatat sa produca mai putin in cele 9 ore de birou si sa produca mult seara si noaptea. Asa ca inca 1 an si 2 luni am alaptat asa (seara, noaptea, dimineata si in weekend fff des).
    Desi toata lumea ma certa!!!, ca-i fac rau copilului cu alaptatul asta la fara frecventa (in timpul zilei manca orice in afara de lapte formula), ca nu mai e bun laptele meu, ca el e mare si laptele nu-i mai da ce-i trebuie, etc, baliverne! A trebuit sa opresc alaptatul cand bebe avea 1 an si 6 luni si imi pare extrem de rau pentru asta. Facusem deja 2 mastite si debuta o a 3-a, plus lipsa menstruatiei care crea mari probleme hormonale (chisturi ovariene). Am avut nevoie de un tratament care nu era compatibil cu alaptatul (chestii care treceau in lapte si puteau provoca diaree bebelusului) si a trebuit sa opresc un proces de care mi-e atat de dor incat imi dau lacrimile.
    Alaptatul a fost puntea mea de legatura cu el. O punte unica, momente care erau doar ale noastre, in care ne priveam ochi in ochi si ne iubeam din priviri si atingeri pe care nimeni si nimic nu le poate inlocui. Mi-e dor sa-i simt buzele pofticioase si manuta lui grasuta pe sanii manii. Si mi-e dor de privirea lui care tresarea de fiecare data cand intram pe usa dupa o zi stresanta la birou.
    Evident copilul se bucura enorm cand ma vede, dar mie imi lipseste ceva. Din punctul meu de vedere, procesul asta de alaptare e acel „ceva”, un fel de premiu pe care il primeste o mamica dupa o sarcina si o nastere deloc usoare.

    • Tatiana spune:

      Trebuie sa raspund ca ma mananca limba, jur! 😀
      Eu n-am citit ce se intampla dupa nastere, am crezut ca si eu si bebe vom sti din instinct ce trebuie facut … ce mor de ras cand ma gandesc. Drept e ca sora mea cu niste bube de sani ca ai mei satura copilul dintr-un san la o masa … deci noi suntem bune de lapte. Eu n-am fost.
      In fine, nu stiu unde ati nascut voi ca mie mi-au adus copilul in salon dp 14 ore de la cezariana si l-au lasat ( Polizu – Buc). M-au ajutat sa-l pun la san si urlaaaaa cat il tineau plamanii. Cum iesea asistenta pe usa scuipa sanul si pa! Eu spuneneam e nemancat copchilu’ da-ti-i lapte ca eu n-am, ele nuuuu, san mamico! Seara l-au bagat pe perfuzii. Familia sa nu ma sustina? Sora mea cand a venit sa ma vada mai ca nu m-a luat la bataie 😀 „stoarce sanul nu vezi ca nu poate, ca-i mic si n-are putere?” „Pune-l femeie sa manance nu vezi cum cauta cu gurita?” 😀 Mama acasa mi-l dadea din patut ca-s operata si nu pot desi eram perfect capabila sa-l iau. Si el plangeeeea la san de parca-l frigea. „Eu? Asaaaa sa ma chinui? Sa vezi ce ajung acasa si-l bag pe lapte praaaaaf” si am ajuns acasa si stateam o ora si cu el la san, o saptamana numai san, zi si noapte, mult si des. Lapte putin, puiul nu a luat deloc in greutate, pampersi uscati, urina portocalie. Am introdus supliment, formula buna zic eu. Dar sanul primul, obligatoriu. El plangea, eu tzitzi, nu-i tzitzi nu-i bibe 😀 30 ml la o masa, dar adunat erau 200 ml, ooooo minunat! Nu a crescut lactatia si am incercat tot, dar TOT. Alimentatie, pastile, prafuri, pompa, copil mult si des. Dar stropul ala l-am avut pana la un an si 3 luni cand n-a mai vrut … el a mai supt si dupa o perioada ca suzeta :))))
      Sotul a fost amuzant, pe la 6 luni, disperat ca plangea … ti s-a stricat lapteleeee! Daaa, s-a acrit de la soare :))))) In fiecare zi renuntam si la masa urm il puneam iar la san :))))
      Si surpriza, la 8 luni s-a indragostit de san, ooooo ce fericire in doi, cu cautat in tricou, cu ras cu starcul in gura si privit cu coada ochiului, cu tinut cu limbuta cand radea mama de el si ii tragea sanul din gurita… sau tinut cu manutele, vai ce frumos.
      Dar alaptatul e pe principiul daca vrei si daca poti, daca nu copiii cresc si cu formule foarte bine 😉
      Ioana, ai rezistat eroic 11 luni cu pompa. Felicitari!

      • Tatiana spune:

        Sper ca nu apare ca raspuns Madalinei, ca eu am lasat comentariul la post … dar nu stiu cum mi-am bagat degetele in taste de apare asa … hmmmm.

  • Larisa spune:

    Eu acum fac stagiul de Pediatrie la facultate. Aici am intalnit unul din putinii medici cerebrali in 5 ani d facultate. Inca de la primul stagiu a tinut foarte tares a sublinieze lucrurile pe care el le considera esentiale in pediatrie si anume: nasterea ideala este cea naturala pentru care tu ca mama trebuie sa insisti la medicul ginecolog de cele mai multe ori prea comod ca sa te asiste, asa ca prefera cezariana. Copilul trebuie alaptat cat de mult posibil, niciun lapte nu e mai bun decat cel de mama, il ajuta sa se dezvolte armonios mult mai mult decat daca ar fi hranit cu prafuri, inclusiv intelectual. Cat despre mama, poate sa manance ce doreste, fara exagerari gen alimente picante, tigari, alcool; atata timp cat alimentatia mamei este una diversificata, bogata in fructe, legume crude, si laptele matern va fi incarcat de nutrienti si vitamine, dar adca mama mananca nu ai fierturi cum se recomanda la noi, pe langa constipatia nedorita ( care cred ca este ingrozitor de chinuitoare cu oricare din cele 2 taieturi din timpul nasterii) si laptele o sa fie lipsit de nutrienti. Cat despre diversificare, niciodata nu se incepe cu ceva dulce, gen fructe, iar introducerea zaharului in alimentatie se amana cat de mult posibil. ideal ar fi ca primul aliment al copilului sa fie o ” saratura”, adica o supa ( a nu se intelege sarata, ci lipsa dulcelui). Eram tare curioasa sa aud parerea unui pediatru cu privire la alimentatia copilului din primul an de viata pentru a compara cu ce am citit pe internet si ma bucur mult ca am dat peste omul asta genial si dedicat meseriei. Dupa un an de dezorientare totala, acum stiu ca pediatru vreau sa fiu. E grozav sa intalnesti persoane care sa te inspire atat mult.

    • Amalia spune:

      Larisa, daca isi da Printesa acodul sa o faci aici pe blog, ne poti spune numele doctorului de care povestesti? Multumim 🙂

      • Printesa Urbana spune:

        Sure, no problem, chiar sint curioasa si eu care-i doctorul asta din specia pe cale de disparitie (desi eu una nu-s de acord cu diversificarea cu lichide, dar aia e alta poveste).

        • Julie spune:

          Dr Newman zice ca poti sa incepi cu orice, chiar si fructe, pentru ca oricum laptele de mama este mult mai dulce decat fructele. El zice ca cel mai bine simte mama ce sa ii dea copilului. Eu am inceput cu mere si piersici, iar acum ii plac mai mult legumele cu carnita. O alta prietena a inceput numai cu legume si cand i-a dat copilului si fructe nu a mai vrut deloc sa manance legume.
          Tu probabil nu esti de acord cu lichidele pentru ca Sofia a avut reflux, dar stiu 3 cazuri de bebelusi care au primit supa in loc de cate o masa de lapte, supa in care mamele au inceput sa pasesze pe rand cate o leguma fiarta in supa. Nu cred ca e nimic gresit in a incepe cu supa atata timp cat bebe nu are probleme aditionale 🙂

      • Larisa spune:

        Radu Diaconu se numeste, dar nu este din Bucuresti ci din Craiova. Cat despre diversificarea cu supa, banuiesc ca include si legume pasat, nu doar zeama. Adica eu asa ma gandesc.

  • cornelia spune:

    alaptatul! o poveste de iubire dintre mine si minunea mea mica! cine se gandea ca la 40 de ani pot alapta!si uite ca avem 1an si 4 luni si tot mancam „titi”! si nu ma las pagubasa chiar daca dr.de familie zice ca trebuie sa o intarc fiindca este mare!

  • Adina spune:

    Din ce mai știu eu, icterul are legătură cu nașterea medicalizată. Experiența, calmul mamei își spun cuvântul, mai ales la a doua sarcină.

    • Printesa Urbana spune:

      Posibil, la mine insa n-afost cazul.

    • Larisa spune:

      Icterul nou nascutului nu are legatura cu medicatia. Este o reactie absolut normala si intalnita la majoritatea bebelusilor intr-un grad mai mic sau mai mare. E determinat de imaturitatea si incapacitatea organelor nou nascutului de a elimina bilirubina din sange, care pe parcusul sarcinii era eilminata prin organismul mamei.

  • doina spune:

    Of doamne, cit de greu dispar traditiile sfaturilor in materie de alaptat… Se pare ca absolut fiecare generatie de proaspete mame isi primeste portia de „Laptele tau nu e bun, e prea gras/slab/acid/putin/mult/etc.” 😀 Nu va descurajati, nu ascultati pe nimeni de genul asta, indiferent cita incredere ati avea in persoana respectiva in general – fie mama, soacra, prietena, medic, indiferent ce grad de rudenie/prietenie ati avea cu ea. Nici o substanta manmade nu poate inlocui laptele matern, decit daca mama lipseste din peisaj si, desigur, copilul trebuie hranit cu ceva care sa-i priasca. Asa cum corpul tau l-a crescut pe micut 9 luni, stiind exact ce-i trebuie, indiferent de cum si ce ai facut tu intre timp, tot asa i-a pregatit o substanta speciala, cu care sa continue sa creasca si in afara uterului. Probabil ca nici unui binevoitor nu i-a dat prin cap ca laptele matern are o compozitie unica, adaptata fiecarui bebelus, compusa special pentru el. Nu trebuie decit sa lasati natura sa-si urmeze cursul, chiar daca ati nascut prin cezariana si laptele vine mai greu. Pusul copilului la sin cit de repede inlocuieste orice fel de pompa, masaj sau procedura. Eu am nascut prin cezariana programata, deci fara nici un semn al nasterii naturale; laptele a pornit dupa doua zile de pus copilul la sin din trei in trei ore, interval in care mai mult ca sigur i s-a dat lapte praf la biberon – povestea mea se intimpla acum mult timp 🙂 – cu toate astea, de cind a pornit laptele, a mincat fara probleme 8 luni, cind am inceput sa completez cu lapte praf, pentru ca al meu nu mai era suficient ca sa se sature. Deci nu va descurajati, nu puneti raul inainte si tineti copilul aproape de voi cit de mult posibil – va sti ce sa faca, daca-l lasati si mai ales daca va lasati sa fiti impreuna ca si in ultimele 9 luni, fara filtre de alta natura 😀

  • Teodora spune:

    Mda. Si eu sustin alaptarea insa nu si chinuitul copilului. Din pacate, datorita unei mentalitati extremiste, vad tot mai des copii ce cantaresc 5 kile la 7 luni desi s-au nascut cu 3, 3 si ceva. Evident, dupa ce au improscat pe toata lumea cu noroi fiindca vezi doamne se indraznea sa se recomande laptele praf pentru ca odrasla sa ia in greutate, acum, mamele cu pricina, se vaieta si se tanguie pe toate forumurile si grupurile posibile si imposibile ca au copii subnutriti.

    Eu am alaptat pana la 2 luni si ceva de viata ale copilului moment in care laptele s-a transformat in apa si asta din cauza stresului…am incercat o zi, doua, trei insa urletele de foame ale pruncului nu le-am putut calma decat cu biberon cu lapte praf. Si cate critici, cate insulte din partea doamnelor atoate stiutoare…

  • Anca spune:

    Offf, alaptatul. Si eu am avut probleme cu micuta mea Sofia. Lapte am avut din primele zile, pentru ca tot asa , mi-au adus-o la 1 h de la nastere.
    Dar de la 6 sapatamani am avut o perioada de cosmar. Bebe sugea cateva minute apoi urla de durere. Nu era reflux caci nu dadea afara. Doctorul mi-a spus ca sunt colici care se manifesta in timpul mesei. Mai rar aceasta forma de colici, cica.
    Un alaptat dura f mult si se desfasura astfel: bebe sugea 2 min apoi urla, il luam , il plimbam prin casa cateva min pana se linistea, il puneam iar la san, iar urla, iar il plimbam. Pana se satura.
    A durat cam 1 luna aceasta perioada.
    Apoi greva suptului. Bebe sugea rar si putin ziua. Iar noaptea recupera si sugea f des.
    Totusi am alaptat pana la 10 luni. A fost decizia mea sa o intarc pentru ca incepeam serviciul , bebe nu prea manca solide(prefera sanul) si trebuia sa o las cu bona.
    A fost o perioada grea dar f frumoasa. Can’t wait the next one:)

  • Mura spune:

    Elena,desi pare simplu pentru cei din spital, pentru mamici nu e chiar asa.Eu am crezut de ex ca bebelusul mananca de cate ori ii este foame si asta e.Ei,nu,mi-au zis asistentele,trebuie sa-l stimulezi.Adica?Pai sa nu-l lasi sa adoarma la san dupa 5 minute, cum se intampla,ci sa-l gadili,sa-l tragi de urechiuse,sa-l dezbraci si sa-l tii pe tine „piele pe piele”.Astea le-am aflat dupa cateva zile in care ne-am jucat mai mult de-a mancatul,timp in care bebelusul a slabit, iar ele mi-au propus solutia rapida:laptele praf.Am refuzat.Acasa ne-am mai chinuit un pic, pentru ca au aparut si ragadele,am scos lapte la pompa cam 2luni si apoi am incercat din nou direct de la san si a mers.Concluzia mea: pompa a fost ideea salvatoare si ptr bebe si pentru repararea ragadelor( din cauza carora alaptatul devenise un chin).Poate o sa-ti fie de folos la al doilea:)

  • Cristina spune:

    De data asta simt o nevoie acuta de a comenta la postul tau:) Si eu am trecut prin chinurile nasterii, tot cu cezariana de urgenta dupa vreo 20 de ore de travaliu si foarte aproape sa nasc normal, tot la Regina Maria.Inca ma ia cu frig pe sira spinarii cand imi aduc aminte.Nu mi-am imaginat ca poate fi atat de oribil, am trait pana in ultima secunda cu impresia ca nasterea e ceva frumos, normal, o reintregire cu puiul din tine si in afara burtii…De aici plecand, alaptarea a fost un chin, la inceput.Din pacate, nu am primit suport din partea cadrelor medicale, ba dimpotriva.Nu m-a ajutat nimeni sa-mi pun copilul la san, eram facuta franjuri si la propriu si, mai ales la figurat, cu hormonii in vant.Nu mi-au lasat copilul imediat dupa nastere pe motiv ca am primit anestezie generala si ca nu pot alapta (total fals!).Cu greu, am reusit sa-mi tin copilul in brate si sa gasesc o forma de a o atasa la san, au rezultat ragadele si fiecare supt se transforma intr-o corvoada.Imi venea sa musc din perete.A urmat furia laptelui, cei de la neonatologie mi-au spus ca am laptele infectat pt ca facusem febra (evident!) si sa semnez pe propria raspundere daca vreau sa-i dau copilului laptele proaspat muls.Da, am ajuns sa CER pompa dupa ce mi-au explicat cum chinui copilul punandu-l la san, o fortam pentru ca ea se nascuse cu 2,8 kg si suptul ii cauza un efort prea mare, punand presiune pe inima si plamani (jesssuss!).Sa ne intelegem, am nascut un copil la termen, la 40 saptamani, perfect sanatos.Am auzit inclusiv cum noi mamele, disperate, tinem bebelusii non-stop la san si din cauza asta ajungem sa facem rani.Ajunsesem sa fac un acces de plans din 2 in 2 ore numai la gandul ca nu imi voi putea alapta copilul si ca nu voi avea cum sa ma descurc acasa.Invariabil, imi imaginam scenariul cu laptele praf, si de aici depresia.Da, am tinut f mult sa alaptez, am dus povestea poate spre o incapatanare absoluta.Acasa, am cerut ajutorul unui consultant in alaptare care, in primul rand, mi-a dat incredere, intr-o mare de neincredere.Am reusit dupa aproape doua saptamani de pompat, sa-mi pun copilul la san.Recunosc, aici m-a ajutat si fetita mea.Si-a dorit foarte mult sanul.Incet, incet am trecut peste si, dupa aproape 11 luni, inca o alaptez si n-as vrea sa ma opresc prea curand.La inceput sau pe parcurs, poate fi ingrozitor de greu, importanta e increderea in copil si in tine ca mama.Da, nu curge ca apa de la robinet, insa daca iti propui cu adevarat, se intampla,iar beneficiile sunt peste masura.Inteleg ca sunt si cazuri care nu tin numai de determinarea mamei, cum este problema refluxului.Biberonul poate fi o solutie, dar din tot ce am inteles eu pana acum, pe termen lung nu aduce nicio salvare.E greu spre imposibil sa cuantifici cat mananca un nou-nascut la o masa, cererea si-o regleaza in timp, iar oferta se schimba in functie de asta.Lasand la o parte povestile, fii increzatoare ca la al doilea copil lucrurile vor sta altfel, important este sa fiti amandoi sanatosi!cu drag,

  • dojo spune:

    Oh, ce subiect ‘frumos’. La noi a dat cu virgula de la inceput, desi la clinica am fost ajutata enorm sa alaptez. Nu s-a putut, desi am incercat si cu mameloane din silicon, au stat asistentele de la neonato’ si o ora intreaga cu mine etc. Am o pompa electrica smechera pe care o folosesc in speranta ca macar ceva sa pot sa-i dau si de la mine, dar in cele mai bune zile am scos max. 50ml la o pompare. Acum scot 20, in timp ce asta mica are nevoie de acus’ un litru de lapte pe zi. Insist pur si simplu din incapatanare, pentru ca nu sunt convinsa ca foloseste prea mult. Comentarii istete mi-am primit si eu o groaza. Pustoaica e OK, a pus peste un kil jumate in 6 saptamani, iar eu m-am consolat la gandul ca nu sunt o mama model 🙂

  • Cristina D spune:

    Alaptarea a inceput frumos la noi, stiam toata teoria, adunata inainte de nastere de la intalnirile LLL cu Roxana Dudus si restul fetelor. Nu au fost ragade, dar au fost pusee de crestere, au fost zile in care statea la san de dimineata pana seara, dar hei, asta era cel mai important lucru, asa ca stateam cu el la san de dimineata pana seara si de seara pana dimineata.

    Sustinere totala am avut din partea sotului si partiala din partea mamei/soacrei, care sugerau la un moment dat intarcarea.

    Copilul a luat normal in greutate, de la 3 luni si 3 saptamani pana la 1 an jumatate a primit peste zi laptele muls, caci am inceput serviciul devreme, apoi i-a fost suficienta alaptarea de dimineata, seara si noaptea. Diversificat de la 6 luni, a inceput sa si manance ceva de pe la 7 luni. A trecut cu bine prin eruptii dentare (4 canini si o masea simultan), raceli, rotavisus si datorita alaptarii. Maine implineste 2 ani si 9 luni, iar azi dimineata m-a intors din drum: Mama, Milch! 😉

    O sa fie bine, Printesa, de data aceasta veti fi mai relaxati si alaptarea va decurge lin si usor! Toate cele bune si sarcina usoara in continuare!

  • Ioana spune:

    Si eu am trecut prin povesti asemanatoare la prima alaptare…Baietelul meu, Andrei, a fost foarte mare la nastere (4, 600 kg), si bineinteles ca nu ii ajungea ce aveam eu, plus ca din maternitate s-a obisnuit foarte repede cu biberonul si n-a mai vrut la san. Cand am fost la controlul de 10 zile la pediatru, domnul doctor m-a indemnat foarte sugestiv sa il pun la san mai mult, pentru ca altfel nu va fi decat un „vitelus”. Asa ca m-am dus acasa, l-am luat in brate si i-am zis foarte serios: „Baiete, fii atent. Ori mananci titi, ori ramai flamand.” S-a uitat la mine, s-a uitat la noptiera unde stia ca e biberonul, n-a vazut nimic acolo…asa ca a oftat din greu, si a prin sanul in gura cu furie. N-am avut suficient lapte cat sa il satur niciodata, dar de bine, de rau, am alaptat pana la 6 luni. M-am chinuit cu pompa, cu ragade, cand laptele si sangele curgeau in acelasi ritm, dar n-am renuntat. Si in tot acest timp am avut nenumarate binevoitoare care simteau nevoia sa imi povesteasca ce de lapte au avut ele, si ce incompetenta sunt eu ca n-am lapte destul.
    La al doilea copil am plans in maternitate aproape non-stop, crezand ca nu voi avea lapte. Dar cu mult suport din partea cadrelor medicale si al specialistei in alaptare am reusit sa il satur pe Vladut (tot asa mare ca si primul, deci, evident, la fel de flamand). In prima faza a trebuit sa ii mai dau si completare din cand in cand, desi fiecare biberon de lapte praf il vedeam ca pe un esec personal de proportii gigantice, dar acum am ajuns la un singur biberon pe zi – seara inainte de culcare. Bebe a luat in greutate foarte bine, la nici 2 luni are 6 kilograme si 60 cm. Asa ca doamnelor, nu disperati. Rabdare, rabdare si iar rabdare. Si daca nu reusiti sa alaptati natural, nu va faceti griji, copilul va creste la fel de bine si sanatos si cu lapte praf, iar voi nu veti fi mame mai putin bune. Important e sa iti iubesti copilul si sa il lasi sa simta asta prin toti porii, indiferent daca tine in gurita un san sau un biberon.

  • Cristina spune:

    Tre’ sa ma bag si eu in seama! La mine cu alaptatul a fost atat de perfect….incat imi pare rau ca am intarcat- o asa repede adica la 16 luni. Am pus- o la piept la 3 ore de la nastere si cu ajutorul asistentelor am invatat tot ce trebuia! Am facut rani iar atunci cand Sofia era la san simteam ca fac pipi pe mine dar asta nu m- a facut sa ma opresc! A fost cea mai minunata perioada din viata noastra cand ea sugea la un san pe celalalt in tinea strans cu manuta iar cu ochii mari ma privea iar cateodata o bufnea rasul! Minunate sentimente! Am fost norocoasa ca am putut alapta!

    • Maria spune:

      Pot sa te intreb cat de usor a renunțat copilul la alăptat? Mai ales noaptea. Ai facut-o treptat sau brusc? Eu încerc sa înțarc treptat fetița de 17 luni dar a reacționat destul de urat la schimbare. O vad ca suferă si din cauza asta ma gandesc sa continui alaptatul. Ceva sugestii?

  • raluca spune:

    e foarte ok sa citesti si sa fii informata , eu totusi pe subiectul alaptare am decis sa nu citesc deloc shi sa fiu zen . Am facut un curs Lamaze care a fost tinut de o doamna care e si consilier in alaptare , si o singura fraza spusa de dansa mi-a fost suficinet : nu exitsa lapte matern care sa nu fie suficient de bun pt copilul tau , e strict personalizat pe copil tau shi nu exista sa nu se sature , sa nu fie gros , galben , subtire , putin . Si gata … aia a fost suficient cat sa ma faca efectiv sa nu mai ascult pe absolut nimeni cu niciun sfat pozitiv sau negativ legat de alaptare .
    Am avut ragade , aveam sanii cum aveam genunchii juliti de pe timpul cand mergeam pe bicicleta in copilarie 🙂 , sange , zganci urate , dureri ..supt prin protectii , doua luni doar o singura pozitie de alaptat : in fund cu bebe in brate putin ridicat , cat sa ma doara mainile shi sa fac febra muculara . Acum , bebe are 1 an si 3 luni , as putea sa-l alaptez si stand in maini …si mi se par asa de departe timpurile cand imi dadeau lacrimile de durere si usturime . ( dar nu au tinut vremurile acelea – maxim 2 luni)

    deci ca sfat e : zen si sa nu va ganditi niciodata ca pierdeti laptele , ca nu mai aveti ..ca nu e ” prea gras , prea de la tara ” .

    aaa ..si un sfat de la o prietena din belgia , care mi-a dat un grafic cu puseele de crestere psihologica dar si fizica …care chiar s-au adeverit . deci da … exista pusee de crestere ( cand i-am zis pediatrei – care e f informata peseme , face parte din parteneriatul academic la RM ..a dat ochii peste cap – fine for me – ca doar nu ea mi-l alapteaza noaptea la 15 min cand e in acea perioada )..in care bebe va suge non stop cat sa tinzi sa crezi ca nu se satura , de fapt atunci trebuie sa-l pui la san ori de cate ori cere pt ca in felul asta se stimuleaza lactatia pt perioada urmatoare in care bebe va suge mai mult . Noi ca pusee le-am avut pe toate mari : la 3 luni , 6 luni , 9 luni , 1 an .

    zen ..mult zen ..calm … si surzenie selectiva !

  • Printesa Urbana spune:

    Va multumesc tuturor pentru comentarii si povesti, ma bucur mult ca putem discuta despre asa un subiect fierbinte relaxat si fara a arunca degete acuzatoare in vreo directie!

  • loredana spune:

    La mine începutul alaptarii a fost groaznic. Deși am citit o gramada înainte sa nasc, nu m.am descurcat. 🙁
    In prima noapte Eva a supt incontinuu. A doua zi deja ma dureau sfarcurile. Mi s-a spus că e normal ca se desfunda canalele. Si e normal sa doara. Si ca o sa ma mai doară vreo 2 zile. Din sâni abia ieșea putin colostru. Copilul era distrat de foame. După 3 zile in care a urlat, am primit un biberon de lapte. A mancat tot disperată. Apoi am continuat alăptarea cu dureri si mai mari. Ma durea atât de tare încât plângeam in hohote. Imi era groază când trebuia sa o hrănesc. Trecuseră deja 2 săptămâni. Atunci toate rudele au zis ca nu trebuie sa dureze durerea atât. Ca ceva e in neregula. Exact. Era. Făcusem ragade.
    Apoi, împreună cu sotul meu, am învățat de pe internet cum sa tin copilul corect la sân. Pana atunci nimeni nu a sesizat că nu e corect. Nici moasa, nici in spital.
    E drept nu am născut in România iar la vremea aceea nu prea știam limba. Chiar si asa, nu mi-a arătat nimeni cum se face. Mi.au pus copilul in brate si asta a fost tot.
    A fost cumplit, am vrut sa renunț de multe ori. Apoi a fost bine, dar nu am avut lapte decât pana la 6 luni.

    Eu, insa, nu sunt de acord cu alăptarea până la 2-3 ani. Acolo mi se pare ca mama a dezvoltat o dependenta de copil, si nu poate accepta ca nu mai este bebeluș. ..

    • Adriana spune:

      Ce crezi despre faptul ca nu mama isi ridica bluza si forteaza copilul sa i accepte sanul, ci copilul ca are 2 sau 3 ani isi cauta alinarea si confortul la sanul mamei lui? Asa cum nu poti forta un copil sa manace o mancare la fel nu l poti forta sa ti accepte sanul. Mama nu e dependenta de suptul copilului mai ales avand o mare, mare presiune sa l intarce ci copilul are inca nevoie de legatura aceasta cu mama. Fac precizarea asta pentru ca am simtit, poate gresit, piatra aruncata si degetul acuzator.

      • ioana spune:

        Dar copilul are o legatura prin mama si nu doar prin supt. Nu e neaparat nevoie sa alaptam pana la 2 ani ptr ca asa e moda sau ptr ca asa spune Organizatia Mondiala a Sanatatii (asta cu 2 ani e mai mult valabila ptr tarile din Africa unde daca ii daca lapte praf risti sa il inbolnavesti de la apa si unde oricum nu au ce mananca mamele, nu mai vb de copiii). Unii zic ca sunt baliverne dar dupa 6 luni nevoile copilului se schimba, laptele mamei nu mai da atata fier cat ar avea copilul nevoie.

        Din cate vad Loredana este psiholog, isi bazeaza parerea pe ceva, totusi.
        Nu sunt de acord cu exemplele astea anecdotice dar stiu mame care au alaptat chiar mai putin de 2 ani dar cu greu si-au dezvatat copilul de „tzitzi” si au suferit si ele si copilul prea atasat (care inca e prea mic sa isi dea seama). Copilul face ce vede, ce ii arati, normal ca mai este componenta aceea hormonala si normal ca ii place la mama in brate si la „tzitzi” dar uitam ca pe termen lung nu crestem un copil ci un om si de faza asta a dezvoltarii emotionale depinde dezvoltatea lui viitoare.

        • Adriana spune:

          Da Ioana, alaptarea este o moda, mamele fac eforturi mari sa alapteze ca sa fie in rand cu celelalte femei. Nu! Cred ca se informeaza mult, cred ca citesc studii, cred ca sunt in cautare de solutii astfel incat sa reuseasca. Si daca nu se poate altfel, apeleaza la formula de lapte. Sunt suficiente informatii legat de beneficiile alaptarii pentru copil si dupa varsta de 2 ani. Legat de compozitia laptelui matern ai mare dreptate, se schimba si evolueaza odata cu copilul. La 6 luni, copilul isi poate obtine fier si din alimentatie. Arata mi formula de lapte care face acest lucru; care are nivelul de fier adaptat nevoilor fiecarui copil?
          Copilul se dezobisnuieste greu si de suzeta (aia care modifica dentitia) si de biberon. Am exemple multiple in jur.
          Psihologi suntem multi, medici sunt multi, nu inseamna nimic asta.
          Ce riscuri mari pentru viitorul om sa fie alaptat prelungit, nu? Practic ii facem rau pe termen lung. Un citat de la un nene/ Baldwin care le zice bine pentru noi toate: “Îndeplinirea nevoilor de dependență ale unui copil este cheia în a-l ajuta pe acel copil să obțină independența. Și copiii depășesc aceste nevoi în funcție de orarul lor unic propriu.” Copiii care își dezvoltă independența în propriul lor ritm sunt mai siguri în acea independență decât copiii fortați să fie independenți prematur.

          Si inca ceva, de ce ne intereseaza pana la urma ce fac alte mame si copii lor legat de durata alaptarii? Cu ce ne afecteaza asta existenta?

          • ioana spune:

            Din pct meu de vedere sa faca fiecare ce vrea dar e foarte amuzant ca aduci intrebarea asta intr-o discutie in care fiecare povesteste ce face sau a facut.
            NU cred ca alaptatul e o moda ci alaptatul pana la o varsta prea mare cand beneficiul este prea mic. Nu cred ca mamele se informeaza corect,cel putin la noi, majoritatea informatiilor pe care le gasesc pe siteuri romanesti (cu privire la lactatie dar si altele) sunt foarte subiective si interpretate in idverse moduri. Ce ma deranjeaza pe mine este ca ajutorul primit de pe siteurile astea de fapt impinge mama spre parerile autorilor siteului si nu aduce alternative si imediat mama se simte vinovata ca nu poate sa alapteze. Cat despre attachment parenting, este foarte, foarte discutabil si nu intru in aceasta polemica.

        • Larisa spune:

          Laptele matern nu contine numai Fier, nu despre asta e vorba. Prin definitie este cel mai bun lucru pe care il poti da copilului. Fierul si-l ia si din alte alimente odata cu diversificarea, dar laptele contine o gramada de factori stimulanti pentru organismul lui, pe care in alte alimente nu ii gaseste. O cchestie foarte draguta pe care am auzit-o si cel mai bun exemplu sunt femeile de etnie rroma, care umbla cu copilul de 3 ani atarnat de un san si cu ala de 5 luni de celalalt, pentru ca e natural, iar noi nici macar nu ne dam seama ca ele procedeaza corect si noi nu, sau cel putin cei care nu alapteaza copilul pentru ca nu mai e bebelus. Ceea ce spune OMS, pe de alta parte, se bazeaza pe niste studii, nu sunt vorbe in vant, e bine sa macar sa luam in considerare sugestiile.

        • Adriana spune:

          Revin cu o precizare pentru mamele actuale sau viitoare ce vor gasi si citi aceste randuri in scopt de informate si suport. Recomandarea OMS de alaptare „pana la minim 2 ani si peste aceasta varsta, daca mama si copilul isi doresc acest lucru” nu are legatura cu tarile din Africa. Este o recomandare pentru toate femeile indiferent de tara din care provin si se bazeaza pe studii care au demonstrat beneficiile alaptarii – In the second year (12-23 months), 448 mL of breastmilk provides:
          29% of energy requirements
          43% of protein requirements
          36% of calcium requirements
          75% of vitamin A requirements
          76% of folate requirements
          94% of vitamin B12 requirements
          60% of vitamin C requirements
          – Dewey 2001

        • Julie spune:

          Draga Ioana, poti sa mergi la conferinta despre alaptat ca sa vezi ce e bine si ce nu in privinta asta. Interesant ca ai impresia ca Organizatia Mondiala a Sanatatii emite recomandari „mondiale” pentru femeile din Africa. Adica europenii si americanii si asiaticii trebuie sa se muleze dupa problemele din Africa. Mai gandeste inainte sa scrii!
          Si ca sa stii, cel mai sanatos este sa lasi copilul sa renunte singur la san, nu sa il fortezi sa faca asta. Media mondiala a varstei la care copiii renunta la san este de 4,5 ani. In momentul de fata inca se mai descopera beneficii ale laptelui matern, care este denumit „cea mai buna mancare din lume!”

  • Scarlett spune:

    Locuiesc in strainatate si am fost norocoasa si am avut parte de sprijin si in cadrul familiei si din partea cadrelor medicale legate de alaptat. Cu toate aceasta am reusit sa alaptez copii doar foarte putin timp: primul copil 9 luni, iar al doilea doar 4 luni cand pur si simplu „instalatia” a incecat sa functioneze cel mai probabil de la oboseala.

    Eu sunt si intotdeauna am fost de parere ca alaptatul este cel mai sanatos si natural, dar mi se pare ca acum in Romania s-a trecut de la o extrema la alta. Cum pe vremuri femeile nu erau incurajate sa alapteze ci dimpotriva dadadeau cu foarte mare usurinta lapte praf, acum daca nu doresti sau nu poti alapta este o tragedie. Femeile sunt acum supuse unor presiuni extraordinare ca trebuie neaparat sa alapteze. Consider ca o atitudine mai sanatoase este ca daca se poate si mama doreste, sa alapteze linistita, daca nu poate (sau nu doreste), consider ca nu este o tragedie pentru ca acel copil primeste lapte praf. Ar trebui sa fim bucuroase ca avem alternative si putem alege.

    • Printesa Urbana spune:

      Pare doar ca e asa, ca acum lumea da mai greu lapte praf, in continuare foarte putine femei alapteaza mai mult de citeva saptamini. Noi vedem presiunea pentru alaptare pt ca stam mult online, unde se desfasoara campania pro alaptat, dar marea majoritate a femeilor sint offline, si acolo presiunea e mai mare sa dai lapte praf decit sa alaptezi.

  • Iulia spune:

    Intr-adevar este foarte greu sa alaptezi un copil cu reflux. Norocul meu a fost neincrederea mea in pediatri. Am continuat sa alaptez la cerere (foarte frecvent) in ciuda varsaturilor abundente (si „sfaturilor” familei cum ca ar fi mai bine pe lapte praf), m-am documentat de pe net si am avut incredere in instincut meu ca laptele matern e cel mai bun, desi vomita de zeci de ori pe zi. Am asteptat sa ajunga la varsta diversificarii si sa isi revina, dar, surpriza, baietelul eu a preferat sa fie alaptat exclusiv pana la 10 luni si sa refuze orice fel de aliment. Tin sa zic ca pana la varsta aia a fost foarte grasut, asa ca am considerat ca o data ce ia in greutate, desi vomita mult, avand in vedere ca mananca des ceva ceva acolo in stomac tot ramane de are peste greutatea medie, pentru varsta lui. Pe la 7 luni am vorbit cu pediatru, mi-a recomandat Nexium si Motilium – absolut inutile, diferenta era ca voma era mai spumoasa, atat. Am renuntat complet la orice medicament si dupa ceva timp, pe la 9 luni parca au inceput sa aiba zile in care nu mai vomita. Incet incet s-a rezolvat, fara nici un fel de interventie, alaptat la cerere si rabdare. S-a autointarcat acum cateva saptamani, la aproape 1 an si 7 luni. In timp am observat ca are alergie la proteina din laptele de vaca. In timp ce alaptam consumam foarte multe lactate la sfatul familiei, medicilor etc (cum sa ai lapte daca nu be lapte de vaca??? logic nu?) Majoritetea mamelor cu care am vorbit care au copii cu reflux au observat la un moment dat ca copilul are o alergie alimentara. Acum nu stiu daca nu este o coincidenta dar nu cumva este si cazul vostru? Sarcina usoara si multa multa rabdare, in timp toate se rezolva!

    • Printesa Urbana spune:

      Sofia nu are intoleranțe și nici alergii, acum, la aproape 2 ani, mănîncă de toate fără probleme. A fost reflux fiziologic, s-a rezolvat odată cu maturizarea sfincterului buclucaș dintre esofag și stomac.
      Felicitări pentru perseverență!

  • Gabriela Ganea spune:

    Ce bine ca ai scris despre alaptare. Si pentru mine a fost un subiect spinos pentru ca bebe a refuzat cu indarjire sanul inca de la inceput. Asa mic cum era, in momentul in care il puneam la san incepea sa tipe si sa impinga. Nici cu pompa n-am avut mai mult succes. Dupa o luna de pompat acerb si indopat cu Galactogil si ceaiuri de lactatie, abia daca scoteam 20-30 ml. de la ambii sani, dupa 30 min, drept urmare am renuntat in favoarea laptelui praf. Ce-i drept, copilul meu e foarte sanatos si, in afara de 2-3 raceli usoare, n-a avut probleme de sanatate. Pe mine, din pacate, nu m-a incurajat nimeni sa mai incerc, nici macar sotul meu. Dupa a doua nastere as vrea totusi sa vad daca pot face ceva mai mult. De aceea as dori sa te intreb, Ioana, cum ai intrat in legatura cu persoanele care te-au ajutat in procesul de alaptare? Stiu ca exista multe site-uri de specialitate, insa as prefera sa apelez la cineva despre care sa stiu ca este ok. Multumesc mult.

  • raluca spune:

    se simte o presiune mare dar cum zicea Printesa , in mediu online , am prieten off line si la o luna au dat fericite si multumite de sine ca pufosesc copilul lapte praf , bun sunt de acord ca e copilul tau si il cresti cum crezi de cuviinta si e corpul tau si faci ce vrei cu el … dar sunt si foarte reticente alaptatului pana la 1 , daramite 2 . Eu mi-am pus o limita de doi ani , desi acum alaptatul e o placere , un moment de relaxare , si nu , nu e in mintea mea ca e bebelusul meu si sa-l alaptez pana la 8 ani ( cum am citit un comentariu ) dar pur si simplu cred intr-o intarcare lina , fara traume si daca totul e frumos , mananca bine cand e cu bona , e activ si vesel dar are masa de lapte matern cand vin de la servici si cateodata peste noapte si in weekend de alint mai des … acum mi se pare ok , ne simtim confortabil unii cu altii . Dar societatea si stigmatele puse , presiunea ca : e hehe e baiat mare ..inca il alaptezi .. ma fac sa impun pragul de maxim 2 ani … pentru a nu -i crea si lui frustrari cu bienvoitoarele comentarii si afirmatii ale cunoscutzilor . Si soacra-mea can ma vede ca inca-l alaptez incepe , subtil peseme : ” buni , dar tu baiat mare ..papi inca tzitzi ..pai e frumos asa mai buni mai ” ( nu ca bebe ar intelege o iota din ce indruga acolo ..dar o sa intzeleaga ) . Oricum nici eu nu-s de acord cu alaptatul peste 3 ani , cred ca acolo intervine o anxietate de separare serioasa si emotional va fi afectat si copilul. Nu mai zic ca sunt care alapèteaza la 5 ani , si nu concep ca dupa o repriza de tenis \ innot\ curs de pictura sa zica copilul ..e hehe .vreau la mami ca ash suge putin

  • Simona spune:

    Si eu am avut probleme. Am nascut prin cezariana programata. Cu toate acestea laptele a venit in cateva ore. Insa din cauza sanilor mari si a sfarcurilor infundate, nu am reusit sa o atasez pe micuta la san. Dar pentru ca am dorit sa o alaptez si lapte aveam cam pentru trei copii, m-am muls cu o pompa manuala, timp de un an de zile din 3 in 3 ore la inceput si apoi, pe masura cererii, cam la 4-5 ore.

  • ioana spune:

    SI eu cred ca cel putin in Romania este o presiune enorma sa alaptezi si sa nasti vaginal, altfel nu esti mama adevarata. Am avut asemenea idei exprimate de rude si prieteni, cunostinte, foarte multi barbati, culmea. Ca nu exista sa nu ai lapte, ca nu bei tu destula apa. Mama barem avea placa aia cu ceai de fenicul si anason si apa fiarta si racita, parca le recita. Nu conta ca ii spuneam eu ca e hormonal, ca e vorba de cerere si oferta, ca ii explicam cum actioneaza feniculul ala, ea tot tinea placa ei. In Cehia se alapteaza copiii si inca mult, ratiunea multora e ca laptele e scump 🙂

    Copilul meu s-a nascut cu limbuta scurta si i-a fost greu sa prinda sfarcul dar a mers bine cu plasticul acela special, pana am taiat ata limbii. Doar ca la 2 luni si ceva am ajuns in spital cu el pentru ca era prea slab si facuse si o infectie virala transformata in pneumonie, tot pe fondul greutatii scazute. Acolo mi s-a explicat ca statul cu copilul la san zi lumina nu este bun nici ptr mine nici ptr el. Am facut eforturi enorme si eu si personalul medical, sa continui sa alaptez. Cand copilul, cum spunea si dojo, bea 40ml in 15 minute, cat ar tb sa dureze o sesiune de alaptat si daca mai continui 10 minute nu bea inca 40 ci poate abia 10ml, are nevoie de supliment.
    Asa ca vreo 3-4 luni am cantarit, alaptat, cantarit (ca sa vad cat mananca efectiv, niciodata mai mult de 80ml in 20 minute, uneori si schimbat sanii), apoi pregatit laptele praf pana la cantitatea necesara, schimbat bebelusul si muls (desi nu prea mai iesea nimic). Pe la 5 luni am incetat, capatasem o gripa de toata frumusetea si nu avea rost sa il imbolnavesc si pe el (alaptam cu masca la gura totusi) plus ca nu mai aveam lapte.

    Am inceput diversificarea si merge bine. Eu nu cred asta cu copilul nu vrea sa manance nu stiu ce sau nu stiu cum. Daca nu are alergie sau intoleranta, copilul manance ce ii dai tu. Trebuie disciplina si perseverenta. Eu de pilda nu mananc o gramada de chestii pentru ca asa am vazut la ai mei, mi se strecura ciorba ptr ca am zis ca nu imi plac verdeturile si nu mananc (cica) ceapa, pentru ca nu ii place lui tata. Copilul meu mananca brocoli, eu nu dar fac tot ce pot ca sa ii dau un exemplu pozitiv. Daca nu a mancat brocoli simplu (are 7 luni), data urmatoare l-am amestecat cu morcovi care ii plac.

    Iar despre cezariana pot sa spun ca am simtit o asa mare presiune din partea cunostintelor romane ca era sa o bat pe asistenta care ma pregatea pentru operatia de urgenta. Cum sa nasc eu prin cezariana? Pai ce fel de femeie si mama sunt eu? Cehoaicele nasc vaginal dar nu am simtit o presiune din partea lor, in schimb toate mamele romance parca se dau eroine si dispretuiesc cezariana pe motiv ca le forteaza doctorul.
    Si eu am vrut sa nasc natural dar nu s-a putut, puneam in pericol viata mea si ma ales viata copilului, asta e, poata data urmatoare.

  • mihaela spune:

    si eu am avut probleme cu alaptatul la inceput,insa cu ajutorul specialistilor in alaptare am reusit,sunt oameni extraordinari care te invata multe(familia mea imi cerea sa renunt la alaptare sa nu ma mai chinui nici eu si nici fiica mea).acum,dupa 2 ani ma chinui sa o intarc si nu reusesc…pacat ca pe partea asta nu sunt specialisti ca eu nu mai stiu cum sa procedez sa terminam cu tatzi si nu sunt de acord nici cu medicamentatia nici cu separarea de copil …

  • raluca spune:

    Ioana , desi e presiunea mare la cezariene ( tot mediu online ) procentul de nasteri normale e ingriojorator de mic , e strigator la cer chiar sa fie dr profesori conferentiari care sa te sfatuiasca sa nasti cezariana ca uite , in Germania le lasa pe saracele femei sa moara acolo numai din ambitia sa nasca natural . Pai cand un medic f recomandat iti spune asta , tu , la 29 de ani mai ai curaj sa afirmi ca vrei sa nasti natural , ca asa e normal si natural si firesc .
    E urat sa stabilesti data cezarienei dupa programul super incarcat al dr foarte renumit , care are conferinte si deplasari programate din timp , daca ai DPN prin decembrie cam pe 23 asa , sa zici : hai domn dr , nu merge shi mai devreme , sa fiu cu puiul acasa de sarbatori … pai sunt total de acord cu presiunea asta sa nasti natural daca asta le deschide ochii femeilor insarcinate ca asa este firesc sa nasti , si numai intr-o urgenta sa se recurga la cezariana .
    Eu am dat peste un medic foarte pro cezariene , dar nu roman , grec , pt ca am observat ca romanii sunt aia agitatii si atotstiutorii . Am avut probleme , avand tensiune , suspecat de preeclampsie , shi tot m-a lasat sa incerc natural , pana in punctul in care nu a mai vrut sa riste , deci dupa 5 ore jumate de travaliu am facut ceza de urgenta . E ok ca suntem sanatosi , as fi vrut natural , dar multumesc lui Dumnezeu ca totul a decurs oricum bine , am vrut natural pt bebe , pt ca e mai bine , pt ca e firesc … nu e o drama si nicio frustrare ca nu s-a putut pana la urma .

  • raluca spune:

    rectific : foarte pro nastere naturala medicul ..il ador ..e cam ultimul , sau mai sunt 2 -3 pro naturala , la RM unde am nascut eu

  • Alina Teodorescu spune:

    Buna,
    Din pacate nu sunt in tara ca as fi mers si eu la conferinta lui Jack Newman. Trec si eu printr-o situatie asemanatoare cu a ta. Si fetita mea are reflux si nici ea nu vrea sa manance de la san decat noaptea. Si eu folosesc deja a doua pompa si are doar 6 luni. Te rog spune-mi cum ai rezolvat cu refluxul. Ce i-ai dat? Multumesc.

    • Printesa Urbana spune:

      Te rog sa cauti cu fereastra de search din stinga dupa cuvintul reflux, am scris mai multe posturi pe subiect. Sanatate!

  • Apostol Elena Corina spune:

    Felicitari ca ai avut rabdare sa te „mulgi” pana la 11 luni, asta este cu adevarat ceva de admirat! Bravo!!!

  • Ramona spune:

    Printeso, te felicit pentru sfaturile pertinente pe care le dai. Eu alaptez de 8 luni datorita fetelor de pe grupul ”Alapteaza”. Datorita lor am trecut cu bine peste puseele de crestere si greva suptului. Recomand acest grup tuturor celor care vor sa alapteze.

  • Daniela spune:

    Am vazut ieri la stiri o statistica Unicef spunea ca in Romania alapteaza un procent de 12-15% din femei, iar dupa tara noastra este Irlanda, cu un procent de 50% (statistica se refera la tarile din Europa). Cel mai ridicat procent de alaptare il au tarile scandinave(90-95%).Cauza principala pentru procentul asa de mic din Romania este lipsa de informare.
    Deci, multumim printeso ca ne dai atatea sfaturi bune si clare. Eu inca nu am copii, dar ma pregatesc psihic pentru asta fiindca in sinea mea imi doresc foarte mult. Tot ce ai scris pe blogul tau m-a ajutat foarte mult sa ma mai relaxez si sa imi inving frica. Multumesc.

  • Iuli spune:

    Știți ce am eu curiozitate? (și chiar cred că are și dr Jack Newman un articol pe tema asta dar nu mai știu precis)… mă gândesc la copiii mai mari de 1 an. Ce le dați să pape pe post de lăptic? Stiu copii care refuză total orice lapte o data cu 1-2 ani, dar mă gândesc la ceilalți. Folosiți formule de creștere? Pentru că majoritatea firmelor de lapte au lăptic special pentru copii de 1 an, peste 1 an, peste 2 ani și chiar peste 3 ani. Dacă copilul vrea încă lapte treceți pe laptele de vacă sau continuați o vreme cu formule de creștere? Dacă da până la ce vârstă considerați că este ok să fie un lapte special adaptat copiilor? Și de ce nu dați de vacă direct? Pentru că cel de vacă nu e chiar ok nutrițional pentru copil? Cel făcut special are mai multe vitamine, fier și altele? Comparativ cu cel de vacă? Perfect de acord

    Acum curiozitatea numărul 2. Dacă considerați laptele special adaptat pentru copii bun peste 1-2 spre 3 ani, mai bun decât cel de vacă, de ce o mămică ce dorește să alăpteze la această vârstă este privită cu ochi răi? De vreme ce și ea consideră la fel: laptele de vacă nu este adecvat, dacă tot am alăptat alăptez în continuare ca să fie ceva special creat pentru copii. Nu este același lucru?

    Eu așa văd aspectul acesta al alăptatului dincolo de 1 an și jumătate. Copilul vrea lapte. Ce îi dau? Dacă consider că pentru al meu copil formula de lapte este foarte bună, de ce nu ar fi și pentru cealaltă mămică lăpticul ei propriu și personal?

    Pentru că este clar un punct comun, atât OMS care sprijină alăptatul până la 2 ani (și mai mult când și dacă este posibil) cât și firmele de lapte, nu consideră că pentru copii e chiar ok laptele de vacă și trebuie să fie adaptat cumva, personalizat până la o anume vârstă. Doar că diferența de păreri apare apoi… când e vorba despre „recipientul” din care se administrează lăpticul…

  • Liz spune:

    Eu fac parte din categoria celor care au alaptat doar 3 luni de zile, din nefericire. De ce? Pentru ca se pare ca oricat de des as fi pus-o la san, cantitatea de lapte produs de mine a scazut treptat de pe la o luna jumate, iar la 3 luni deja nu mai aveam mare lucru. Oricum ultima luna a fost mai mult un chin, pt ca era evidenta ca ea nu se satura, ii era foame in continuu, nici nu voia sa doarma, nimic nu ii convenea. O puneam la san, mai rau se enerva.

    Stiu ca ce povestesc eu contrazice tot ce au citit mamele de pretutindeni, dar asta a fost experienta mea, total departe de ce zic toti prin carti. Mi-a lipsit la inceput sa o simt la pieptul meu cuibarita dar m-am resemnat si am trecut peste. Daca ma deprimam pe subiectul asta nu mai eram buna de nimic.
    Nu ma simt vinovata, nu-mi fac procese de constiinta, desi am fost subtil aratata cu degetul („dar tu ai alaptat asa putin…?”) de mame asa de „constiincioase” incat la 6 luni dadeau fuga la birou timp de 9 ore (chiar daca isi permiteau sa mai stea acasa), pt ca ele au o cariera de construit iar 2 ani ar fi fost fatali.

    Ce voiam sa zic de fapt e ca, uneori, lucrurile nu merg asa cum scrie in carti, sigur ca trebuie sa faci tot ce-ti sta in putinta ca sa alaptezi, dar nu uitati, alaptatul e doar o parte din experienta asta fooooaaarte vasta, si nu inseamna ca daca alaptezi „doar” x luni esti mai putin mama ca altele. Mai conteaza si timpul petrecut cu mama&tata, jocuri, afectiunea manifestata si asa mai departe. Partea grea urmeaza de acum inainte, cand copiii sunt maricei, atunci se vede ce fel de pui de om cresti. Cand va ganditi la copilaria voastra ce va face cel mai fericiti? Pe mine faptul ca ai mei m-au facut sa ma simt un copil iubit, si faptul ca am vazut la ai mei o relatie normala, sanatoasa de iubire, si asta o sa tin minte toata viata, indiferent ce lapte am primit cand aveam 4 luni.

  • Monia spune:

    Printeso, sterilizai pomapa dupa fiecare muls?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *