De ce și al doilea?

Cînd aveam 29 de ani și eram singură, mă întreba lumea de ce nu mă mărit. Apoi m-am măritat și-au început să mă întrebe pe cînd primul copil. Poftim, iacă primul copil. Păi, și al doilea? Na, uite că vine și-al doilea. Nici acum nu-i bine. Păi și al treilea nu? Stai bre să iasă al doilea întîi (și NU, al treilea nu mai vine, ne oprim la doi că nu mai avem camere libere). Și, desigur, există și nemulțumiții care nu pricep în ruptul capului de ce nu m-am oprit la unul (mai sînt și cei nedumeriți că am făcut vreunul, dar categoria asta nu prea se exprimă de față cu mine).

Nu, stimată audiență, al doilea nu a fost un accident (eu una nici nu prea cred în accidente în secolul jdemiilor de variante de contracepție, și nu, metoda calendarului nu e metodă contraceptivă).

Am decis să mai facem un copil pentru că (în ordine aleatorie):

– primul ne face așa fericiți încît ne-am lăcomit la mai mult
– primul ne-a ieșit atît de bine că ne-am simțit încurajați să ne încercăm din nou norocul
– eu n-am avut frați și mi-am dorit toată viața
– omul are o soră și e bucuros că o are
– Sofia iubește copiii, deci cred c-o să se bucure să aibă unul în casă tot timpul
– mereu mi-am dorit casa plină, voiam trei, nu mă ține fizicul (și nici vîrsta nu mă ajută) să îl fac și pe-al treilea, dar doi e un compromis bun
– mai VREAU un copil; vreau s-o iau de la capăt cu bebelușeala, cu alăptatul, cu mînuțele alea mici, cu statul lipit piele pe piele (nu și cu nopțile nedormite, dar na, sînt dispusă să ignor aceste neplăceri cînd se întîmplă și să le uit rapid după ce trec)
– vreau doi copii, să se joace, să se învețe unul pe altul despre viață, să fie prieteni, să-mi sară în brațe amîndoi deodată, să fie gălăgie, veselie, dezordine
– nu, n-am o carieră la care simt că renunț, nu simt că pierd ceva stînd acasă cu copiii, ba dimpotrivă, nu-mi doresc nimic altceva decît să fiu aproape de ei, să crească frumos cu mine alături, și pe termen lung, om vedea, dac-oi reuși să trăiesc din scris stînd acasă, cu atît mai bine, dacă nu, habar n-am.

Uneori mă gîndesc că n-am făcut bine. Că-s prea bătrînă s-o iau de la capăt, că universul Sofiei, acum perfect, va fi zdruncinat din temelii, că viața noastră de cuplu, care începuse să-și revină după ce-a mai crescut Sofia, o să intre din nou în etapa aia colțuroasă, nervoasă, dificilă.

Dar cel mai adesea mă gîndesc ce fain o să fie cînd blonzii or să fie mai măricei, să mă uit la ei cum se țin de mînă, cum discută serios, cum se fugăresc pe biciclete și fac echipă împotriva noastră.

Cam de-aia și al doilea.

Pin It

56 Comments

  • Eugeny spune:

    Foarte frumos! Hmmm..parca mi-e pofta de al doilea! 🙂

  • bibi spune:

    Felicitari in primul rand pt Baietel! Eu am crescut cu frati (diferenta mare) si n-as vrea ca mica printesa sa creasca fara. Mai laes as vrea sa foe apropiati de varsta. Cam din aceleasi motive ca cele enumerate de tine. Si abia am nascut dupa o sarcina nasoala. Asa ca probabil se va si intampla. Sarcina usoara so sanatate multa!

  • Omnia spune:

    O sa fie foarte foarte foarte fain! Chiar iti faci griji pentru ce spun altii?! Pe mine pana si mama m-a-ntrebat daca mezinul a fost un accident… cand am anuntat bucuroisi ca inmugurim iar. Trist ca nevoia ca putini vad dincolo de pragmatism si greutati 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Nu-mi fac griji deloc, in general, decit in privinte de sanatate. Restul sint subiecte de conversatie. 🙂

  • Laura Driha spune:

    Printesa, noi suntem 4! Doua fete gemene, un băiat mai mare si unul mai mic! Primul copil la 21, restul dupa 30! Da, erau alte vremuri cand ne-au avut pe noi. Si sigur nu le-a fost simplu dar au trecut peste toate exemplar!
    E minunat sa ai frați chiar daca pentru parintii e posibil sa fie mai greu, mai ales in zilele noastre cand copii nu mai cresc fara iphone din clasa a II-a si aniversari la Disneyland Paris la 5 ani!
    Dar e fain, cred ca te dezvolți altfel cand ai un fratior/o surioara!
    Felicitari pentru decizia de a mai avea o minune in casa! De abia astept povestile „la dublu” in minunatul tau stil de-a scrie, cu zambete multe la fiecare cuvant, cu învățăminte serioase la fiecare rand!
    Sa fiti sanatosi!

  • Lil spune:

    Printesa draga, eu te admir! Eu nu am curaj sa il fac nici pe primul (si pana sa te citesc nici nu eram prea sigura ca as vrea copii). Apoi, cand ai anuntat a doua sarcina, mi-a dat cu virgula. M-am gandit „hmm, persoana aceasta nu a scris pe blog ca a avea un copil este numai roz si pufos ca un nor din vata de zahar, a punctat de multe ori si partile mai putin placute…si acum a doua sarcina. Deci e clar ca mie imi scapa esentialul si e foarte probabil ca momentele acelea nasoale sa cantareasca mult mai putin decat restul de bucurie daca oamenii se mai inhama la asta desi STIU cum e (la primul copil macar e scuza ca nu stiai cum este)”. Dar tot un act de curaj mi se pare (in sensul bun). Iti doresc sarcina usoara, copii sanatosi, galagie si veselie si sa va bucurati de ei din plin.

  • Andreea Paiu spune:

    Nu te ajuta varsta? Doamne arati atat de bine incat nici nu as fi zis ca ai avea mai mult de un 27 ..hai 28.. arati super !!
    Cat despre restul, nu imi vine sa cred cata lume rea in jurul tau. Urat, astia nu sunt oameni. Sa-si faca si ei o viata daca nu au una.

  • Acte Divort spune:

    Pe de alta parte, fara sa fiu sigura ca pot sa le asigur un viitor nu as face copii pe care sa ii trimit in viata chinuindu-se ! Poate gresesc, dar, decizia de a avea copii se ia in egala masura si rationala si emotional. Una fara alta poate duce la decizii regretabile !

    • Printesa Urbana spune:

      Nu prea ai de unde sa fii sigur de nimic. Decit ca-i poti iubi, de asta poti sa fii sigur. Ca si daca ai acum casa si bani in banca, peste 10 ani cind o sa ai de platit doua scoli, e posibil sa nu mai ai nici bani de piine. Sigur ca ajuta sa-ti faci niste calcule si sa te simti confortabil si dpdv financiar, dar daca astepti siguranta, e posibil sa imbatrinesti singur.

      • Cristi spune:

        As adauga faptul ca odata ce odata ce il ai pe primul, la al 2-lea vei putea transmite anumitre lucruri cum ar fi, patutul, fotoliul balansoar, hainute si jucarii, practic dpdv al cheltuielii in primii ani pt al 2-lea copil nu vei mai avea celeasi costuri.
        Oricate predictii vom face si oricat de bine avem impresia ca ne pregatim pentru a le lasa asigura un viitor nimic nu mai este atat de sigur in ziua de astazi… pornind de la job-ul bine platit pe care i poti avea astazi pana la puterea de munca.
        Ar trebui sa renuntam macar un pic la gandirea pragmatica, rationala, care ne impiedica sa ne indeplinim un vis: acela de a avea un copil sau mai bine zis al 2-lea copil.

  • loredana spune:

    De la ce vârstă nu se mai trezește Sofia, noaptea? Eva mea are 1 an și.o lună și tot mă ține pe lângă pătuț noaptea.
    Ai dreptate, când îți creste puiul, ți se face tare dor de.un bebe. Incepe nostalgia din lumea bebelușeasa :))) cum îi zic eu.

    • Printesa Urbana spune:

      De pe la 3 luni doarme pina la 5-6 dimineata, iar de pe la 9 luni doarme legat 12 ore.

    • Julie spune:

      Draga Loredana, tu doar stai langa patut pana adoarme, sau ii si faci ceva? Pentru ca baietelul meu are 9 luni si trebuie sa il legan pana imi amorteste mana sau sa il tin la san. Se pare ca ambele variante sunt gresite conform medicilor. Cel putin chestia cu leganatul ma enerveaza la culme, si cand eram insarcinata ziceam ca nu o sa-mi „scutur” copilul niciodata, si am refuzat sa luam si scaune din alea care se leagana singure. Acum citesc cartea „healthy sleep habits, happy child” pentru ca am auzit de la multe mamici ca le-a salvat cu somnul si sper sa ma salveze si pe mine. Am reusit sa pargurg doar vreo 100 pag deocamdata si e fenomenala. Ti-o recomand cu caldura

      • Robo spune:

        nu imi permit sa dau sfaturi, dar cred ca merita reflectat la ce spune Julie.
        noi am incercat cat am putut sa lasam copilul sa adoarma singur. si cand spun „noi”, vreau sa spun ca eu am insistat cel mai mult, ca eu sunt cel mai lenes :))

        am incercat sa procedam cum spun cartile astea, adica sa adoarma fara „proptele” gen leganat, adormit in brate, alaptat samd. ea si-a ales singura doi „facilitatori de somn”, respectiv suzeta si paturica. acum are si 1-2 jucarii, pe care le mai schimba.

        poate am avut noi noroc sau poate chiar functioneaza aceasta strategie, nu stiu sigur, insa mi se pare logic ce se spune in acele carti, respectiv:
        – copilul trebuie sa adoarma in pat si trebuie sa o faca singur, pt ca asta il ajuta sa se simta in siguranta, avand in vedere ca e nasol sa adormi in brate de ex. si sa te trezesti in alt loc (patut)
        – adormitul de unul singur ajuta copilul sa priveasca patul ca pe un loc prietenos, nu ca pe un loc inspaimantator, ceea ce mai tarziu se poate reflecta asupra dormitului, care e posibil sa fie privit ca o corvoada in loc de un prilej de bucurie.

        uite de exemplu copilul nostru niciodata nu a plans la trezire inca de mica, cred ca pot sa o las in pat si o ora intreaga dupa ce se trezeste fara sa planga, pentru ca stie ca acolo e cuibul ei si se simte in siguranta. de cele mai multe ori ea insasi vrea sa mai stea in pat cateva zeci de minute, se mai joaca acolo, vorbeste cu jucariile etc
        in acelasi timp, cand ii spunem Sofiei ca trebuie sa doarma, intotdeauna e bucuroasa, niciodata pana acum nu a facut fite ca nu vrea sa mearga in pat (si sper ca asa va fi si in viitor). asta nu inseamna ca intotdeauna adoarme repede (mai ales la pranz), dar in niciun caz nu refuza sa mearga la somn.

        • elena spune:

          Subscriu si eu aceasta discutie. Cartea Healthy sleep habits…ne-a salvat efectiv de la orele de leganat si trezirile dese. As mai adauga ca aceasta carte (exceptand CIO-ul frecvent regasit in studiile de caz – nici eu nu agreez CIO) are f multa informatie cu privire la dezvoltarea copilului si impactul asupra somnului; unde mai pui ca e bazata pe f mult research (mii de bebelusi) spre deosebire ca multe carti scrise asa, din simpla observatie ca catorva bebelusi. AsA ca ne laudam cu un bebe de 5 luni care doarme singur de la 20.30- 3.00 pentru o pauza de alimentare si cintinuarea somnului pana la 8.00, carese trezeste vesel si odihnit si caruia ii place enorm sa se joace la el in patut, fie cu jucarii, fie singur la trezire.

          • Robo spune:

            si mai e ceva tot citit in cartile astea: copiii mici dorm in cicluri (45 minute daca imi amintesc eu bine), deci se trezesc periodic, sau ma rog, adancimea somnului variaza periodic de la somn f adanc la somn superficial, cu eventuale treziri.
            in aceste conditii, daca sunt obisnuiti sa adoarma cu „proptele” exterioare gen leganat/ alaptat, vor avea nevoie de ele si atunci cand se trezesc in timpul noptii – e normal sa fie asa.
            daca insa au invatat sa adoarma singuri, vor adormi singuri la loc.

            • Ioana sta cu Sof sa adoarma 🙂 Deci asta nu inseamna „culcat si adormit singur”. „Propteaua” Sofiei e si Ioana care sta cu ea si ii mai si canta (deci e vocea mamei!). Adormit singur e atunci cand il lasi acolo si pleci si el e treaz, apoi se culca. Chestie care e extrem de rara (in orfelinate o intalnesti sau la cei care ii lasa sa urle pana adorm din start, ulterior copilul renunta sa mai urle pentru ca se resemneaza). In plus, nu toti sunt la fel, unii au un soi de nevoi la somn, altii altele. Dar toti cand sunt mici necesita oarece om viu pe langa ei atunci cand adorm 🙂

              • Robo spune:

                da, dar mai nou eu sunt in charge cu adormitul, si cum sunt un lenes si 1/2, ii citesc 10-15 minute o poveste si o tai.

                insa sa stii ca treaba cu Ioana care o adoarme nu a fost tot timpul, a aparut undeva anul trecut, nu mai stiu cand dar stiu ca am fost impotriva.

                cand era mica pana intr-un an, o puneam in pat si inchideam usa. de la un punct nu a mai mers, intr-adevar.

                • Madalina spune:

                  Sunt de acord cu multe chestii, dar treaba asta cu proptelele ma….sperie, zau asa! Copilul e un om mic, s-a nascut dintr-o fiinta si are nevoie de fiinta aia. Fiecare face ce pofteste si ce crede de cuviinta cu propriul copil, dar ideea ca alaptatul copilului pana adoarme sau chiar mai mult (tupeu deja) ideea de co-sleeping sunt niste monstrii care iti transforma copilul intr-un bau-bau deranjant sau dependent…brrrr.
                  In graba noastra de a-i creste uitam esenta lucrurilor. Si nu, nu condamn pe nimeni si cred cu tarie ca fiecare are dreptul sa faca ce vrea la el acasa si la el in familie. Copilul e un om in permanenta nevoie de ceva si ar trebui sa ne crestem copilasii dupa cum ne spune inima si instinctul, nu dupa cum ne spun niste carti. Evident ca si documentarea e importanta, dar niciodata mai importanta decat ce simte mama.

                  • Printesa Urbana spune:

                    Ei, se alinta Omu cind zice de proptele (cred ca e de la props, adica recuzita in engleza), nu-ti imagina ca am lasat-o sa plinga singura vreodata. Sofia a avut perioade cind a adormit doar la noi in brate, si am facut asta, apoi mai bine de jumatate de an a vrut singura, doar ea, direct in pat, apoi m-a vrut pe mine si in ultimul an i-am cintat seara de seara. Ea a ales, noi am executat. 🙂

                    • Madalina spune:

                      Barbatii astia ucid tot romantismul prin explicatiile lor schematice :))). Stiu din ce scriai tu ca o tineati in brate toata ziua si noaptea, de-aia am avut reactia asta de uimire. Cata mecanica! :))

                  • Julie spune:

                    Basmele cu copii dependenti si deranjanti vin de la babe, si s-au transmis prin viu grai fara sa aiba vreo baza stiintifica si fara sa aiba o notiune clara despre ce inseamna de fapt „independenta”. Mi-a zis cineva zilele trecute „sa nu cumva sa il iei cu tine in pat ca nu mai scapi de el!” …da ce, e ciuma sa scap de el?
                    Doctorii mari cam recomanda co-sleepingul, cel putin cat e mic, mai ales daca ai un patut care se ataseaza la patul mare al parintilor. Mie nu imi place sa dorm singura, si atunci de l-as lasa pe el singur? Pe noi nu ne deranjeaza ca doarme cu noi in camera sau in pat, dar treaba cu Adormitul ar trebui sa o faca singur de la o vreme.
                    Exact cum zice Robo cu ciclurile, copilul meu se trezeste de multe ori din ora in ora si trebuie sa il pun la san…nu mananca, adoarme in 4 min, dar trebuie sa stie ca sunt langa el. Sper sa invat sa scap de asta. Acum ca am vazut aici si mai multe mame care au avut succes dupa citirea cartii am prins si mai mult curaj…abea astept sa o termin.
                    Cineva spunea ca nu merg retetele astea din carti pentru toti copiii. Cine zice asa ceva inseamna ca nu a citit nimic, sau mai nimic. In general in cartile bune de parenting scrie despre cum sa recunosti problemele copilului si care e cauza lor, cum sa le intampini, etc…nu e o reteta general valabila…ca de aia au 500-600 pag.
                    Adica doctorii aia au vazut mii de copii si exact copilul tau e mai cu mot si nu se potriveste nimic din ce zice?

                • Cirius spune:

                  M-ai facut curioasa. Adica vrei sa spui ca la … sa zicem 6 luni… o hraneati + schimbati si pe urma patut si afara din camera??? Niciun cantecel, niciun leganat, nimic? Si ea adormea acolo sau statea cumintica si astepta sa vina somnul?
                  Eu iti spun ca imi vine greu a crede. In majoritatea (ca sa nu zic totalitatea cazurilor) la bebe mic pana intr-un an sistemul este schimbat + hranit + alte nevoi si dupa aia ai de ales: plimbat nenica prin camera pana iti cad mainile sau leganat in leganut (eu asta am facut pana la 10 luni cand a decis ca nu mai vrea leagan, vrea cantecele + eu langa el) sau pur si simplu stat langa el si mangaiat dar sa adoarma singur, mai mult decat atat, sa stea singur si sa astepte sa ii vina somnul, exclus!!!
                  Cred ca ai cam uitat cum a fost 🙂

                  • Printesa Urbana spune:

                    E cum zice Omu. Pina la 1 an si o luna cind am mers la mare si acolo s-astricat rutina, o hraneam, o mai tineam putin de vorba sa iasa aerul, o puneam in pat, ea incepea sa-si cinte, ieseam din camera, in 10 minute dormea dusa. Asa a fost de pe la 5 luni. Pina atunci, purtata in brate, dar a decis singura la un moment dat ca se descurca and so she did.

                    • Cirius spune:

                      Eu pana la 5 luni nu am stiut diferenta dintre zi si noapte pentru simplul motiv ca sefu’ dormea in reprize de 45 minute. In rest, daca nu era cineva sa il plimbe sau sa-i tina companie sau sa se ocupe de el, urla. Eu nu am vazut niciodata copilul meu stand in patut si gangurind de unul singur sau admirand caruselul sau privindu-si degetelele, sau facand ceva singur. Am fost cu el pe la 3 luni jumate la un restaurant ca sa mancam. Eram in alta localitate si ne-am incumetat sa nu plecam pe rand. In carut, pana acolo a dormit bine mersi. La restaurant, cand s-a oprit carutul s-a pornit sirena. Am mancat pe rand. Unul il plimba si celalalt manca. Nu s-a putut nici stand jos cu el in brate. Ala de il tinea trebuia sa se miste. Eu mai slaba decat in perioada aia n-am fost nici in clasa 8a si nici nu o sa mai fac fitnesul ala in viata mea.
                      Are dreptate cine a zis pe-aici: nu exista retete. Daca bebelusul vrea plimbat, poti sa aplici tu regulile lu peshte, nu functioneaza. Eu le-am incercat pe toate. A, da, si nu mergea plimbat in pozitia culcat. Trebuia plimbat cu capul in sus (si ma refer din fix din ziua in care l-am adus de acasa). Nu era suficient de greu ca eram epuizata/nedormita etc. Mai trebuia sa respect si pozitia.
                      Deci, no thanks. Il iubesc, m-am conformat si ma conformez in continuare astfel incat sa ii fie bine, o sa ii ofer tot ce imi va sta in puteri dar un frate/sora niciodata. Eu una nu mai am curaj, rabdare sau dorinta sa o iau de la capat.

                    • Printesa Urbana spune:

                      Stiu ce spui, am prieteni buni care nu se incumeta la al doilea din acelasi motiv, noi ne-am aruncat la al doilea pentru ca Sofia a fost foarte easy going (de la un punct incolo, primele luni au fost si la noi cumplite).

                • Ana spune:

                  Nu exista reteta sigura pt adormitul copilului. Ce ti-a mers cu unul, poate sa dea gres cu altul. Ceea ce stiu clar este ca toti au nevoie sa se simta in siguranta acolo unde dorm si nu trebuie lasati singuri daca nu se simt bine cu asta. Orice metoda ai aplica, toti ajung sa doarma toata noaptea la un moment dat, ceea ce ma face sa cred ca tine de natura iar restul sunt doar iluziile noastre ca am reusit sa invatam copilul sa doarma. Chestia cu propteaua e doar o chestie de obisnuita. Normal ca si tu preferi sa dormi pe aceasi perna, in acelasi pat, corect?

                  • Nusch spune:

                    De acord cj Ana. Eu am doi copii si ei au patternuri de somn complet diferite, asa cum ave(a)m si eu si sora-mea. Cel mare adormea si inca adoarme repede, dar se trezea mai des decat asta mica, fara ca asta sa ii opreasca somnul – se trezea, plangea, se culca la loc. Ea se foieste teribil pana se culca, dar doarme mai linistit. In schimb, daca ceva ii intrerupe somnul, greu (spre deloc) se mai culca. Dar, spre deosebire de frati-su, care se scula morocanos, ea se scoala razand cu gura pana la urechi.
                    Si e valabil cu orice alt obicei al copiilor – mancat, jucat, relationat cu altii: sunt cinci degete la aceeasi mana si nu seamana intre ele :-).

  • Anca spune:

    Eu vreau inca 2 copii (adica 3 in total). Dar nu prea mai am curaj caci toti care s-au jurat ca o se ne ajute acum se dau ocupati si obositi. In plus bebe mic de 1 an si 2 luni plange in continuare noaptea, cred ca de la dintisori ….Singura simt ca de abia fac fata cu bebe mic, d’apoi cu inca unul si inca unul… Waiting for better days….

    • Printesa Urbana spune:

      Da, e foarte adevarat, depinde foarte mult de cit de solicitant e primul copil, sint sigura ca dac-am fi fost nedormiti nu ne-am fi inghesuit la tura doi…

  • corina spune:

    Te inteleg perfect. Si eu vreau sa mai fac un copilaș cand va creste Angy a mea. Are aproape cinci luni si deja ma gandesc cu dor la fiecare clipa din cele precedente.deja mi e dor de ea cand era mica, mica. Copiii cresc prea repede! Foarte frumos ce ai scris! Felicitări pt familia ta atat de frumoasa

  • Jules spune:

    Frumos!! Intru totul de acord cu toate motivele!!
    Vara-mea urmeaza sa nasca in curand – dupa multe insistente din partea tuturor – sa mai faca un fratior sau o surioara pt fetita ei, ca-i bine sa fie 2! – ea tot spunea ca parca nu-i vine sa o ia de la capat cu bebeluseala…acum ca se poate intelege bine cu fetita ei (care are 3 ani jumate).
    Mi-a ramas in minte ce mi-a zis ea, neavand frate sau sora – referitor la mine & sora mea, cand eram mici: ca venea pe la noi la joaca si pleca cu regret ca noi ne continuam joaca impreuna si ea nu avea cu cine, fiind singura la parinti…
    Cu toate ciondanelile fratesti care sunt absolut firesti, la maturitate/ batranete fratii si surorile raman (sau ar trebui sa ramana) cele mai importante si mai de incredere persoane in viata oricui! 😉

  • Silvia spune:

    Va fi minunat! Nu esti batrana, societatea este cu totul diferita iar varsta la care faci anumite lucruri s-a resetat. O sa fie minunat! Felicitari! Ma bucur nespus pentru voi! In 4 o sa fie perfect.

  • andreea spune:

    da……parca am scris eu …inclusiv partea cu al treilea la care nu as zice nu daca s/ar intampla, dar cum intamplare nici eu nu cred ca exista…ne oprim la DOI. Dar e superb, ai mei au 7 si respectiv 3 ani si atmosfera e chiar frumoasa (bine excludem momentele in care suntem toti nervosi).:)

  • kittysor spune:

    daca as avea alta situatie materiala cu siguranta as mai face si eu unul. Mi-ar placea sa fie fetita (ar fi chemat-o Ana-Maria).
    Dar in conditiile actuale Nu! Dupa ce la-m facut pe Matei era sa raman fara loc de munca; a trebuit sa las copilul de 10 luni cu soacra mea si sa ma intorc la munca. Multi mi-au spus: ce atata servici, stai acasa cu copilul, servici mai gasesti tu! Din pacate nu-i chiar asa. Un loc de munca se gaseste greu iar un loc de munca cat de cat bunicel – unde se mergi pentru a castiga un banut cinstit fara sa te intorci rupa de oboseala si plina de neri – este aproape imposibil de gasit! Cam asa vad eu situatia.

    Personal consider ca 2 copii sunt idealul intr-un cuplu. Ma bucur mult pentru voi si sper sa ne povestesti asa cum ai facut la Sofia, pas cu pas toata perioada cat este mititel.

  • Simona spune:

    Cand abia iesisem din spital cu bebe dupa nastere, am fost intrebata daca „acum stiind prin ce ai trecut l-ai mai face pe al doilea?” si am raspuns fara sa ezit ca da. Iar acum stiu sigur ca as mai retrai inca o data perioada cand il tineam in burtica (desi am avut dureri cumplite in sarcina), primele lui miscari, primul plans cand a iesit la lumina, primul zambet „smecheresc” pe care mi l-a oferit si care m-a topit instantaneu.
    Cu toate acestea, ratiunea imi spune ca un copil nu se poate hrani doar cu dragoste si sentimente de fericire si stiu sa ma intind doar cat mi-e plapuma. Iar plapuma mea este momentan cam scurta. Mi-a fost foarte greu la locul de munca si nici nu vreau sa ma gandesc cat de greu imi va fi cand ma voi reintoarce dupa concediul de crestere (mai mult ca sigur ca va trebui sa o iau pe un drum nou (iar cu interviuri, iar cu perioade de proba), mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca pe bebe va trebui sa-l las cu o bona pe care nu o cunosc inca de la 11 luni si nici nu am crezut niciodata in vorba aia ca „unde mananca unul, poate manca si al doilea”. Pentru baiatul meu de are acum 3 luni stiu ca o sa fac tot posibilul sa nu-i lipseasca nimic, insa deja pt al doilea efortul financiar ar fi unul mult prea mare si nu vreau sa merg undeva cu propriul meu copil si sa-i spun „nu are mama bani sa-ti ia”. Da, tanjesc deja si dupa al doilea, dar as fi egoista sa ma gandesc numai la mine si la sentimentele mele si sa nu ma gandesc in perspectiva, daca am sau nu posibilitatile financiare de a-l creste pe al doilea. Asta nu este o generalizare, este doar cazul meu. Asa ca, din pacate, la mine nu se vor termina niciodata intrebarile cu „pe cand al doilea copil?”, care au inceput inca de cand eram in maternitate cu primul. Ca de intrebarile „pe cand un copil?” pe care le primeam in perioada cand aveam probleme de sanatate si in care medicii nu-mi dadeau nicio sansa de a ramane gravida ma saturasem pana peste cap…

  • Miki spune:

    Noi nu ne doream al doilea copil initial, noi fiind copii unici la parinti, iar toti prietenii nostri erau la primul copil ca si noi deci ne era bine asa. Apoi am plecat din tara cu fetita care avea atunci 3 anisori, am ajuns in Italia la soacra mea si ne am trezit dintr o data singuri, fara prieteni fara familie. Doar noi si copilul. Mama mea s a imbolnavit de dorul nostru, tata a fost in spital si nu a fost nimeni altcineva sa le dea o mana de ajutor. De abia atunci am inteles ca noi nu o vom lasa singura pe lume pe fetita noastra. Nu ne a fost usor sa luam decizia asta intr o tara straina dar ma bucur ca facut o pt ca acum avem un baietel de 1 an si 3 luni si casa noastra e plina de galagie si fericire. Fetita care are acum 7 ani si jumatate nu va fi niciodata singura asa cum suntem noi!
    Sper sa fim sanatosi sa ii crestem frumos, sa fie uniti si sa se ajute reciproc si sa ne bucuram unii de ceilalati pana la adanci batraneti. Sunt zile in care nu e tocmai usor sa mergi inainte dar implinirea pe care o simti cand te uiti la ei si ii vezi zambind iti da o putere extraordinara!
    E tare frumos sa ai doi copii!

  • Rodica spune:

    Bune motivele! Eu mi-am dorit doi copii, mi se pare frumos sa ai frati (eu mai am 2). Peste 2 luni si putin se naste fetita si abia astept sa o strang in brate. Da, imi e putin teama de reactia lui Tudor cand va vedea ca si ea are nevoie de mine, ca ma vor imparti. Dar el este foarte iubitor si intelegator si sunt convins ca va fi bine. Gandul la zambetele si imbratisarile lor te fac sa treci peste micile griji. Cat despre noptile nedormite… Tudor si acum se mai trezeste, pentru ca asa l-am obisnuit, sa adoarma langa mine. Nu o consider o greseala majora, dar acum realizez ca independenta la acest capitol se castiga mai usor mai mic. O sa fie frumos, greu, dar fericirea si realizarea pe care ti-o transmit e de neegalat.

  • Alexa spune:

    Salutare!!!!
    Am ajuns la zi cu postarile tale, dupa ce acum 2 luni am citit intamplator articolul tau cu biscuitii pe care ii faci Sofiei (care mie imi ies foarte tari); nu te cunosc ( cu toate ca acum dupa ce am citit tot, simt ca te stiu de o viata; sunt sigura ca ma insel), mi-ar placea; trebuie sa-ti spun ca imi esti foarte draga si ca am devenit foarte repede dependenta de postarile tale, din care am invatat foarte multe.
    Felicitari pentru minunata Sofia si pentru bebe ce vine.
    Eu am un baietel de 9 luni pe care il iubesc din tot sufletul si care ma umple zilnic de foarte multa bucurie si iubire.
    Sper sa fiu cat mai prezenta pe aici, pentru ca esti o persoana deosebita.

  • AndreeaG spune:

    Yap, exact aceleasi motive le-am avut si noi (inclusiv „programarea” celui de-al doilea copil), si acum, la 6 ani de cand a iesit prima, si la 4 ani de la al doilea, n-as schimba nici un firicel de nisip 🙂
    Iar de al treilea m-am vindecat, pentru ca avem nepotelul, de aproape 4 ani, care este detasat exclusiv la noi in toate vacantele, si nu numai, si se inteleg grozav iar noi exeperimentam cum e cu 3 🙂
    Si da, toate sperantele ne-au fost confirmate, si vreau sa cred ca atat timp cat esti ok cu capul, si este iubire si intelegere in casa, n-au cum sa nu mearga lucrurile, au trait oameni si in vremuri mult-mult mai grele 🙂 Nu militez pt facut 10 copii cand n-ai o coaja de paine ori cand esti pe punct de divort, insa nici sa toooot astepti pana crezi ca e confortabil si sigur.

  • Alina spune:

    De unde stii ca si baietelul va fi blond? De obicei baietii seamana cu mamele si tu nu ai nici-o treaba cu blondul.

    • Printesa Urbana spune:

      Hm esti asa sigura ca nu am treaba cu blondul? De unde, have we met? 🙂
      Am fost blonda (cum e si Sofia) pina pe la 12 ani, acum sint un saten deschis, daca ma vede soarele putin, se blonzeste imediat si al meu. Si am eu un feeling ca si Baietel va semana la par tot cu mine. E doar un feeling, sper ca am voie sa-mi dau cu parerea.

  • vio spune:

    Printeso, nu esti batrana! Pai eu pot sa spun asta, caci l-am facut pe Andrei la 38, acum am 40 si el doi ani si-un pic… Ma bucur pt tine si pt ca eu as fi vrut sa fie doi. Dar nu vor fi, pt ca dupa 41 chiar nu mai fac copil… Ca sa nu mai vb de varsta lui taica-sau:))), care-i mai mare bine de tot fata de mine:). Asa ca..veselie si bucurii si galagie va dorim:)) Cu drag! 😛

  • Gabriela Ganea spune:

    Ooo, sa vezi la noi cum e, cu un bebe mic si doi pe drum. Nu aud in jur decat cat de greu o sa ne fie, zici ca sunt corul bocitoarelor. De unde pana la bebe 1 cred ca numai strainii de pe strada nu ne intrebau cand avem de gand sa facem un copil. Noroc ca am langa mine oameni tonici care ma incurajeaza si care ma fac sa vad viata in culori frumoase. In privinta varstei, nu mi-as face griji. Eu voi avea 39 de ani cand voi naste, in vara. Asa a fost sa fie, nu stiu daca este tarziu sau nu, dar mi-am dorit mult copii si mai devreme nu s-a putut. Ideea era ca in viata nu trebuie sa dai prea multe explicatii pentru ca, oricum, carcotasi se vor gasi la tot pasul. Va pup si va doresc sa aveti o viata frumoasa si linistita in 4.

  • Nusch spune:

    Gura lumii sloboda, enervanta si degraba a se baga in vietile altora.
    Eu am o sora cu un an jumate mai mare. Mi-am dorit doua fete care sa re-creeze relatia noastra, relatie care inseamna ca, daca nic nu vreau sa ma gandesc ce, ea le-ar fi a doua mama copiilor mei, fara ca ea sa aiba copii, deci idee despre ce inseamna sa cresti copii. Nu exista cel mai bun prieten pe jumatate bun cat ea. E drept, relatia nu e obligatoriu sa se repete, mama si sotul subt exemple ca fratii pot fi egoisti si absenti si interesati. Dar eu am vrut ca ai mei sa aiba sansa unei relatii irepetabile, in absenta fratiei.
    Altfel, eu nu l-am bombardat pe Tudor cu burta. I-am zis ca e un bebelus care ii va fi aproape mereu, mai mic si mai nestiutor decat el. Nu l-am pus sa pupe burta, nu i-am amintit in fiece zi si ora a vietii ca e o burta la mijloc. Burta s-a dezumflat, Tudor s-a mirat ca fata e mica si a decis ca el o va invata sa vorbeasca! Apoi a racit de 2-3 ori, si facea pipi in pat in noptile cand adormea langa ea. Asa si-a exprimat el frustrarea (?) fata de noua poveste de viata. Un an jumate mai tarziu, se incaiera ff rar si scurt pe jucarii, au complicitati amandoi si e greu sa ii citesc lui, cand ea ne da paginile inainte. O apara de altii, sa nu ii ia jucariile si sa n-o tavaleasca si i le ia el si o tavaleste.
    Eu am decis pe masa de nasteri ca e ultima oara. Nu mai am nervi pentru inca o sarcina si inca o nastere au naturel. Dar mi se face dor rau de tot de un bebelus si, cum zice o prietena cu 3 copii, nu ma pot impaca cu gandul ca e ultima oara cand traiesc asa ceva :-). Dar va fi, orice iesire in weekend, orice vacanta imi arata ca nu am destula detasare pentru haosul cu mai mult de doi copii.

    • Nusch spune:

      Erata: mi-am dorit la modul pur teoretic fete, au iesit fata si baiat, n-am regretat o secunda.
      Mama si sotul sunt elementele pozitive ale relatiilor lor de fratie. Ei sunt aia care dau degeaba :-).

  • mary spune:

    hihihi…mi-a placut articolul,dar de facut al doilea la nivel subconstient ai auzit?imi doream enorm de mult sa incerc a doua oara poate iese fata,dar nu era momentul,sa mai creasca dan,sa imi fac si eu o cariera(cat de cat)…dar eu in adancul sufletului muream de dorinta,mai ales ca diferenta dintre ei mi se pare perfecta…asa ca se ia una bucata sot la cursuri,o mamica intre da si nu….si o reintalnire de valentines in care pt prima data am mers pe varianta „nu ni se intampla noua”,ca suntem in perioada nefertila,unde mai pui acum prezervativ….si eu in gand: „da doamne sa raman gravida” …..asa ca de 8 martie facem testul,ce sa vezi,ni s-a intamplat noua!desigur ca am fost ceva de genul: vai cum a fost posibil?,dar amandoi zambim si o consideram minunea noastra….ca pt noi copii sunt o minune,in sensul ca prima sarcina am pierdut-o dupa ce m-am chinuit 9 luni ca sa raman,pe baiat l-am dus cu tratament si internari….si acum poc!surpriza,bebe venit „din greseala” ,fara risc de avort….uneori le mai aseaza si Dumnezeu

  • Andreea 28 spune:

    Felicitari pt copilasi !!! Fericiti veti fi voi, ca parinti, dar si mai fericita va fi Sofia!!! Nu e bine sa fii singur la parinti ( exceptie cazuri de boala etc…).. Noi am fost 3 copii la parinti si crede-ma tot timpul imi vin in minte amintiri legate de noi cand eram copii. La randul meu, am 2 copii si nu trece zi fara sa multumesc lui Dumnezeu pentru copii, pentru ca se pot juca unul cu altul tot timpul. Tu ca parinte, oricat te-ai stradui nu poti sa inlocuiesti un frate/ sora. Parerea mea e ca, cel mai bun cadou pe care poti sa-l faci fiului/fiicei tale este un alt fiu/fiica. Multa sanatate va doresc !!!

  • Elena spune:

    Ma regasesc perfect in tot ceea ce ai povestit…singura diferenta? Baietelul are deja 10luni, si incepe sa fie mai usor….bine nu atat de simplu ca la SOfia cea mare care acum are aproape 6 ani si cu care crede ma ca nu am simtit ca am bebe…doar dormea, manaca si se juca….fff independenta in toate cele ce facea si maaaaaaare iubitoare de copii…..SI da, se iubesc muuuult inca de pe acum se imbratiseaza si se joaca impreuna…e minunat, ai sa vezi!

  • o femeie spune:

    eu visam 3 copii ( probabil influentata de prietenele mele bune ce aveau cate 2 surori mai mici). Consider pt copii e nevoie de dragoste, echilibru, respect,si nu banii sunt primordiali. Copiii pot creste si cu haine la mana a2a/Dragonul Rosu/cusute acasa, carti/jucarii de la celalllt, fara masina, fara televizor, fara vacante in strainatate si doar la cort; dar cu un exemplu bun, cu caldura, cu tandreturi si mangaieri (si masina de spalat!!!!), cu echilibru si apropiere.
    Nu am facut insa pe no.2 si no.3. pt ca unele din cele enumerate nu le mai am . Si cand le aveam, se trezea copilul noaptea (s-a trezit pana la 4 ani jumate) .

    Un frate inseamna mult pt evolutia unui copil. Inseamna interactiune 110% , inseamna certuri, argumentari, conflicte si rezolvari, mangaieri, comunicare, etc., un grup mai larg de prieteni, si de experiente de viata indirecte. Inseamna un exemplu imediat de : asa da, asa nu. Un frate poate intelege mai multe decat un parinte. Si va fi alaturi pe mai mult timp.

    Te apreciez pt asta! Nu baga in seama gura lumii, tu faci ca asa simti ca poti duce. Nu cei care comenteaza vor fi implicati.

  • o femeie spune:

    a, si pt no. 3, chiar daca nu mai ai inca o camera, copiii pot imparti aceeasi camera 🙂
    Nu uita, la 18 ani pleaca la facultate :D, trec anii repede.

  • oana spune:

    Aferim, Printeso, ca frumos si sanatos le mai zici! Sa fie sanatosi si fericiti copii, sa fiti sanatosi si fericiti si tu cu omul tau! Sa va bucurati unii de altii ani muuuuuulti si tihniti!

  • Doamna T spune:

    Felicitari, Printeso!!! 🙂 Ce veste minunata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *