Indicații precise

Nu știu cum o fi cu doi sau mai mulți, dar trei zile libere cu unul de doi ani m-au terminat fizic și psihic în așa măsură că luni seara am adormit la Game of thrones în prosop de baie, cu o lacrimă în colțul ochiului (începusem să plîng de epuizare, dar am ațipit între timp).

– Mami, vleau să ies pe telasă. Cu pustița nouă cu bolane și cu pălăia de paie și cu motocicleta și cu stopitoaia ca să ud policelele. Acum vleau să ies mama, acum imediat. Și cu sandalele ioz de afală, nu cu cioapii de casă. Ai auzit, mami? Acuma!

Vă rog, vă rog eu mult, spuneți-mi, pentru ce m-am grăbit să-mi doresc să vorbească mai repede? Nu era mai simplu cînd doar zicea Nguuu și arăta cu dejtu, și eu puteam să mă prefac că nu pricep și s-o așez oriunde îmbrăcată oricum?

– De ce tebuie să pac nani? Eu vleau să mă joc cu tine. De-te jos și vino în cot să ne jucăm. Și tati vine. Și pisicuța. Ne jucăm musos cu jucăliile mele culate și dăguțe. Facem cîlnăcioli din pastilină.

– Pe omul cel mare cum îl cheamă? (am avut musafiri niște prieteni dragi din altă țară, domnul olandez fiind din specia uriașilor, ceea ce pe ea evident a fascinat-o) Papucii ăia mali din hol ai cui sut? Omul cel înalt ce mănîcă? El e pietenul meu, vobesc cu el, stau cu fața la el (cînd îi vorbesc străini, se întoarce cu spatele, ca să evite contactul vizual, cînd rămîne cu fața e semn că-l place și vrea să comunice, asta se întîmplă mai degrabă rar).

– Sofia, de ce te ne trezești noaptea? Știi ce rău ne sperii cînd țipi așa tare?
– Mă tezesc ca să îl tezesc pe tata.
– De ce?
– Ca să nu mai doamă.

Foioioioi. Noaptea ne trezim, ziua ne executăm conform indicațiilor precise. Sîntem în tabără de pregătire intensivă pentru copilul cu numărul doi!

Pin It

25 Comments

  • Ce amuzanta este!! Dar in caelasi timp imi dau seama cat de obositor este… aseara si eu am avut niste momente in care imi imaginam cum o sa clachez de oboseala cu fetita mea si cum as reactiona, si am obosit doar gandindu-ma :)))

  • Gabi spune:

    :)) Partea rea/ extrem de frumoasa, dar cand nu mai poti nu mai poti, e ca nu se termina. Adica la 3 ani Sofia va fi mai solicitanta si Baietel va incepe si el. Asa e la mine zilnic. Una Mickey, alta Dora. Una cizme, una sandale. Ba amandoua la fel, acolo e cel mai trist ca nu am chiar tot identic. Chitaiala pe jucarii, nu mai zic. Plus cate 15-30 min in care se iubesc si se joaca si nu-mi vine sa cred. Ca-n reclama de la cardul ala faimos…de nepretuit.

  • Loredana spune:

    Uff, și câte mai urmează, draga de ea, o să vorbească tot mai multtt și mai solicitant! Dar o să fie și mai ușor, cu cât crește, plus că, să vezi ce ajutor o să ai în ea, când o fi și ăla micu…

    Ahh, să nu dormiți, da? :)))

  • Alwxandrina spune:

    noi am ajuns la stadiul la care deja amndoi cer,deodata.:)))cel mic a invatat foarte repede de la cel mare.cel mai adesea cere prin urlete si chiote, caci inca nu vorbeste.deja e cearta pe jucarii cu toate ca sunt la fel unele.si la ” il storcosesc pe Christof din iubire mami”:)) si cate si mai cate:))dar macal somnul de noapte e linistit.cel de zi find inexistent.:)) numai bucurii si iubire si rasfat.:)

  • corina spune:

    La noi este aceeasi poveste. Burta de 35 saptamani si copil de doi ani. Ii place mult afara dar sa „nu punem pampesul, nu pantalonii astia, fa’a sosete, si mingea vede, si matina abasta”. Iesitul din casa de multe ori poate dura si o ora, de la alergat in fundul gol pana la momentul incaltarii.
    Mai nou am descoperit ca daca ne imbracam similar cu tati accepta mai usor.
    Va fi mai greu, mult mai greu cu doi, mai ales la inceput.
    Dar asta ne-am dorit, incercam sa ne inarmam cu rabdare, sa dormim cand si cat putem si va fi bine. Va fi si frumos!

    Ai sa vezi! 🙂

    • Robo spune:

      o da, asta cu alergatul in fundul gol prin casa a inceput si la noi de vreo luna doua.
      de exemplu seara, dupa ce o dezbracam pentru baie, de multe ori se intampla ca mai intai vrea sa faca dansul vikingilor, apoi se mai duce la oglinda sa se mai strambe la ea, apoi zice ca vrea in cada dar cand o iau in brate si incerc sa o pun in cada ridica picioarele de parca as vrea sa o bag in acid, apoi se mai urca pe cantar, apoi mai da o tura prin toata casa in mare viteza, apoi mai face ea nu stiu ce, evantual mai da cu capul de o usa si trebuie sa planga un pic, si de-abia dupa 15 minute de chitaiala in fundu’ gol accepta intr-un final sa o bag in cada.

      • OanaC spune:

        Aham, acum pariez ca nu mai suna incredibil daca povestesc cum o momeam eu pe a mea sa intre in baie la 2 ani: ii ziceam ca are voie sa frece cada cu burete si sapun :D. Functiona de minune, se dezbraca singura si sarea in cada.

      • vio spune:

        :))Haide, mah, ca-i funii cand alearga ei asa prin casa:))
        La noi (acum are 2 ani jumate) debutul alergatului in curu’ gol si pupatului propriei imagini in oglinda a inceput tot pe la 2 ani…Bine..in plus fata de a voastra, baiat fiind, el se tragea si de… Da, exact de!
        Dupa vreo ..2-3 luni (cred) a incetat. Acum isi scoate repede pantalonii si chilotii si o ia la fuga direct spre cada. Pana sa-i extragem tricoul. Ca nu mai are radbare. De cand merge la bazin vrea si casca in cada. Si colacul. Desigur si restul de chestii plutitoare -pe care le avea dinainte la baie. Si cand e in apa..hopa..stai ca vrea „un pipi mic a olitza”…si tinem olita si face pipi „ca baietzeii mali, din picioale”.. Si, in cada, si-aduce aminte si de vreo masina pe care o vrea cu el….

        Zau ca-s amuzanti! :)) Acu’..recunosc..eu altul nu mai fac, asa ca, de pe pozitia asta de mama doar de unul, mi-e mai usor sa vorbesc:))

        • vio spune:

          funii—-e de la fun, ca asa mi-a iesit mie cuvantul asta din taste:)
          noh!:P

          • denisa spune:

            Hahaaa…noi avem 9 luni si ceva si de aprox o luna ne-am descoperit „jucaria”… Nici nu apucam sa dam scutecelul jos bine, ca si incepe sa o caute, mare distractie pe capul lui! Lucrurile devin mai triste in momentul in care trebuie sa ne imbracam – si asa am trecut la costumatia de vara ce consta numai in Pampers, facem economie de detergent, apa si curent electric :))

  • Kitty spune:

    Nu e usor deloc nici cand cea mare are 7 ani si cel mic 8 luni. Ba atunci e si mai dragut, ca reuseste sa emita texte mestesugite sa iti creasca sentimentul de vinovatie ca nu mai esti a ei 100000%.
    🙂

  • Bai deci principesa asta mica chiar folseste pronume in acuzativ si interogative si mai stiu io ce sau scrii tu corect ca sa peicepem noi?

    • Printesa Urbana spune:

      Le foloseste corect, si topica e corecta, si genitiv si acuzativ, iar cind mai greseste, eu spun corect si ea repeta dupa mine si a doua oara nu prea mai greseste, are un simt al limbii foarte dezvoltat! (seamana cu noi, pesemne)

  • Diana spune:

    Asa e si la noi, weekend-urile petrecute in Bucuresti (cand nu mergem la bunici adica) sunt frumoase dar epuizante, ajung sa abia astept ziua de luni cand merge la gradi sa-mi trag si eu sufletul… Si parca de la 2 ani a devenit un personaj mult mai complex, cu trairi mult mai intense si foarte solicitant, trebuie sa-i acorzi atentie totala. Si toata povestea suprapusa peste al doilea venit este… deh, greu. Partea buna este ca gasesti cumva resurse sa faci fata si nu tii minte decat momentele frumoase, greul se uita imediat, la primul zambet de dupa furtuna 🙂 Deci cheer up!

  • Anca spune:

    La episodul ăsta de „Sobieski și românii“, ăăă, pardon, Game of Thrones, am adormit și eu, deși copilul meu încă e la stadiul de arătat cu degetul. Pentru că m-a cam plictisit. Episodul, nu copilul. Copilul mă distrează nonstop. Inclusiv noaptea, uneori. Îi mulțumesc Sofiei că a elucidat misterul legat de trezirile copiilor noaptea! :))

  • feedback spune:

    „Nu știu cum o fi cu doi sau mai mulți,” – o „glumita” citita recent pe facebook:

    „mommy, i’m sorry you’re tired!

    just kidding. i don’t care, LET’S PLAY!”

    iote ca acu’ stii 🙂 asa e si cu unu, si cu doi, si cand spui „nu mai pot” o sa vezi ca de fapt Mai Poti. si dupa multi „nu mai pot” o sa realizezi ca asta nu-i decat un fel de-a spune, si ca ai nostri copii le dau un cu totul alt sens decat cel stiut de noi, si pt ai nostri copii orice remarca de asta nu e decat un indemn la joaca :)))

  • Tea Slabeste spune:

    Eu ce-am retinut a fost ca nu l-ai vazut pe Jon Snow in toata splendoarea lui. Si ca Sofia is so cute!
    Din pacate I cannot relate (yet), dar stiu ca o sa fie bine si ca.. e o perioada cam freaky atmosferic asa.. si eu ma simt tare obosita (de la ganduri negre, worry not!).. si alte prietene mi s-au plans.

    Trec toate, din pacate si din fericire.

  • Printesa Urbana spune:

    Let me guess, ai ajuns p-aici de la Zoso, asa-i? :))

    • Ana spune:

      omg, serios?xyzc vorbeste din experienta? ce viata trista au unii…have a snickers, tot nu te simti mai bine?da-ti cu ciocanul peste limba si abia apoi sa gandesti

  • doina spune:

    Probabil vorbeste despre maica-sa, saraca femeie, care habar n-a avut ca, citez AI FACUT UN PLOD, TI-AI F….. VIATA IN 99% DIN CAZURI, IAR TU NU ESTI O EXCEPTIE. Nu e o exceptie , biata de ea, pentru ca sigur acest personaj nu a venit pe lume prin polenizare.

  • felicia spune:

    @xyzc offf draga doamna/domnule trebuia sa pui acest comm la post-ul cu parinteala de acum 30 de ani ptr ca se vede clar cu ce traume ai ramas:” ai facut un copil ti-ai f….t viata!”….offf Doamne!sper doar ca tu nu vei face copil sa-l traumatizezi cum te-au traumatizat ai tai pe tine!

  • Claudiu spune:

    Am înţeles, eşti în acea perioadă a lunii 😀

  • Victoria spune:

    Ohhhh, sa vezi distractie mare cand o sa-nceapa sa se imbrace cu hainele tale si pantofii cu toc :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *