Lapte. Ouă. Carne.

Bunica are 82 de ani și a trăit toată viața ei la țară. A mîncat ce i-a crescut în grădină, a mai cumpărat și de la chioșc una alta, că e pofticioasă. E sănătoasă tun, slavă Domnului.
– Bunico, zi-mi, care e mîncarea ta preferată?
– Măi Ioană, mie cel mai mult îmi place laptele. Gol, cald sau rece, dimineața, seara, cu un pic de sare și-o felie de pîine.

Bunicul are 88 de ani și a trăit toată viața lui la oraș. Sănătos și el, tun!
– Bunicule, care e mîncarea ta preferată?
– Pîinea cu unt.

Mama are 58 de ani, a trăit la țară pînă a plecat la facultate, apoi la oraș (de munte, aer curat). Sănătoasă tun.
– Care e, mamă, mîncarea ta preferată?
– Puiul cu smîntînă.

Bărbatul are 36 de ani, a trăit la oraș cam toată viața lui, mai cu părinții, mai singur ca burlacii, apoi mai însurat (cu mine).
– Care e, omule, mîncarea ta preferată?
– Fructele de mare. (pfff, mă scuzați)

Sofia are 2 ani, a trăit toată viața ei deeestul de răsfățată la noi în brațe.
– Puică, ia zi tu, care e mîncarea ta preferată? Numai una, da? Alege una singură.
– Oiez. Și paste. Și mămăligă. Și nometă (omletă) cu loșii și mozaela. Și cupume (căpșune). Și aut (iaurt). Și capagal (cașcaval).
(thats my girl)

Eu am 34 de ani, am început să cresc la țară, cu lapte fiert în cojile din ceaunul de mămăligă, cireșe din copac și roșii de pe vrej. Am continuat să cresc la oraș, cu mazăre din borcan și carne o dată pe săptămînă.
Care e mîncarea mea preferată?
Aș zice carnea cu sos, să înmoi acolo un coltuc de pîine în sosul călduț cu aromă de ceapă și usturoi, să-mi curgă zeama pe bărbie, să mestec carnea încet de tot, pe îndelete, să o las să alunece pe gît în tihnă.

Ce bine-ar fi ca ce ne place cel mai mult să fie și cel mai sănătos lucru din lume pentru organismul nostru! Bunica, de exemplu, a avut noroc. I-a plăcut laptele, care i-a calmat ani de zile gastrita. Omului îi plac fructele de mare, ce fain, că nu au grăsimi rele, se digeră ușor. Dar sînt scumpe. Și dacă nu-s proaspete, ai îmbulinat-o. Mama cu puiul cu smîntînă zi de zi sigur n-ar fi dus-o prea bine, noroc că-i e prea lene să și-l facă. Eu cu carnea, nu mai zic. Nu e discuție despre carne în care să nu-mi dea cineva în cap cu Studiul China (care, apropo, nu e studiu, și a mai și fost demontat în repetate rînduri de niște zeci de specialiști). Nu spun că-i rău să nu mănînci carne, spun că mie-mi place carnea, că atunci cînd nu mănînc carne două zile la rînd nu sînt în apele mele.

Nu mai știu ce-i bine și ce-i rău de mîncat în zilele noastre, și cred că e mai bine așa. Cred că în general nu e bine să fii prea convins de ceva, că ți se pune vălul pe ochi și poți pierde din vedere informații esențiale. Așa că în mintea mea, calea cea mai sigură e să mănînci de toate și să ai încredere în organism că știe să se descurce cu ele.

Da, și eu o zic p-aia cu echilibrul. Nu știm ce-i bun. Un nutriționist zice că huooo ouă, altul că gălbenușul e delicatesa zeilor. Untul a fost pus la colț trei decenii, acum e ridicat în slavi pe coperți de revistă. Legumele-s bune, dar numai dacă-s curate, ceea ce evident în ziua de azi e mai degrabă o glumă. Fructele, da, bune, dar să fie de sezon. Și locale. Și nestropite. Da, păi baftă în localizarea lor, eu nu prea le mai identific. Pîinea, bună dar nu prea. Fă tu maia acasă și poate atunci o să obții o pîine bună. Cereale? Da, fibre sănătoase. Dar numai dacă-s rehidratate nu știu cîte ore. Brînza? Doar aia de-o faci tu acasă merge, restu-s cîh.

Mno bine, și serviciu? Copil? Casă? Amor? Dacă stăm toată ziua să hidratăm cereale, să creștem maia (care e așa, ca un fel de animăluț de casă, trebuie hrănită și supravegheată și așa mai departe), să facem „brînzică de casă”, să creștem roșii în ghivece, cînd doamne iartă-mă mai avem vreme să mai și trăim? Eu nu-s genul, să nu vă supărați pe mine. Sigur, mai coc și eu pîine uneori, fac mîncare gătită cît de des pot (v-am spus doar că-mi place sosul la carne), dar pentru materia primă nu vînez vaci pe pășunile din jurul orașului, ci mă duc direct la supermarket sau la piață, caut vînzătorul ăl mai negru pe sub unghii și gata. Umplu sacoșele și de fructe, și de legume, și de salate, și de carne de la măcelărie, iau și cereale, și iaurt și cașcaval, citesc bine pe ele să n-aibă treburi urîte care-ncep cu E, le pun pe masă, fac o cruce-n gînd și mă rog să fie bine.

Mesele-s importante (o să revin cu un post dedicat despre ce mănîncă Sofia, cum și de ce, că primesc multe întrebări pe subiectul ăsta), dar și gustările sînt, mai ales acum pe timp de vară cînd umblăm mult de colo colo și lucrurile care iarna rezistă bine-n poșetă, acum una două se alterează. Am primit multe idei bune de la voi la postul despre alimentație sănătoasă pe vremuri alergate, vă mulțumesc! Am pus pe listă o mulțime de gustări sănătoase, acum pot lua cu mine: amestecuri de fructe uscate și seminte, salate ușoare pregătite din vreme, avocado copt cu condimente, batoane de cereale făcute în casă, fructe proaspete, plus iaurturile mele de băut, în care strecor un pumn de fulgi de ovăz ca să țină mai bine de foame (gravidele știu de ce). Îl prefer pe cel natural de la Oly Bifidus, dar și cel cu pere e grozav (tot de la Oly). Îmi plac pentru că-s perfecte pentru o porție, sînt gustoase, sînt făcute din lapte adevărat, colectat de la mai multe ferme din România (fără lapte praf, fără chimicale sau conservanți). Ocazie cu care mi-am amintit că am de anunțat o cîștigătoare a pachetului de iaurturi Oly Bifidus de băut. Ia să vedem, Random.org zice că Lavi primește premiul, Lavi care ne-a scris despre piadina și lipia integrală. Te rog să-mi scrii, să vedem cum facem cu premiul! Asta ai cîștigat, congrats!

Oly Bifidus iaurt de baut

Voi duceți lupte grele pentru sfîntul graal, adică mîncare cît mai sănătoasă tot timpul? Sau ați închinat steagul, ca mine, și vă rugați să aveți karma bună?

Pin It

78 Comments

  • Iulia spune:

    Eu incerc sa mananc echilibrat . Am localizat doua ferme aici in zona de unde imi iau carnea, laptele , ouale. In rest, vara am legume in gradina, iarna mananc si eu de la piata si din supermarket, pentru ca nu pot sa imi privez organismul de vitamine 7 luni pe an. Evit zaharul pe cat posibil (insa recunosc , mai scap la borcanul cu Nutella, e singura mea placere vinovata) ,incerc sa nu ii ofer organismului meu calorii goale si evit fast-food-ul. Nu cred in „sfantul graal” al alimentatiei pentru ca viata inseamna mai mult decat analizatul fiecarei imbucaturi, dar cred cu tarie in bunul simt, in instincte si in ceea ce imi spune organismul meu ca are nevoie.

    • Ah, Nutella, aceasta placere vinovata o avem si noi (eu si sotul, fara copila, desigur). Dar de cind am citit (si verificat pe eticheta) ca mai mult de 50% e zahar, am spus pas. Pina simbata, cind i-au trebuit consortului clatite cu Nutella si banane. Am luat un borcan mic, ca sa nu avem mustrari de constiinta prea mari.

      Singurele lucruri alfel pe care inca le fac e sa cumpar pui/curcan si oua eco (care totusi nu sint bio, mi s-a explicat) pentru copila, desi uneori cind n-am cumparate, ii dau din ce am. In rest, legume si fructe de la aprozar, carne, brinza etc. de la supermarket. Peste, intotdeauna proaspat.

      • Oana spune:

        Ah, uite ca ma exista un consort caruia ii plac clatitele cu nutella si banane. Al meu cand il intreb de clatite ma intreaba inapoi „da’ banane si nutella avem?”

    • andreea spune:

      da NUtella asta face ravagii, am ochit de ceva timp borcan de vreun kil’ dar mi/e si frica sa/l cumpar ca in doua zile nu am ce manca din el…..

  • Lavi spune:

    Pfuai, donez premiul cuiva din Bucuresti, eu sunt din Cluj, eu nu am scris ca participare la concurs, am scris ca si sfat, am si uitat ca e un concurs. Cred ca trebuia sa specific dar am uitat 🙂 ar fi trebuit, ca eu de obicei castig la concursuri. Sper ca nu te-am incurcat si mai sper sa se bucure altcineva de bunatati!

    • Anca Andriesi spune:

      Can i have it ? 😀 Imi plac produsele Olympus ( le-am incercat dupa ce am vazut ca la Starbucks folosesc laptele de la Oly ) si mi-ar prinde bine in sesiune niste iaurt de baut pt gustarea de dimineata

  • Anca spune:

    E o panta alunecoasa asta cu mancarea sanatoasa si cu mancarea nesanatoasa. Mancarea e mancare si gata. Noi suntem aia care ii pune etichete la fel ca si oricarui alt lucru. Studiul China e o gluma sa ma scuzati, ale carui concluzii sunt date de corelatii nu de cauzalitate. Adica daca vara lumea mananca inghetata si vara rata criminalitatii e mare inseamna ca daca manaci inghetata ajungi criminal? cam asa e condus studiul respectiv, care pe mine nu m-a convins. Ma dispera sa citesc peste tot despre mancare sanatoasa, ”eat clean” etc. Salata ta cu legume GMO stropite poate ca e mai nesanatoasa decat iaurtul meu grecesc, sau pieptu de pui la gratar. Adevarul sta mereu in echilibru. Degeaba manac numai verzituri pline de vitamine si enzime si mai nu stiu ce, si numai fructe locale si numai nu stiu ce legume si germeni incoltiti daca mie nu imi place ce manac are de suferit sanatatea mea mentala. Si la asta se reduce tot. Trebuie sa stii cam cat sa mananci din fiecare. Si da poti manca orice daca stii cat. Daca mananci Mec zilnic nu cred ca e ok pt sanatate dar daca ai chef de ziua ta sa bagi un meniu nu cred ca automat esti cu un picior in groapa. Eu sincer am incercat sa mananc cat de sanatos pot, si e si adevarat ca de la o vreme te dezobisnuiesti de prostii. Dar nu poti trai intr-un balon de sticla, nu poti sa nu te bucuri deloc de viata si sa stai si sa analizezi tot la microscop. Ca nu asta e scopul… scopul e sa traim fericiti si sanatosi. Cred ca fericit si frustrat nu se poate.

    • Cris spune:

      De-accord cu Anca. trebuie sa avem un echilibru, ca daca am sta sa citim toate studiile si sa ascultam ce zic toti specialistii, niciunele nu sunt bune. Sa fim un pic mai atenti la etichete, la ce contine fiecare produs, si sa incercam sa alegem ce e mai proaspat sau ni se pare noua bun pentru noi. Sa gatim, sa evadam uneori la cate o placere vinovata sau nu.

    • Larisa spune:

      N-as fi putut sa spun mai bine.
      Pe mine personal, ma irita ingrozitor vegetarienii, in special cei care mai si sustin public (vezi tv/bloguri/facebook) o gramada de ineptii si se mai dau si specialisti in nutritie. Domne, ca sa fii specialist in nutritie, trebuie sa inveti nitica medicina, sa intelegi cum functioneaza organismul, ce ii este necesar ca sa functioneze normal si mai ales de ce are nevoie de anumiti nutrienti. Pai apoi tu, care sustii ca iti iei toata proteina de care ai nevoie din te miri ce naut, soia, hrisca, chia etc., nu intelegi caz alea tot vegetale sunt si nu o sa echivaleze in vecii vecilor cu proteina animala in care se gasesc aminoacizi care pur si simplu nu exista in vegetale. Si mai sunt acei inteligenti care isi obliga si copiii sa tina un regim din asta inept, fara sa realizeze ca mai tarziu copilul o sa creasca si organismul lui o sa fie nepregatit pentru impactul cu carnea (mai faci un gratar cu colegii, mai iesi la o masa, o excursie, etc) si nu e normal sa faci alegerile astea pentru el, caci nici pentru tine nu le-a facut nimeni. Asta cu copiii mi se pare crima. Ca sa nu mai vorbim de acele specimene la fel de criminale care circula pe sectiile de oncologie si invata pacientii sa nu mai manance carne, sa manance numai sfecla rosie in timpul chimioterapiei, ca asa au citit pe te miri unde. Crima curata, organismul are mai multa nevoie de proteine ca niciodata ca sa se refaca dupa tratamentul agresiv. Bine, si medicii sunt de vina ca nu il intreaba pe pacient ce mananca, dar asta este alta poveste.
      Si mai cred ca, sa ai impresia ca daca renunti la carne pentru ca vezi doamne, hormonei si antibiotice, dar mananci ardeiul cat lubenita si capsuna cat portocala pentru ca e ok si super sanatos, chiar ai o problema. Am citit de curand cum se plangea un american fost fermier de produse bio, ca a renuntat la afecere in momentul in care li s-a permis prin lege producatorilor bio sa foloseasca 124 de substante dubioase pentru cresterea productivitatii. Pai astea mai sunt bio? Bio la bunica la tara si pana si bunica mai scapa puiului pe gat cate un antibiotic, sa nu moara.

      • Ana spune:

        Larisa, dar tu ai urmat o Facultate de Medicina sau ceva studii de nutritie de iti permiti sa-i acuzi de crima pe parintii copiilor vegetarieni? Sau pe cer care recomanda lipsa carnii din alimentatie pt bolnavi de cancer? Poate putina, sau chiar mai multa, moderatie ar fi de dorit.

      • catgal spune:

        Eu zic să ne bucurăm că avem de mânca, o varietate extraordinară, supraabundență. Suntem miliarde de oameni pe planetă și puțini își permit la ora actuală să mănânce majoritar bio. Sigur pe viitor se dorește ca majoritatea plantelor să fie cât mai aproape de bio. Recomand pe tema asta o carte foarte faină, Dilema omnivorului de Michael Pollan, scrie foarte frumos, mai ales pentru pasionații de bucătărie, nutriție, gurmanzi, gurmeți, industrie alimentară. Și are o viziune foarte echilibrată. Eu nu voi uita niciodată poveștile de la străbunici și bunici și cotele de producție la hectar de pe acele vremuri, complet nesuficiente. Eu zic că actualmente suntem într-un ocean de tentații dar nu cred că ne obligă nimeni să mâncăm mai mult decât ne indică oglinda/ bunul simț/cântarul/ sănătatea. Nu e așa de greu, e mult mai simplu să vedem ce punem în farfurie decât să ne tot stresăm de afacerile bio sau nebio otrăvitoare cu euri.

      • Liz spune:

        Scuza-ma, dar cred ca esti intr-o grava necunostinta de cauza.

        „Specimenele criminale” care invata oamenii cum sa manance ca sa-si tina cancerul si tumorile in frau, sunt de multe ori doctori care au studiat foarte bine problema chimioterapiei si stiu ca nu prea scapi de efectele lor. Gen Doctorul Doru Laza care are clinica/sanatoriu unde trateaza probleme oncologice si nu numai. Sa numesti astfel de oameni criminali e o idiotenie fara margini. Nici nu realizezi ce inseamna sa salvezi niste oameni de la moarte.

        Apoi, nu stiu de unde ai mai scos asta ca Aminoacizii nu se gasesc in vegetale??? Decat sa dezinformezi lumea, mai bine pune mana si citeste niste carti de nutritie scrise de MEDICI. Va rog sa urmariti acest interviu, de la min 5 DOCTORUL Stroescu explica ce sunt, cum se formeaza proteinele si aminoacizi astia.
        http://viataverdeviu.ro/interviu-in-exclusivitate-cu-dr-virgiliu-stroescu-capitolul-1/
        sau asta daca aveti chef de argumente stiintifie:
        https://www.youtube.com/watch?v=hwOV8jbPWT8

        Numai bine!

        • Anca spune:

          Cred ca Larisa se referea la faptul ca in plante se gasesc numai unii aminoacizi, si aici nu ma poti corecta, stiu ce vorbesc. Numai Chia are toti aminoacizii, in rest din plante, naut, soia iti iei aminoacizii insa nu au fiecare lantul complet. De aia vegetarienii trebuie sa fie foarte atenti cum combina mancarurile ca sa completeze lipsurile.

          • Liz spune:

            „(…)aminoacizi care pur si simplu nu exista in vegetale.” asta zicea persoana de mai sus. Deci nu a lasat loc de interpretare.
            Pai stiu, de asta am si pus filmuletul cu Dr. Stroescu care explica exact ce sunt aminoacizii, unde se gasesc, care sunt esentiali si neesentiali. Multa lume face o confuzie intre proteine si aminoacizi si mi se pare edificator sa ascultam parerea unui medic endocrinolog.

  • Ioana spune:

    Eu „fur” de la bunici cate o gaina crescuta mai mult de 6 luni, legume iau din piata de la Dristor si incerc sa ma pacalesc ca nu-s de la turci si tot de pe la rude, de la tara, iau cascaveaua (nu stiu daca ati auzit de Valea Doftanei si festivalul cascavelei de acolo), urda, branza normala. La fel si cu ouale, mai nou am gasit si in Buc o tanti care vinde pe strada niste oua foarte proaspete si bune, o batranica. Gatesc mereu cel putin felul doi, ciorba mai rar. Aveam o pasiune pentru calamar dar nu prea mai gasesc pe la mega image, mai nou. Daca mancam sanatos? Cel mai sanatos, pentru mine, era coltucul de paine de la ora 15:30 cand venea tataie de la uzina 🙂 acum incerc sa nu termin intr-o luna toate merele primite in dar, iarna, cele bune si gustoase din gradina lui…Si cand imi merge cuptorul fac blat de pandispan cu fructe. Culmea e ca nu suferim niciunul de nimic, pare-se, deci ar fi ceva-ceva bine in toate astea de le mancam.

  • Ana spune:

    Dupa vreo 2 ani de cautari, documentari, procese de constiinta, treceri de la o dieta la alta, descoperiri, reveniri, renuntari, scos alimente, introdus alimente, am ajuns la aceeasi concluzie ca si tine. Indiferent ce citesti in materiede nutritie, tinzi sa le dai dreptate tuturor….si fie sa renunti la tot cei cah (adica la tot) si sa te apuci de mancat mushte, fie sa spui „gata! pana aici!”…Ideea e ca si ce credem noi (sau unii) ca mananca „de la taran” e posibil sa fie mai nociv decat ce e „oficial” stropit, contaminat, injectat, etc…Adica daca nu-i de la bunica din curte, ai doar impresia ca e „mai sanatos”. Exemplu! Acum vreo 3 saptamani am fost la niste rude, la tara. La masa, intrebam de rosii….Nu-s coapte…Cum, nu? Ca doar noi mancam „romanesti” (de sera, e adevarat) de vreo luna….A! Pai, nici alea de sera nu-s…Cei care scot rosii de sera coapte, le pun nu’sh ce substanta chimica…ce le grabeste cresterea si coacerea….Si unde mai pui ca taranul toarna chimicala cu galeata, ca nu prea sta sa faca calcule si proportii….In concluzie, Dumnezeu cu mila! P.S. Bunicii mei au 86, 89, 91 ani, Bucuresteni…au mancat de toate (alimente, nu prostii de s-au inventat acum) si e adevarat ca nu au respirat aerul de acum in primii 50-60 de ani de viata si nici stresul asta nu l-au trait….Sa fim sanatosi!

    • Robo spune:

      asa este, si eu sunt de aceeasi parere ca de la tarani poti sa te arzi de nici sa nu stii ce te-a lovit.
      asta pentru ca taranul ala care vinde si el cateva zeci de kile de rosii pe an, productie proprie (daca or mai fi din astia), face agricultura de subzistenta, ceea ce inseamna ca nu poate fi profitabil decat daca face anumite scurtaturi. asta inseamna ca baga in ele chimicale cat cuprinde, unde mai pui ca s-ar putea nici sa nu aiba expertiza necesara pentru a sti cu ce si cum sa le trateze.
      deci eu cred ca el face tot ce e nevoie sa faca ca sa aiba recolta, si dupa aia dumnezeu cu mila. chiar si presupunand ca nu e in situatia sa stie exact ce face, tot exista posibilitatea sa te intoxice din nestiinta.

      de asta prefer sa cumpar de la hipermarket. macar alea sunt burdusite de chimicale pe care cel putin teoretic le tine sub control, in sensul ca sunt in niste limite relativ acceptabile si exista niste controale etc

      cand cumpar un ou din piata asa zis „de tara” nu pot fi niciodata sigur ca nu are salmonella. insa cand cumpar oua de la hypermarket posibilitatea asta e mult mai mica, zic eu.

      • Soacra-mea are amici care cresc separat rosii pentru vindut si rosii pentru consum propriu. Se practica in masa lucrul asta.

      • Liz spune:

        Sa va impartasesc un experiment facut de mine, apropo de fructe din piata vs de la supermarket.
        In plina vara, acum 3 ani, am luat niste piersici de la Carrefour. Ajung acasa, incep sa manan, erau groaznice. Ce sa fac cu ele, le dau porcusorului meu de guineea, ca el rontai orice, legume sau fructe. I le-am lasat in cusca, le a mirosit o data si apoi s-a retras cuminte in treaba lui. Zic, hm, ciudat, nu s-a mai intamplat asa niciodata, el e pofticios, mananca mult, cum sa nu ii placa o piersica? Ma duc la piata si iau niste piersici romanesti, dulci, zemoase, o placere. Si ma gandesc, ia sa incerc sa vad daca porcusorul le mananca. Surpriza! I-au placut la nebunie.
        Al doilea experiment: mama iesind din magazin, induiosata de niste catei, le a dat din mezelurile ei preferata (sunca sau salam). Cateii au mirosit feliile, si au plecat. Mama, a ramas surprinsa si vazand mai incolo alti catei, le a dat si lor o felie. La fel. Dupa ultima incercare, a aruncat la gunoi toata punga si s-a jurat ca nu mai cumpara.

        • Robo spune:

          probabil penru ca majoritatea fructelor si legumelor din hypermarket sunt iradiate

          la mezeluri nu ma mira, stiam si eu demult ca pisicile nu le mananca.

          dar oricum, sa stii ca maidanezii astia de la oras sunt destul de pretentiosi, pt ca au surse de hrana abundente, nu flamanzesc: de la gunoaie la iubitorii de maidanezi.
          nici paine daca le dai nu mananca, poti sa incerci. 🙂

  • dojo spune:

    Eu mananc CE-MI PICA BINE, cand imi pica bine. Si porc, si pasare, si peste. Si vegetale etc. Cred ca in echilibru sta secretul pana la urma. SI fata vreau sa o invat sa manance si fructe/legume si niscaiva carne. Vom incerca sa ii gatim in casa si sa manance sanatos, dar va avea acces si la ceva ducle, din cand in cand, ca nu o pot creste intr-un clopot de sticla si nici nu intentionez

  • Liynda spune:

    Cat imi place articolul asta! :)) Mai ales ca in ultima perioada, de cand asteptam si noi un bebe, toata lumea ne indeamna sa mancam sanatos, de la ferme daca se poate , sa nu mai cumparam de la supermarchet mancare etc etc etc. Faza cea mai tare, privind mancatul sanatos, este ca eu sunt alergica la proteina laptelui (am aflat de la un pediatru ca de vina au fost ai mei ca mi-au bagat lapte sanatos de tara in primul an de viata :)))), hilar, nu? au incercat sa ma hraneasca sanatos, de la tara) si nu pot manca branzeturi, lapte etc nepasteurizate ca pac…ma umplu de bube :))) Deci, eu chiar cred ca organismul se obisnuieste. Si da, manac din cand in cand Mac si beau si cate un pahare de Cola 🙂 iar toate analizele din sarcina au iesit perfecte…nimic crescut sau scazut 😉 asa ca, eu chiar cred ca manacand din toate este ok, atata timp cat nu facem excese. Succes in continuare si nastere usoara! 😉

    • Alexandra spune:

      @ Liynda De aceeasi parere sunt si eu. Mi se pare putin absurd sa ne tot abtinem de la N alimente si N bauturi si sa mancam toata viata doar ce am trecut noi pe o listuta mica de max 10 produse acolo. Daca nu facem excese si luam (macar) cate putin din ce ne este pofta nu murim cu siguranta…

  • Eu imi cultiv legumele in gradina, imi ajung vara cat e sezonul lor si mai fac un suc de rosii, mai pun una-alta la congelator pentru iarna, mai un zarzavat, dar jumatate de an mananc de prin supermarket sau din piata (nu e mare diferenta de cele mai multe ori). Carnea de pasare o iau de la parinti, porcul il luam de la un vecin de-al socrilor de Craciun (stim cum si cu ce e crescut), vitelul de la acelasi vecin. Dar luam si din supermarket.
    Intr-o lume ideala, as avea ferma mea, la care as creste animalele pe care sa le mancam noi, as avea legume pentru tot anul si nu ar trebui sa alerg prin piata sa caut cele mai bune legume. Dar in aceeasi lume ideala as avea si timp, pentru ca nu as ajunge la ora z acasa dupa cel putin 10 ore petrecute la munca.
    Asa ca, la fel ca si tine, Printeso, citesc etichetele, pun mancarea pe masa si ma rog sa fim toti sanatosi si sa avem tot timpul de unde alege.

  • Degeaba tot incerc eu si familia sa mancam sanatos. Ce mai este sanantos? Lapte, nu. Oua, nu. Carne, nu. Si tot asa. Doar ca incerc sa le combin si eu cum cred de cuviinta. Uneori o mai si dam in bara cu cate un „rasfat culinat”, denumit si bomba atomica calorica. Dar ceva mai rar. Nu m-a palit veganismul sau dietele (nu pot tine vreo dieta, sunt pofticioasa, imi place dulcele la nebunie, desi ma abtin destul de bine sa nu dau iama in magazine si sa cumpar ce imi vad ochii). Cum am scris in la celalalt post, incerc, pe cat posibil, sa mai fac o paine in casa, avem multe legume si fructe proaspete de la parintii nostri, care stau la casa si au gradina (noi stand la apartament). In rest cumparam din supermarketuri, de la piata si de la anumite ferme care isi vand produsele in oras (avem aproape de Iasi o ferma de legume si fructe care cresc fara insecticide si pesticide si nici nu sunt mai scumpe decat cele de pe piata). Sanatos in ziua de azi? Cred ca e ce nu te omoara! hahaha 🙂

  • Monica spune:

    Ce incerc sa evit sunt sucurile carbogazoase. Inainte de a avea bebele (are 11 saptamani) imi placea tare mult cola, desi incercam sa limitez consumul. Pe durata sarcina am baut doar de cateva ori cate o gura. Acum, nu-l mai pot bea deloc. La fel am patit cu carnea de porc. Inainte de a fi insarcinata era cam singurul fel de carne pe care il mancam, acum nu imi mai place, in schimb daca inainte nu mancam pui, acum in schimb doar pui as manca. Din pacate, pui foarte bun nu se gaseste in comert. Am laut de cateva ori pulpe dezosate de la un market mai mic, si efectiv mi-a fost rau dupa ce l-am mancat.
    Cat despre fructe si legume, incerc sa le cumpar pe cele care au cat de cat miros de fruct sau leguma :D.

    AA, un alt pacat de al meu e margarina, stiu ca nu e sanatoasa dar cateodata mai mananc. Untul nu-mi place decat daca e foarte proaspat, ceea ce rara se intampla sa am acasa. Iar daca ar fi sa mananc ceva non stop, ar fi sos de usturoi. Dar de cate ori il mananc bolesc trei-patru zile bune.

  • Cristina D spune:

    noi avem un „animalut de casa” = maia, si sa stii ca nu este asa pretentioasa, mananca o data pe saptamana 🙂 cand o scot din frigider.
    acum in ceea ce priveste manacarea sanatoasa, avem norocul sa stam la curte si sa ne cultivam singuri legumele si fructele, din care facem provizii serioase pentru iarna. parintii au solar, si este adevarat, rosiile inca nu s-au copt :), doar castravetii si fasolea verde. tot de la parinti mai mancam oua si din cand in cand cate un pui, in rest am renuntat de mult sa mai cumparam carne de pui. am renuntat si la mezeluri, cumparam iarna cate un porc din care ne pregatim singuri tot ce ne place, si la fel, congelam si ne ajunge pana in vara cand oricum parca nu mai merge asa multa carne. paine nu cumparam, cum am spus, crestem o maia din care fac saptamanal 4-5 paini pe care le congelez si care ne ajung o saptamana.
    precizez ca mergem amandoi la serviciu si singurul ajutor de care beneficiem este din partea bunicilor care stau cu piticul pana venim noi de la serviciu. in rest, casa, gradina si restul sunt sarcina noastra. inca mai gasim timp si sa traim, si sa ne vedem cu prietenii, si sa mergem in concedii 🙂

  • Victoria spune:

    cred ca singurul lucru mai sanatos pe care il consum e iaurtul. dimineata un activia, in care adaug doua lingurite de miere (ma ajuta asta), in rest, ce pica in mana… spre exemplu, nu cred ca voi renunta vreodata la slana cu ceapa. pur si simplu nu pot :))

  • Stefi spune:

    Of, probleme de-astea ale lumii dezvoltate 🙂 Probabil ca si in alte cazuri, si in cel al alimentelor, doza face medicamentul sau otrava. E drept ca e mai greu sa mananci prea multe calorii din salata decat dintr-un hamburger, dar in moderatie probabil putine alimente sunt total „rele”. (incidental, in cantitati prea mari si apa e nociva). In ce priveste pesticidele etc, produsele musai bine spalate si cele conventionale si cele organice (la cele organice e pericol de e.coli datorita fertilizatorului natural folosit). Carnea, laptele, ouale au gust diferit in functie de alimentatia animalului (laptele de „fan” are gust divin), dar dincolo de asta (si de „moda”) nu cred ca exista diferente majore la capitolul sanatos/nesanatos.

    Mancarea mea fara de care n-as putea trai sunt cartofii (gatiti oricum); pentru baietelul meu e „iau” (iaurtul) urmat de creveti (nici nu vrea sa guste capsuni, in schimb devoreaza crevetii facuti cu usturoi, deh, copiii si gusturile lor).

  • Tea Slabeste spune:

    Eu sunt in cautari permanente si surprinderi pe masura. Si mananc ce imi ramane timp sa fac.
    Dar deep inside stiu ca tot linistea unei mese in familie e cea mai hranitoare si o sa ne „salveze”.

  • Nicoleta spune:

    poti sa faci iaurt singura: pui continutul unei capsule de probiotice la fiecare 500 ml lapte crud din care vrei sa faci iaurt (daca nu ai alta sursa, cred ca merge si laptele de la tonomat, din piata), il amesteci putin si-l lasi vreo 24 de ore la caldura / temp camerei. Apoi scurgi zerul daca vrei (eu il scurg si-l beau separat, ca pe limonada – deh, pofte de gravida…). N-o sa aiba gustul celor cumparate, dar o sa fie mult mai sanatos si-ti va face bine si la flora intestinala pe bune, nu doar in reclama.
    Cat despre ce-i bine si ce-i rau de mancat…. eu pana de curand m-am ‘zbatut’ intre sustinatori ai dietelor preponderent carnivore (paleo, keto, etc.) si fanatici ai lui Campbell cu minunata lui falsificare despre alimentatia in China. Cred ca pana la urma buna masura e ‘cheia succesului’ si ne-o cam pune pe tava ortodoxia: 4 posturi pe an, 2 a cate 40 de zile, 1 de 15 zile si inca 1 cu durata variabila (max 21 de zile). Se mai adauga miercurile si vinerile de peste an si ajungem cam la 180 de zile de post/an, adica fix jumatate de an de alimentatie vegetariana. In restul anului putem sa ne facem de cap / stomac cu ce vrem noi pe principiul „toate imi sunt permise, dar nu toate imi sunt de folos” (Sf. Ap. Pavel).

  • lia spune:

    Bunicul meu vitreg dinspre tata, a implinit anul asta 92 de ani, si e sanatos TUN, cred cu tarie ca va ajunge la 102 fara pb, bunicul dispre mama avea 87 de ani cand a murit (lovit de o masina pe trotuar) la autopsie s-a vazut ca are o varsta biologica ce i-ar fi permis lejer sa ajunga la 100; bunicile mele idem, au murit, la fel, capituland, mai mult sau mai putin, de plictiseala 😛 Eu nu am ajuns la maturitate suficient de repede incat sa le mai prind in viata si sa le cer reteta longevitatii bunicelor, insa l-am prins pe bunicul de 92 de ani.
    De Pasti, la masa, 9 guri au ramas in forma de „o”, uimite si curioase in asteptarea raspunsului, am pus intrebarea bunicului nonagenar :

    – Tata Petre, care e reteta ta de esti asa sanatos si plin de energie si acum ?
    – Ha-ha, (a zambit el pe sub mustata niciodata altfel decat regulamentar aranjata, si ochii i-au sclipit sugubeti ca intotdeauna), pai am trait bine, dar cu masura. Am mancat si baut din toate, cu masura ! Nu m-am stresat pentru ziua de maine. Am dormit bine si am mancat bine. Zicand acestea si-a deschis tabachera de argint si si-a extras tacticos singura tigara pe care o fumeaza pe zi de cand imi aduc eu aminte.

    Si sa stiti ca asa e, cum spune el, mananca de cand il stiu cu pofta si fara mofturi, de toate, cu masura. Bunica gatea cu carne doar de 2 ori pe aptamana. In rest oua si lactate. Ciorbe si tocanite cu „buruieni” de pe gradina, cum glumea bunicul. (salata, loboda, spanac, leustean, marar, fasole verde, mazare). Zilnic isi lua „stampla” de rachie de prune, facuta chiar de el, sau „detzul” de vin, tot de el fabricat. Nu tin minte sa fi luat vreun medicament. Nu tin minte sa-l fi vazut bolnav, sau macar racit. Nu a fost niciodata internat la spital. E veteran de razboi. A fost orfan de mic. A crescut pe ici pe colo, printre rude si binevoitori. E un om puternic, harnic, priceput la toate, familist, muncitor de profesie, fost maistru de fabrica. Un om jovial si cu simtul umorului. Nu l-am vazut niciodata nici negru-mohorat si nici in culmea fericirii. Un om echilibrat. Mereu.

    Cred, cu tarie, ca aceasta este reteta succesului in viata: echilibrul si moderatia in tot ce suntem, in plan fizic, si in plan mental-emotional.

  • Clau spune:

    Eu nu inteleg o chestie. De ce sunt romanii convinsi ca legumele si fructele grecilor, italienilor sau spaniolilor sunt mai proaste decat astea ale noastre? Ei le mananca si nu par sa moara pe capete sau sa astepte cu sufletu la gura sa apara rosia romaneasca.Eu sunt convinsa ca taranul roman care isi permite sa vanda in piete isi creste fructele sau legumele dupa capul lui si le trateaza cu chestii mult mai nasoale decat astea de import care au totusi un control. Norocosi cei care au unde sa cultive in propria curte sau au o sursa sigura (de la tara) de carne, dar eu ma gandesc copilu cand va creste si va manca inevitabil carne din comert nu va avea mai mult de suferit?
    Ahh si mi-a mers la inima comentariul Larisei. Nu cred ca puteam sa o zic mai bine.

    • Stefi spune:

      Si nemtii se „tem” de legumele olandeze 🙂 E si asta o moda (si e foarte bine ca suntem asa privilegiati incat sa ne permitem sa ne pune problema ce mancam, si nu daca mancam). E drept, cumparatul de produse locale are avantajul ca sunt produse culese mai aproape de coacere si sunt potential mai gustoase. Si bilantul eco (resursele folosite pentru produs/transportat) poate fi mai bun pentru produsele locale in functie de tipul de leguma/fruct (asta nu e regula generala, depinde de fiecare produs in parte). Dar da, nu mi-e nici mie foarte clara obsesia asta, si mai ales obsesia de a face in casa si paine si iaurt si mai stiu eu ce (si painea si iaurtul in Ro mi se par super bune, spre deosebire de ce se gaseste standard in supermarketurile din America de ex).

      • Liz spune:

        De ce ne temem de legume olandez? Simplu, nu au niciun gust! Cine a trait prin Olanda, Belgia, am auzit si de Franta chiar, stie ca fructele si legumele lor sunt absolut fade, nu au niciun gust. Cand te duci prin piata si nimeresti rosii dulci, piersici zemoase si gustoase, si alea de la supermarket sunt insipide, inodore, nu-ti pui problema ca ceva nu e in regula?

        • Stefi spune:

          Ce e in neregula e ca probabil sunt culese verzi, tinute la frigider, sunt probabil si soiuri care sa fie productive, aspectuoase si care sa tina la transport, in detrimentul gustului (e imposibil de hranit populatia globului facand agricultura asa cum stim de la bunicii nostri, si aducand in piata/magazin fructe si legume coapte si fara sa fi fost tinute la rece). N-as zice ca-s nesanatoase, dar clar, gustul e un factor important (eu una cumpar cu „nasul”, ce nu miroase deloc sau nu miroase frumos nu cumpar – indiferent daca e din supermarket sau din piata).

          • Liz spune:

            Asta e un mit ca e imposibil de hranit populatia cu agricultura, ca sa inghitim mai bine pastila ca „de fapt viitorul sta in organisme modificate genetic”. Numai in Romania cate terenuri si pasuni zac neutilizate.

            • Stefi spune:

              Da, pentru cineva care traieste intr-o tara dezvoltata e un mit, nu si pentru cei care sunt nevoiti sa cultive hibrizi care sa fie rezistenti la seceta, paraziti etc pentru a nu muri de foame. Toate produsele la ora actuala sunt „modificate genetic”, prin hibridizare – incepand de cand au decis culegatorii-vanatori sa se faca agricultori. Diferenta intre hibridizarea traditionala si modificarea genetica moderna e ca se poate prezice mai bine care va fi produsul finit. Nu e dezirabil ca toate culturile sa fie inlocuite cu cuulturi de plante modificate genetic, dar nu din cauza ca ar fi toxice pentru consum, ci pentru simplul motiv ca monoculturile (sau limitarea la putine soiuri de aceeasi planta) nu sunt sustenabile in general.

        • catgal spune:

          Vă contrazic : ) am scris mai jos de ce. Întâmplător am trăit în cele trei țări există și legume fade și legume extrem de gustoase. Eu cel puțin la roșii am fost șocată că nu am cumpărat bio ci doar un alt fel de soi care mi-au amintit exact de gustul roșilor din copilăria mea. Există diferențe mari de preț în funcție de gust, dar nicidecum nu domină legumele fade. Sunt diferențiate pe buget.

          • Diana spune:

            da, si eu contrazic. traiesc in olanda si mi se par foarte gustoase fructele si legumele lor, si cele din supermarket si cele din piata. mult mai gustoase decat ce cumparam in bucuresti, cam ca cele pe care le mancam in copilarie de la tara

          • Liz spune:

            Probabil ca e o chestie subiectiva. Mie pepenii, piersicile, caisele, capsunile, rosiile, mi s-au parut fade. Am cumparat din segmentul mediu, nici cel mai scump, nici cel mai ieftin.

            • Stefi spune:

              Tocmai mananc niste piersici din Spania (cumparate din supermarket in Germania, cele mai ieftine), si sunt absolut senzationale (dar chiar miroseau frumos – dupa cum am mai zis, eu cumpar cu „nasul”). Mi s-a intamplat si sa cumpar unele asa-si-asa. Exista ceva mai bun decat un fruct direct cules din copac, cald inca de la soare? Probabil nu, dar in lipsa lui, ma uimesc ca de fapt gasesc legume si fructe gustoase chiar daca s-au copt in ladite in frigidere pe drum si nu direct la soare…

      • Nicoleta spune:

        Am incercat sa fac iaurt ‘de casa’ in care sa pun un paharel de iaurt din comert. Sa va spun ce ‘baloshenie’ de chestie alba, cleioasa mi-a iesit? Si am incercat cu iaurt de la mai multe firme, dar la toate am avut acelasi rezultat. Concluzia mea a fost ca iaurturile din comert contin diverse ‘chestii’ pe care prefer sa nu le inghit (aracet & co).
        Cat despre leguma culeasa la timpul ei normal de coacere – nu e vorba ca e mai gustoasa, dar e infinit mai bogata in substante nutritive decat leguma umflata cu t-spe feluri de ingrasaminte ca sa creasca repede-repede si cat mai mare. Alimentatia locala si sezoniera (pe care o promoveaza Cristi Margarit) e o gaselnita tare desteapta: mananci fructele si legumele pe care le cultiva bunica, la vremea la care stii ca se coceau in curtea ei si stii ca ai maximul de substante nutritive pe care le poti obtine din fructul/leguma respectiva. Rosiile pe care le mancam in decembrie sunt niste chestii colorate si atat, dpdv nutritiv sunt extrem de departe de rosiile care se vor coace peste cateva saptamani.

        • Printesa Urbana spune:

          Hm ma indoiesc ca aracetul mai exista in iaurturi, se fac totusi controale… cred ca in zilele noastre asta e mai degraba un mit urban. 🙂

          • Liz spune:

            Exista, am facut studiul calitatii produselor si serviciilor in facultate si e documentata toata treaba. Sunt, se stie de ele, se fac controale dar tot mai scapa. Cred ca mai am si cartea, sa citez exact.
            Din pacate, am si nimerit o branza de la Carrefour, care mirose a aracet, avea consistenta inauntru de aracet si culmea, pana si gustul era de aracet.
            Asa cum si laptele se dilueaza cu apa.

          • Stefi spune:

            Da, la treaba cu aracet si mai stiu eu ce in iaurturi, branzeturi etc, e sigur mit. In primul rand ca aracetul e mai scump decat laptele, deci nici macar dpdv al profitului nu ar avea nici un sens (poate ingrosarea cu faina, dar asta eventual doar la producatorii artizanali care vand prin piete si nu-s controlati). Parerea mea e ca iaurtul din comert (pasteurizat) nu are destule bacterii pentru a-l folosi ca „starter”, si din cauza asta nu a iesit iaurtul ala de casa cum trebuie.

            Si da, mancatul de fructe si legume de provenienta locala si in sezon are multe avantaje – dar pentru europeni (exceptand sudul Europei) vara e scurta si gama de fructe/legume limitata, asa ca e si asta ceva de facut in limita posibilului. Sincer, n-as vrea sa renunt la banane si portocale iarna doar pentru ca bunica se multumea sa manance in februarie mere cu gust de pivnita pentru ca o alternativa nu exista.

        • catgal spune:

          Eu nu știu de unde au pornit teoriile astea care au succes mai ales în România. Orice român sincer care a trăit/ trăiește într-o țară străină recunoaște varietatea foarte mare a calității legumelor (mai ales la roșii, se găsesc tot timpul cel puțin 4 5 feluri – de la cele mai bio- până la cele mai permisibile ca preț). Ideea cred că vine de la faptul că în România se importă mai ales cele mai ieftine și deci cele mai negustoase legume. Din cauza asta, avem noi impresia că occidentalii mănâncă doar chestii fără gust. Să nu mai generalizăm aspectul acesta. E ca și la Coca Cola, există ză real thing și apoi enșpemii de alte variații. Ceea ce e foarte bine, să aibă lumea de unde alege. Și nu cred că o roșie este doar o chestie colorată și doar atât. Cât despre aracet, asta e ceva nou. 🙂 Pe vremea mea se suspecta lumea de făină, și să nu uităm mortala combinație IAURT+ ANTIBIOTIC care e cam imposibilă (deoarece antibioticul oprește transformarea laptelui în iaurt). Și mă întreb eu, cum se face că toți occidentalii ăștia cu o alimentație attttâttt de oribilă (mai ales olandezi sau germani) au o calitate a vieții extrem de ridicată și sunt foarte sănătoși. Și mănâncă tone de unt și lapte și de toate. : )

  • maddy spune:

    nu cred ca exista mancare nesanatoasa, ci frecventa cu care mananci si portiile (prea mari) sunt rele. un lucru ignorat de multa lume este incadrarea in necesarul caloric zilnic, in fond e matematica. dietele extreme le gasesc contra naturii pentru ca omul e omnivor, nu carnivor sau ierbivor si de aia trebuie sa consume de toate, echilibrat.

  • Liz spune:

    Vad ca toata lumea o da pe aia „”ca asa mancau si bunicii la tara acum 90 de ani si au trait bine mersi”. In primul rand, noi NU avem conditiile lor de la tara de acum 90 de ani. ”
    Atunci:
    -Oamenii aia se trezeau la 5 dimineata, faceau baie rece in rauri, faceau munci fizice la camp zilnic (exceptand duminica evident), nu mancau decat din gradina lor, din porcul lor propriu si personal.
    -Animalele era pe camp toata ziua ca sa manance iarba proaspata si grasa, aveau conditii cat de cat OK de viata. Balegarul era si el bun ca ingrasamant tocmai din pricina asta.
    Acum:
    -noi stam la birou 9 ore pe zi, iar inca o ora, doua cu fundul in masina.
    -ne indopam pana la refuz stomacul
    -animalele sunt crescute in conditii groaznice: stau zeci de gaini inghesuite in 4mp, vacile stau in propriul balegar pana le ajunge balegarul la piept, animalele nu stau in aer liber ci in hali uriase unde nu vad lumina soarelui, sunt indopate cu hormoni, balegarul lor e mai mult nociv (din cauza antibioticelor administrate), nu se misca si nu mananca iarba proaspata si grasa.

    Eu am intrebat-o pe bunica-mea care a trait la tara ce manancau ei, si mi-a zis ca vaca nu se taia decat la nunta (cel putin in partea aia de Arges asa era), carne de porc sau pui o data/saptamana. In rest, lapte, oua, faceau terciuri si ciorbe, mamaliga multa, ceapa. Zahar nu exista, bunicul meu din Covasna nu a avut nicio carie pt ca nu existau atatea dulciuri, aspartam si arome. A baut apa de minerala de izvor, direct de la sursa (inainte sa vina astia sa o capteze pt imbuteliere- vorbesc de anii `30). Si daca era sa bea alcool, il faceau tot ei, fara sulfati si sulfiti.
    E o mare diferenta intre ce era acum 90 de ani si ce e acum. Incepand cu oamenii si terminand cu animalele si carnea lor.

    • Xenia spune:

      Inteleg ce spui dar, afirmatia ca „nu exista zahar” e exagerata! Bunicii mei erau nascuti in anii ’20 si, cel putin bunicul, era mare fan zahar (mai ales cubic). Deci, a existat si s-a mancat.

      Ideea e, acum, cat bagi in tine. Simplu. Cat zahar, cate chimicale din parizer, cate chimicale de pe coaja legumelor si fructelor, cata carne de animale pline cu hormoni de crestere. Daca bagi non-stop de acelasi fel, e posibil sa te imbolnavesti. Daca bagi mai putin dar, de mai multe feluri, e posibil sa te imbolnavesti mai putin sau mai putin grav.

      • Liz spune:

        Acum se pune zahar si in bulion.
        Consumul de zahar de atunci era mult mai mic ca cel din ziua de azi. Nu sunt absurda sa zic ca zaharul s-a inventat ieri, doar ca nu era asa prezent in alimentatie. Se stie ca zaharul da dependenta (conform OMS).

        • Stefi spune:

          Consumul de zahar era clar mai mic, si totusi strabunicii nostri nu erau neaparat mai sanatosi/traiau mai mult decat noi. Nu zic ca zaharul in exces e bun (nimic, nici chiar apa in exces nu e buna), doar ca nu e cazul sa idilizam trecutul.

    • Stefi spune:

      Si totusi, cei mai mult din cei care traiau acum 90 de ani nu erau asa longevivi ca noi acum, in ciuda alimentatiei. Si, cei mai multi, spre deosebire de bunicul tau (pe care l-a ajutat genetica), erau stirbi la 40-50 de ani (desi nu mancau alt zahar decat cel din fructe). Cumva, am impresia ca multa lume e nostalgica pentru o era care de fapt nu a existat niciodata asa cum si-o inchipuie ei.

    • Alinutza spune:

      eu sunt de acord cu tine!
      Vreau sa va spun ceva din experienta mea, proprie!
      Eu am fost crescuta la tara la bunica de la 6 luni pana la 5 ani, apoi mergeam acolo doar vacantele.
      tin minte merele si rosiile de atunci care nu se compara cu merele si rosiile de acum.
      atunci opreau bunicii mei semintele din rosie, anul viitor le puneau in pamant si gata – se faceau o frumusete de rosii mari si gustoase.
      Acum nu ai cum sa nu le stropesti cu diverse substante fiindca nu mai faci nimic.
      Noi incercam sa le stropim cat mai natural: cu amestec de urzica macerata.
      Anul asta merii si prunii aratau groaznic! Erau plini, plini de acarieni si frunze cu cercuri galbene; fructele incepuse sa cada inainte de maturare …a trebuit sa-i stropim. Am ales un chimical sistemic, de contact sa nu patrunda in fruct dar ..na, tot stropiti sunt!

      S-au schimbat vremurile cu totul, si practic nu ai cum sa faci cultura eco mai ales cu costuri mici.

  • ada spune:

    Nu conteaza ce, conteaza cat.De ex, comparati gramajul zilnic al bucatelor bunicilor cu al nostru.Efortul fizic al lor era mai mare decat al nostru.Plus ca se odihneau la pranz.Corpul a ramas acelasi.Cred ca stilul lor de viata era mai sanatos.

    • Stefi spune:

      Nu toti se odihneau la pranz – aia tarani de trebuiau sa-si lucreze pamantul ca sa aiba ce manca nu prea se odihneau la pranz. Din fata calculatorului, viata lor pare idilica, dar nu era chiar asa.

      Total de acord ca e foarte importat acel „cat” ( e mult mai usor sa mananci prea mult cand nu trebuie sa-ti dramuiesti resursele ca sa iesi din iarna impreuna cu animalele).

      • deea spune:

        Ba se odihneau toti la pranz, Stefi, sa stii, ca nimeni nu dadea cu sapa la 1 PM cand era cel mai cald afara. Se trezea lumea la 5 dinineata, trageau tare pana la 11-12, mancaud e praz, trageau un pui de somn pana pe la 3-4 PM si mai munceau cateva ore seara, pe racoare. Numa’ in caz de mare graba si mare urgenta se statea toata ziua in camp….

        • Stefi spune:

          Eu am fost cu bunicii mei la camp, cand eram mica – vara cand era cald se intampla cositul, secerisul, cules de fructe in copac la umbra (cu sapa nu dadeau vara, ci primavara)… Intr-adevar masa de pranz dura cam o ora, dar apoi mergeau mai departe cu treaba (in timp ce eu stateam frumos la umbra si ma jucam). Cand nu aveau munca in camp, aveau munca in curte sau in casa la umbra. Munceau greu, mancau chibzuit si statistic vorbind, cei mai mult mureau inainte de 70 de ani.

  • Salutare tuturor!
    In primul rand, Printeso, esti absolut delicioasa, abia astept sa fac ochi dimineata, sa deschid iPhone-ul si sa citesc noul tau post.
    Am multe discutii pe tema alimentatiei cu mama, care e medic. Eu am un PhD in genetica umana si imunologie asa ca sunt in tema cand se vorbeste de cancer, nutritie, interactiunea material genetic-factori externi (nutritie, stres). Zic sa imi dau si eu cu parerea, de persoana mai mult sau mai putin cunoscatoare in materie. Poate ajuta pe cineva…
    — Studiul China este o porcarie din motivele mentionate de o cititoare mai sus. Correlation vs causation. Cand vreti sa cititi pareri avizate despre o anumita pb medicala, mergeti pe PubMed. Acolo sunt articole stiintifice, cu experimente/studii efectuate riguros, dupa metoda stiintifica. Nu va ghidati dupa site-uri pseudo-stiintiifce (care preiau bucati de articole si le schimba sensul) sau clipuri pe YouTube. Offtopic: Ma ingrozeste „moda” din US cu nevaccinatul copiilor pt ca „predispune la autism”.
    — Omul e omnivor, si a mancat de cand a aparut pe pamant, carne si ne-carne. A fost secventat genomul unui Neanderthal de curand, si au descoperit ca nu putea sa digere unii carbohidrati (nu avea enzimele necesare). Enzimele pt digestia carbohidratilor (de tip cereala) au aparut mai tarziu in evolutie, dupa revolutia agrara. Pe asta se bazeaza dieta Paleo, singura dieta cu care sunt de acord (desi nu o practic). Imi place site-ul de nutritie al lui Chris Kresser (desi nu e om de stiinta, sunt de acord cu tot ce zice pt ca aduce referinte stiintifice).
    — Da, sunt de acord sa ne ferim de conservanti, chimicale, etc. Eu am descoperit ca fac parte din 15% din populatie care e sensibila la MSG. Dupa ce mananc supa vietnameza (pho) care cred ca contine mult MSG, ma apuca palpitatiile (si alte simptome). Deci efectele se simt imediat pt porcaria asta.
    — Plantele GMO nu ne afecteaza decat daca au modificat genetic planta ca sa reziste la pesticide, si astfel este expusa la cantitati de pesticide mult mai mari. Altfel nu sunt efecte negative genetice (nu se transmit genele de la planta la om, nu devenim mutanti). Pana la urma, de la lubenita si struguri pana la brazii de craciun, toate plantele au fost modificate genetic.
    — Trebuie sa avem mare grija de bacteriile din tubul nostru digestiv (flora intestinala). Asta studiez acum – cum poate o flora intestinala sanatoasa sa protejeze impotriva diabetului de tip I (autoimun). Are efecte mai mari decat ne imaginam, simbioza intre noi si bacterii e foarte puternica. De aceea e bine sa consumam kefir, varza murata, si zeama de varza (nu degeaba beau bunicii mei zeama de varza cu polonicul).
    — Hormonii din carne sunt periculosi pt ca moleculele de hormoni sunt destul de asemanatoare intre vaca si om, sau gaina si om, si acei hormoni pt gaini pot sa actioneze ca hormoni si pt organismul nostru. Nu stiu daca ati observat dar in ultimul timp fetitele au menstruatie pe la 9-10 ani, ceea ce nu e normal (inceputul menstruatiei devreme nu are decat efecte negative asupra corpului femeii). Asta din cauza hormonilor din mancare si a cantitailor imense de mancare ->obezitate -> mult estrogen in corp (secretat de celulele adipoase).
    — Cancerul este o boala genetica. Da, sunt si influente de mediu (factori externi) dar predispozitia este genetica. Ce putem face, este sa evitam procesele inflamatorii din corp (mama tuturor relelor, cauzate de nutritie deficitara si stres). 80% din celulele sistemului imunitar se afla in intestin. Flora intestinala ajuta la inhibarea proceselor inflamatorii (ca in cazul bolilor autoimune si a cancerului) si mentinerea unui echilibru. De evitat cat se poate antibioticele, asta o stie toata lumea, cred. Si daca trebuie sa luam, un acid aminat care ajuta la mentinera integritatii celulelor intestinului, este L-glutamine, care se gaseste in fierturile de oase (gen piftii si fierturi de oase de vita cu maduva). Deci daca luati antibiotice, faceti o fiertura din asta, si bagati probiotice (de calitate), kefir, muraturi (in saramura) la greu.
    — Zaharul. Si eu il evit pt ca nu imi place meltdown-ul pe care il simt dupa „sugar rush”. Prea mult zahar consumat frecvent, duce la rezistenta insulinica (asa cum se intalneste in diabetul de tip II, ala care apare la grasi). Ca sa nu mai zic, ca celulele adipoase secreta molecule pro-inflamatorii, si creaza inflamatie la nivelul intregului corp.
    — In general mancatul de calorii putine este beneific pt corp (grasime depusa = inflamatie), dar si pt ca atunci cand corpul nu este imbuibat, se activeaza niste „gene de urgenta” (FoxO se numesc) cu efect antiaging si anti-neoplazic. Deci da.

    In concluzie: cu moderatie si grija fata de chiriasii din intestin.
    thanks for reading!

    • Printesa Urbana spune:

      Foarte util, multumim mult!!!

      • Stefi spune:

        Pacat ca nu exista un sistem de votat/promovat cele mai utile comentarii.

        • Printesa Urbana spune:

          O sa caut un plug-in sa vedem daca pot implementa asa ceva. Deocamdata lucram la tema de mobil.

          • Stefi spune:

            A fi super – compentarii ca cel de mai sus, cu informatii pertinente si in cunostinta de cauza, merita cumva promovat, ca sa fie citit de cat mai multa lume.

    • Liz spune:

      Alexandra, daca tot ai studii de specialitate profitam un pic de tine.
      Cancerul e o boala genetica in ce sens? O ai in tine de la nastere? Se poate depista dinainte daca te vei imbolnavi de cancer in viata asta?
      Am vazut multi doctori care spuneau ca bagajul genetic conteaza 10-15%, iar restul e dat de stilul de viata pe care il ai. Adica, un stil de viata sanatos poate anihila predispozitia aia genetica nefasta.

  • ady spune:

    n-am citit studii si n-am facut experimente, ma bateti cu mainile la spate si legate la ochi. doar mi-am amintit ce scria in manualul meu de anatomie de cls vii si m-am uitat in oglinda dimineata cand ma spalam pe dinti. in manual scria ca omul e omnivor, iar oglinda imi spunea ca am canini de carnivor, incisivi de iepure si masele de vaca. si m-am gandit eu ca mama natura nu prea greseste.
    ceea ce fac eu in sensul asa zisei alimentatii sanatoase, cum o inteleg unii azi: am renuntat la paine alba, genul moale si pufoasa (mai mananc atunci cand sunt in vizite), am renuntat complet si total la vegeta (nu ma pasiona nici inainte, dar ii pasiona pe unii conlocatari de la acea vreme), am renuntat la puiul din comert (mama si bunica sa traiasca) si unele mezeluri (crenvursti/carnati/parizer/salamuri), paine cand in farfurie am carbohidrati (n-am reusit sa disociez carnea de carbohidrati si nici nu intentionez, desi combinatia nu ajunge exagerat de des in farfurie), pe cat posibil mananc fructe si legume de sezon. in cazul legumelor si fructelor romanesti astept un minim de 2-3 saptamani de cand apar pe piata (cu execeptia celor cu sezon destul de scurt: mazare, capsuni, visine), sa ajunga cat mai aproape de sezonul ala pe care il stiam eu cand eram copil. conserv, mai ales prin congelare, fructe si legume, cumparate in toiul sezonului. mananc de toate cate putin.
    dar mai ales am invatat sa discern intre foame si sete si intre poftele date de oboseala, plictis, frustrare, sau pur si simplu pofte-pofte, si „poftele” dictate de unele lipsuri/nevoi ale organismului in anumite perioade (am invatat-o in facultate, cand am incercat sa rezist o sesiune fara nimic dulce; am reusit sa rezist doar perioada dintre 2 examene; toate cartile/manuale/tratatele/cursurile mele sunt patate de capsuni, cirese, ciocolata si stafide). am invatat sa spun nu poftelor dictate de foame cand sunt la cumparaturi. cand aud de adulti care spun „nu pot sa ma abtin sa pun toate prostiile in cos” nu pot sa cred. din cand in cand, mai rarut, cedez si eu, dar este o cedare constienta, aleg sa cedez, nu pentru ca n-am putut sa nu cedez (bine, recunosc, nici eu nu pot sa ma abtin sa nu termin de citit toata cartea desi asta inseamna sa ma culc la 3 si la 7 ma trezesc sa plec la job; cei mai multi dintre cunoscuti nu inteleg 🙂 ).
    am invatat sa-mi ascult corpul. am inceput sa-l ascult in mod constient pe la 14 ani si am continuat sa invat pe intreg parcursul adolescentei. aveam o bila cam figuranta, dar organismul mi-a spus ca o felie de paine cu salata de vinete/icre, 2 sarmalute (de Pasti si de Craciun sarmale mie imi sunt absolut suficient, de Pasti maxim 2 oua pe toata durata sarbatorilor), un mic/carnacior, o lingura de salata beuf (nu toate la o masa, bineinteles) nu-s o tragedie si nu se intampla nimic rau. la 23 de ani, la operatie, s-a constatat ca bila mea suferea de o mica anomalie congenitala si nu functiona cum trebuie. as fi putut sa tin mama tuturor regimurilor pt bila si tot la cutit ajungeam. tot atunci a fost lectia finala in materia „asculta-ti organismul” ca el stie mai bine. mi-am insusit-o binisor, zic eu.
    n-am renuntat la dulciuri, nici n-am de gand, dar nu mananc juma de tava deoadata (chiar nu inteleg cum se poate) si uneori sunt saptamani in care nu mananc alt zahar decat cel aflat oricum in alimemente si juma’ de lingurita dimineata la cafea, o ciocolata poate fi mancare si in 2 luni, nu in 10 minute, parol, pe probate. azi am mancat 2 biscuiti cu glazura de cioco. 2, pe numarate. atat mi-a trebuit, atat am mancat.

  • Ioana C. spune:

    Cu cat stii mai multe, cu atat cunosti mai putin..sau parca asa era 🙂 Am incercat sa mananc pe cat posibil sanatos, asta conform „studiilor” si intr-un timp retaltiv scurt am reusit sa fac o gastrita de toata frumusetea. Asta s-a intamplat in contextul in care nu beau sucuri acidulate, nu beau, nu fumez, nu mananc gras si asa mai departe. Am tinut regim (atat doar ca nu am taiat branza, mor fara :)))) si am urmat tratamentul, dupa care mi-am dat seama ca de fapt organismul e cel mai bun doctor. El iti dicteaza exact ce si cum si cat ii trebuie. Un regim sanatos, pentru mine cel putin, este unul echilibrat. Sa mananci cam de toate, cu mici exceptii, dar cate putin si eventual nu toate o data. Daca stai si citesti tot ce scrie pe net despre nutritie, am impresia ca devii cam paranoia si nu mai mananci decat apa..de pe cel mai inalt munte, de sub cea mai parfumata tufa, de pe langa cea mai verde iarba, numai pe unde trece cea mai zvelta capra neagra..:D
    So..fiti atenti la ce va zice „doctorul” intern si nu dati gres.

  • vio spune:

    Eu am avut doua episoade care mi-au schimbat mult alimentatia. Nu doar alimentatia, dar si pe ea:)
    Primul a fost cand Mama mea s-a imbolnavit de cancer. Dupa moartea ei, n-am putut sa ma mai ating de anumite alimente, cele despre care discutasem cat era ea bolnava cu nutritionisti… In acelasi timp au fost alimente pe care aqm inceput sa le consum tot ca urmare a acelor luni de discutii/cautari/intrebari…
    Al doilea episod important a fost nasterea Andreiului. Dupa ce nascusem,devenita mult mai atenta la tot ce era legat de alimente pe la stiri/prin ziare, ma apucase asa o ..mica nebunie. De fapt, mai ales cand am inceput diversificarea, caci a fost perioada in care apareau tot felul de stiri..laptele/branzeturile x erau cu nush ce in ele si-au fost retrase, legumele/fructele de Turcia au si alea nu stiu ce; carnea de pui-mai ales- e cu hormone…Parca toate aveau ceva in ele. Ma consultam cu pediatra, cu prietene ce tocmai nascusera si ele..ce sa-i dau, de un’ sa iau, tu ce iaurt iei..etc-etc.. Dar eram sub un stress maxim si permanent. Mai alex ca era la aprox un an dupa faza cu Mama. In plus, era si faza cu refluxul copilului, care -desi in plina diversificare- inca mai decarta alimentele din el pana nu mai avea ce scoate..asa ca, intr-un fel nebunia mea era justificata (zic:P). Au fost cateva decizii pe care le-am mentinut multa vreme. Pana la 1 an el a primit doar iaurt bio, deloc pui din comert, oua de la tara de unde venea si puiul (mama de prietena), legume alese cu atentie-dupa miros. Dupa 1 an m-am mai relaxat nitel, dar tot sunt atenta. Insa nebunia aia maxima..mi-a trecut.
    Si in ce ne priveste pe noi sunt lucruri pe care le evit, altele pe care le gatim/mancam moderat.. Din fericire porcul nu ne place. Eu sunt singura care mai mananc, dar rar, doar prin vizite sau restaurant, caci de gatit nu gatesc si-n casa n-am. Da, vita de la o anume macelarie; peste doar proaspat si pe cat posibil de captura, oua de care-or fi…prefer oul din comert decat de la taran pe care nu-l stiu.. Lapte de la supermarket, branza si supermarket si tarani..cum gasesc mai buna.
    Taranii astia de prin pietele pe care le pot frecventa eu (Matache, Academiei) nu prea arata a tarani…asa ca ma cam indoiesc si de ce vand ei… Dar NU POT SI NU VREAU sa-mi distrug nervii si viata cu o suta de milioane de intrebari…Incerc sa traiesc/mananc sanatos.. Si sa rad mult. Si sa vad ce-i frumos in jur, de la oameni pana la stele..:) Si, nah, sper sa traiesc… nu o suta de ani, dar cat sa imi creasca puiul cu mine prin viata-i!
    Si, intre timp, o sustin pe sora-mea care face bors in casa, pune zarzavat la sticla, face zacusca si dulceturi si paine si..toate cele. Tine-o Dumnezeu sanataosa si pe ea! :))

  • Alinutza spune:

    Noi avem pe mama la tara (cam mult spus tara ca are drum asfaltat si gaze in fata portii)…sa zicem curte. Si e f aproape de Bucuresti -20 km. Mergem in fiecare weekend acolo si Matei e dus acolo foarte des.
    De acolo luam tot ce se cultiva. Cultivam de toate. Ne-am facut si solar …simtem gospodari.
    Trist este ca merii si prunii au trebuit stropiti cu chimicale fiindca nu se putea altfel – mureau.

    La anu am in plan ca toata carnea sa o produc acolo, voi cumpara pui mici (gaina, rata, curca) pe care ii vom creste noi si in toamna ii vom taia si baga la lada frigorifica.Decat sa compar carne de pui din comert si curcan adus din America prefer sa curat eu gaineat si sa am carne din ograda proprie.

  • Claudiu spune:

    Eu unul încerc pe cât pot să îmi controlez alimentaţia dar nu îmi fac un scop în viaţă din asta, nici nu aş avea cum, iau de la o bătrânică din Sudului roşii că cică sigur sunt bio, apoi fuga la Progresu pentru ceapă că e proaspăt smulsă din pământ şi mă întorc acasa cu ocol pe la un supermarket că azi dimineaţă au băgat marfă. Eu doar încerc să fiu atent la ce cumpăr – şi aici intervine şi flerul – mai mult nici nu cred că se poate în condiţiile actuale. Şi să nu credeţi că tot ce e de curte e mai sănătos, nimeni nu ştie cu ce a stropit nea’ Gigel roşiile să crească mai repede, si nici cu ce a hrănit găina de fată ouă aşa galbene. Mai exact, bio înseamnă de când tratezi pământul din care creşte porumbul pe care-l manâncă porcul, nu simplul fapt că Gigel i-a înfipt cuţitu-n jugulară şi gata! E cea mai curată carne! De fapt nici nu am încredere în nea’ Gigel, prefer de la măcelărie sau un magazin care are rulaj.

  • Cristina spune:

    servus,
    eu incerc sa ii hranesc cat mai verificat pe ai mei; din fericire, avem si surse de incredere de miere, carne, oua, lapte, mere etc.
    …dar nu merg in extrema, mi se pare ca m-as lupta cu morile de vant; echilibru e cuvantul.
    ca tot vorbim de mancare, am intrebari:
    – scuze ignoranta, dar ce este „studiul china”??? never have i ever…
    – eu sunt dispusa sa dau si altora din ceea ce obtin de la sursele mele (= tarani frumosi, muncitori, onesti, unii din bucovina, altii de prin ardeal); oare ar fi lumea interesata?

    cristina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *