Unde se duc copiii mici cînd se duc?

Azi de dimineață zăceam întinsă pe pat cu o pernă sub cap și altele două între genunchi, ruptă de somn după niște nopți în care mîndra se trezește la tot felul de ore mici ca să se asigure că sîntem în zonă (Maaami, îbelește piciolușele, Taaati dau alta suzetă, Maaami pune o pozete șamd). Sofia scormonea în cutia cu jucării de cînd era ea mică (mai face asta din cînd în cînd, îi place să rezolve mingea cu forme, să pună covrigii colorați pe băț, să ronțăie fluturașul de cauciuc). Aproape ațipisem cînd o aud:
– Mami, ude e Sofia mică?

20140528_175042

Da, păi la cîtă varză am acum în loc de creier, fix o discuție filosofică despre unde se duce copilul din noi cînd se duce îmi lipsește, mai ales cu un copil de doi ani.

– Sofia mică ești tot tu, iubito, numai că acum ai crescut. Uite, acum vorbești, mănînci singură, mergi în picioare, pui întrebări dificile…
– De ce am chescut?
– Toți oamenii cresc, la început sînt pui în burtică, apoi se nasc bebeluși, cresc copii, apoi se fac oameni mari ca mama și ca tata.
– Și ca bunicu.
– Îhî.
– Bunicu are păl pe picioale? (nu mă întrebați legătura, sigur e una, dar eu sînt foarte nedormită)
– Da, puiule, cred că are.
– Mama aie?
– Nu prea.
– Bebe din butică aie?
– Are și el, cred, nu știu, că nu l-am văzut încă pe bebe.
– Bebe e musos?
– Da, iubito, cred că e frumos, pentru că și tu ești frumoasă.
– Bebe o să chească maie ca mine?
– Îhîm.
– Ce ulît, mami…

Cam urît, copila mea, așa este. Nici eu nu-s de acord să crească bebelușii, sau mă rog, pot să crească puțin, cît să nu mai facă pe ei și să învețe să spună ce-au în căpșoarele alea minunate, dar nu de tot, să rămînă așa, la vîrsta asta în care orice e posibil.

Asta vine după discuția de duminică despre plîns, cu care draga de Aletha Solter ar fi acord sută la sută. O pun și aici, în caz că uneori vă e teamă să vă auziți copilul plîngînd. N-ar trebui, plînsul e terapie, și pentru noi, și pentru ei. N-ar trebui să ne grăbim cu Șșșș, nu mai plînge. E suficient să-i luăm în brațe, să le spunem că-i iubim, că-i înțelegem, că e ok să plîngă cît doresc. Și-or să plîngă o vreme, apoi or să rîdă iar. Așa-s copiii, de ce să dea bani grei pe psihoterapie și pastile de fericire cînd pot rezolva orice cu o partidă sănătoasă de plîns?

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

60 comentarii

    • Da, pai aseara il scurma pe ta-su pe gambe intrebindu-l ce e aia. are dreptate, e urit. dar si bebelusii au blanita cind se nasc. 😀 numa ca ei sint dragalasi!

    • eh, va trebui sa vorbesti cu sotul meu pt asta, eu am incetat sa mai incerc sa-l conving. el o tine langa cu alex victor traian si orice variante noi aduc in discutie nu-s bune. carol am auzit ieri in parc, mi s-a parut foarte fain!

    • Alege ceva care iti place tie si suna bine langa Alex/Victor/Traian. Noi nu reusim sa ne decidem ce sa alegem intre Luca Mihai sau Luca Alexandru pentru baietelul nostru…

    • Baietelul nostru se va numi Horia. E tot romanesc autentic desi fooooarte susceptibil la diminutivare :). Eh… asta e.

  1. Ce se intampla cand plang de mama focului dar nu vor sa fie luati in brate? Ca nici aletha nu m-a lamurit si nici Cohen. Si ce sa fac cand plange de mama focului si devine violent cand vreau sa il iau in brate?

    • In nici un caz nu-l iei in brate cu forta. Stai acolo sa te vada, il incurajezi din priviri si din vorbe, ii spui ca esti acolo cind o sa vrea sa te ia in brate, ca e ok sa plinga sa se descarce, ca il iubesti si ca ai rabdare pentru el.

      Ieri in parc mi s-a intimplat o faza interesanta, un baietel de vreo 3 ani era in plin tantrum, mama lui a incercat sa-l ia in brate, sa-i distraga atentia, sa-l calmeze, nimic n-a mers, copilul tipa foarte tare, se cam uita toata lumea, la un moment dat mama lui a plecat (nu stiu unde, n-am mai vazut-o nici eu, baiatul sigur n-o vedea). Si a stat si a urlat micutul cu pumnii strinsi in dreptul capului minute in sir. Ma mai uitam din cind in cind la el nestiind ce sa fac. La un moment dat Sofia s-a dus spre el sa-l intrebe de ce plinge, m-am apropiat si eu de el si baietelul a venit pur si simplu si mi-a imbratisat piciorul. N-a zis nimic, s-a sters la ochi si apoi s-a dus sa se joace.

    • Sa inteleg ca asta e solutia si cand face crize de furie? sa ii lasi sa faca urat (inclusiv sa isi faca singuri rau???) dar sa stai langa ei? Cu lasatul singur sa planga undeva nu eram oricum de acord, chiar inainte sa ii citesc pe cei doi, dar inca caut solutii pt crizele de furie…Inteleg motivele pentru care se infurie, mi se par perfect logice, dar spre exemplu baietelul meu se raneste singur cand e foarte furios, nici vorba sa il iau in brate ca riscul sa se zbata si sa se loveasca si mai rau e si mai mare, asa ca chiar nu stiu ce sa fac :(((

    • Nu prea stiu ce sa zic, daca risca sa se raneasca rau, atunci cred ca trebuie sa-l impiedici cumva, cit mai blind cu putinta, tinindu-l in brate si explicindu-i de ce faci asta. Lasatul singur nu cred ca ajuta, adaugi si abandon (chiar si temporar) la motivele panicii si furiei lui. Nu mai stiu unde am citit ca ideal ar fi sa incerci sa previi suprastimularea care duce la crizele astea majore, mai ales daca observi si ii intelegi motivele declansatoare.

    • Well, cam greu cu explicatiile cand copilul nu are nici un an jumate si spre exemplu vrea trotineta altui copil desi a lui e identica si se tavaleste pe jos de nervi si suparare ca respectivul copil nu i-o da. A fost doar un exemplu dar cumva nu conteaza motivul crizei pentru ca la varsta asta nu intelege oricat i-as explica.

      Ma rog, poate mai gasesc ceva de citit care sa ma lamureasca….

    • Eu cred ca intelege, Andreea, chiar daca pe moment pare ca nici nu asculta. Probabil momentul cu pricina e un pretext sa se descarce si de alte lucruri si de aceea exagereaza in reactie. Vorbeste-i oricum, ce spui ajunge la el si poate nu va conta pe moment, dar va conta data viitoare, cind va reactiona macar putin mai moderat, si tot asa, incet incet…

    • poate incerci sa faceti schimb de trotinete, copiilor li se par jucariile altor mai frumoase, distractive chiar daca sunt identice, e doar curios, o va folosi 2 minute si o va lasa.

    • Eh, daca tot nu merge cu binisorul doua palme la fund ca sa-i mearga plansul mai bine. a nu se intelege gresit, eu nu-s adepta batailor unui copil, eu n-am fost batuta de parinti cand am fost mica, dar eu eram ascultatoare, insa unii copii altfel nu inteleg.
      Imi povestea sotul cum s-a lecuit el de trantit pe jos, urlete si tipete si autolovituri in cap daca ceva nu-i convenea si nu i se facea pe plac. Intr-o zi maica-sa, satula de nervii lui ia dat niste palme la fund(in nici un caz in cap), la lasat sa stea pe jos fara sa-l bage in seama o perioada, pana singur s-a sculat si s-a dus sa se joace si de atunci nu s-a mai trantit pe jos.

    • Am citit si eu ceva legat de asta (link si citat mai jos) Nici fetita mea nu vrea in brate cateodata in mijlocul crizelor si fuge de mine, insa la ea riscul de se rani este mic, de cele mai multe ori incerc doar sa pastrez un contact fizic sau sa stau aproape de ea daca ma lasa.

      http://www.handinhandparenting.org/2011/11/16/the-good-tantrum/

      You don’t have to hold him, necessarily, but I find that when fear runs deep, children benefit from physical exertion in order to overcome the feelings of helplessness in the face of danger that is at the core of any fear. Your job is to maintain safety during this emotional episode. If you stay too far away, his upset will be “dry.” He may show a lot of feeling, but there won’t be much perspiration, trembling or crying, the three signs that feelings are releasing and that his mind will clear.

      Mie imi plac mult articolele lor si mi-au fost utile in multe cazuri, am aflat despre ei din cartile lui Larry Cohen si de pe blogul Otiliei Mantelers.

    • Andreea, mai poti da detalii despre comportamentul copilului? de exemplu, vorbeste vreun pic? inteleg ca are un an jumatate, nu ma astept sa recite Luceafarul, vorbesc de chestii gen papa, mama etc.

  2. Hahaha!!! asta a fost si dilema mea, mi-o amintesc perfect, aveam deja 3 ani. A trebuit sa stau doua saptamani in casa, din cauza de amigdalita. Si am intors casa pe dos, gasind in cotloane si lucrusoare pe care mama nu se indurase sa le dea, pentru ca ii aminteau de mine cand eram bebelus – o pereche de sosete galbene cu dunga albastra, mici micutze, o rochita albastra cu ancora alba aplicata, de marinar, un scutec cu pisica samd. I-am spus mamei ca nu inteleg de ce a ascuns-o de mine, si stiu ca atunci cand am gasit-o am fost foarte fericita la gandul ca o sa o port din nou. Imi lipsise, si faptul ca crescusem era total irelevant, mie tot imi parea rau de rochita si de faptul ca ma faultase si nu imi mai venea. Era clar „ulit” ca crescusem, desi eram tot eu. Simt inca tristetea de atunci, si nedumerirea. Si nici asa rochita frumoasa nu am mai avut…

    • A fost pe lista mea de preferate, din pacate n-a primit aprobare. 🙁

    • mmm… Felix. interesant.
      nu-mi amintesc sa-l fi auzit pana acum, mi-o fi scapat.

    • pe de alta parte, daca tot suntem la nume latinesti… Cezar, Victor si Traian, hm?
      :))

    • ma iertati ca intervin….dar Traian, ca pe Basescu 🙂 ? Victor, ca pe Ponta? 🙂 glumesc, desigur…nu va suparati pe mine. Pot sa va fac o propunere….ce spuneti de „Calin”? 🙂

    • Calin nu-mi place mie, e prea… moale… 😀
      Si nici dupa tariceanu nu ma omor…

    • Ah nu, ea doar a facut o propunere. Care a fost si ea votata cu NU de catre tată.

    • Mie imi place mult Traian, dar (din experienta personala) e foarte greu de pronuntat de catre cei din afara tarii. Propun Tristan – e un pic mai international 🙂

    • Poate sunt eu deplasata, nu vreau sa supar pe nimeni, dar nu prea inteleg ce legatura are alegerea unui nume pentru un copil roman cu modul in care e perceput international. Polonezii de exemplu tin foarte mult la numele lor si unele sunt chiar foarte greu de pronuntat si nu cred ca am intalnit unul care sa nu aleaga un nume traditional de-al lor. Iar daca merg in vacante sau la munca in afara, folosesc varianta internationala mai usor de pronuntat (ii cheama Piotr si se prezinta Peter de exemplu). Spaniolii, portughezii la fel, olandezii… bine, nu-s eu asa umblata, dar in general, cam asta am observat. Nu stiu daca in alte tari parintii aleg numele copiilor astfel incat sa sune bine international, dar poate ma insel. Dar altfel… in fine, e o decizie foarte personala 🙂

    • ce tata incapatanat avem, o fi capricorn ;))))
      ce ziceti de Vlad? e si puternic, cu rezonanta, si nume de domnitor, pe placul tatalui poate…

    • Filip ati luat in calcul? Eu imi doream o Daria, din cauza de discutii aprinse ai iesit Bianca Alexandra, asa ca inteleg perfect….

  3. Sugestie pentru numele băiețelului: Tudor. Tare mi-as fi dorit să ii pun numele ăsta băiețelului meu, dar nu a primit aprobare:))

    • E adevarat, dar la ea n-a contat asta, am stiut ca vreau sa o cheme ca pe bunica mea inca de cind aveam 8 ani si-am condus-o la groapa pe bunica…

    • si eu am zis ca, daca voi avea o fetita o va chema Emilia, ca pe buni, exact din aceleasi motive, indiferent ca va fi sau nu la moda 🙂
      Anton e frumos.
      Si de Alex e plina lumea … si de victorasi …

  4. Nu pot sa cred, chiar Felix voiam sa-ti propun si eu de dimineata, dar m-am luat cu iesitul in parc si am uitat. Si Cezar imi place mult de tot. Hai hotariti-va odata ca moare lumea de curiozitate! 🙂

    • Cezar da, sint dispusa sa iau in calcul. Si Felix, daca o vrea domnu Gica Contra aici de fata…
      Sa stii ca si eu sint foarte curioasa, teama mi-e, la cum decurg ostilitatile, ca o sa ne trezim la maternitate cu el in brate si nici atunci n-o sa stim…

  5. Ce facem cu copiii de pana intr-un an? Cum ne dam seama din ce cauza plange si daca e momentul potrivit sa l lasam sa planga (nu singur, desigur, in brate) ? Tu cum ai facut, printeso, cu fetita ta?

    Merci!

  6. Pentru Andreea
    in cazul unui tantrum / criza de furie pasii de urmat sunt:

    CHECK:
    Check CHILD (opreste-l de a isi face singur rau, de a se da cu capul de perete de exemplu)
    Check HOUSE (securizeaza mediul sa nu se poata rani cu ceva ce are la indemana)
    Check EMOTIONS (tempereaza-ti propria furie)
    CONTEMPLATE (analizeaza nevoia reala din spatele comportamentului copilului, vrea sa se descarce, vrea sa se impuna, vrea sa fie bagat in seama…)
    Keep Kilter (ramai ferm pe pozitie, nu ceda pretentiei copilului doar pt ca plange/urla daca nu esti de acord cu ce vrea)

    Stai fizic aproape de copil, acorda-i atentie, nu interveni decat pt a securiza totul asa incat sa nu isi faca rau, tine-l in brate daca iti permite, daca nu vrea imbratisare nu insista, nu ii distrage atentia pentru ca vei prelungi astfel durata tantrumului, fii oglinda afectiva a copilului exprimand in cuvinte emotiile pe care le simte (vad ca esti foarte nervos, suparat…), nu oferi explicatii pentru refuzul tau de a ii indeplini cererea decat dupa ce criza a trecut (oricum nu te asculta cand e f furios dar e important sa ii explici dupa ce s-a linistit chiar daca crezi ca e prea mic sa inteleaga), nu izola copilul trimitand-ul in camera lui, datoria ta de parinte este sa il iubesti neconditionat, si cand e vesel si cand e nervos/furios.

    • este ce imi aduc aminte in urma unui atelier despre tantrum/crize de furie tinut de psihoterapeutii de la EuParinteGhemotoc.

  7. Pentru Andreea
    in cazul unui tantrum / criza de furie pasii de urmat sunt:

    CHECK:
    Check CHILD (opreste-l de a isi face singur rau, de a se da cu capul de perete de exemplu)
    Check HOUSE (securizeaza mediul sa nu se poata rani cu ceva ce are la indemana)
    Check EMOTIONS (tempereaza-ti propria furie)
    CONTEMPLATE (analizeaza nevoia reala din spatele comportamentului copilului, vrea sa se descarce, vrea sa se impuna, vrea sa fie bagat in seama…)
    Keep Kilter (ramai ferm pe pozitie, nu ceda pretentiei copilului doar pt ca plange/urla daca nu esti de acord cu ce vrea)

    Stai fizic aproape de copil, acorda-i atentie, nu interveni decat pt a securiza totul asa incat sa nu isi faca rau, tine-l in brate daca iti permite, daca nu vrea imbratisare nu insista, nu ii distrage atentia pentru ca vei prelungi astfel durata tantrumului, fii oglinda afectiva a copilului exprimand in cuvinte emotiile pe care le simte (vad ca esti foarte nervos, suparat…), nu oferi explicatii pentru refuzul tau de a ii indeplini cererea decat dupa ce criza a trecut (oricum nu te asculta cand e f furios dar e important sa ii explici dupa ce s-a linistit chiar daca crezi ca e prea mic sa inteleaga), nu izola copilul trimitandu-l in camera lui, datoria ta de parinte este sa il iubesti neconditionat, si cand e vesel si cand e nervos/furios.

  8. Tot la EuParinteGhemotoc am fost la ateliere ff faine despre Atasament, Joc, Anxietatea de separare, Disciplina… Sunt rezumate mai multe stiluri de parenting (Solter, Cohen…)

  9. Si pe mine m-a intrebat zilele acestea unde e Sean bebe si i-am spus ce am simtit pe moment, ca e tot mereu in el (si i-am pus mana pe piept) si mereu in inimile lui mami si papi si s-a tacut doua secunde, s-a zambit si apoi s-a revenit la ne juca de-a maimutele.

  10. Pe fiul meu il cheama Andreas , un nume cu originigrecesti , puternic. Sper sa inspire pe Cineva:) on rest te citesc si va citésc de la mii de km cu super aviditate!!!

  11. Noi pe short-list-ul de nume de baieti ramasesem cu
    Vlad
    Damian
    Iulian
    Adrian
    Paul
    Robert
    Tudor
    Alex
    Stefan
    Dar cum am facut o fetita n-am folosit nici unul dintre aceste nume ci am mers la sigur cu Anna Patricia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *