Trăiesc cu tine ultimele luni de bebeluşeală. Sînt cu ochii larg deschişi, cu urechile pîlnie, cu buricele degetelor alerte, cu nările mărite, văd, aud, miros, gust şi pipăi tot din făptura lui molcuță, sînt un lac în care se varsă fără oprire cascade cu secunde prețioase de bebeluşie care se imprimă toate în mine.
Pielea ta albă şi moale, care face cute de grăsime pe mîini, degete şi picioare.
Fundul rotund şi plin de celulită din aia adorabilă.
Pumnii mereu strînşi, rotunzi ca nişte chifle japoneze.
Nasul ca un nasture.
Părul nou, blond şi moale, crescut peste cîrlionții lui lungi de nou-născut.
Ochii rotunzi, mereu la mine.
Tălpile mai mult groase decît late, din care pornesc cîte cinci cîrnăciori pufoşi.
Genunchii îngropați în slăninuță.
Burta mereu rotundă, îndreptată spre în afară cînd se opinteşte să meargă.
Paşii rapizi şi haotici în goana după pisică.
Gura care se deschide laaarg cînd oricine din jur ia în mînă o lingură.
Setea cu care bei apă din cana mea, scufundat cu tot cu nas, gură şi bărbie în apa gustoasă.
Felul în care rîgîi, sughiți, tragi pîrțuri mereu puțin surprins, de fiecare dată din cele 100 de ori în care corpul tău încă de mai surprinde.
Strigătele tale nerăbdătoare cînd ies din raza ta vizuală.
Bucuria cu care te lipeşti de mine cînd te iau în brațe, ca o foaie moale de plăcintă în tava unsă cu unt.
Mirosul tău înainte de baie. După baie. După supt. Dimineața devreme.
Plescăiala leneşă din somn.
Trezirile tale imposibil de dese. Nevoia ta de a mă simți mereu lipită de tine.
Felul în care te deplasezi, ca un cățel cu trei picioare, viteza cu care ajungi de colo colo fără să mergi nici în patru labe, nici în picioare, nici tîrîş.
Entuziasmul cu care urmăreşti pisica.
Felul în care o priveşti pe sora ta, care nu te priveşte la fel.
Obrajii tăi ca nişte pepeni, degetele mereu umede de salivă.
Viteza cu care gura ta capătă forma unui cioculeț atunci cînd eşti concentrat la jucăria pe care o frămînți cu bărbia în piept.
Încăpățînarea cu care muşti din mingea de fotbal şi bei apă din cada de baie.
Nevoia ta imperioasă de a gusta tălpile tenișilor mei.
Felul în care adormi, auzindu-mi vocea, ținîndu-mă strîns de o mînă sau chiar de amîndouă.
Dar mai ales zîmbetul tău. Nu s-a întîmplat nici măcar o dată pînă acum să te privesc, să mă priveşti şi să nu-mi zîmbeşti de la o ureche la alta. Eşti tot numai o bucurie, un dans, o fericire.
N-o să uit niciodată cît de mult mă bucur că eşti aici, cum ești, că te iubesc, cît te iubesc.
Mi se pare că tu încă nu ți-ai dat seama că noi doi nu mai împărțim acelaşi corp. Te înțeleg perfect, şi eu uit asta uneori. N-o să uit însă niciodată cît de bebeluş eşti acum, mirosul, chipul, pielea, ochii, zîmbetul, mingea, pumnişorii, fundul, pe tine la 9 luni şi-un pic, încă parte din mine.
Sursa foto preview: băiețel, via Shutterstock.com
Foarte frumos spus. Si eu iubesc fiecare particica de bebelus si ma gandesc cu emotie la ziua cand nu va mai fi bebe. Mai sunt cateva momente memorabile cele cand sta cu sanul in gura si se uita la mine si zambeste sau gangureste sau alintatul dupa somn <3
Un exemplu demn de urmat de toți părinții:sa respiram prin toți porii parfumul de bebeluș și sa trăim cu toată ființa anii de bebelușie și copilărie a pruncilor noștri căci timpul trece de parcă universul vrea sa trecem prin viață din ce în ce mai repede. Băiatul meu are 12 ani cu greu îi pot spune „băiat” dar semnele pubertății nu îmi dau de ales și uneori îl privesc și îmi vine sa strig cu toată puterea mea de mama ce dor îmi este de copilul pe care mi-l amintesc : la sânul meu, cântecele și poeziile pocite,privirea lui de copil ștrengar, serbările de la grădiniță și acum este o perioada frumoasa dar când îl văd ca este cât mine, ca poarta 42 la picior, cât de frumos a crescut!♡♡♡mă uit cu soțul meu la filmările cu el mic cu lacrimi în ochi. L-am crescut cu foarte multa dragoste (fără vânătăi) și îi spun in fiecare zi ca îl iubesc. Acum am și o fetiță de 6 luni și vreau sa trăiesc la fel de intens fiecare zi din viața ei și a băiatului meu, viața noastră a căpătat un alt sens, cel mai profund sentiment de dragoste este cel de mama și vreau sa mai încerc un sentiment acela de dragoste pentru copilul copiiilor mei Mario și Maria
Foarte frumos scris, te unge la suflet textul acesta! Bucurați-vă de momentele de bebelușul, sunt unice și irepetabile.
Cat de emotionant!! Mai am un pic si ma bucur si eu, din nou, de toate
Ce emotii am, ce frica imi e sa nu pierd ceva!!
Ce frumos ai scris!
Mi-au dat lacrimile!! Am deja o pustoaica de 2 ani si sunt insarcinata in 18sapt cu o maslinuta (tot fetita). Abia astept sa simt iar mirosul de bebelus, sa vad iar cute mici de grasime, gesturi necontrolate, gurita mereu umeda si plina de bale 🙂
Superba postare!
Parc-ai fost la mine-n suflet si ai scris, cum eu nu as fi putut mai frumos, ceea ce simt pentru „boaba mea de fasolica”.
Si sigur ai fi putut continua,dar cuvntele au fost colpesite de atata bucurie! Multimim!
Aproape am plans… si eu imi sorb in fiecare zi bebelusa de 1 an si 7 luni si ma gandesc trista ca mai e putin si ea merge la gradi, iar eu la serviciu. Ne despartim si ma revolta de numai pot gandul asta! Ce n-as da sa pot lucra de acasa!
Superb! Ai dat glas gândurilor mele!! Mi-au dat lacrimile! Am doi băieţei,unul de 4 ani şi jumătate şi unul de 8 luni…şi mă bucur de fiecare moment de bebeluşeala. O să-mi fie tare dor de momentul ăsta!
Mi-au dat lacrimile! Ce frumos ai scris!
Nu mai impartim acelasi corp, dar impartim acelasi suflet si asta nimeni nu ne-o poate lua!
Ce frumos! Cred ca abia la al doilea copil observi mai îndeaproape aceste minunate si totuși, atit de efemere, trăsături. Acum ca mi ai atras atentiA, ma duc sa ma uit, cu aceeași dragoste, la baiatul meu de 1,3 ani.
Multumesc!
cat de simplu, si cat de profund. rar am citit ceva asa de bun pt sufletel…