Nu te întinde pe iarbă, că nu-ți mai scot pantalonii din boale!
Ai rochiță nouă, să nu te prind că ieși cu ea la joacă.
Nu te mai juca, Ioană, cu mâncarea, că strici hainele!
Hainele erau, pe atunci, un fel de zeu extrem de sensibil, pe care nu-l puteam atinge nici cu o lacrimă, că se murdărește și se supără, iar apoi urma să am ghinion șapte ani (sau ceva). Petele de iarbă și de dulceață de cireșe amare nu ieșeau cu nimic, hainele erau scumpe, iar cele frumoase se găseau greu, nu existau soluții de scos pete. Freca mama la textile de i se înroșeau palmele, mașina de spălat mergea cu săpun dizolvat și nu reușea să scoată hainele curate după ce copilul neastâmpărat se juca în ele cum știa el mai bine.
Pe vremea mea era grav să pătezi hainele. Știu sigur, pentru că mama îmi spunea asta de câteva ori pe zi. Și acum sare în sus când Sofia mea lasă nonșalantă să-i curgă pe rochia albă zeama de la pepene:
– Vaaaai, rochița ta, Sofia, ia uite ce dezastru e pe ea…
– Nu e dezastru, Bu Lili, e doar zeamă de pepene, imediat se spală dacă o punem în apă chiar acum.
Ca și copil, mi-a tremurat sufletul de groaza petelor pe haine. Ca părinte, am norocul să le pot îmbrățișa. Râd de ele, le iau ca pe semne ale unei zile pline de experiențe interesante. Deh, pe atunci petele se duceau greu, era rușine mare să ieși în târg murdărit, iar hainele erau prețioase. Acum petele se duc ușor, lumea nu mai face atâta caz de ele, iar hainele-s ușor de înlocuit.
Niciodată nu le întrerup joaca copiilor pentru a le atrage atenția să nu se murdărească. Nu-i cert că s-au întins pe iarbă sau că și-au băgat un cot în noroi. Nu mă supăr că-și dau sos pe haine, apreciez că încearcă să învete să-și nimerească gura fără pagube colaterale, știu că vor reuși în cele din urmă, dar pentru asta e nevoie de antrenament, nu?
Copiii se murdăresc tot timpul, nu doar pentru că sunt neîndemânatici, dar mai ales pentru că le place. Haideți, recunoașteți, și vouă v-ar plăcea să vă aruncați într-o piscină plină cu noroi și să vă bălăciți acolo ca un hipopotam fericit. Sau într-un nor de frișcă. Să ieșiți de-acolo murdari ca purceii, să nu vi se mai cunoască hainele de sub stratul de murdărie. N-ar trebui să fie nici o panică, vă spelați imediat și gata. Dar libertatea aceea de a te murdări în sfârșit după pofta inimii, de a nu respecta reguli, etichete, de a face ce și cum vrei, merită detergentul și săpunul pe care le vei folosi apoi să faci curat.
Acum există soluții pentru aproape orice fel de pete. Și, la urma urmei, dacă nu reușeși să scoți vreo pată mai îndărătnică, fie porți haina așa, ca dovadă a unui experiment reușit, fie o transformi în cârpă de praf și-i dai o nouă menire. Nu mai e nenorocire, acum se găsesc haine, nu mai costă o avere și nici nu mai e așa o dramă să scoți copilul în parc cu o pată de iarbă în genunchi.
Ai mei se murdăresc constant cu cretă, farduri pe care mi le fură din trusă (le folosesc ei mai des ca mine), mâncare, iarbă, praf, noroi, pământ, carioci și vopsea, ca toți copiii. Nimic special aici. Ivan a reușit de curând să se ungă din cap până în picioare cu funingine.
I-a plăcut mult praful cel negru și, în mai puțin de 30 de secunde cât eu m-am întors cu spatele la el s-o șterg pe soră-sa de suc de pepene, s-a tapetat ca un indian, inclusiv pe haine, care erau, desigur, ultimele curate din bagajul pentru tabără. În restul zilelor am reciclat haine mai puțin murdare și să nu credeți că ne-am distrat mai puțin, dimpotrivă. Chiar mă uitam în jur la cei peste 30 de copii care se jucau neîncetat în curtea pensiunii: mai mult de jumătate erau murdari ca niște purceluși, dar ooo ce fericiți își etalau petele de tot soiul!
Pielea și părul se curăță ușor. Hainele se spală și se usucă. Murdăria se duce, amintirile frumoase rămân.
Am scris cu mare plăcere despre cât de puțin ne supără petele la invitația OMO, care a lansat o campanie foarte simpatică, aveți clipul mai jos. Mesajul principal e: Lasă-ți copilul să se murdărească azi ca să devină ce vrea el mâine/. Îmi place mult campania OMO, pentru că sprijină ideea unei copilării frumoase, petrecute în aer liber. Ce spun ei este: uite, avem aici un detergent care poate curăța toate tipurile de pete, așa că voi, părinți, vă puteți relaxa și le puteți oferi celor mici libertatea de a se juca fără prea multe restricții și stres. E foarte emoționat și încurajator clipul, click play.
Voi cum vă împăcați cu creativitatea prin pete? 🙂
Sursa foto preview: mamă și fetiță pictează via Shutterstock.com
Pe mine nu ma deranjeaza deloc, nici macar nu le bag in seama. Aproape toate hainele lui poarta ceva urme de pete, cui ii pasa?
Vladut al meu rezista 5 minute pana se murdareste, dar asta e 🙂 folosim solutia de scos pete de la Nufar. Este foarte eficienta si cu pete mai dificile (este interesat de pictura pe panza, adica pe tricouri :)) ) este un copil energic si cu fiecare „nazbatie” stiu sigur ca a invatat ceva nou!
Nu mi-a pasat niciodata de pete pe hainele lui fiu-miu. Stiu ca ii place enorm sa se balaceasca in mocirla….asa ca il las. Hainele, daca se curata bine, daca nu, la gunoi cu ele.
Depinde de murdarie. Eu in parc nu prea ii las sa puna mainile pe de toate ca ii plin de caini care isi fac nevoile peste tot si de porumbei care fac multa mizerie. Nu e vorba de haine, cu alea nu prea ma stresez ca oricum nu le mai vin de la un sezon la altul. Dar microbii si bolile sunt treburi serioase si nu trec cu detergent.
Ei, sigur, nu cred ca e cineva care incurajeaza copilul sa bage mana sau hainele in caca. 🙂
Bai, ce-mi place lumea care scrie pe net… Pe net toti lasa copii sa se murdareasca, pe net nimeni nu mananca pufuleti si nu bea suc, pe net nimeni nu-si bruscheaza copilul, nimeni nu tipa la copi, niciun copil nu are telefon… Toti sunt perfecti cand realitatea e cu totul alta. In parc toti mananca pufuleti si beau suc, toti sunt palmuiti la greu, aud de cateva ori intr-o ora ca nu e voie la nisip, nu e voie pe iarba, nu e voie cu creta ca se murdareste pe diverse tonuri si cu diverse corectii fizice, toti piticii au mobile, au chiar si hands free la nici 10 ani… Ce bine ca exista netul asta unde poti minti sub un nume oarecare, nu?
Da, si eu ma ingrozesc cand merg prin parcuri. Dar cu siguranta exista si altfel de parinti, de copii, de familii, eu cunosc o gramada. Eu cred ca incet incet lumea se informeaza, eu chiar vad progrese, cunosc multe familii in care copiii nu mai primesc proverbiala palmuta, nici cola de la 2 ani (pentru ca da, am vazut in parc si asta si nu o data), la locul de joaca vad tot mai multe fructe si mai putine chipsuri. Nu e fals de internet, e progres (macar in unele cazuri), serios ca e!
Cola la 2 ani zici? Stai sa vezi cum e un bebe de aproximativ un an cu o cola la nas……super … Tot în parc, unde în altă parte? Nu încetezi să te mai minunezi..
Foarte adevarat comentariul!!! Ruptul in figuri pe bloguri sau pe forumuri e sport national. Nimeni nu pune poze pe facebook cu copiii, nimeni nu le da antibiotice fara reteta, toti fac sport, mananca bio, nu se uita la Capatos si in general duc o viata perfecta. Iar cand te uiti pe orice fel de statistici, vezi exact contrariul. Dar sa nu ratam cumva datul mare : Vai, dar eu nici nu am facebook. Si nici televizor. Si de fapt, nici nu citesc stiri in romana. Pentru ca totul imi pute si eu sunt un fulg cristalin si pretios. Si copilul meu la fel.
Super simpatica, Rodica…:))Si eu cred la fel, insa e totusi posibil ca mamicile care comenteaza aici sa faca parte din acel mic procent de parinti romani care chiar respecta in fapt cele proclamate:)
Sa fim sinceri, detergentii nu curata chiar orice. Aproape toate hainutele fetelor au cate o urma de ceva, inabil scoasa de substantele cu care am incercat sa le curat. Hainele de bebelusi, care se curata inca si mai bland, sunt si mai afectate. Toleranta mea e ridicata la astfel de pete, a sotului meu nu. Compromisul il reprezinta sortarea hainelor in -de joaca- si -de parada. Incercam sa aratam spotless la evenimente. In parc, nu conteaza atat de mult.
Eu nu-i inteleg pe acei parinti care dau hainele „de parada” cand merg in parc sau in locuri unde se duc pt joaca si apoi stau cu gura pe copil sa nu se murdareasca. Imi amintesc de o faza cand eram pe o banca in afara parcului/locului de joaca la o vorba cu prietena mea si fetita ei de 4 ani se juca cu un bat in praf, ca se plictisea. (Desi eu ma aratasem dispusa sa mergem sa stam de vorba in parca, sa se poata juca copilul si sa-l avem sub ochi). Avea o rochita alba si prietena mea a fost tot timpul cu gura pe ea, ca „macar pana-n parc sa ajunga curata”. Mi s-a parut aiurea. Bine, n-am copii, se pare ca nu prea am voie sa comentez, dar eu fie nu i-as fi dat hainute albe, fie mi-as fi asumat faptul ca se va plictisi cat eu stau de vorba cu cineva si-si va gasi chestii „murdare” de facut. Mi-a zis: „o sa-ti amintesc cand o sa ai copii ce comentezi acum”. 🙂
Pentru ca le place sa isi imbrace copilul frumos, ca pe o papusa 🙂 si copilul trebuie sa stea locului cuminte, tot ca o papusa. Ca de fapt este papusa parintilor si a bunicilor si trebuie sa faca cum spun ei, ca e o papusa. Recunosc, sunt frustrata, eu am luat palmuta/cearta pentru fiecare zgaiba pe care mi-o faceam la joaca, pentru fiecare fustita murdarita, pentru ca „stai linistita ca de aia te-am imbracat frumos in fustita si ciorapei”. Era impotriva firii sa imi dea niste pantaloni de scandal, sa alerg si eu cat vreau. Sunt f frustrata 🙂 s-ar putea ca saracii copii ai mei, daca vor fi, sa nu poata sta cuminti ca ii alearga ma-sa pe afara 🙂
Eu nu am o problema sa-si murdareasca copii hainele, le spal – se duc petele, bine, nu se duc, tot bine. Insa am o problema cu petele de pe hainele mele (murdaria de pe mainile lor ajunge in secunda 2 pe rochia mea), sau prin casa pe pereti, covor, canapea, perdea etc. Detergentul nu e totul, mai e si efortul depus de mine sa curat, si dispozitia mea. Copiii unor prieteni manaca ciorba cu mana, ca e funny, nu-i asa, eventual la masa de cafea din sufragerie; asa ca acasa la mine raman nemancati dc nu folosesc lingura si masa din bucatarie: my house, my rules. Murdaria e buna doar cand ne distram toti.
Altfel, legat de interdictiile din parcuri: nu te juca in pamant, nu poune mana etc! toti cainii isi fac nevoiele pe peste tot, in parcuri, in fata blocului pe spatii verzi etc. Nu vreau sa se joace copiii unde isi fac cainii nevoile, si le explic asta, doar ca uneori uita si trebuie sa le reamintesc.
Cred ca e totusi o diferenta intre a lasa copilul sa se joace liber in parc/la locul de joaca, etc, a nu face o tragedie ca a dat pe el mancare din greseala si a lasa un copil sa manance ca porcul (mai mananca omul cu mana, dar nu ciorba, exista servetele, chestii) si sa murdareasca bunurile/casa altuia aproape intentionat. (Accidentele sunt accidente). Nu cred ca articolul se refera la situatii de tipul celor mentionate de dvs, ci la copii carora nu li se permite sa faca nimic nicaieri ca sa nu se murdareasca. Si prin „sa faca nimic” nu se refera la un comportament civilizat, adecvat varstei si locului de desfasurare.
Nu, detergentii nu curata orice. O spun prosoapele mele de bucatarie. E drept, omo nu luai 🙂
Dar la copil am haine colorate si cu desene asa ca petele par din decor. Mai avem si cizme de cauciuc 🙂 dar cel mai mult ma deranjeaza ca incaltamintea actuala la prima ploaie …cedeaza, iar cand stiu ca va sta toata ziua la scoala si pana la 17 uda in shoshoni, ma ia cu frisoane.
Nu mai iau haine pentru evenimentele unde eu vreau sa fie nu stiu cum, o las copila le poarta cand vrea si cum vrea.
Bebe de aproape 9 luni e atractia locului de joaca de langa bloc pt ca inconstienta de ma-sa (subsemnata) il lasa sa se deplaseze singur. Adica sa se tarasca in coate si sa mearga in 4 labe pe covorasul negru. Evident ca toate hainele se murdaresc, el pleaca negru in palme, coate si genunchi, lumea se uita crucis si susoteste. Dar ce noroc pe mine ca am masina de spalat, solutie de pete si dus cu apa calda. Si mai mare norocul ca am un bebe fericit, curios si independent.
Am crezut ca sunt singura care il las sa stea pe jos prin parc. Nici mie nu mi place teribil, dar asa se deplaseaza el. Ce i pot face? 🙂
Ps: si al meu tot negru il iau acasa de se uita toti ca la extrateresti.
Eu am o problemă cu petele de pe hainele copilului și nu suport să îl văd murdar. Drept pentru care, copilul meu poate fi schimbat și de 3-4 ori pe zi doar pentru că s-a murdărit puțin. Și cu detergenții am o problemă, cu toți – încă nu am găsit unul care să curețe foarte bine. Am încercat și OMO, doar că varianta lichidă… Nici soluțiile pentru scos pete nu m-au ajutat prea mult, pur și simplu petele se mai decolorează puțin, dar tot acolo rămân. Singura soluție este să renunț la hainele de pe care nu pot scoate petele și nu sunt chiar puține… ;(
Hainele sunt în slujba noastră, noi le purtăm pe ele, nu ele pe noi. Ți se potrivește perfect această campanie. ”Te iubesc orice pete ai pune pe tine” 😉
Articolul asta m-a dus cu gândul la unul pe care l-ai scris tu mai de mult, legat de cat de des auzi în parcuri parinti care le spun copiilor „nu ai voie” la aproape orice. Si am tot cautat articolul respectiv cu gândul de a-l trimite unui cunoscut al cărui copil mai mult nu are voie, decât invers. Ma gândesc ca i-ar fi de folos cumva, într-o zi ar avea și copilul voie sa se și ude puțin atunci când i se da pistolul cu apa sa se joace în curte. Poate știi la ce articol ma refer și ma ajuți cu link-ul 🙂 Keep up your good work!
Cred ca se numea ‘Da, copile, ai voie!’
Acesta? http://www.printesaurbana.ro/2014/06/da-copile-ai-voie.html
La noi toate hainele de pana in 6 luni sunt impecabile. Dupa ce am inceput diversificarea (auto pe deasupra), avem toate hainele pline de pete.
Fata mea are o mare problema,ca de altfel totii copii mici din parcule ,si ca mine dealtfel cu mucurile tigari aruncate pe jos pe care le ia le ridica si vrea sa le bage in gura !teoretic nu ar trebui sa existe dar practic da pentru ca mai sunt si ,,copii”mari care vin stau pe banicile pentru sah si fumeaza barfesc vb urat asta e .,In rest fata mea de 1 an si 4 luni poate sa se puna si cap in nisip for all I care daca ii face placere ,vb ta se spala se arunca sau raman hainute de parc sau pentru casa ,doar ce copii se murdaresc ,se joaca, descopera invata ,!Ma manaca limba cand mai aud prin parc cate o bunicuta isterica ,sa ii zis dar lasa copilul sa se jiace ca doar deaia l-ai adus in parc ,sa se joace ,murdaria e ceva normal,lasal sa descore nu sa stea protapit locului statuie .,Natalia nu !stai cuminte uite ce ai facut te murdaresti iesi din nisip , nu sta in fund ,pleaca deaco9lo ” ughhhh
Pentru pete mai exista inca o solutie magica pe care eu o aplic cu succes la haine: pictatul. Nu va inchipuiti cine stie ce picturi ca nu ma pricep chiar asa, dar mamarute, fluturasi micuti, inimioare, stelute sau alte modele usoare mai fac pe hainele care se pateaza. In loc sa le arunc ma simt ca si cum i-as fi luat haine noi :). Unde mai pui ca am aplicat asta si pe hainele mele cateodata, cand reusesc sa le patez iremediabil. Am pantaloni de vara cu labute de pisica pe ei, blugi albi cu stelute, tricouri cu flori in plus fata de model :P.
Cu ce le pictezi? Minunata idee!
Sunt vopsele speciale pentru textile. Eu le iau de la IPB si de la inca un magazin din Polus – Cluj, dar sigur se gasesc si pe site-urile de art-craft-handmade.
Super ideea! Imi place mult. Eu am luat 4 vopsele pt textile no name de la hipermarket dar nu au tinut la spalat la 30 de grade (ma bucur insa ca le-am spalat separat prima oara). Daca nu se considera reclama ne poti spune marca de vopsele? Multumesc
Eu am asa:
– un set de carioci pentru textile, pe care nu-mi amintesc de unde le-am luat, care sunt rezistente si care sunt f. bune daca ai contururi clare si nu vrei sa amesteci culori;
– cateva culori la sticluta de aprox 30-50 ml (nu stiu marca si cand sunt acasa nu prea apuc la calculator), care si ele sunt aproximativ rezistente, dar depinde pe ce material pictezi (de fapt cred ca depinde de modul in care se impregneaza in material);
– o sticluta de auriu sclipitor de la alta firma de care sunt cam dezamagita pentru ca sclipiciul s-a cam dus, impreuna cu o parte din culoare, de la prima spalare.
O sa revin cand reusesc si cu marcile lor.
Nu am o problema cu pe telephone, murdăria….. „spala mama”.
Am probleme când trebuie sa mergem undeva, imbracat frumos , si cum ma intorc cu statele la copil deja s-a murdărit.
Nu mi-a pasat niciodata de pete, se spala imediat. Nu inteleg de ce unii parinti cumpara haine foarte scumpe si apoi nu lasa copii sa se joace, sa nu le strice. Nu d-asta sunt copii ?