În mod normal, aici trebuia să fie un articol. Articolul nostru de vineri, care să ne facă să vibrăm împreună, să creștem laolaltă, să mutăm munții și așa mai departe. Însă de data asta nu vom avea un articol, pentru că am decis că dacă tot sunt singură cu copiii toată ziua, mai bine trudesc de pe marginea unei piscine, sumar îmbrăcată.
Se împlinesc peste câteva săptămâni zece ani de când scriu aici zi de zi. Îmi place, normal că-mi place, de cele mai multe ori am nevoie să scriu pentru voi mai multă decât aveți voi nevoie să mă citiți, dar am cam obosit. Și m-am gândit că n-o fi mare bai dacă într- zi de vineri, imediat după ziua mea, când oricum mulți dintre voi sunt în vacanță, îmi iau și eu o zi liberă și scriu ceva lipsit de cine știe ce semnificație uriașă.
E primul pas din planul meu de a-mi da, măcar din când în când, o pauză. Am muncit mult în ultimii ani, fără pauză, am scris mult, inclusiv nopțile, inclusiv duminicile, inclusiv în concedii. În capul meu scriu mereu.
Iar azi vreau doar să stau la piscină. Fără să mă simt vinovată că n-am scris nimic cu miez pe blog.
Să vedem dacă-mi iese. 🙂
Sursa foto: relaxare la piscină via Shutterstock.com
Enjoy! 🙂
Sigur iti iese! Sa va bucurati la piscina :)!
Meriti cate o zi de pauza. Don’t feel guilty, just enjoy it!
Draga Ioana, meriti multe zile libere! La multi ani frumosi si sanatosi!!!
Distracție plăcută! Bucura-te de ziua de pauza!
Distractie placuta.
PS: pentru zilele in care nu ai timp/chef, exista schedule posts 🙂
Bravo, bine faci! De noi nu te preocupa, ne găsești tot aici la întoarcere.
eu zic că e miez și în ăsta. Practice what you preach.
Am auzit de o noua intentie pt la anu: the year of rest…
Foarte bine faci! O meriti din plin! Noi suntem tot aici.