Adevărul despre Moș Nicolae

La noi, treaba cu moșii care aduc cadouri e destul de incertă. În sensul că noi nu le-am spus copiilor că Moșul acela gras chiar vine de-adevăratelea pe gaura de la hotă și aduce cadouri (pentru că în general le spunem doar adevărul), dar nici că mama și tata cumpără cadourile și le așază sub brad (pentru că am observat că lor le place misterul acesta și-i lăsăm să-l întrețină). Am scris deja despre asta anul trecut, puteți citi aici articolul, dacă sunteți curioși, e unul dintre cele mai dezbătute ever. 🙂

Sofia s-a prins destul de repede că ce-i citeam eu prin cărțile de Crăciun nu poate fi adevărat, pentru că ea știe că străinii nu au cheie de la casa noastră și că pe altă parte decât pe ușă nu se poate intra, însă a ales să nu afle răspunsurile până la capăt, așa că nu i le servim cu forța. I-a scris scrisoare Moșului, a desenat pe ea cele trei lucruri pe care și le dorește (un crocodil mare de plu, un costum de leopard, un castel de plastic pentru prințese) și m-a rugat să o pun la poștă.

Zilele trecute a fost Moș Nicolae. Tradiția noastră e că dimineață toată lumea găsește în ghete un obiect și un pachețel cu turtă dulce, pe care copiii o așteaptă cu mare bucurie tot anul. În seara cu pricina, după ce ei sforăiau, m-am apucat să coc turta dulce. Mi-am șters bine urmele, am aerisit, am ascuns toate tăvile și formele, am pregătit pachetele și m-am culcat. A doua zi, înainte să se facă lumină, Sofia a dat buzna în dormitor să-mi spună că a venit Moșuuul! Și-a desfăcut cadoul, s-a mirat că era ceva ce-și dorea, deși nu spusese nimănui ce-și dorește, s-a apucat să ronțăie turta dulce și să întrebe:
– Auzi, mami, dar cum a ajuns moșul ăsta până la papucii noștri?
– Păăăi, tu cum crezi c-a ajuns?
Observați tactica evazivă.
– Nu prea avea cum, mami. E un moș normal ăsta?
– Cum adică normal?
– Adică e un om adevărat? Că poate e foarte mic și a intrat pe sub ușă…
– Păi și cadourile pe unde le-a băgat? Că ele sunt mai mari…
– Ai dreptate, n-avea cum. Și oricum, nu există oameni atât de mici. Doar gândaci și furnici, dar ei nu pot căra cadouri.

Pauză. Ronțăială. Firimituri pe plapuma mea.
– Mami, dar de unde a știut moșul ăsta exact ce-mi doresc? Că eu nu am spus nimănui, nici măcar ție, ce vreau, ca să văd dacă el știe sau nu. Și a știut, mami! Cum a știut?
– Probabil că moșul ăsta te cunoaște foarte bine.

Ronțăială. Ațipesc puțin în timp ce ea moșmondește la cadou.

– Mami, tu ai pus cadourile în papuci și tu ai făcut turta dulce, nu-i așa?
Mă trezesc brusc. Reaplic tactica evazivă.
– Te-ai supăra dacă le-aș fi pus eu?
– Nu, mami, de ce să mă supăr? E foarte bună turta dulce, exact așa cum mi-o doream!

Case closed. 🙂

shutterstock_529601518

Sursa foto: cadouri în ghete via Shutterstock.com

Pin It

62 Comments

  • dojo spune:

    Nadia il asteapta pe Mos Craciun.

    Noi am ales ca este o ‘minciuna’ (prefer poveste/mit) pe care sa o creada la nici 3 ani. A venit deja Mos Nicolae, care i-a adus multe pupusi, plus un gu (un caine care seamana cu potaia – popoaia, dupa cum ii spune ea – din dotare). Si niste pantaloni de ski, ca ii era cam frig cu aia de trening.

    Acu’ da de inteles ca vrea din nou multe pupusi, plus o mimi mare (Minnie Mouse). Eu ma gandesc sa mai plusam cu niscaiva plastilina (de calitate, ca aia de la Noriel e varza), niste creioane colorate, plus carti de colorat si din alea de exercitii pentru prescolari, ca e amatoare. Mai vedem noi peste ce da mosu’ cand merge la cumparaturi 😀

    In noaptea respectiva am culcat-o, apoi m-am apucat de bibilt cadourile. Dimineata a fost super-incantata si, de cate ori a intrebat-o careva din zona daca a venit mosu’ i-a replicat mandra ca da, a venit. Si acum, cand o imbrac cu pantalonii, imi spune incantata: mami, mosu’. Da, smecher mosu’ asta, cum a stiut el sa ia ce-i trebuie.

  • Ruxandra spune:

    Eu nu mai tin minte cum am aflat ca nu exista Mos Craciun, cu atat mai putin daca m-a marcat sau nu.
    Totusi, in fiecare an inainte de Mos Nicolae si Mos Craciun, parintii mei merg sa cumpere cadouri pentru mine si fratele meu spunandu-ne ca se duc in vizita la niste rude, le tin pe undeva ascunse pana in dimineata urmatoare, cand noi le gasim sub brad. Mi se pare foarte dragut ca lucrul asta se repeta an de an, in ciuda faptului ca au am 21 de ani, iar fratele meu 13. 🙂

  • Loredana spune:

    Puștiul, mormăind în barbă, în timp ce se joacă cu ceea ce a primit de la Moș Nicolae – o fi mami Nicolae, n-o fi mami Nicolae?!… n-am intervenit, el nu a întrebat, am lăsat-o așa. Cum ai zis, preferă să nu afle niște răspunsuri clare. Și are opt ani. Mergem mai departe, în ritmul lui.

  • Miruna spune:

    Cred ca a crede in Mos Craciun si in Mos Nicolae este unul din lucrurile ce au adus un strop de…magie/mister in copilaria mea. Ma bucur taare mult de acele momente si nu le-as schimba pentru nimic. Copiii au nevoie de asta.

  • Rox spune:

    Eu stiam ca Mosul e un personaj „magic”, din categoria ingerilor & co si atunci poate trece prin pereti, usi, cu tot cu cadouri, asa se explica si cum putea ajunge la toti copiii, mai ales ca la prieteni de-ai mei venea diminea, la mine in ajun), nu m-am intrebat niciodata pe unde intra daca n-are cheie.

    Mi se pare frumos ca le-ati pus cadouri simbolice, nu un morman. Eu asa stiam ca Mos Nicolae e mai sarac, asa, si de aceea aduce mai putine cadouri decat Mos Craciun. De obicei primeam fructe (era mare lucru sa gasesti banane si portocale in anii ’80) si ceva dulciuri sau o jucarie micuta.

  • Maia spune:

    În dimineața de după mos Nicolae fetita mea de 6 ani jumate mi a spus a doua zi dimineata: mami, i am mulțumit deja moșului pentru cadouri, dar în cazul în care ai fost tu, îți mulțumesc tare mult și ție :))) . La fel, n am insistat asupra faptului ca doar moșul aduce cadouri, dar nici nu am recunoscut ca am fi noi, părinții cei care facem asta.

  • Monica spune:

    Al meu seaman cu mine, nu a inghitit galusca nici cu Mos Nicolae nici cu Mos Craciun. Am facut circul de rigoare, pus in ghete, mister total, uimire dimineata: „Vaaai, ia uite a venit mosul la tine!”.
    Dupa ce s-a bucurat de cadouri si mi-a facut pe plac in spiritul „nu contrazice nebuna ca sa nu o ia razna” m-a luat in brate si mi-a zis: „Multumesc mami pentru cadouri, te iubesc!”.
    Nici eu n-am crezut in mosi dar faceam pe proasta si cadourile veneau. Daca alor mei le placea sa faca teatrul cu Mos Craciun cine eram eu sa ii contrazic? :)))

  • Alina spune:

    eu am aflat tarziu ca mami si tati sunt mosii mei iubiti. nici nu stiu cati ani aveam, cred ca vreo 10. dar toata traditia si increderea ca exista ma fac si acum sa astept cu nerabdare sarbatorile, spre deosebire de alti cunoscuti care li s.a spus din timp ca nu exists Mos Craciun. prin urmare vreau sa pastrez minciunica asta cat mai mult timp, pt bucuria lui si placerea mea de a.l vedea fericit. anul acesta e primul Craciun petrecut impreuna 😀

  • Raluca spune:

    …ea știe că străinii nu au cheie de la casa noastră și că pe altă parte decât pe ușă nu se poate intra…
    Cum adica ” decat pe usa nu se poate intra”?

    • Printesa Urbana spune:

      Pe alta parte in afara de usa nu se poate intra.

      • Gabitzu spune:

        Eu stiu ca papucii se pun sub un geam, poate Mosul vine traditional pe acolo.

        Si ce e rau sa admit ca Mosul e magic si nu un om ca toti oamenii? 🙂

        • Printesa Urbana spune:

          Geamurile noastre se deschid doar din interior si acum iarna le inchidem noaptea, iar copiii stiu asta, e parte din regulile noastre de siguranta.

          Am explicat de ce cred ca e rau sa le spunem copiilor ca exista cu adevarat pesonaje magice in articolul despre Mos Craciun, am pus link la inceputul articolului.

    • Ioana Bianca spune:

      Păi e corect. „La noi în casă nu se poate intra decât pe usă”. Există „nu”-ul acolo, se potrivește „decât”. Se folosea „doar” dacă s-ar fi exprimat în genul: „La noi în casă se poate intra doar pe usă”.

  • Andreea Ilie spune:

    Eu chiar am crezut cu adevărat că există moșu pana la 8 ani! S-a cam dus naibii magia după ce am aflat. Doar ca era interesant sa caut cadourile, stiind ca sunt undeva prin casa, ascunse de mama :)). Anyway, noi o tinem cu moșu în continuare, pana se vor prinde singuri.

  • Roxana spune:

    Al meu intreaba daca Mosu e fantoma, altfel cum trece prin pereti??? ?? E dulce foc, lasa usa de la intrare intredeschisa, sa poata intra omu cu cadourile, ce atata strecurat prin locuri stramte? Are 2 ani si 10 luni si am de gand sa-i vand treaba cu Mosu cat mai mult! Maica-mea si acum se preface ca exista ??

  • Mădălina spune:

    A mea e foarte insistentă când vine vorba de aflat ceva. Ea trebuie să știe tot tot. Si ma simt cam rău ca trebuie să o mint așa,dar o văd că îi place ideea de Moși,si sinceră să fiu îmi pare rău să-i stric magia. Mie mi-au plăcut Moșii ăștia cât au fost și parcă și acum mare când știu sigur că doar eu le cumpăr cadourile vreau să cred că există Moș Crăciun 😉

  • Rayana spune:

    Fata mea e la varsta la care e cuprinsa de dubii, majoritatea colegilor de clasa nu mai cred, asa ca isi pune intrebari. Noi i-am spus ca magia exista atat timp cat crezi in ea. Cand nu mai crezi, trebuie sa intervina parintii. Asa ca s-a decis sa creada (ajutata si de convingerea: „voi oricum nu ati avea cand sa mergeti sa luati cadouri, sunteti toata ziua la serviciu. Si chiar daca ati reusi, unde le-ati ascunde??” :))

  • Robo spune:

    eu as fi curios sa-mi explice cineva ce efect poate avea asupra mintii viitorului adult faptul ca noi ii facem pe copii sa creada in magie si in irational.
    poate nu are nici un efect nociv, chiar nu stiu.

    adica spunem ca Mosul trece prin pereti.
    perfect, magia copilariei.
    copilul crede cu toata fiinta lui treaba asta, pentru ca nu are cum sa nu creada.
    si chiar daca pune intrebari, le pune pentru a-si clarifica niste disonante, nu pentru a refuta ideea de magie.
    adica ei practic asteapta doar sa le dai o explicatie care sa aiba sens – in cazul asta ca Mosul are puteri magice.

    pentru ei, asta e o explicatie perfecta, pentru ca pune lucrurile in ordine: Mosul are puteri magice si de aceea trece prin pereti, stie ce iti doresti fara sa-i spui si ajunge la toti copiii intr-o noapte.

    dupa aia, la un moment dat, sigur ca copilul va afla ca asa ceva nu e adevarat – ca nu exista magie si puteri supranaturale.

    doar ca la un moment dat a crezut cu toata fiinta lui asta si eu acum ma intreb daca nu cumva si in viata de adult va ramane acolo un reziduu al acestei gandiri magice, care se poate manifesta in diverse feluri, de la superstitii la fundamentalism religios.

    ma scuzati, eu in continuare NU reusesc sa inteleg de ce preferam sa ne mintim copii despre cum functioneaza lumea cand cel mai simplu ar fi sa le spunem adevarul.

    copiii nu au asteptari despre cum functioneaza lumea, deci nu pot fi traumatizati daca le spunem de la inceput adevarul.

    ei pot fi traumatizati doar daca noi le cream niste asteptari despre lume despre care descopera dupa aceea ca sunt false.
    nu e neaparat sa fie traumatizati, dar e posibil.
    in schimb, daca le spunem de la inceput adevarul, eliminam complet posibilitatea asta.

    • Gabriela spune:

      Noi tocmai am avut aceasta discutie in zona lui „m-ati mintit atatia ani!”, „nu se poate sa nu existe!” si am dres-o explicand ca magia de fapt e izvorata din iubire si asa am reusit atatia ani sa mentinem magia lui Mos Craciun.
      Si pentru ca sunt totusi copiii nostri si ne cunoastem bine 😉 dupa socul initial, li s-a parut frumos sa ne facem in continuare ca Mosul exista. Si a doua zi m-au intrebat pe rand, pe ascuns, daca anul acesta o sa poata si ei sa ne faca surprize de pus sub brad noua, adultilor, parintilor lor.
      As zice ca totul s-a terminat cu bine si nu s-au produs chiar traume.

    • Ioana spune:

      Am citit comentariul lui Robo si m-a bufnit rasul – a trebuit sa raspund…

      Eu am fost unul din copii care a crescut crezand in Mos Craciun. Nu-mi mai aduc aminte cand am incetat sa cred, insa tranzitia de la „a crede” la „a nu (mai) crede” a fost una perfect normal, nu am fost dezamagita, nici traumatizata.
      Pe masura ce am crescut, pur si simplu am inceput sa inteleg si sa vad lucrurile din alt punct de vedere.

      Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost copilaria mea fara Mos Craciun, povestile cu zane si spiridusi, legendele cu cavaleri si domnite care trebuiau salvate…
      Adult matur fiind, am sorbit cartile cu Harry Potter (si sunt unele dintre cartile pe care imi place sa le recites oricand). E adevarat ca sunt o persoana creativa, cu multa imaginatie, deci imi plac povestile, fanteziile, aventurile – si asta nu face din mine un adult cu capul in nori, care nu traieste in lumea reala.

      Dupa cum transpare din comentariul tau, tu – Robo – esti o persoana foarte ancorata in realitate, care prefer sa isi ghideze viata numai dupa adevarurile ce pot fi demonstrate stiintific. Si nu vreau sa sugerez ca ar fi un lucru rau – cu totii suntem personalitati unice, avem modul nostrum unic de a vedea si percepe lumea ce ne inconjoara.
      Dar de aici pana la a afirma ca e posibil ca copii sa fie traumatizati daca le spunem povesti despre Mosi Craciuni, ca pot ajunge la fundamentalism religios si extremism, ca ii mintim deliberat influentandu-le vietile viitoare de adulti, e muuuult prea mult!

      Viata nu o sa fie niciodata numai alb si negru – sunt multe „shades of grey” si alte culori intre cele 2 extreme… 🙂
      si e pacat sa te preface ca ele nu exista…

      PS: ai afirmat ca Mos Craciun e un concept irational, ceva ce nu exista in realitate; in schimb daca le spunem de la inceput adevarul, eliminam complet posibilitatea de a ii traumatiza.
      atunci cum le spui copiilor tai despre razboi? e ceva perfect real care se intampla in lumea de azi (din pacate) in (prea) multe locuri… sunt curioasa – le spui de la inceput adevarul despre ce se intampla, despre bombardamente, despre atrocitati, despre oameni raniti si omorati in numele unei cause obscure care de multe ori e reprezentata doar de interesele politice a catorva oameni?…
      pentru ca daca nu, atunci ii minti deliberat… si poate vor fi traumatizati intr-o zi cand vor afla ce se intampla nu departe de ei…

      • Robo spune:

        1. faci aceeasi greseala de logica ca si o alta comentatoare: extinzi la povesti ceea ce am spus despre Mos Craciun, fara absolut nici o baza.
        despre personajele de povesti nu le spune aproape nimeni copiilor ca exista in realitate si ca fac magie in realitate, insa despre Mos Craciun da.
        asta e diferenta esentiala dintre el si celelalte personaje de poveste.

        2. viata nu e niciodata doar alb si negru – fals
        de cele mai multe ori nu e doar alb si negru, dar nu cand vine vorba despre Mos Craciun care intra in casa prin pereti – acolo stim foarte clar cum stau lucrurile

        sau ma rog, poate tu crezi ca exista magie, caz in care o sa-mi fie imposibil sa te conving ca nu e asa

        3. da, in masura in care intreaba sau in masura in care vine vorba, da, le spun copiilor despre razboi, bineinteles ca le spun!
        nu le spun despre atrocitati si nu le dau detalii oribile ca nu am motiv sa o fac, dar despre faptul ca uneori oamenii se omoara intre ei bineinteles ca le spun.

        repet: la noi in casa nici o intrebare a copiilor nu primeste drept raspuns o minciuna.
        uneori nu primeste tot adevarul, pentru ca inca sunt prea cruzi ca sa inteleaga anumite adevaruri, dar tot ce se raspunde este adevarat.

        PS revenind la tine – sunt curios daca esti superstitioasa.

        • Ioana spune:

          De data asta am ras de-a binelea. Si ca sa clarific de la inceput – eu nu am incercat sa te conving de nimic, nici macar ca eu am dreptate si tu gresesti. Doar mi-am exprimat punctul de vedere – ca imi place o discutie cu puncte de vedere diferite, atat timp cat oamenii si le exprima civilizat si aduc argumente logice.

          Sa iti satisfac curiozitatea – de fapt, curiozitatile ca par a fi mai multe.

          Nu sunt superstitioasa, n-am fost niciodata. Nu-s nici religioasa, nici asta n-am fost niciodata (desi am crescut la tara, si bunica mea era destul de bisericoasa). Intru din cand in cand intr-o biserica pentru ca imi place pacea si linistea locului, felul in care se filtreaza lumina prin vitralii, cum suna pasii pe dalele de piatra, chestii din astea – parca imi e mai usor sa-mi pun ordine in ganduri.

          Daca cred in magie?… Cred in magia pe care povestile o pot aduce in vietile noastre. In sensul de povesti frumoase, de aventuri, de fantezii – despre care stiu ca nu se petrec in realitate, dar tocmai asta e partea cea mai frumoasa la a le citi…
          Acum, un alt punct valid care poate fi facut aici – daca nu esti un indragostit de carti (beletristica, fictiune), daca cititul nu e un hobby pe care sa il cultivi, daca pentru tine imaginatia si creativitatea sunt calitati nule, daca totul trebuie demonstrat stiintific, nu ai cum sa intelegi punctul meu de vedere.

          nu imi permit sa afirm sus si tare (asa cum ai facut-o tu mai sus) ca faci greseli de logica fara absolut nici o baza – nu te cunosc si nu astfel de afirmatii nu ar fi corecte. sau, ca sa folosesc cuvintele tale, nu ar avea o baza – lol.
          dar mi se pare interesanta diferenta esentiala pe care o gasesti tu intre Mos Craciun si alte personaje de poveste – zici tu ca oamenii le spun clar copiilor ca Mosu’ exista, dar despre alte personaje de poveste…hmmm, poate ai fi surprins sa afli cati parinti le explica copiilor povestile ca fiind realitate.
          esti absolut sigur ca asa percep copii? o diferenta foarte clara?… ei una, nu sunt asa sigura – nu ti s-a intamplat niciodata sa le explici cum e bine si correct sa faca un lucru, iar ei sa para a nu culege nimic din vorbele tale si sa faca exact pe dos in momentul urmator?…
          eeeii, parca de cateva ori numai am citit eu pe blog cand povestea Printesa…
          dar. nu am studiat psihologia, nu ma aventurez sa fac afirmatii in domeniu.

          cat despre a nu spune tot adevarul, sper ca stii ca unii oameni considera a ascunde o parte din adevar ca fiind tot o minciuna, prin omisiune…

          Apropo, cine spune ca trebuie sa le spui copiilor ca Mos Craciun intra in casa prin peretii casei?… E prima oara cand aud versiunea asta – eu stiam ca intra prin hornul sobei/semineului sau pe ferestra (ca la bloc doar nu avem hornuri)…
          Nu cred ca ti-a cerut cineva sa iti minti copiii – after all, Mos Craciun poate fi doar o alta poveste. Si chiar e una frumoasa, eu una ma bucur ca cineva mi-a spus-o o data…

          Robo…Parca lumea asta e mai frumoasa cu povesti si cu Mosi Craciuni, chiar daca nu sunt reale. Parerea mea.

          • Robo spune:

            si eu cred ca lumea e mai frumoasa cu povesti.
            dar eu vorbeam despre altceva.
            PS nu e nevoie sa te cunosc ca sa spun despre un text de-al tau ca are o problema de logica.

        • Ion Radu spune:

          Nu stiu din ce motiv sau motive dvs le spuneti copiilor ca nu exista Mos Craciun!Pe bune ca nu-mi dau seama!De sute de ani oameni au pastrat aceasta traditie si vedeti bine ca am evoluat si nu am ramas cu traume majoritatea dintre noi.Chiar adoram notiunea de Mos Craciun!Ca vreti sa le spuneti copiilor dvs adevarul si nu doriti ca ei sa creasca in minciuna va inteleg,perfect valabila notiunea despre adevar dar doamna,ma tem ca aveti ceva doar cu Mos Craciun!Sa le mai spuneti adevarul despre oamenii politici(dar daca sunteti implicata)ve-ti ascunde asta sa le spuneti despre popi(dar daca sunteti fica sau sotie de popa)ve-ti ascunde asta,sa-le spuneti adevarul despre magistrati(dar daca sunteti magistrat sau lucrati in magistratura)ve-ti ascunde asta,sa-le spuneti adevarul si as putea pana maine sa va enumar.Spuneti-le copiilor aceste adevaruri daca doriti sa se schimbe ceva in tara asta si apoi daca este cazul sa le spuneti si adevarul despre Mos Craciun daca ii va mai interesa,pentru ca v-or afla singuri.

          • Robo spune:

            2 articole pe blog si vreo 10 comentarii in care explicam de ce si dvs incepeti interventia dvs spunand ca nu va dati seama de ce.
            Eu cred ca nu ati citit decat titlul si primele propozitii.

    • Rox spune:

      Robo, mie mi se pare efectif sec (daca nu de-a dreptul Grinch-like) sa-i spui copilului clar de la inceput ca nu este niciun Mos si gata. E o chestie care tine de copilarie, de inocenta, nici nu stiu cum sa zic. Iar ca crezi ca ASTA e o trauma … pe bune acum. E o etapa, o sa o depaseasca, n-am auzit de copil care a ajuns la psiholog de dezamagire ca nu exista Mos Craciun. Depinde cum ii prezinta parintii toata treaba.

      Printre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea sunt cele legate Craciun. Nu cred ca pot sa descriu ce-am simtit cand l-am vazut pe Mosu’ intrand la noi in acasa. Aveam 5 ani si-mi amintesc perfect cum am auzit zurgalai pe holul blocului si am fugit la usa sa-i deschid si a venit si i-am povestit tot felul, mi-a dat cadourile si apoi a plecat la alti copii. Au fost si ani in care nu a venit personal, mai exact „a venit” cand dormeam si nu l-am prins. Dupa ce am crescut, am inceput si sa-mi pun intrebari pana intr-acolo incat am vrut sa pun ceva capcana ca sa-l prind „in actiune” sa ma lamuresc o data pentru totdeauna daca exista sau nu (incepusera copiii sa vorbeasca la scoala) si atunci mi-a spus mama intr-un final ca, intr-adevar, nu exista. Da, am fost dezamagita o vreme (cateva zile), dar nu numai ca m-au traumatizat si nu m-au facut sa-i urasc, dar chiar mi-am dat seama de ce au facut-o. Parintii si bunicii mei mi-au creat cele mai frumoase amintiri legate de asta si e ceva ce mi-as dori sa recreez si eu pentru copilul meu daca o sa pot. Ajuta si faptul ca a fost prima si singura data ever cand mama mi-a ascuns/omis ceva.

      Cat despre „superstitii si fundamentalsm religios”, ma faci sa rad :)) Eram copil cand credeam in Mosu, intre timp m-am trezit la realitate atat cu privire la Mos, cat si la supersitii si la cele sfinte (mai tarziu un pic la acestea din urma). A contribuit si faptul ca parintii mei nu sunt religiosi (doar bunicii, dar nu exagerat), deci n-a prea avut cine sa ma influenteze spre latura mistica din momentul in care am inceput sa am mai mult discernamant decat un copil de 6-10 ani.

      Nu cred ca e logic sa bagi in aceeasi oala gandirea unui copil cu cea a unui adult la capitolele astea.

      • Robo spune:

        eu nu inteleg de ce aveti impresia ca nu exista Craciun frumos decat daca copilul crede ca Mos Craciun e real.
        exista, se intampla la mine acasa.
        noi facem tot ce face toata lumea de Craciun, mai putin ca nu spunem copiilor ca Mos Craciun exista si face magie.

        nici macar nu le spunem ca nu exista, doar nu spunem ca exista!
        dupa cum a scris si Ioana, Sofia a ales sa nu afle raspunsurile pana la capat si noi nu avem nimic impotriva. Ivan deocamdata e prea mic.

        dar daca intreaba direct, copiii vor primi adevarul, pentru ca eu cred ca e mai bine pentru mintea lor pe termen lung sa se obisnuiasca cu o anumita intelegere a lumii – aceea in care nu exista magie si supranatural, de exemplu.

        • Ioana spune:

          Să va vad cum îl explicati pe micul bebe Iisus care aduce cadourile, in Cehia nu au Mos Crăciun, doar acest bebe si pe Mos Nicolae, care se plimba cu îngerul si demonul. Mentionez ca sunt f atei cehii.
          Ce nu inteleg e de ce le mai dati cadouri, fie si simbolice, daca mosii astia nu exista si sunt nocivi.

          • Robo spune:

            pentru ca ne place Craciunul, de ce altceva.
            eu nu am nici un fel de amintire despre daca am crezut sau nu in Mos Craciun, habar nu am ce mi-au spus ai mei.
            dar de zilele alea de Craciun, de mirosul de mancare din casa, de brad, de mersul cu colinda (ca eu am mers cu colinda), de zapada si de cadouri imi amintesc cu foarte mare placere si vreau ca si copiii mei sa aiba asemenea amintiri.
            asta e pentru mine magia Craciunului si vreau sa aiba si ei parte de ea.

            de fapt, atat de mult imi place Craciunul incat anul trecut am invatat de la maica-mea sa fac salata de boeuf (si am si facut) iar anul asta voi face si sarmale, prima data, ca sa avem si noi in familie traditiile noastre de Craciun.

            traditii care insa nu vor include minciuna ca mosu vine pe hota, atat.

            • Moni spune:

              Dar nici nu era Mos Craciun pe atunci, era Mos Gerila, eu asa imi amintesc. De la gradinita deja stiam ca nu exista si ne era rusine sa ne mai intrebam unii pe altii ce am primit de la Mos Gerila dupa ce trecea vacanta de iarna, ca stiam ca unii nu primisera nimic. Asta era un indiciu extrem de important pentru existenta Mosului: daca aduce cadouri la toti copiii, cum de totusi unii nu primesc nimic? Raspuns (trista realitate): ca Mosul nu exista si unii copii sunt foarte saraci. Nu esti prea mic la cativa ani sa stii cat face 1+1.

              • Robo spune:

                Oricum noi copiii nu intelegeam diferenta dintre mos gerila si mos craciun, ca indeplinea aceeasi functie 🙂

                Nu stiu de copii care sa nu primeasca, eu am poze de la gradi cu mosul care aducea pt toti copiii. Si parintii primeau ceva de la intreprindere, parca portocale si bomboane etc

                Comunistii se ingrijeau sa para ca toata lumea primeste, era in interesul partidului, asa ca mir de ce zici.

                • Rox spune:

                  Nici eu nu tin minte copii care sa nu fi primit nimic-nimic, nu doar la gradinita, ci si acasa. Sau nu tin minte ca unii sa se laude si altii sa se intristeze ca ei n-au primit tot atatea. Eu de obicei primeam o chestie mai mare (o data bicicleta, alta data o papusa, alta data masina de cusut de jucarie) si ceva fructe sau dulciuri, nu zeci de jucarii cum vad acum la unii.
                  Iar parintii m-au invatat mereu cu Mos Craciun, nu Mos Gerila, nu cred ca le pasa prea mult de „gura lumii”.

        • Rox spune:

          Cred ca tu nu (mai) reusesti sa vezi toata chestia exclusiv prin ochii unui copil, nu poti sa faci abstractie de celelalte lucruri serioase si stiintifice pe care le-ai aflat pe parcursul vietii.
          Da, Craciunul e foarte frumos si dupa ce nu mai crezi, sigur ca e, este in continuare sarbatoarea mea preferata pentru ca e in primul rand despre familie. Iar reactia mea dupa ce am aflat ca nu exista nu a fost de trauma, caci dupa surpriza initiala (neplacuta, e drept) am cugetat un pic si am gasit partea pozitiva: pfuuu, asta inseamna ca pot si eu sa le fac cadouri parintilor, fiecare va fi Mosul celuilalt, ce super! Dar crezutul in Mos Craciun a adaugat o … cum sa-i zic … o sclipire in plus caracteristica doar copilariei. Iar momentul in care am incetat sa mai cred l-am vazut ca pe o etapa a maturizarii, a iesirii incet-incet din copilarie. Asta a fost mai greu de acceptat decat faptul ca m-a mintit mama cativa ani ca vine un Mos pe gaura cheii sau prin pereti sau prin horn (singura minciuna pe care mi-a spus-o, nici macar despre divortul de tata nu m-a mintit vreodata). Ar fi trist sa-ti blamezi parintii toata viata pentru ca au incercat sa-ti mentina latura copilaroasa cat mai mult. De asta mi se pare absurda aducerea in discutie a superstitiilor. In Mos crezi in copilarie, dupa care iti trece, game over. Daca crezi – ca adult – in superstitii & sfinti & Arsenie Boca sunt alte motive, ca nici oamenii astia nu mai cred in Mos Craciun, dar asta nu-i impiedica sa creada in alte personaje mistice.

          PS. Nu stiu cum, dar nu mi-am pus problema ca ar putea intra vreodata altcineva in casa noastra, probabil ca nu gandeam prea profund la gradinita sau am inteles ca Mosul e singurul personaj „magic” cu asemenea puteri.
          Poate ca Sofia e mai precoce sau mai matura decat altii de varsta ei, e decizia voastra cum procedati in functie de firea si personalitatea ei, dar oricum crestem si ne maturizam pana la urma, de ce am grabi momentul atat de tare 🙂

  • Rayana spune:

    Cum ar arata lumea noastra azi daca nu ar fi crezut nimeni in ceea ce la un moment dat parea irational?

  • Dana spune:

    Am o intrebare: ea nu l-a vazut pe mosu pana acum? Sara nu si-a pus niciodata intrebarea pe unde intra, doar ca l-a vazut la serbare la gradinita si anul acesta si cel trecut. A vorbit cu ea, a imbratisat-o… asa ca e clar pt ea ca exista.

    • Robo spune:

      ba da, l-a vazut.
      de fapt, a vazut si mai multi mosi deodata, pe strada. si erau si pe motocilete.

      cand m-a intrebat, am avut urmatorul dialog:
      eu: tu ai rochie ca a lui Elsa, da?
      ea: da.
      eu: si cand te imbraci cu rochia asta ca a lui Elsa din poveste, cine esti: esti Elsa sau esti tot Sofia?
      ea: tot Sofia.

      si de-aici a fost simplu.
      oricum, au mai fost si alte situatii in care a vazut in piese de teatru dragoni, vrajitoare, Pam-pam si Bum-bum etc
      a inteles repede ca sunt oameni imbracati in costume.

  • laura spune:

    eu si acum,la anii pe care ii am, cred ca exista acel Mos…desi eram mica cand am aflat ca ar fi parintii- „datorita”cadourilor gasite in casa,pitite bine dupa parerea alor mei, noaptea de 24 decembrie pare a fi inca magica…asta poate si din cauza faptului ca aleg sa mai visez frumos si sa tin ascunsa realitatea…sarbatorile astea au farmecul lor 🙂

    p.s: mi-a placut articolul si abia astept sa vad cum va reactiona si micuta mea peste cativa ani;pana atunci ma bucur de gangurelile ei (mi-e prea draga)

  • Iza spune:

    Robo, ceea ce spui tu mi se pare o mega exagerare, pe bune.. Bine ca nu e o problema sa ne uitam la prințesa Sofia sau alte desene care chiar promovează magia.. Dar ne impiedicam de bietul Moș Crăciun. Fundamentalismul face ravagii și în parenting se pare. Și încă rău de tot! Hai sa nu mai citim povesti, hai sa nu ne mai jucăm de-a nu știu ce pentru ca nu, lumea nu e așa și cream o imagine eronată asupra lumii..serios..

    • Robo spune:

      n-a zis nimeni sa nu citesti povesti, imi pui in gura lucruri pe care nu le-am spus.
      n-am nimic cu povestile, ba din contra mi se par necesare si de aceea noi le citim povesti copiilor in fiecare seara.

      despre printesa Sofia sau orice alt personaj de poveste nu am auzit ca parintii le-ar spune copiilor ca ar exista in realitate si ca ar face magie in realitate.
      insa Mos Craciun e singurul personaj de poveste despre care parintii sustin ca e real si ca trece prin pereti sau coboara pe horn sau intra pe gaura de la hota acum ca nu mai avem horn.

      cand fata mea ma intreaba daca exista dragoni sau daca baba-cloanta exista, ii spun adevarul: ca exista doar in povesti si ca in realitate nu exista.
      adica nu se poate intalni niciodata cu aceste personaje, pentru ca sunt imaginare.

      si probabil ca acelasi lucru le spun copiilor majoritatea parintilor.
      mai putin cand vine vorba de Mos Craciun.

      daca tu vrei sa-ti minti copilul ca Mos Craciun intra prin pereti si sa-i induci in general ideea ca exista persoane cu puteri supranaturale si ca exista magie, este desigur alegerea ta.

      eu incercam sa inteleg daca e bine sau nu sa facem asta (eu cred ca nu) iar tu nu ai pus absolut nici un argument pe masa.

      • Rox spune:

        Tu cunosti vreun adult care sa declare acum la maturitate ca ar fi preferat sa nu fi crezut niciodata niciun moment in Mos Craciun?
        Ca eu nu. Ba chiar vorbind cu prietenii mei toti avem amintiri minunate despre clipele acelea (unele comune). La fel poti observa si din comentariile de la articolul acesta si de la cel de anul trecut. Si toti am trecut cu bine peste asta. Cred. Daca e cineva inca marcat, sa vina sa ne lamureasca si pe noi cum anume l-a traumatizat pe viata faptul ca a crezut cativa ani in Mos Craciun.

        • Robo spune:

          aici de fapt nu e vorba de Mos Craciun, e vorba despre a implanta in mintea copiilor ideea ca exista magie si lucruri supranaturale.
          oricum, eu doar am incercat sa deschid o discutie si sunt putin surprins de agresivitatea unor comentarii: ca am ceva cu povestile si cu farmecul Craciunului.

          referitor la adulti… observ multi adulti care nu inteleg cum functioneaza lumea, fenomenele fizice, legitatile naturale.
          nici eu nu sunt expert, bineinteles, dar mintea mea abordeaza lucrurile intr-un cu totul alt fel.
          acum mai nou sunt si oameni care nu cred ca pamantul e rotund… oameni care in general sunt analfabeti din punct de vedere stiintific si sunt chiar impotriva stiintei, desi folosesc in fiecare clipa lucruri care nu ar fi fost posibile fara stiinta…
          mai observ oameni care se declara credinciosi dar de fapt ce practica ei este un soi de paganism combinat cu superstitii, care are doar aparenta de crestinism (oameni care pupa moaste, oameni care pun bani la radacina unui copac care a crescut langa mormantul lui Arsenie Boca samd)….

          si nu pot sa nu ma intreb daca faptul ca li s-a spus ca Mos Craciun trece prin ziduri si altele asemenea cand erau mici are vreo legatura.
          dar cred ca am cam dat-o in bara, aproape nimeni din cei care au raspuns nu au inteles sau nu au vrut sa inteleaga despre ce vorbesc.

        • Ale spune:

          Eu sunt un asemenea adult. As fi preferat adevarul de la bun inceput. Am fost extrem de dezamagita ca parintii m-au mintit si nu am inteles scopul acestei mari scamatorii numite ‘Mos craciun’. Magia sarbatorilor nu sta in a crede in mos, ci in alte aspecte.

          • Ilinca spune:

            Si eu sunt un asemenea adult. Toata vraja Craciunului s-a spulberat acolo si atunci, cand am aflat ca nu exista. Sarbatoarea a ramas pentru mine un weekend prelungit, si acum invat sa regasesc magia in bucuria ce o pot face celorlalti.
            Pe copilul meu (1.5 ani) voi incerca sa-l invat acest lucru de la bun inceput. Nu cred ca piticii au nevoie de un Mos Craciun fermecat pentru a se bucura de copilarie, prefer sa creez traditii, nu vrajitorii.
            Pentru celelalte personaje „magice” (fantome, spirite, varcolaci) am lucrat aproape un an cu un psiholog, deci se poate si mai rau. Evident fiecare familie are dinamica ei proprie, si stie cel mai bine cum sa-si faca copilul fericit. Cu sau fara Mos Craciun, sa aveti sarbatori fericite!

  • Cris spune:

    Mos Craciun este o fiinta magica care intra in casa pe horn cand oamenii dorm, care lasa cadouri, care reuseste sa dea cadouri intr-o singura noapte la milioane de copii – asta este viziunea traditionala asupra mosului.
    Sa ne imaginam o clasa / grupa de copii care provin din mai multe medii, o clasa / grupa normala sa zicem. Cum as putea sa-i explic copilului ca la un coleg mosul a venit cu Lego, animale de plus, dulciuri, Barbie etc. si la alt coleg poate a venit cu o ciocolata si o singura jucarie. Cadourile sunt luate in functie de posibilitatile parintilor.
    Si atunci acest Mos Craciun magic de ce nu face el destula magie ca toti copii sa primeasca cadouri multe si frumoase. Daca as fi copil m-as gandi: de ce a venit la ceilalti copii mosul cu nu stiu cate jucarii si mie poate mi-a adus doar cateva bomboane? Cu ce sunt eu mai prejos? Eu cu idea asta nu pot sa ma impac….

  • Iza spune:

    Mie mi se pare aberanta pur și simplu toată analiza asta.. Dar cred ca e mai degrabă o aversiune fata de orice iz de spiritualitate creștină ce ar putea sa survina chiar și din povestea asta cu Moș Crăciun. Cred foarte mult ca nu trebuie familiarizați copiii cu ideea de magie, așa Cum fac dragele noastre desene animate mai nou ( degeaba le spunem copiilor ca așa ceva nu exista ) . Dar nu cred deloc ca asta e ideea cu Moș Crăciun. Eu totuși voi ieși de pe blog ( e primul pe care am intrat și am comentat) pentru ca asemenea isterii inutile mă depășesc. Numai bine! ☺

  • Elena Nicolaescu spune:

    Robo, apropo de magia Craciunului si de lucruri supranaturale…ce le spuneti voi copiilor despre ceea ce sarbatorim de fapt de Craciun, nasterea pruncului Isus, Fiul lui Dumnezeu si al Fecioarei Maria, asa cum aud si in colinde?

    • Robo spune:

      Eu nu le-am spus nimic, ca nu m-au intrebat. Poate pe Ioana. Cred ca nu au intrebat pentru ca le e destul de clar ce sarbatorim de craciun: vine Mosu si aduce cadouri. :-))

  • Elena Nicolaescu spune:

    Daa, esti dragut, diplomat…dar nu te las sa scapi asa usor…ce le vei spune totusi cand vor intreba, esti pregatit?

    • Robo spune:

      da, sunt pregatit.
      am fost cu Sofia sa vizitam manastirea Sinaia acum cateva luni, doar eu cu ea, ca ne-am cazat langa manastire si Ioana statea cu Ivan sa doarma.
      oricum copiii au mai fost la biserica si cu Ioana, si cu bunica, ca avem una langa noi.
      ce i-am spus Sofiei, ca m-a intrebat de Isus: i-am spus ca unii oameni cred ca este un om cu puteri supranaturale care a suferit pentru noi acum mii de ani. Ca viata lui e ca un fel de poveste, dar ca unii oameni cred ca povestea asta e adevarata.
      adica i-am spus tot lucruri adevarate, practic 🙂
      nu a fost foarte interesata de subiect.
      nu m-a intrebat ce cred eu despre povestea asta, asa ca nu i-am spus.

      • AlinaD spune:

        Exact asta am ales si eu sa ii spun lui A. Acum, la 6 ani, m-a intrebat daca eu cred ca e adevarat sau nu ce a mai auzit despre Isus. I-am luat si cartea cu Religiile lumii, e incantat sa citim din ea ca din orice alta enciclopedie. Eu am apucat sa ii spun ca exista Mos Craciun si inca mai crede. Daca ar fi sa o iau de la capat, nu l-as mai minti. Deja ma gandesc cum sa o dreg cand va afla, i-am spus mereu adevarul despre orice, dar in cazul asta m-a luat valul.

  • Elena Nicolaescu spune:

    Bravo, so far so good 🙂

  • Diana spune:

    Mie mi se pare o exagerare asta cu transformarea unei traditii in teoria minciunii
    in Olanda au un fel de Mos Nicolae, mos craciun nu e important, si mosul asta olandez vine cu vaporul din spania, are niste paji care fac tot felul de traznai, este super frumoasa traditia si cu 3 sapt inainte e o virusare nationala, exista jurnal de seara, in fiecare an e alta poveste, ba au scapat cadourile in mare, cand ajunge in fiecare oras e un mare balci, mie adult mi se pare magic si frumos, daramite copiilor
    faza e ca eu nu trebuie sa raspund la nici o intrebare, deci nu furnizez minciuni, pt ca toate explicatiile si le gaseste in jurnal
    si eu vad o trecere f lina, de la sine, are 6 ani si mi-a zis ca el crede ca mosul asta e adevarat, dar ca mos craciun suntem noi 🙂 i-am zis ca da, i-am explicat cum e cu cadourile, n-a fost absolut nici o tragedie sau trauma, si ma astept ca la anul tot singur sa ajunga la concluzia ca nu exista nici celalalt
    oricum, eu nu i-as rapi magia obiceiului, intr-o anume seara de ex vine un paj din asta, bate in geam si lasa un cadou in prag. La noi o fac vecinii, deci cat de fascinat si bucuros e si cum isi povestesc ei a doua zi, si cum o sa-si aminteasca peste ani. .. mai ales dupa ce o sa afle cine batea in geam 🙂
    really, mie mosii astia mi se par harmless, just let them be

    • Robo spune:

      pai din ce povestesti tu, nu exista nici un element de supranatural acolo, deci e cu totul altceva decat la noi, e ca o piesa de teatru foarte faina care mi-ar placea si mie.

      adica uite si tu diferenta de abordare: mosul vine din Spania, cu vaporul, la fel ca orice om normal.
      la noi zboara, nu stim cum mai exact, tot ce stim e din filmele americane: sanie cu reni.
      e clar ca-i din filme si nu are nici o legatura cu traditia, pentru ca la noi in tara nu traiesc reni, corect?

      acolo vad ca mosul ajunge pe rand in cate un oras – CA UN OM NORMAL.
      la noi ajunge la toti copiii intr-o singura noapte.

      la olandezi vine un paj, bate in geam si lasa un cadou – CA ORICE OM NORMAL, ca e imposibil ca 1 singur om sa ajunga peste tot, de aia are nevoie de ajutoare.
      la noi Mosul intra cumva, nu se stie cum exact, in casa in timp ce dormim.

      inca o data: nu traditia ma deranjeaza, nici chiar minciuna, ci faptul ca le bagam copiilor in cap chestii supranaturale.
      vad ca la olandezi nu e cazul.
      scuza-ma, dar m-as muta si maine in Olanda, strict pe baza a ce ai povestit tu.

      • Diana spune:

        Nu, nu, nu, asta e o data, dar vin pajii astia noaptea si pun chestii in papuci in mai multe nopti, sau fac glume (noi i-am agatat de usa ) , exista si. Numai ca ei cat sunt f mici nu se ingrijoreaza de intratul asta in casa, atata timp cat in poveste se zice ca au o cheie speciala care descuie toate usile sau dau drumul cadourilor pe horn
        cand mai cresc, inteleg singuri. Al meu s-a aratat cam nedumwrit cum zana maseluta poate sa intre in casa noastra incuiata si mai ales in camera lui. Raspunsul a fost :tu ce crezi? Eu cred ca esti tu, mami. Smart boy. Acum daca l-as fi privit in ochi si i-as fi spus ca nu, da, mai tarziu mi-ar fi reprosat
        dar sa stii ca ei si aleg sa creada. Al meu m-a intrebat de Mos craciun cand era de varsta Sofiei, i-am raspuns tot cu: tu ce crezi? Mi-a expus toate dubiile lui, eu i-am spus ca eu cred ca e un concept, a reiesit clar ca nu exista, si totusi a doua zi parca nici n-am fi discutat nimic, a ales sa creada ? pana anul asta

  • Diana spune:

    In alta ordine de idei, mie mi se pare super creepy the elf on the shelf al americanilor, abia pe ala il vad responsabil de traume ?

  • Raticide Pasta spune:

    Foarte perspicace fata ta :D, cred ca esti tare mandra. Nici eu nu stiu cum am aflat ca Mos Craciun nu exista, dar sunt sigura ca n-a fost traumatizant.

  • Meli spune:

    Mai Robo, tot am vrut sa te intreb ceva. Nu caut nod in papura, e doar curiozitate. I-ai spus Sofiei cand te-a intrebat cine e Isus ca unii oameni cred ca e unul cu puteri supranaturale etc. Ai mai spus ca nu vrei sa le spui de Mos Craciun pt ca nu vrei sa ii minti. Ai mai spus ca la voi in familie se sarbatorea frumos Craciunul si ca vrei sa aiba si copiii tai momentele acelea . Intrebarile mele sunt urmatoarele: Ce o sa le spui copiilor tai cand te vor intreba ce este Craciunul sau ce se sarbatoreste de Craciun? „Pai stii, de fapt sarbatorim nasterea aluia de care ti-am spus ca nu exista de fapt, dar stii el de fapt nici macar nu s-a nascut de Craciun ( ai spus asta intr-un articol mai vechi si sunt total de acord, nu se stie cand s-a nascut Isus)”. Apoi daca te va intreba candva de ce primeste cadouri de Craciun ce ii vei spune? Pai tot de-aia ca s-a nascut cel care de fapt nu exista. Din cate am citit pe internet oamenii isi faceau cadouri de Craciun pt ca magii au dus cadouri Lui Isus cand S-a nascut. Apoi a venit Coca Cola cu ideea de Mos Craciun. Deci Mosul a fost inventat de Coca Cola, daca cauti pe wiki gasesti. Ce nu inteleg eu este de ce sarbatoresti Craciunul de fapt? Mi se pare ca va fi o confuzie pt copii la un moment dat. Pai daca nu credem ca s-a nascut Isus, de ce mai tinem Craciunul? Nu vor intelege copiii din asta ca e ok sa faci ce face toata lumea doar pt ca face toata lumea, chiar daca ce faci nu are sens de fapt? Intreb si eu pt ca mi se pare un piculet ciudata situatia. Cred ca era mai logic pt toata lumea ” nu credem ca S-a nascut Isus, nu sarbatorim Craciunul, adica nasterea Sa”, ca asta se sarbatoreste de fapt. Sper sa imi raspunzi, chiar ma intereseaza foarte tare raspunsul tau. Poate am scapat eu ceva din vedere.

    • Robo spune:

      1. o mica corectie: nu le-am spus si n-o sa le spun ca Mos Craciun exista, dar de vorbit despre el ca despre un personaj de poveste bineinteles ca da, era si imposibil sa nu stie copiii mei de MC, avand in vedere ca e peste tot.

      2. de Craciun nu se dau cadouri pentru ca Isus, ci este un obicei ramas din Saturnalii, sarbatoarea pagana confiscata de crestinism si asociata cu nasterea lui Isus (sau Sol Invicta, ma rog, poti citi pe wiki mai multe)
      https://en.wikipedia.org/wiki/Christmas#Choice_of_December_25_date

      dar ma rog, dincolo de aceste mici inexactitati, intrebarea ta este de ce sarbatoresc Craciunul daca tot sunt ateu, nu?
      sau la fel, de ce am botezat copiii daca sunt ateu? de ce m-am casatorit in biserica? samd samd

      ca sa raspund, mai intai as vrea sa precizez ca pentru mine astea sunt non-subiecte, nu stau sa ma gandesc noaptea la faptul ca sunt in contradictie cu mine insumi, pentru ca pur si simplu mi se pare ca nu sunt.
      as fi in contradictie daca m-as apuca sa ma rog atunci cand am un necaz, lucru pe care nu l-am facut vreodata si, pe cat pot eu sa prevad, nici nu o sa-l fac.

      asta e raspunsul principal: pentru ca nu vad nici o problema sa fac eu chestiile astea iar daca celor din jurul meu lucrurile astea le aduc bucurii, atunci asta e un motiv suficient.
      Craciunul si Pastele – pentru ca sunt frumoase si pentru ca imi aduc cu placere aminte de ele de cand eram mic.
      Botezul – pentru ca nasii sunt credinciosi.
      Nunta – pentru ca mama, bunica etc

      da, poti sa zici ca este un fel de conformism, dar poti sa zici si ca e o dovada de maturitate.
      faptul ca eu nu cred nu inseamna ca urasc religia sau credinta si ca vai de mine, nu pot calca in vreo biserica pentru ca-mi pica coroana (vizitez biserici oricand mi se pare interesant, dar merg la biserica doar daca ma cheama cineva la nunta/botez, altfel nu, ca nu e nimic acolo pentru mine in afara de constructia in sine).

      ce o sa le spun copiilor: in continuare adevarul, anume ca unii cred, altii nu cred si ca nimeni nu stie si nici nu poate sti care e de fapt adevarul; dar ca judecand dupa lipsa gigantica de dovezi, lucrul logic de facut e sa nu crezi.

      inca o idee despre conformism: e imposibil si nepractic sa-l eviti, omul e un animal social facut sa-i imite pe altii.
      nu vreau sa fiu singur impotriva lumii doar ca sa nu ma numesc conformist. da, uneori sunt conformist, pentru ca miza nu e mare pentru mine, nu inseamna mai nimic – de exemplu la asta cu obiceiurile legate de religie.
      de-abia daca as refuza sa sarbatoresc Craciunul din cauza simbolisticii lui religioase, in timp ce toata lumea din jurul meu il sarbatoreste, ar inseamna ca e foarte important pentru mine (e important sa neg partea asta de legatura cu crestinismul), ceea ce, repet, nu e cazul.

      Edit: cred ca suntem de acord ca nu toti cei care sarbatoresc craciunul sunt credinciosi cu adevarat si ei stiu foarte bine asta.

      Oricum Craciunul a devenit atat de comercial incat as zice ca nici credinciosii nu mai dau atentie simbolisticii – de ex. eu stiu oameni credinciosi care de Paste merg la biserica, dar de Craciun nu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *