Giethoorn, mica Veneție a Olandei: destinație de city break sau de retras la pensie :)

Încă de acum jumătate de an, de când am început să plănuiesc vacanța noastră în patru în Olanda, am știut sigur că vreau să ajungem în Giethoorn. Văzusem acum vreun an un articol cu câteva poze și mi-am zis că aici o să ne placă mult: un sat vechi de șapte sute de ani, cu case tradiționale olandeze bine conservate, în mjlocul unei rezervații naturale, în care se circulă doar pe jos, cu barca sau cu bicicleta, pentru că mașinile nu au voie aici.

Acum patru zile am ajuns aici, în Giethoorn. Și a fost exact cum speram să fie. Poate chiar mai frumos. În primul rând, liniștea. Se auzeau doar rațe, triluri de păsări, râsete de turiști și clipocit de apă tăiată de o barcă al cărei motor doar îl bănuiam, nu-l auzeam deloc.

Apoi, aerul. Mirosea doar a iarbă (da, și fumată, dar mai ales verde, crudă) și a apă, din când în când a carne friptă la grătar sau a clătite.

Priveliștea. Atâta verde. Atâtea flori. Copaci. Gazoane perfect îngrijite. Am întrebat o doamnă olandeză dacă oamenii își angajează designeri de grădină, prea arată de revistă toate spațiile lor verzi.
– Nu, mi-a răspuns aproape ofensată, nici vorbă, noi, olandezii, suntem mândri de grădinile noastre, ne ocupăm singuri de ele, e un hobby și o datorie de onoare, ne întrecem între noi, cu cât vin mai multe păsări la tine în curte, cu atât ai făcut o treabă mai bună!

Vedeți mai jos o doamnă care, într-o joi dimineață, își reorganiza grădina în Giethoorn.

Ne-am plimbat întâi cu barca pe lac, apoi am intrat pe canalul principal al zonei vechi, acolo unde mașinile nu au voie. Ne-am mai plimbat o vreme încet, copiii au hrănit bobocii de rață, noi ne-am uimit de liniște, de aer, de priveliște. Apoi am lăsat barca închiriată și am luat-o la pas. Mulți turiști, foarte mulți chinezi și coreeni, dar n-am simțit deloc aglomerație. Localnici treceau pe lângă noi pe poduri, călare pe bicilete, sau pe sub poduri, în bărci mici sau pe plute împinse cu bețe lungi, înfipte pe fundul apei. Mulți dintre ei nu pot ajunge la casele lor decât așa, pe apă. Nu există drumuri către fiecare casă, unii trec din curte în curte până acasă, alții ajung doar pe apă.

Am făcut și un video, să vă arăt atmosfera.

Există câteva parcări la marginile satului vechi, unde turiștii pot parca mașinile (costă cam 4 euro/zi/mașină), unii localnici au curți mari unde își garează și mașina cu care merg la cumpărături săptămânal, hotelurile și restaurantele le folosesc și ele pentru aprovizionare aceste câteva parcări.

Ca să ajungeți în Giethoorn, puteți zbura către Amsterdam (Tarom are câteva zboruri pe săptămână, de la 100 euro/persoană dacă le luați din timp), apoi luați un tren către Zwolle (cel mai apropiat oraș) și de acolo închiriați o mașină, sau închiriați mașină direct din Amsterdam (de la 25 de euro/zi), pe autostradă veți face între 60 și 90 de minute până în Giethoorn, în funcție de trafic.

Puteți petrece o zi aici sau o săptămână, eu cred că ideal este un city-break pentru început, apoi o pensie întreagă. E imposibil să fii stresat aici, viața are alt ritm, totul e calm și cald.

Satul a fost fondat prin anii 1230 de un grup de nomazi veniți din zona mediteraneeană. Se spune că atunci când au ajuns ei aici, au găsit pe câmpii multe coarne de capră, rămase după marea inundație care a distrus toată fauna din zonă în anul 1170. De aici și numele satului, de la Geytenhorn (în olandeză: corn de capră). Satul a devenit celebru în 1958, când regizorul olandez Bert Haanstra a filmat aici Fanfara, o comedie destul de populară. Imediat duppă lansarea filmului, un număr tot mai mare de turiști a început să viziteze Giethoorn, care și-a câștigat rapid numele de Veneția Olandei. Bărcile silențioase sunt invenția localnicilor, care au dorit să fie primitori cu turiștii, fără a afecta ritmul autentic al satul.

Puteți vedea în filmul de mai jos cum trăiau sătenii din Giethoorn acum o sută de ani.

Ce puteți face în Giethoorn?

Vă puteți plimba cu barca pe canale (atenție, sunt cu sens unic, pentru că sunt destul de înguste), pe lac, puteți face baie (doar vara), puteți admira zecile de specii de păsări din rezervația naturală), vă puteți plimba pe alei și poduri, puteți vizita muzeul de geologie, pe cel de istorie locală sau pe cel cu automobile de epocă.

Cazarea este mai accesibilă decât mă gândeam, am aruncat un ochi pe Booking și Airbnb.com, de curiozitate, pentru că mi-ar plăcea să revenim și să stăm câteva zile aici cu copiii.

De exemplu, la Black Sheep Hostel costă 80 de euro/noapte camera cu baie comună, încap doi adulți și un copil mic, cu mic dejun inclus. O variantă mai accesibilă este cea de 30 de euro/ noapte patul in camera cu 8 paturi. Îi găsiți pe booking aici.

O casă de vacantă ca acestea din poză costă cam 100 de euro/noapte în august, fără mic dejun. Casele au dormitor, terasă, baie și chicinetă. Vedeți aici un exemplu pe Booking, se numește Casa Sophie.

La Hotelul Harmonie, cel mai mare din zonă, un sejur de 5 nopți costă 900 de euro pentru doi adulți, mic dejun inclus, parcare gratuită.

Pe Airbnb găsiți camere în vile chiar pe canale, de la 60 de euro în sus, cu baie proprie și terasă pe malul apei. Un exemplu aici, sunt multe variante. Există și variante mai scumpe, cu spa și piscină în vilă, de la 700 de lei/noapte/cuplu, ca de exemplu asta, care arată superb.

Singurul aspect mai puțin sclipitor aici e oferta culinară, sau mă rog, poate n-am avut noi noroc. Am inspectat meniul a patru restaurante (din totalul de vreo șase), două nu ofereau nici o variantă sănătoasă (aveau numai prăjeli sau supe din acelea la plic), unul era peste buget (aici aveau somon la grătar, de exemplu, dar costa peste 25 de euro porția), l-am ales pe al patrulea, Fratelli, italian. Avea terasa plină, un meniu variat, ne-am așezat și am comandat lasagna și alte trei feluri de paste, plus supa de legume pentru copii, despre care au jurat că e făcută de ei, în casă, totul natural. Supa avea un gust oribil de vegeta și multe legume nefierte în ea, nu a fost comestibilă, pastele copiilor (bolognese) erau acre (bucătarul a insistat că sunt bune, eu pot jura că erau stricate), pastele cu fructe de mare nu aveau nici un gust. Berea însă a fost grozavă! 🙂

În concluzie, mergeți la Giethoorn. Este absolut minunat!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4174

12 comentarii

    • Erau foarte multe acoperite cu stuf, nu stiu daca majoritatea. Aspectul general acesta e, de muzeu al satului (pe apă). 🙂

    • E acoperisul traditional, se mai foloseste inca in orasele mici si prin sate. Cica ar fi foarte scump de intretinut 🙂

  1. Intr-adevar, este foarte frumos Giethoorn, atat vara cat si iarna! Mancarea este cam peste tot asa, iar ce este (foarte) scump, nu este neaparat si foarte bun sau sigur! Eu cred, pe cuvant, ca mancarea era asa cum ai descris-o tu si nu cum a jurat bucatarul:) Eu am facut toxiinfectie alimentara dupa o cina grozava la un hotel de 5*! Iar sa te imbolnavesti in Olanda nu este de gluma!! Supermarketul este mai sigur si ieftin, Albert Hijn si Jumbo au destule variante (mai) sanatoase de luat la pachet. O zona foarte frumoasa, linistita, mai rurala asa, dar cu foarte multe posibilitati de distractie in aer liber este Friesland. Pentru un city-break, pe gustul meu, ar fi Eindhoven si Utrecht. Vacanta frumoasa in continuare!

  2. Noi avem niste prieteni cu casa de vacanta si barca acolo, ne-am plimbat o zi intreaga numai cu barca acolo, si noi vrem si casa si barca cand crestem mari :)))
    Laura, sunt si copii mici, dar stiu sa inoate. Pe principiul ca orice copil olandez va cadea cel putin o data in apa :)) si invata serios, nu balaceala in piscina, al meu ca sa ia cea mai mica diploma de inot, inoata imbracat, cu ochii deschisi sub apa, au o gasca de bife

  3. Inca de acum doi ani, de cand am stat in Belgia data trecuta, planuiesc sa merg aici, sper sa nu mai planuiesc inca 2 ani d-acum incolo 🙂
    Cand mai vreau sa aman, o sa caut articolul asta al tau.

  4. am ajuns si acolo cu ani in urma. Si ca si tine, avui norocul cu o zi la fel de minunata!
    extraordinar a fost sa zac intinsa pe iarba, plimbarea cu barca (un vaporas mai mare, asa), pe maluri am mers cat s-a putut. Cu mancarea aveam la pachet, stiu ca am luat intr-un loc dar o porcarie, ca asta a vrut fiica mea. Am stat 8 ore (ne-a lasat tati care era cu munca….).

    Ce tin minte insa ca era umiditate mare. Poate ne zice Diana cum e, ca ea merge mai des.

  5. wow, superb! cat trebuie sa fie de minunat si relaxant sa locuiesti acolo. Multumesc de informatii si sfaturi!

  6. Buna,

    Planuiesc o escapada in Olanda si am cititi articolul tau. Inteleg ca ati inchiriat o barca acolo. Am si eu doua intrebari:
    1. barca era electrica sau cu vasle? Daca raspunsul e electrica, iti trebuie ceva permis special?
    2. cam cat costa barca de inchiriat si cum se calculeaza pretul (pe ora etc)?

    Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *