Dar tu mă iubești?

– Mă iubești? o întreabă Ivan pe Sofia în timp ce amândoi chicoteau sub perne. Eu încremenesc sub pătură, unde mă ascunsesem pentru că eram tigrul care urma să înșface antilopele.

Aoleu, o să-i spună iar că nu și el o să sufere. Iar.

– Te iubesc dacă mă iubești și tu, a răspuns ea, privindu-l cu coada ochiului.

Opaaaa! Progres, progres major, dau să strig la bărbat, dar nu puteam, căci tigrii la pândă nu strigă.

– Nonman că te iubesc, Sofia! a zis Ivan repede.

Normal că o iubește. Ea e zeul lui. Dar ce va răspunde acum zeița?

Emoții și transpirații sub pătură.

– Atunci și eu te iubesc.

Awwww, să moară tigrul de emoție, nu alta.

– Mrraaaaau, am sărit pe ei să-i gâdil și să-i giugiulesc. Ia ziceți, antilopelor, vă iubiți, ă?
– Daaaa, zice Ivan tandru.
– Doar uneori și în joacă, zice Sofia în același timp.

Mă gândeam eu.

O oră mai târziu, la masa de seară, Ivan mă întreabă:
– Mami, tu mă mai iubești?
– Sigur că da, eu te iubesc tot timpul.
– Nu în joacă?
– Nuuu, de-adevăratelea.
– Bine. Și eu te iubesc.

Apare și zeița.
– Dar pe mine?
– Și pe tine.
– Chiar dacă uneori mai fac glume despre iubire?
– Îmi place că ai simțul umorului, dar unele glume ale tale pot răni alți oameni. Atunci mă doare.

Lasă ochii în jos.

– Dar tot te iubesc. Te iubesc…
– Orice-aș face, nu?
– Da.
– Și eu la fel, mami. Și pe Ivan îl iubesc, zice încet, privind cu coada ochiului spre el, care zâmbește bucuros.

– Mraaaarrrrr, sar la ei să-i devorez, tigrul atacă și se alege cu o cină delicioasăăăă!

Râsete, alergături, gâdiliciuri.

Seara, în pat, la poveste:
Ivan:
– Mami, eu cred că Sofia mă iubește.
– Da, și eu cred.
– Ba nu, doar te-am păcălit ca să fim două antilope prietene, zice diva încruntată.

Mă uit la ea cu fața în formă de semn de întrebare.
– Șșșșt, mami, îmi zice ea încet, complice, am făcut o glumăăă…

Ridic o sprânceană.
– O glumă rea, mami, știu, dar așa sunt antilopele astea, foarte meșchere.

Pot să trăiesc cu asta, cu o antilopă șmecheră și una pufoasă. V-am mai zis că nu mă plictisesc niciodată?

Sursa foto: frate și soră via Shutterstock.com

Pin It

10 Comments

  • Cris spune:

    Awwwwwww, inimioare, inimioare!

  • gianina spune:

    Ce poveste dulce! Mi-a făcut ziua frumoasă (și, crede-mă, aveam nevoie!)

  • Liliana spune:

    Awwww…te citesc de multi ani, si fiecare articol al tau ma face sa imi doresc si mai mult copii si sa am increde ca pot face fata meseriei de mama. Cumva imi spun, ca se poate, se poate sa iti cresti copiii frumos, fara pedepse, fara tipete, doar cu multa iubire 🙂
    Multumesc!

    • Georgi spune:

      Cateodata am impresia ca printesa e memba CPF sub acoperire :)))) Prea scrie textele astea siropoase de facut chef de avut copiii :))))))).

  • mihaela spune:

    Super, mega, extra felicitari!

  • Irina spune:

    foarte dulci si smotocibili <3

  • Simona spune:

    Te urmăresc de puțin timp și am învățat mult de la tine.Articolul este superb felicitări!!!!

  • Cinderella spune:

    Am observat ca fratii au o relatie mai speciala, un fel de dragoste cu nabadai, un fel de „nu te iubesc dar nu pot trai fara tine”. E bine sa nu te bagi in relatia lor caci numai ei o inteleg. Dar e f frumos sa ii vezi si sa i observi.

  • cristina spune:

    Superbi!!!A mea la 7ani tot meschera spune sau fuciulita in loc de ciufulita.Ma faci sa mai fac un bebe printesa(apropo de cand tot ii citesc Adutei de voi vrea si ea un fratior cuminte cum este Ivan). Pupici si imbratisari de la noi!!!

  • FANICA spune:

    Ce curat trebuie sa fie sa ai asemenea inimi langa suflet. E ca o gura de aer proaspat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *