O noapte cu box pentru care vina este exclusiv a mea :)

Duminică spre luni, m-am culcat la 1 noaptea, pentru că mereu duminica am multă treabă (în weekend nu lucrez nimic, doar stau cu copiii și cu omul). Trei ore mai târziu mă trezește Sofia. Durere mare de burtă. Am mângâiat-o, am plimbat-o, i-am dat sirop, am luat-o la mine în pat, apoi ne-am mutat la ea, foiala și suceala, s-a făcut șapte, apoi opt, a ațipit în brațele mele plângând de durere. La 8 jumătate am plecat cu Ivan la grădiniță, era prima lui zi, o aștepta ca pe Dumnezeu (habar n-are în ce s-a băgat, mititelul), ea a rămas acasă cu doamna Mia, care i-a făcut orez și i-a citit. Am stat cu cel mic la grădi pe hol până la 1, când el a vrut acasă, iar eu am gonit prin oraș să ajung la suferinda mea. Era mai bine, ciugulise câte ceva, ne-am iubit, am stat cu ea la somnul de prânz.

În noaptea următoare, m-a rugat să dorm la ea în cameră, face asta când se simte foarte rău. Am desfăcut canapeaua, tati a adus-o adormită de la Ivan și a pus-o direct în patul mare. M-am băgat și eu lângă ea pe la 12.00. La 1 primisem deja cinci genunchi în spinare și unul în gură, sărise peste mine de trei ori, mă plesnise peste ochi cu toate palmele, nu ațipisem mai mult de un minut adunat între pălituri.

Am construit între noi un fel de baricadă din pilotă, să încerc să țin furtuna deoparte. Această tehnică funcționează de minune cu Ivan. Sofia însă a împins rapid bariera la perete și s-a înghesuit înapoi peste mine, acum pe un spațiu și mai mic. La 2 AM am luat-o frumușel pe sus și am mutat-o la ea în pat, un metru mai încolo. Am picat lată. O oră mai târziu, pac, un genunchi în ureche. Sofia revenise în pat lângă mine, cu tot cu perna ei, păturica, renul și racul de pluș. Mi-am luat perna și m-am mutat eu la ea în pat. Nu mai rezistam încă unei nopți nedormite, m-aș fi întins și pe grilajul unui cuptor încins, numai să nu-mi mai rupă nimeni oasele cum pun pleoapă pe pleoapă.

La 4.20 a venit peste mine iar. Patul ei e micuț și are protecții scunde, ca un fel de gărduleț, ca să nu cadă din pat. Mă simțeam ca și cum aș fi stat într-o cadă de baie cu un rechin-ciocan. Păi decât să mă îndese într-un pat lat de 75 de cm, mai bine într-unul lat de 120. Am luat-o pe sus cu tot cu pernă, păturică, rac și ren și ne-am trântit înapoi în patul mare. Cred că am leșinat sau ceva, că până la șase când ea s-a trezit de tot, am dormit așa, cu mâinile și picioarele ei în cap.

Chiar m-am bucurat când mi-a spus că vrea să ne trezim de tot, că îi e foame și vrea să-i fac ou fiert. N-aș mai fi rezistat să mai dorm încă o oră în ringul de kick-box cu Sofia.

În seara următoare i-am spus:
– Sofi, m-ai învinețit destul noaptea asta, crezi că aș putea să dorm la mine în cameră, acum că tot ți-ai revenit de tot?
– Da, mami, oricum nici eu nu prea m-am odihnit. Atâta te mai foiești…

Sursa foto: fetiță dormind cu mama ei via Shutterstock.com

Pin It

8 Comments

  • o femeie spune:

    daca te incurajeaza asta, afla ca nu esti singura:) .
    la voi acum e si de la boala, durerile de burta foiesc si adultii, d-apoi copilasii. In rest, la fiica mea foiala a scazut simtitor cand am lasat temp. in dormitor pe la 18 gr. Vara insa nu am ce face.

  • Mirona spune:

    😂 Eu nu prea pot sa inteleg cum ai mei, doua creaturi de 89 cm si 65 cm pot ocupa un pat de 180×200 aproape in intregime. 😐 uneori dorm si eu pe un colt de pat. Asta când nu mă inghesuie intre ei ca pe o felie de salam in sandviș.

  • Angi spune:

    Ce ma amuza răspunsul ei din final! Tot tu erai de vina.

  • Anca M spune:

    Atat de cunoscuta imi e noaptea ta de box. La mine se repeta in fiecare noapte. Doarme doar cu mine in pat desi are patul lipit de al meu…insa nu e suficient de aproape. Marea majoritate a cunoscutilor se mira ce abilitati am dezvoltat sa dorm pe o margine de pat fara sa cad. Si sa reusesc sa ma mai si odihnesc. 🙂

  • Roxana spune:

    Asa patim si noi. Sotul a renuntat la patul conjugal pe motiv ca ii face copilului „loc” :)))

  • Cristina spune:

    In deplina cunostinta de cauza, am ras in hohote cu lacrimi intr-un birou plin de oameni care se uita la mine ca la martieni. Inteleg perfect durerea, dar relatarea …. priceless.

  • Ana-Maria spune:

    Doamne, dar doamne cum am putut sa rad de la inceput pana la final. Ai un mod de a povesti atat de frumos, un umor atat de sincer..princeless!!
    Am si eu un pui de 2 ani care rar mai doarne si cu noi in pat si atunci marginea patului e a mea :)) Mai nou am si un bebe in burtica si intr-una din noptile trecute m-am trezit cu un picior in burta, dar…e puiul meu ce sa-i fac? 🙂

  • Iulia spune:

    Am râs cu lacrimi … pe mute, bineînțeles. Am o caracatita ( aka bebe) in jurul meu, care doarme…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *