De ce am ales ca fratele cel mic să meargă în altă grupă de grădiniță decât sora lui

Sofia are acum cinci ani și jumătate, merge la grădiniță de la 3 ani. Ivan are trei ani și-un pic, a început grădinița de vreo lună. Aceeași grădiniță.

Grupe diferite pentru ei sau aceeași grupă?

Ne-am gândit vreun an de zile cum ar fi mai bine, tot observând relația dintre ei doi, dar și relația lui cu colegii ei de la grădiniță, cu care socializăm destul de des în parc, la teatru, la zile de naștere.

Ei mergând la Montessori, unde grupa este mixtă, de copii de la 3 la 6 ani, ar fi putut fi colegi de grupă. Inițial ne-am gândit că asta e varianta ideală nu doar pentru el, dar și pentru relația lor. El s-ar fi adaptat mai ușor și s-ar fi desprins mai repede de mine dacă ar fi știut că sora lui, pe care o adoră, e acolo cu el mereu. Ea l-ar fi ghidat, l-ar fi ajutat să se descurce mai bine cu dorul de mami, i-ar fi dat încredere în educator și colegi. Ar fi trecut împreună prin lucruri, iar relația lor avea să se consolideze. Același educator, același colectiv de părinți, un singur rând de ședințe și de probleme, ieșiri sincronizate, aceeași gașcă de prieteni, părea un plan bun.

Apoi tatăl lor a zis să ne mai gândim puțin, și avut dreptate. În primul rând, ne-am pus în locul Sofiei. Ivan a venit peste ea, peste viața ei, în brațele mamei ei, peste cărțile și în spațiul ei, iar asta nu a bucurat-o prea tare, iar noi știm, pentru că ne-a tot spus. Poate n-ar fi rău ca măcar grupa ei de grădiniță să rămână doar a ei, să aibă educatorul ei, prietenii ei și secretele ei, micul ei univers în care el să nu intre buluc.

Apoi am observat cum colegii Sofiei se poartă uneori neplăcut cu Ivan, el fiind mereu cel mai mic din gașcă. Uneori îl exclud, alteori îl ignoră sau chiar îl împing. El e fratele mic al Sofiei, nu prea are nici o șansă să se remarce el singur, mai ales că Sofi e o fire puternică și dominantă, cam toți colegii ei o urmează.

Într-un clasă nouă, unde toți copiii sunt noi și sunt ei înșiși, nu fratele sau sora cuiva, Ivan se va putea remarca și desfășura cum dorește, ne-am gândit. Se va bucura de propriile relații, alese de el, nu prin transfer de la Sofia. Va avea de povestit propriile pățanii cu educatoarea lui, nu cu a Sofiei, va fi interesant și el prin el însuși, nu ca apendice al Sofiei. Va avea șansa să iasă din umbra ei, să existe singur, să învețe să respire și fără ea prin preajmă.

Așa că asta am și făcut. Copiii merg în grupe paralele, în aceeași grădiniță. Se întâlnesc afară la ora de alergat prin curte, uneori se joacă împreună, alteori nu. Se salută mereu, el o urmărește pe ea cu privirea, dar de cele mai multe ori, el își vede de joaca lui, cu prietenii lui (care sunt, unii, din grupa Sofiei, și care îl privesc acum cu mult mai mult respect ca înainte, când era doar fratele ei mai mic).

Sigur, pentru noi e complicat, pentru că suntem în două grupuri de părinți, avem de gestionat situații diferite, mergem la două rânduri de întâlniri cu părinții, pe unul îl luăm la prânz deocamdată și pe altul după-amiaza, alergăm mult, dar e foarte interesant să îi vedem atât de serioși și asumați, fiecare în treaba lui, atenți totuși unul la celălalt, amândoi nerăbdători să povestească seara și să meargă iar la grădiniță a doua zi. Ea îl ghidează și îl protejează, e mândră cu el față de colegi, ba chiar îl îmbrățișează spontan. Dar despre asta, dragii babei, într-o poveste viitoare.

Deocamdată pare că e bine așa. Vă țin la curent. 🙂

Pin It

18 Comments

  • Ioana spune:

    Ivan are deja 3 ani si merge la grădiniță? Cum cresc copiii altora atât de repede??

    • Printesa Urbana spune:

      🙂 ai tai au ramas in urma?

      mie mi se pare ca ai mei cresc cel mai repede, la naiba!

      ieri Sofiei i-a cazut primul dinte!

      • Emilia spune:

        si noi tot ieri am scapat de primul dinte…primul venit la cinci luni jumate, primul plecat la 5 ani jumate…si tot aprilie, ca si Sofi a voastra…cresc atat de repede copiii astia mai ieri mici

  • Monica spune:

    Peste vara, la gradinita copilului meu au venit 2 frati din cauza ca gradinita lor de stat era inchisa. Ea aproape 6 ani, el vreo 4. Grija fata de fratele ei ar fi inmuiat si o piatra. Intr-o dimineata baietelul a cazut si a inceput sa planga. Ce viteza de reactie a avut fetita si cat era de ingrijorata …. nu mai vedea nu mai auzea. Pana nu a vazut ca fratele ei este in regula nu s-a linistit.
    Mereu o vedeam dimineata cand il duceam pe al meu. Statea numai langa fratele ei, erau de nedespartit. Il curata cand se murdarea, ii aducea apa daca zicea ca ii e sete, il certa daca facea ceva periculos iar el alerga mereu la ea cand era in impas. Erau fenomenali!

    • A_A spune:

      Genul acesta de „dadaca’ eram si eu atat cu fratele cu 4 ani mai mic cat si cu toti colegii de clasa din generala care mi-au permis asta. Neaparat doar baieti caci fetele stiau sa isi aiba singure de grija. Asta nu insemna ca nu ma certam sau chiar bateam cu fratele meu. Dar noi ne certam, noi ne impacam … Si al meu copil mai mare are grija de gemeni la gradinita/ after cand se intalnesc la joaca afara dar nu chiar atat de mare. Mai ales ca oarecum cei mari stau separat la terenul de baschet si la alte jocuri de copii mai mari.

      • Monica spune:

        Nu asta am vrut sa spun… probabil ca se si cearta. Voiam sa spun numai ca fratii sunt frati… indiferent de locul in care se afla 🙂

    • Ana spune:

      Ce dragut din partea fetitei, mie din paate mi se pare ca ea nu mai are libertatea care o au copii care isi lasa fratii acasa sau in alte grupe… si au mare nevoie de libertatea asta mai ales cand sunt mici… eu am avut o verisoara care avea grija de fratii ei mia mici, apoi a avut grija de mama ei care s-a imbolnavit apoi de copiii ei.. de ea uita sa aiba grija..nu mai avea timp, nu e corect fata de cei mari sa ii grijeasca pe cei mici, nici un pic!

  • Iote spune:

    Asta însemnă să fie comunicare în familie. Când există comunicare și înțelepciune, se vor alege cele mai bune soluții. Felicitări!

  • Alina spune:

    Buna,Ioana!
    Iti pot impartasi din experienta mea,de sora cu frate geaman.
    Eu si fratele meu am fost impreuna de la gradinita la facultate.
    In relatia noastra eu am jucat mai mereu rolul dominant.eu eram aia ma cuminte,mai silitoare,cu note mai bune.Din pacate parintii au incurajat,si de fapt,creat mare parte din acest rol.
    Nu a fost ok nici pentru mine si nici pentru fratele meu.Mie mi se cerea sa am grija de el,iar lui sa ramana in umbra mea.
    Acum,ca adulti,vedem efectele negative,chiar toxice as zice,ale unei astel de relatii.Si pot fi destul de profunde.
    Nu mai spun ca relatia noastra acum,cand suntem oameni mari,fiecare cu familia lui,nu este deloc grozava.Eu cel putin simt multa agresivitate din partea lui,probabil resentimentele pentru lipsa de control de atatia ani.
    Asa ca da,si noi ne vom da baietelui la o alta grupa la gradinita (tot Montessori) decat cea la care merge sora lui mai mare.

  • o femeie spune:

    la scoala la fiica mea gemenii sunt separati in clase diferite. A contat parerea lor – copiii au ales clasele dupa prieteni.

  • A_A spune:

    Ce bine ca am doua pareri pentru gemeni…ai mei merg la gradinita de la 2 ani impreuna in aceeasi grupa si desi ea este dominanta fiecare are prietenii sai sau comuni cu care se joaca impreuna sau separat. Uneori, dar extrem de rar se joaca doar ei doi, dar asta se intampla cand erau mai mici, acum la 4 ani nu mai este cazul. La activitati si la orele de mancare sunt pusi la mese diferite, la somn au patuturile unul langa celalalt. La activitatile pe care le facem acasa – pictat, scris, engleza – chestii adecvate de 4 ani nu va ganditi la rocket science – sunt mereu separati si absolut niciodata nu facem comparatie si nu cream competite intre ei. Fiecare este cu ritmul sau, cu placerile sale si cu inclinatiile proprii. La scoala ma gandeam ca va trebui sa ii separ sa fie la clase paralele. Ar trebui sa le faca un psiholog niste evaluari ceva pana vor incepe clasa 0 sa vedem daca e bine sa fie separati sau impreuna? Se poate „afla” asa ceva?

    • Izabella spune:

      Ai mai jos si alte comentarii dar pot sa iti spun si eu ca in Canada frății gemeni sunt separați din start la școala. In timp este mult mai bine pentru ei asa.
      La grădinița nu stiu daca e la fel

  • Anamaria spune:

    La scoala la care este baiatul meu (locuim in Londra), este politica scolii sa puna fratii gemeni in clase paralele.

    • Luminita spune:

      Si in Bruxelles este la fel, fratii nu sunt niciodata pusi in aceeasi clasa, exact pentru a invata sa socializeze si sa se imprieteneasca si cu alti copii.

      • o femeie spune:

        nu e obligatoriu. Pana in clasa a 2 au fost impreuna, apoi au cerut copiii sa fie in clase diferite, ca sa fie cu prietenii lor ( la unele scoli se rotesc periodic clasele si copiii intre clase). Mi s-a parut de bun simt ca au ascultat parerea copilului.

  • Corina spune:

    Felicitari! Din toata inima, pt decizia minunata si pt ca i-ati pus pe copilasi inaintea comoditatii proprii, si a cum ar fi fost mai usor doar din punct de vedere logistic si practic. E f bine gandit si nu puteam fi mai de acord. Cati parinti ar face asta, insa, sau ar avea sensibilitatea sa sesizeze macar. Ca sora mai mica ce s-a simtit inerent in umbra celei mai mari, desi nu am fost nicidecum in situatia de a imparti gradinita. 🙂 sora mea fiind cu 9 ani mai mare decat mine, stiu ce inseamna sa te simti un fel de apendice sau accesoriu pe undeva ale celei mari care oricum e mai cool si poate face chestii mai uau decat tine (evident, fiind mai mare). Ce vreau sa zic e ca stiu ca cei mici se pot simti asa, mai ales daca cel mare e mai dominant, caci si sora mea are o fire mai dominanta. E f important ca fiecare sa aibe spatiul lui, prietenii lui, sa creasca ca entitati separate, ca personalitati separate, ceea ce si sunt. Nefiind concurenta si pe acest plan (e acasa oricum, intre copii, in mod natural, vrem sau nu), iubirea dintre ei va creste, si respectul unul fata de celalalt si colaborarea si nu se vor simti invadati unul de altul. E minunat sa aibe spatiul lor si sa simta ca au valoare proprie. Nici nu stiti (de fapt stiti) cat de important poate fi asta pe viitor, desi pare o decizie mica. Caci acum se pun bazele. Aviz si altor parinti. F fain.

  • Mona spune:

    Cred ca ati facut cea mai buna alegere. Pt amandoi. Fiecare are spatiul propriu si libertatea de a face ceva in comun sau nu

  • Ruxandra spune:

    Si eu cred ca este o alegere buna. Si psihologii zic la fel. Ma surprind ed ca nu este chiar politica gradinitei. In alte tari, inclusiv Italia, patria Montessori, inscriu fratii in grupe diferite. Chiar si gemeni-sau mai ales!🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *