Fericirea se fabrica

Azi, pret de vreo 2-3 secunde (sigur nu mai mult, pentru ca am fost foarte atenta) am fost fericita. N-a fost datorita telefoanelor si mesajelor de ziua mea (multe si vesele, ca de obicei), nici datorita soarelui de la prinz sau a compliementelor vecinului de strada. Am fost fericita pentru ca am vrut. Mergeam pe strada, cu David Gray in ureche, umezeala in ghete si un rucsac prea greu in spate, si mi-am spus „Uite, fix in momentul asta, ce-ar fi sa fiu fericita?” Am zambit, am inceput sa dau din cap in ritmul muzicii… si gata. Ca un orgasm mic provocat neasteptat de o imagine surpriza.
Trebuie sa repet experienta (macar o data pe zi), poate cu mult exercitiu o sa reusesc sa prelungesc starea la mai mult de cateva secunde.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

2 comentarii

  1. buna
    stiu ca este postat de cateva luni post-ul dar eu d’abia ti-am descoperit blogul
    pe lana faptul ca m-a atras titlul”fericirea se fabrica” (pt ca are multe intelesuri, sau asa vad eu )ideea este geniala…nu ai nevoie de nimic ca sa fi fericit….desi incerc sa zambesc cat mai mult nu mi-am pus niciodata problema asa
    😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *