Waiting for the day

Sunt obosita, stresata, trasa in toate directiile. Am momente cind pur si simplu nu mai ascult ce vorbeste omul din fata mea, privesc prin el si ma vad in alte locuri. Fiindca simt ca vine ceva. Nu stiu ce e, nu stiu cum va fi. Dar e ca linistea aceea cumplita dinaintea cutremurului. Incremenirea dinaintea furtunii. Numai ca in sensul bun. Toata noaptea astept sa se faca dimineata, sa-mi pot intinde spatele in fata ferestrei si sa incep inca o zi. E ca o presiune pe care o simt de citeva zile… Ce-o fi? Poate vacanta la Viena? Vreo mostenire babana de la vreo matusa pe care nu stiu c-o am? Vreun proiect nemaintilnit care ma va ajuta in sfirsit sa salvez lumea? Papanasii cu dulceatza de afine de joi seara? Ori poate vreun nou concept de cercei care-mi va revolutiona colectia… Oare ce eveniment neasteptat imi va fi scos din palarie de soarta care ma tot suceste de ici colo ca pe o papusa fara coloana vertebrala? Sau poate pur si simplu e gata masina si ma suna astia de la Kia sa ma duc s-o iau din service. Orice-ar fi, sunt pregatita. Hit me, baby! Hai, ca asteptarea asta ma omoara!

PS: Ina-Balerina, nici nu stii cit te iubeste pielea mea acum. Ce ode iti inchina si ce ofrande iti asaza la picioare! Ah, life rules!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

5 comentarii

  1. Haide, zi-ne, ce s-a intimplat pina la urma? E gata masina? Pleci in vacanta? Cercei noi? Sau inca mai tropai in asteptare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *