Îmi place să exagerez, de cele mai multe ori ca să par interesantă.
Nu mă pieptăn.
Mă enervez foarte repede; e suficient să mă lovească cineva din greșeală în metrou și-mi vin în cap cele mai cumplite blesteme.
Nu mă spăl aproape niciodată seara pe dinți, fiindcă mi-e lene.
Sînt egoistă, ce vreau eu e mai important decît orice.
Vreau atenție, vreau să dau bine, să fiu plăcută și să mi se spună des asta, de către persoane care-mi plac, dar și de către persoane care-mi displac. Cu cît mă plac mai mulți oameni, cu atît mai bine.
Uneori port o șosetă ruptă în dreptul degetului mare, fiincă îmi place prea mult să o arunc, mi-e prea silă să o repar, și în plus știu că n-o să știe nimeni în afară de mine că degetul mare stă dezvelit acolo-n în cizmă.
În unele luni întîrzii intenționat plata chiriei, doar fiindcă vreau să fie clar cine dă banul.
Nu-mi iubesc motanul, fiindcă nici el nu mă iubește.
Mănînc dulciuri pe ascuns și apoi mă prefac că nici n-am observat că erau dulciuri acolo.
Sînt prea atentă cu vorbele în scris (recitesc de cel puțin trei ori tot ce scriu) și prea puțin atentă cu cele în vorbit (pe care le arunc cum vin la rînd, fără să mă gîndesc prea mult la consecințe).
Nu-mi arunc șervețelele demachiante la timp și le las să se adune grămadă în gentuța cu cosmetice de la capătul patului.
Uneori cînd îmi sună vecinul la interfon să se plîngă că iar fac zgomot, mă prefac că nu sînt acasă și îl las să stea în frig în fața scării și 10 minute.
Mă răstesc la mama cînd nu intuiește lucruri pe care nici eu nu sînt sigură că le știu despre mine.
Îi reped pe bunici cînd îmi plîng de milă că am de plătit rate și chirie, jignită de ideea că ei chiar n-au idee ce salariu am și încă se mai oferă să-mi trimită 10 lei pentru o prăjitură.
Am stat 4 ani cu un bărbat pentru care distracția maximă era să joace table pînă nu-și mai simțea degetele.
Apoi, ca să mă reabilitez, am stat alți patru ani cu un bărbat care credea că sexul trebuie practicat cît mai rar ca să fie de calitate și care m-a învățatsă las papucii de casă pe hol, să nu cumva să aduc scame pe covorul din sufragerie.
Am băut vodcă atît de multă că am adormit pe preșul din fața ușii de cămin, cu cheia în mînă.
M-am simțit flatată (și nu suficient de indignată) cînd s-a îndrăgostit de mine cel mai bun prieten al prietenului meu.
M-am bucurat cînd am auzit că divorțează o colegă despre care credeam că are o relație perfectă cu soțul ei.
Am mințit la două interviuri de angajare.
Am furat o bucată de sticlă colorată din casa unui vecin, și am ținut-o ascunsă în gură din casa lui pînă la noi acasă (evident că pe drum mi s-a făcut rău și-am aruncat sticla în toaletă imediat ce-am putut să mă refugiez în baie).
Am mințit de fiecare dată cînd am fost întrebată cîți ani aveam cînd am făcut sex prima oară și cu cîți bărbați am făcut sex pînă acum.
Îmi place să spun despre mine că nu-mi pasă de prea multe lucruri, deși îmi pasă de majoritatea lucrurilor.
Îmi place să afirm că nu pretind mare lucru, dar mă supăr cînd nu primesc tot ce mi se năzare că merit.
Sînt mofturoasă și deseori ciufută. Dimineața sînt întotdeauna ciufută, nu vreau să interacționez, nu vreau să trebuiască să scot vreun cuvînt, sau, doamne ferește, să fiu amabilă.
Nu-mi place să fiu criticată, deși uneori chiar o merit.
Fac pe deșteapta și îmi place să am dreptate, deși se întîmplă adesea să greșesc.
Renunț prea ușor la oameni.
Iert greu. De uitat nu prea uit.
Nu știu să îmi organizez timpul și îmi aleg prioritățile cum nu se poate mai aiurea.
Sînt prea serioasă uneori și stric cheful celor mai veseli decît mine, doar pentru că pot.
N-am răbdare să ascult, întrerup și uneori vorbesc prea mult, și prea mult despre mine.
Spun cele mai nepotrivite lucruri în cele mai proaste momente, apoi mă supăr că nu obțin efectul scontat.
Sînt cam zgîrcită, îmi cumpăr haine de la Mini Prix din Otopeni și din SH-uri, deși îmi permit să fac cumpărături la mall.
Nu pun niciodată zahăr la prăjituri, doar îndulcitor.
Mă rog la Dumnezeu doar cînd sînt disperată sau vreau să mi se întîmple ceva ce știu că nu merit să primesc.
Nu-mi plac cărțile (și nici filmele) complicate.
Uneori mă amuză să ascult Mărgineanu.
Nu știu să joc șah, nu știu programare.
Nu am pahare de vin și nici de lichior, am doar căni și două halbe de bere.
Prosoapele mele de bucătărie sînt în permanență pline de gem și sos de roșii.
În debaraua din bucătărie e mereu dezordine, griș pe mochetă, borcane cu gogoșari răsturnate la grămadă peste compoturi de prune și conserve cu ton.
Mi-aș da toți banii pe călătorii.
Sînt îndrăgostită (rău) și îmi place să mă dau mare cu asta (hm, cred că pur și simplu n-am fost niciodată o fire prea discretă).
Vreau să fac trei copii, dar mai mult vreau să mă bucur de mine acum.
Scriu posturi prea lungi, fiincă nu știu să mă opresc și fiindcă, deh, îmi place să vorbesc despre mine.
Știu că n-ar trebui să public postul ăsta, dar o fac oricum, ca să complic lucrurile un pic și-apoi să am motive să mă plîng că viața mea e foarte complicată.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

16 comentarii

  1. FELICITARI !

    TE FELICIT DIN TOATA INIMA PENTRU PUTEREA DE A RECUNOASTE LUCRURI CE MUUUULTI NU AR RECUNOASTE NICI DACA I-AI TAIA CU FIERASTRAUL ! 🙂

  2. Primul pas spre maturizare e constientizarea tuturor acestor mici amanunte care te definesc.Iar urmatorul pas e tocmai faptul ca le accepti si le recunosti raspicat.Ideal ar fi ca cine te vrea, sa le suporte. Sa nu-ti faci iluzii, nu se va intampla tot timpul… la un moment dat tot vei primi reprosuri, chiar daca dupa aceeia te va lua in brate si iti va spune languros ca te iubeste.

    Cat despre episodul de dimineata parca imi aduc aminte ca nu era chiar asa… cand ne beam cafeaua si fumam pe furis o tigara, inainte de a fugi repede la scoala.

  3. Eh, irina draga, pe atunci nu prea aveam cine stie ce griji si stresuri, asa ca nici motive sa fiu ciufuta nu prea erau… De fapt, nici acum nu sint… Cred ca doar am imbatrinit si ma irit mai repede… Si nu, nu cred ca trebuie sa accepti vreodata reprosuri pentru ceea ce esti!

  4. mama, ce dezvaluiri socante!!! sunt absolut siderat: proasoapele tale din bucatarie sunt in per-ma-nenta pline de gem si sos de rosii ??!!!!
    fuck, nu pot sa cred, imaginea idealizata pe care o aveam despre tine tocmai s-a facut bucatele-bucatele.

    @Si nu, nu cred ca trebuie sa accepti vreodata reprosuri pentru ceea ce esti!@
    foarte adevarat, da. sunt curios daca i-ai spune asta si unui violator de copii; gen „draga, sa nu accepti niciodata reprosuri pentru ceea ce esti. e ok sa fii ceea ce esti, atat timp cat esti tu insuti.”

    of, of.

  5. E usor si reconfortant sa recunosti despre tine lucruri simpatice. Daca, insa, ti-ai recunoaste toate porcariile, sunt sigur ca ti-ai pierde absolut toti prietenii care ar citi confesiunea.
    Nu e un repros la adresa ta, vorbesc in general. Sinceritatea e cea mai puternica arma autodistructiva. Trebuie folosita cu mare grija si doar in momentele cheie. Altfel? Iti poate exploda in fata, ca sa calchiem un pic din engleza.

  6. La SH daca esti atenta, ai rabdare si nu in ultimul rand te pricepi gasesti niste piesulici pe care in nici un caz nu o sa le gasesti la mall. Mai ales la mall-urile noastre de retarzi orientali. Si in plus nu este expirata toata aceasta chestie pe care o prefera atatea fete care iau exemplu de la cine nu trebuie (parvenite dintr-un orasel de provincie care ajung sa posede mii de pantofi si zeci de blanuri scumpe insa fac pe umanistele si pe aparatoarele animalelor gen MR) si folosesc expresii vulgare si fara sens gen „iau cu asalt magazinele sa ma linistesc” sau „shopping” sau „clubbing” sau alte gunoaie infecte de expresii fara pic de personalitate si noima.

  7. Doamne cat semanam la unele chestii. :)) Parca nu imi vine sa cred ca mai exista cineva asa ciudat [asta spun altii] ca mine. 😀
    Feels good. Si tine-o tot asa. >:D<

  8. Heeei, Tiwi, welcome. Sintem oameni speciali, sa zicem. Ca toti ceilalti probabil, doar ca umpic mai atenti la "specialitatea noastra".
    Ai dreptate, it does feel good. Probabil ca de-aia si scriu.:)

  9. Cred ca 90% mi se potrivesc si mie, si avand in vedere ca zicea cineva mai sus ca si ei…incep sa cred ca sunt unele lucruri care ne caracterizeaza pe noi, femeile 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *