Mic dejun burghez la palat

Aproape ultima zi de martie. Dimineata. (de printesa, adica 13.30). Soarele se incapatineaza sa atirne prin copaci, incurcat intr-o plasa de nori. Plictisitor. Curtenii sositi la gratare si manele pe domeniul regal nu tin seama de nori si racoare. Se rid, sparg saminta si se inghiontesc pe prosoape imense cu imprimeu de leopard. Penibil.

Departe de toate aceste manifestari grobiene, printesa Verusca doarme intinsa pe malul lacului. (confortul din palat n-a fost niciodata pe placul ei, ea prefera compania mirosului de apa si a broastelor dintre trestii)

Cind dintrodata, ce sa vezi, in iarba frumos mirositoare rasare ca prin minune un pahar plin cu fresh de portocale. (printesa nu prea are voie fresh, ca sufera de gastrita burgheza, dar intr-o zi cetoasa de martie ca asta, doctorul curtii i-a dat voie sa faca o exceptie)

„E bun freshul, are si kiwi, simt si banana… pacat ca nu e soare. Dar nu-i nimic, e rochia mea suficient de colorata.”

Praf, pamint, frunze de anul trecut si de acum doi ani, ace de brad care rup ciorapul fin al printesei, crengi uscate si ginganii mici care exploreaza si gusta fara pic de respect din pielea alba a Veruscai si din urechea curajosului ei insotitor.

Un mic dejun pe care vi-l recomand pentru niste ultime zile de martie. Desi cred ca merge si-n aprilie, poate chiar si-n mai: o rochie colorata, o placinta de brinza cu praz si-un strudel cald cu mere, fresh de portocale musai in pahar cu picior, mal de lac cu soare inecat, si ceva vorbe bune. Si dintrodata am uitat de ce toata lumea incepe orice conversatie cu mine cu „Am citit/auzit ce ti s-a intimplat, imi pare rau…”

Eu zic ca mi s-a intimplat frumos de data asta. Am chef de ziua de miine.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

11 comentarii

  1. te potrivesti in cadru… numai ca printesa se trezeste de dimineata si merge si calareste armasarul din grajd si asteapta pe print sa soseasca de la vanatoare…

    cam asa fac printesele…

  2. Daaa, Veurscha viseaza, si asta e semn bun, nu?
    Kirov, eu sint o printesa moderna, ma trezesc la prinz, nu calaresc nimic ca asta e cruzime fata de animale, iar pe print daca l-as prinde ca vineaza l-as divorta imediat!

  3. După ce ţi-am citit rândurile, mă simt exact ca în copilărie, atunci când mama îmi citea poveşti înainte de culcare:)
    Să ai o săptămână excelentă şi cu mult soare!

  4. Buna dimineata!
    Emanuel, sigur ca ti se pare. Port un inel (acela) pe mina stinga si alt inel pe mina dreapta. Printesele nu poarta verighete. Cele cu verighete sint direct regine, iar eu mai am un pic de crescut pina acolo.

  5. Well, asta da rasfat boem 🙂
    Veurschai ii prieste primavara, freshul de portocale, malul lacului si visarea 🙂

  6. ok! acu’ pe bune.. cumnatele mele (amandoua pt ca am 2 frati) tre sa nasca pe 14 sa 15 aprilie fiecare cate o fata…(au programare pt cezariana in aceeasi zi dar la doctori diferiti!?! ieri am aflat) cand mai cresc putin fetitzele le-as citi povestea asta pusa cu poze cu tot intr-o carte! poate incerci sa aprofundezi ideea..
    PS: ai mei frati cred ca au jucat la dublu ca altfel nu-mi explic!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *