Bunica mea e asa

Eu cind ma fac mare, vreau sa ma fac MODESTA.

De citeva zile, dormitorul meu e plin. Casa mea e plina. Plina de Bunica. Bunica e un om fabulos. O ascult, o vad, imi trec mina prin parul ei alb si des si-ncerc sa trag in mine tot ce e ea. Femeia asta e atit de buna, de cuminte, de inteleapta si de modesta ca-mi dau lacrimile de drag si recunostinta. Mi-a spus ieri ca n-a mai stat atitea zile (doua) fara sa faca nimic de multa vreme. Eu i-am spus sa se gindeasca la zilele astea ca la un concediu. Stiti ce mi-a zis? Ca in cazul asta, corect ar fi sa spuna ca ea nu a mai avut concediu de 60 de ani. Cind ai casa la tara, n-ai timp sa stai. Nici o zi.

E cuminte. Se trezeste devreme, la 6, dar nu se misca din pat. Sa nu ne trezeasca. Se simte prost pentru fiecare stranut, pentru fiecare perna pusa de altfel decit as fi pus-o eu. Sta singura acasa toata ziua cit noi sintem la serviciu. Nu porneste ventilatorul, desi ii e cald, ca nu vrea sa consume. Nu bea apa prea multa, sa nu ne lase pe noi fara. Nici pisica nu prea mi-o mingiie, de teama sa n-o lase fara iubire pentru noi. Vorbeste putin si cu grija. Dupa ce spune ceva, imediat isi cere scuze, poate n-ar fi trebuit sa spuna asta. Pasteste usor, respira usor, face integrame pe marginea patului si numara orele pina se poate intoarce acasa, la casa ei, la omul ei. Din cind in cind stringe pixul in mina, ridica ochii si zice soptit: Mare-i Dumnezeu…

Mi-a spus atit de multe lucruri in atit de putinele propozitii pe care le-am schimbat zilele astea incit ma simt ca si cum as fi citit zece dictionare de intelepciune. Mi-e draga. Si vreau sa fiu ca ea cind o sa am anii ei.

Peste doua ore mergem la interventia anti-piatra la rinichi. Am emotii mai mari decit ea. O sa fie bine, n-are cum altfel. Ea draga nu merita altceva decit bine.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

13 comentarii

  1. Sa-ti traiasca aceasta minunata bunica. Mi-au dat lacrimile cand am citit. As fi vrut si eu o bunica asa. N-a fost sa fie… Dar am o mama cam cum ai spus tu.
    Multa sanatate dragei tale bunicute!

  2. Cum se simte? Sper ca mai bine.

    [Am si eu una. Doar ca a trait la oras. Si nu poate sa faca integrame pentru ca nu mai vede decat ca prin ceata… de fiecare data imi pipaie fata… nu mai poate sa distinga nasul, gura.]

  3. Am avut si eu asa o bunica. Nu o mai am de vreo trei ani… Era asa cum spui tu despre bunica ta, dar discretia ei era mai coplesitoare cu cat era surdo-muta si avea niste neputinte fizice care nu o lasau sa mearga liber prin casa, dar ea, draga de ea, se straduia… Daca ne intersectam prin casa (iarna o petrecea la noi acasa, iar vara la tara) cand trebuia sa plecam la birou dimineata sau eram pe fuga, se retragea cuminte cu un zambet frumos si bland ca sa trecem noi si apoi mergea si ea usurel cu ajutorul cadrului metalic. Cred ca bunica mea a fost cel mai bun si bland om de pe pamant prin felul ei delicat de a fi, iar mama o urmeaza intru totul. Stiu ca sunt ale mele si sunt subiectiva ca-mi sunt dragi, dar toti suntem asa, nu? 🙂

    I.

  4. ce frumos ti se pare totul cand ai o bunica sau macar un bunic ,eu nu am avit decat un bunic care imi citea povesti ,aveam 6 ani ,apoi nu l-am mai avut!
    sa o iubesti si sa o pretuiesti!

  5. Esti sensibila si placuta. Scrii foarte frumos si citesc printre randuri recunostinta ta. Rar suflete ca tine…

    Iti urez din tot sufletul, sanatate cu carul pentru tine si cei dragi! 🙂

  6. Ioana, ii doresc bunicii tale zile bune si cat mai putine spaime, cat mai multa liniste si iubire.
    Textul tau m-a umplut de lacrimi, cu gandul la bunica mea. Se imputineaza pe zi ce trece, nu-i vine sa creada ca nu mai e ea, iar eu nu stiu la cine sa strig sa-i dea linistea inapoi! Ast ultim act n-ar trebui sa fie asa!!

  7. […] fi singurul pe care are voie să-l rostească într-o săptămînă şi nu vrea să-l irosească. Că e modestă, bună, înţeleaptă, că are mîinile moi ca nişte pîinici bine coapte, că la ea în grădină era să mă asasineze […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *