M-ati iertat, sper, ca nu v-am raspuns zilele astea la comentarii, e-mailuri si mesaje, sint asa, intr-o faza d-aia in care incerc sa ma ascund de propria-mi viata. Asta nu inseamna ca nu sint bine si roz si involanata toata, ca sint, numai c-am obosit sa scriu, sa vorbesc, sa gindesc, sa planuiesc. Cred ca nici nu mai visez noaptea, asa mi-e de obosita mintea .

Ne cautam sa ne mutam, ne-au napadit gindacii, ne e cald, e scump, miroase urit de la vecini, nu mai avem loc noi doi si pisica. Si cum casa nu mai speram sa ne gasim curind, ne-am decis la o chirie mai omeneasca. Daca auziti pe undeva pe cineva ca vrea sa-si umple casa cu trei suflete cuminti, dati-mi de veste. Trei camere musai, utilata cit de cit, aer conditionat, pe cit posibil aproape de centru sau de 1 mai-domenii. Nu ne grabim, dar nici n-am vrea sa ne prinda craciunul aici.
Altfel, respir. Nu mai e mult pina la vacanta. Pare mult. Am doua restaurante interesante pentru voi, musai trebuie sa-mi fac timp sa va povestesc despre ele. Am si-un weekend straniu la Sibiu/Sighisoara/Transfagarasan despre care n-o sa va povestesc, dar poate am timp sa descarc citeva poze. Joi vine mama in vizita, planuiesc s-o cinstesc cu o paella la Alioli. Daca aveti drum pe-acolo, poate ne intilnim la un crevete cu usturoi.
Va rog sa nu va pierdeti rabdarea cu mine, sint tot eu, tot aici, doar ca topita pe dinauntru si pe dinafara. Prea multa lume imi cere ajutorul in prea multe privinte in care eu n-am pic de putere. Si-am obosit putin. Trebuie sa ma odihnesc. 
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

12 comentarii

  1. Stiu cum e, uneori sufletul tau se imparte in prea multe directii si nu-ti ramane absolut nimic si pentru tine 🙁 Dar daca nu-ti pastrezi putintel acolo si pentru tine nu mai ai cum sa dai la altii 🙂

    "Insanatosire" grabnica!

  2. Comentez aici pentru ca la postul despre Sibiu nu este posibil. Te-am vazut in seara aceea la Sibiu. Aveai o privire dura, cumva speriata si foarte critica, cautand un loc la o terasa. Noi am gasit aproape imediat cum am inceput sa cautam, daca te opreai sa observi oamenii puteai cu siguranta gasi unii care urmau sa plece. Burti sunt peste tot, daca mai ai timp sa le observi. Lume multa si muzica tare erau, era festivalul Artmania. Eu am intalnit oameni frumosi. Cred ca trebuie sa te relaxezi mai mult si vei vedea frumusetea. Pentru ca e in ochii privitorului 🙂

  3. @Anonim, ai foarte mare dreptate, o stiu, numai ca uneori n-o si simt. Deh, nu pot sa fiu pe roze tot timpul. In zilele alea, de exemplu, ochii mei numai frumusete nu vedeau, din pacate, am avut o stare cam cum o descrii tu. Oh well, a trecut! Data viitoare o sa imbratisez Sibiul cum se cuvine!

  4. Am fost si eu la Alioli vineri seara pe la ora 8PM.
    Am fost pentru ca tot lauzi localul si aveam pofta de sea food.
    Supriza a fost ca am gasit localul gol golut – nici macar o masa ocupata, fara terasa iar in interior fumau chelerii.

    Am fi intrat daca era macar un fel de muzica sa nu ne auda bucatarii in timp ce vorbim… Tare straniu mi s-a parut.

  5. Iulia, probabil merge prost saptaminile astea, ca la toata lumea…
    Noi am fost simbata si era ceva lume… Am mincatun purcelus de lapte la cuptor absolut incredibil!
    Trebuia sa intrati, nu aglomeratia sau mediul sonor sint plusurile locului, ci mincarea. Pacat ca n-ai gustat. Merita!

  6. Sigur o sa merg, problema nu a fost ca nu era nimeni, ci ca era liniste.
    Noi aveam de vorbit-planificat-barfit, ca doi iubiti 🙂 si nu vroiam sa ne auda tot restaurantul.

    Iti povestesc cand ajung acolo data viitoare 🙂

    Merci

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *