Sunt lesbiana (punct ro)

Nu, nu e vorba despre mine. Desi imi plac femeile la trup si la suflet, imi place sa le urmaresc cu privirea pe strada, sa le miros si sa le intuiesc dinauntrul, am ales sa-mi petrec viata si amorul cu un barbat. El e sufletul meu pereche.

Dar as fi putut fi lesbiana, daca n-as fi fost heterosexuala.

O sa ma iertati daca nu cred ca homosexualitatea e o boala. Am cativa cunoscuti gay si va jur ca toti sint cit se poate de sanatosi. De fapt, chiar arata si se simt mai bine decit majoritatea prietenilor mei heterosexuali.

N-am o opinie despre ce ii face pe unii oameni homosexuali. Daca e chestiune de genetica, de anturaj, de teribilism, de curiozitate, de confuzie, de un pic din toate la un loc sau de nimic din toate astea. Si nici nu ma simt obligata sa am o opinie. Nu-mi pasa ca n-am argumentele la indemina cind un homofob sau altul ridica vocea la mine, incercind sa ma convinga ca „oamenii astia” ar trebui interzisi prin lege sau tratati de ceva ce eu cred ca e o chestiune de optiune personala si nimic mai mult.

Cunosc femei care nu dorm cu lumina stinsa. Si barbati care isi fac unghiile cu lac. Alte femei care nu poarta niciodata culoarea galbena sau care isi coafeaza parul intotdeauna spre dreapta, niciodata spre stinga. Barbati care se scarpina in ureche cu acelasi deget, intr-un numar fix de miscari, niciodata mai multe. Doar pentru ca eu nu ma scarpin in ureche si-mi aranjez parul oricum nu inseamna ca eu sint corecta si ei sint gresiti. Atita vreme cit nu ma obliga pe mine sa dorm cu lumina aprinsa, ma bucur ca ei se simt fericiti cu veioza lor si gata.

Oamenii gay pe care-i cunosc sint oameni frumosi. Sensibili, deschisi, creativi, cu simtul umorului si al masurii. Genul de oameni pe care-mi place sa mi-i stiu aproape. Pina acum, viata lor sexuala nu m-a incurcat niciodata, la fel cum nu m-a incurcat nici viata sexuala a amicilor mei heterosexuali. E un capitol adiacent, care tine de miezul fiecaruia si pot respecta asta. Pot asculta povesti de dragoste intre doi barbati fara ca asta sa-mi zgindareasca vreo emotie negativa. Sint tot doua suflete care incearca sa se gaseasca, ce daca amindoua se gasesc in trupuri imbibate in testosteron? Pot admira doua femei privindu-se languros fara ca asta sa ma faca sa ma gindesc la un film porno ieftin. Sint oameni care-si cauta linistea, echilibrul, sufletul pereche. Si nu stiu sa existe vreo regula care sa spuna ca sufletele pereche se gasesc in trupuri de sexe diferite.

Ce am observat insa la oamenii mei gay e ca se simt singuri mai des si mai intens decit alti oameni. Ca sint mai obositi, pentru ca se lupta mai mult decit noi restul. Sint obositi pentru ca le-a luat o vreme si un sac de energie sa inteleaga cum si de ce sint altfel. Apoi le-a mai luat o vreme sa decida cum or sa traiasca. S-au luptat cu sentimente de vinovatie, de gresit, de teama, de singuratate. Apoi au ales sa fie cine sint si-au inceput sa comunice asta celor dragi. Moment in care a inceput greul. Parinti in negare, lacrimi, despartiri, amenintari, dezamagiri, intrebari, respingere, singuratate. Pentru ca e genul de veste care pica greu pentru un parinte care visa la nepoti, pentru o sora care se pregatea sa fie domnisoara de onoare la o nunta traditionala, pentru un prieten care credea ca isi cunoaste bine amicul, dar nu banuia secretul unui abordari sexuale gay. Si la toate astea se adauga greul de a-ti gasi un partener, de a fi cine esti oriunde, de a lasa oamenii sa te cunoasca, de a infrunta prejudecati, mitocanii, priviri piezise.

Eu zic ca oamenii gay merita niste medalii de curaj. Pentru ca au inteles ca si de ce sint altfel, au acceptat asta despre ei, au recunoscut asta in fata oglinzii, a parintilor si a lumii intregi si aleg sa traiasca exact asa cum sint, fara minciuni si inselatorii de dragul convenientelor.

Cred c-ar trebui sa ne incruntam mai putin cind vine vorba de optiuni de inima si dormitor. Si sa fim mai milosi cu cei care aleg calea mai putin batatorita, oricare-ar fi motivele lor. Daca nu chiar sa-i ajutam cu o privire complice… O buna prietena a facut mai mult decit atit. A construit un site menit sa asigure femeile lesbiene ca e in regula sa iubeasca alte femei, si pe familiile lor ca lesbianismul nu e o maladie, ci un stil de viata asumat. Pentru ca e greu sa accepti ca esti gay si la fel de greu, daca nu chiar mai greu, le e celor apropiati tie sa accepte asta odata cu tine. Sunt lesbiana contine povesti anonime, marturii adevarate, emotii curate. Ca niste jurnale care nu vor fi publicate niciodata, din cauza publicului ostil. Si e pacat.

Voi ce simtiti despre asta? Aveti aproape oameni gay? Sinteti gay? Si daca da, cum e la voi in lumea voastra?

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4182

67 comentarii

  1. Eu sunt gay si sunt mandra de asta.Nu sunt diferita de alte femei -iubesc ,mananc si ma rog ca restul femeilor.
    Site-ul este foarte bun.Tare as fii vrut sa fii aparut de mai mult timp in Romania ,cu siguranta m-ar fii ajutat mult sa ma inteleg pe mine si pe restul din jurul meu.O seara buna in continuare !

  2. Mi-au plăcut mult gandurile pe care le-ai așternut aici și…cred că totul s-ar putea rezuma la o singura fraza:"Si nu stiu sa existe vreo regula care sa spuna ca sufletele pereche se gasesc in trupuri de sexe diferite". Asa gandesc si eu acum, dar imi pare rău că nu a fost așa dintotdeauna.

  3. Foarte fain postul:)Congrats.Eu am unele dintre cele mai bune prietene gay (sunt un cuplu) si pot spune cu mana pe inima ca sunt printre cei mai ok oameni pe care ii cunosc.Nu am nimic impotriva lor,chiar dimpotriva, le-am luat apararea de multe ori tocmai pentru ca nu imi place nedreptatea.Toti avem dreptul la iubire si respect asta.Stiu ca au avut momente foarte grele,mare parte din motivele enumerate de tine.Din pacate vor mai avea pentru ca oamenii sunt si rai si invidiosi.Pana la urma trebuie sa apreciem omul,nu relatia.E treaba fiecaruia ce face acasa cu persoana iubita.
    Zi frumoasa

  4. Hello, am avut un prieten gay cu care ma intelegeam super bine. Mai cunosc un cuplu de bisexuali, of, ce frumosi sunt! Si mai am o amica lesbiana :).

    Nu-s cei mai buni prieteni, dar sunt oameni minunati… sunt oameni!

  5. Iulia, foarte misto! Vad ca esti la Londra, inteleg ca acolo lumea e mai open minded si comunitatea gay e mare si primitoare… 🙂
    Alexandra, ma bucur ca esti in barca mea.
    Andria, multumesc, o preiau acus.
    Ralu, foarte drept ce spui.
    Evergreen, da, da, oameni ca toti oamenii!

  6. mă întreb dacă mama (sau sora) unuia dintre voi s-ar decide peste noapte că nu mai poate fi "ca restul lumii", cum aţi reacţiona. nu am nevoie de un răspuns. toţi suntem "deschişi" şi open minded atâta timp cât este vorba doar de "prieteni", adică cu care ieşi la un suc când gaşca de straights e plecată, hanging out pentru că ei cunosc locuri interesante de distracţie cu "open minded people", că toţi am vrea şi ne-am dori să fim cât mai deschişi, cât mai "comerciali", ne-am dori să ne pliăm cât mai bine pe noua societate, să fim cât mai altfel decât suntem, pentru că am trecut de la lampa cu gaz la neon de prea puţin timp şi ne-am dat seama că suntem în urma altora şi că nu ne stă bine.
    sunt sociolog, îmi pot explica situaţii, fenomene, mă raportez la ele indiferent de eul meu, vorbesc în calitate de sociolog, cred că totul ţine de toleranţă, e una din situaţiile în care între toleranţă şi acceptare se pune un semn de egalitate şi atât. dacă am fi puşi în situaţii stricte de a alege, fără căi de mijloc, lucrurile ar fi cu mult diferite.

    • Mda…..
      Avem urmatoarele tag-uri: guy, friends, open minded, accept…
      Boon. Desi nu am in viata mea nici o cunostinta guy, marturisesc ca as putea avea o relatie de prietenie cu aceasta…, sau am putea fi buni colegi…,vecini…Ca, in fond si pana la urma ce are sula cu prefectura?…
      Ei, daca fratele meu ar fi guy… tot fratele meu ar ramane, nu as incerca pentru nimic in lume sa-l schimb, l-as iubi incontinuare…pedofil sa nu se faca sau zoofil…ca-i sparg fata…(mai si glumim..)
      Copii nu am, dar teoretic zic ca i-as sustine pana la urma in alegerea lor…
      Sunt o persoana toleranta in aceasta privinta…Cu un singur lucru nu pot fi de acord..INFIEREA !! daca in privinta casatoriei cuplurilor guy m-ar putea convinge careva (desi nu cred), in privinta infierii…spun NU clar!

  7. pt anonim: nu pot sa vorbesc in numele altora, dar eu as reactiona cu un "sa-ti fie de bine si sa fii fericit/a" daca cineva apropiat mie, gen mama sau sora sau frate ar decide sa fie gay. poate chiar si copil, desi nu pot vorbi pt ca inca nu am.
    exista o singura persoana care m-ar indurera daca si-ar da seama ca nu e heterosexuala, si aceea este sotia mea :))
    dar chiar si-asa, cad iubesti pe cineva, iti doresti sa fie fericit. deci as incerca sa o conving ca bi e mai bine decat gay only :))

  8. @Anonim, sigur ca nu pot sti sigur cum voi reactiona intr-o situatie in care n-am mai fost, dar nici tu nu stii sigur cum nu voi reactiona, asa ca pina una alta lasa-ma sa presupun despre mine ca voi tolera si voi accepta (poate nu imediat, dar destul de rapid) ca mama sau fiica mea sint gay.
    Robo, promit sa fiu cel mult bi, okay?

  9. Ioana, te citesc de foarte mult timp, dar eu nu prea comentez pe bloguri. Cred ca o sa printez articolul asta si o sa il lipesc pe stalpi, prin toata lumea.

  10. Nu cred ca as fi putut spunea toate acestea mai bine decat tine 🙂 Nu sunt gay, as putea fi cel mult bi, ca sa-ti fur vorba :)))
    Dar vorbind la modul cel mai serios acum: cei care isi dau seama ca sunt gay si aleg sa fie asa au o tarie fantastica de caracter. E atat de greu sa traiesti cu sufletul senin printre atatea suflete meschine. Tuturor le doresc multa putere si iubire, iar celor care le catalogheaza aceasta lume ca fiind gresita, le doresc de mii de ori mai multa putere si iubire. Pentru ca e mult mai dificil sa alegi bunatatea si intelegerea. Si mult mai usor sa fii rau & neiertator.

  11. Eu cred ca numai un anumit gen de oameni pot sa gandeasca asa cum gandesti tu. Oamenii care au ales ei insisi calea mai putin umblata in viata (nu neaparat in privinta optiunilor sexuale). Oamenii care mereu s-au luptat cu ceilalti pentru fiecare bucatica din personalitatea lor, ca sa o faca sa fie a lor si nu a grupului social din care fac parte.

    Cei care au ales mereu calea usoara, care au facut mereu lucrurile de "gura lumii" si nu pentru ca asa simteau nu stiu cum e sa infrunti un curent si efectiv sa te chinui sa traiesti decat sa preferi sa fii leguma dusa de val.

    Totusi nelamurirea mea e urmatoarea: cum se face ca, intr-o tara in care ni se rupe dosu de suferinta celor apropiati, cand vine vorba de alegerile sexuale toti sarim cu exemple de genul "ce te-ai face daca muma-ta ar fi".

  12. Buna.
    Am lucrat cu multi gay si m-am simtit extraordinar printre acestia.
    Sa nu mai spun ca poate sunt mai creativi decat multi altii si sunt f decenti. In plus, nu am simtit presiuni gen flirt la locul de munca.
    Cateodata si eu m-am simti gay si am acceptat ca este sanatos tot ceea ce vine natural si ca nu trebuie sa imi reprim nici o traire sau stare doar pentru a apartine unui grup favorizat, gen 'oamenii normali sau hetero'.
    Cred ca in anul 2010, toamna, e cam tarziu sa mai argumentam pe tema asta..cei care nu accepta, sa fie sanatosi, probabil deja se afla intr-o minoritate
    chiar ei-sau poate imi fac eu prea mari sperante.

  13. Nu am nimic impotriva nimanui, fiecare sa aleaga sa iubeasca pe cine vrea. Am intilnit si eu oameni gay foarte draguti, funny, educati, talentati. Respect alegerea lor, nu-mi afecteaza existenta cu nimic. Personal, insa, sint fericita ca iubesc barbatul si aleg, clar, familia clasica, traditionala: mama=femeie, tata=barbatul. Asa cum o femeie este mindra ca iubeste o alta femeie, eu sint o femeie mindra ca iubesc barbatul. Fair enough!

    Cind e vorba de copilul crescut in sinul familiei de gay si aici am o parere: copilul devine confuz cind acasa vede 2 barbati indragostiti (parintii lui fiind 2 tati) sau 2 femei indragostite,(parintii lui fiind 2 mame) iar pe strada vede perechea:barbat-femeie, care, eventual, pot fi parintii colegilor sau prietenilor lui, ai copilului despre care vorbeam:) Sincer, nu stiu cum m-as descurca sa ii explic care este calea cea dreapta, de fapt. Este parerea mea si simtirea mea, care sint sigura ca sint respectate, asa cum respect si eu optiunile, parerile altora. La revedere, draga mea!!!

  14. Eu zic ca oamenii gay merita niste medalii in aceeasi masura in care merita niste medalii toti oamenii, cu orice orientari sexuale, care au inteles ca acceptarea de sine(care uneori vine foarte greu), de orice natura si cu orice implica asta, e cel mai frumos lucru in constructia unei vieti fericite.

    O discriminare pozitiva imi displace la fel de mult ca cea negativa.

    Am cunostinte gay. Foarte umani, discreti, naturali si normali. Am aflat, intamplator, ca sunt gay mult dupa ce deja ii stiam si ii apreciam pt ceea ce sunt – oameni, prieteni.
    Si nu cred ca ei si-ar dori medalii.

  15. Cred ca orice cuplu e capabil sa creasca un copil, indiferent de sexualitatea parintilor. Cand zic orice cuplu, vorbesc de oameni cu calitati de parinti, nu de oricine, caci slava Domnului, sunt prea multi copii ce se nasc din oameni care nu-i merita si nu-i vor, iar sarmanii ajung in strada sau prin orfelinate.
    Cred cu tarie ca un copil ar intelege si nu ar face diferente. Evident, asta atata timp cat i se da de inteles ca nu exista de fapt nicio diferenta in faptul ca are 2 tati sau 2 mame, in loc de mama si tata. Cu cat se puncteaza mai mult ca e ceva "special" sau "diferit" in familia lui, cu atat el isi va pune intrebari si va pleca urechea la parerile celor ce nu inteleg homosexualitatea si o condamna.
    Nu a existat si nu va exista niciodata, in opinia mea, o cale "dreapta". Nici nu trebuie. Fiecare o are pe a lui.
    Am cunostinte gay, ii admir si tin la ei teribil de mult. Sunt oameni frumosi si luptatori, am sa le fiu alaturi in continuare daca cineva va incerca sa le franga aripile.

  16. Nu contest faptul ca viata unui copil care are 2 parinti gay nu va fi niciodata la fel de usoara ca viata unui copil care are 2 parinti hetero in ce priveste modul cum cei din jurul lui/ei primesc vestea (alti copii la gradinita, si mai tarziu la scoala).

    Cu toate astea, studiile arata ca de cele mai multe ori acest copii sunt cel putin la fel de bine adaptati, iubiti si ingrijiti si mai toti cresc sa fie mai toleranti, intelegatori si open-minded fata de cei din jur decat copiii cu familii 'traditionale'.

    • Care studii? Nu va fie cu suparare, dar am fost invatata ca daca pomenesc de o sursa sa o si prezint….Macar asa, ca sunt curioasa, nicicum rea….Pe de alta parte stiu si altii cum sunt efectuate aceste „studii”….Pe un anume esantion, anume intrebari, cine a stat sa urmareasca evolutia acestor copii? deci sa nu generalizam…..Dar mai ales sa nu ne bazam pe asemenea teorii…Da,nu zice nimeni ca o pereche gay nu si-ar spala copilul, ca nu l-ar hrani sau ca nu l-ar iubi….sunt convinsa ca l-ar duce si la scoala…Problema e muuuuult mai serioasa si mai profunda….Alegerea lui ca adult…

  17. Am uitat sa mai adaug faptul ca pentru mine cea mai frumoasa pereche este reprezentata de un barbat si de-o femeie! (probabil ca sint de moda veche, cum ar spune unii, insa sint fericita asa).

  18. Am aceeasi orientare ca si "anonimul" de mai sus, probabil din cauza profesiei :-).
    Robo, tu, Ioana, si cei cativa care au scris aici estimati ca nu ati avea un soc daca mama/tata/sora etc. ar fi gay. Insa, in jurul nostru sunt nenumarati care ar fi absolut bulversati si nu pentru ca ar fi intoleranti, sau needucati, ci pentru ca una e sa ii accepti de principiu, alta e sa fie cei ce te-au format, eventual.
    Eu nu stiu daca am prieteni gay, am cunoscut cativa, sunt oameni ca toti oamenii, nici mai buni, nici mai rai.Uneori, am senzatia ca sunt idealizati un pic. Una e sa ii accepti, alta e sa te bucuri sincer ca propriul copil e gay. Si nu te bucuri nu pentru ca esti un incuiat la minte, ci pentru ca esti constient cat va avea de luptat nu numai cu lumea, dar si cu el insusi. Si nu numai in Ro ar avea de luptat; sunt medii occidentale unde le-ar fi greu, comunitati mai mici, mai conservatoare, ca nu toata lumea traieste la Paris, sau NY.
    Bulversarea vine si din faptul ca romanii au trecut, cum spune si "Anonim" mai sus, de la gaz la neon, a trebuit sa arda etape si e firesc sa fie arse la nivel de principii (la nivel legislativ, institutional etc.), insa mentalitatea, instructia si educatia nu pot evolua la fel de rapid cu votarea unei legi. Modul in care se construiesc mentalitati seamana cu modul in care e educat un copil: trebuie sa treaca timp pentru ca un anume tip de atitudine sa vina natural.
    Zic.

  19. Si, apoi, se defineste careva dintre noi "heterosexual", asa, netam-nesam? Eu ma prezint Liana Serbanescu, nu Liana Heterosexuala, lumea mea e definita de ceea ce simt, gandesc, fac etc. Ma duc la primarie sa iau autorizatii si avize, ma duc sa vad un film, fac pulpe umplute si imi place ceaiul de musetel, imi iubesc bunica si n-as tine un caine in casa. Sunt absolut convinsa ca si lumea Iuliei are proportii congruente cu a mea (ma rog, mult mai cosmopolita, ca e la Londra). De ce sa ii triem pe oameni in functie de gay si straight? Numai legea (laica, sau religioasa) mai face asta. Daca simte careva nevoia sa spuna ca e gay, spune, isi asuma conditia si asta e. Cred ca e si mult nefiresc in faptul ca oau! ne simtem bine ca avem prieteni gay, sau frecventam locuri gay.

  20. Uite de asta imi place atat sa mult sa vin la tine sa citesc, si de asta esti printre putinii posesori de blog la care si comentez… Mi-a placut postul, mi-au placut gandurile, imi place de tine, eu nu sunt atat de toleranta cu homofobii ca si tine, reactionez la ei cam asa cum ai facut tu la idiotii din teatru (pe care de altfel si eu ii urasc) – stiu ca daca astept intelegere din partea lor, ar trebui sa incerc sa ii inteleg si eu probabil, dar pur si simplu nu pot. Eu cunosc un cuplu superb de barbati superbi, daca as avea un copil si as fi pe moarte, pe ei i-as alege ca parinti dintre toti cunoscutii mei (printre care sunt desigur si multe familii clasice, din mamica si tatic, cu copii home-made). Si daca copilul meu va fi gay, singurul motiv pentru care voi fi suparata/trista/ingrijorata va fi, ca trebuie sa traiasca intr-o lume atat de stupida.
    Pentru ca este stupida, nu numai in Europa post comunista – tocmai saptamana trecuta am revazut "Brokeback Mountain" ( dupa parerea mea cel mai frumos film de dragoste ever, right up there with "The Bridges of Madison County"), si am avut o discutie pe tema asta: oare ce s-a schimbat, chiar in marea si liberala America acum, dupa aproape 40 de ani de la poveste? Mai nimic, vezi cazul Matthew Shepherd, incearca sa iti imaginezi un satuc din Wyoming in zilele noastre… majoritatea oamenilor se comporta asa cum o faceau stramosii in epoca de piatra cu fulgerele – se tem de ceea ce nu inteleg, si "Fear leads to anger. Anger leads to hate.", cum a spus si maestrul Yoda, ca sa nu inchei pe un ton dark… 🙂

  21. Foarte frumos articol, poate ma repet dar nu am citi toate comentariile, mai ales ca vine din aprtea unei persoane str8. 🙂

  22. Arais, bravo, si eu gandesc la fel ca tine! In plus, nu cred ca trebuie sa discriminam pozitiv, dar, pe de alta parte, ma gandesc ca oamenii astia au fost tratati asa de aiurea, ca poate merita ceva discriminare pozitiva (ma rog, sunt sigura ca ei nici macar nu-si doresc, ci vor doar sa fie tratati exact ca ceilalti).

    Si, da, eu cred ca daca as afla ca cineva apropiat e gay nu as avea nicio problema (doar m-ar indurera gandul ca va trece prin niste vremuri tulburi, avand in vedere societatea in care traim). La mama si tata m-ar durea sa aflu ca vreunul dintre ei e gay, dar, iarasi, nu din cauza acestui lucru in sine, ci pentru ca ar fi trist sa descopere dupa atata timp ca au trait "viata altcuiva", ca sa zic asa.

  23. buna,te citesc de ceva timp,si revin mereu aici cu placere.parerea mea umila in legatura cu acei oameni care judeca pe cei gay este ca au conceptii putin invechite si mai mult de atat ,cred ca totul tine de crestinism.S-or gandi ca Dumnezeu asa a lasat pe pamant femeie cu barbat ,si asa trebuie sa fie. Eu nu am amici gay ,dar daca s-ar intampla sa cunosc nu i-as judeca. Fiecare alege sa traiasca cum simte si chiar au o putere imensa sa infrunte atatea reactii neplacuta,priviri chiorase si comentarii rautacioase.Doamne, chiar mi se pare greu de trait asa.Dar au un mare + ptr ca nu sunt falsi de dragul societatii.

  24. Majoritatea celor care au comentat aici au sustinut, pollitically correct, ca nu au nimic impotriva celor gay, ca au avut prieteni gay, de care nu stiau nimic si nici nu le pasa… asta insemana ceva, si anume ca apare un curent favorabil de opinie, e ok sa fii gay, pedo sau zoofil si asta ma ingrozeste, ca vom ajunge in momentul in care va trebui sa dam piept cu monstrul din dulap…. e evidenta strategia, atunci cand privesti in curtea bisericii catolice si la felul in care imbratiseaza vajnicii ei preoti cu dedulcire la bucute roz de baietei de altar…. keep up the good work, omenire, te apropii de final

  25. Doamne ferește! (nu, nu sînt religios, dar așa sună expresia românească, vrem/nu vrem).Ce-a ajuns political-corectness-ul să facă din unii comentatori de pe-aci!

  26. doi dintre cei mai apropiați prieteni ai mei sunt homosexuali, iar legătura cu prietenele lesbiene nu prea o mențin din motive de distanță, însă ne descurcăm cum putem :). nu pot spune despre ei că sunt cei mai ”normali” dintre oameni (nu fac parte dintre îndoctrinații care muncesc de la 9 la 17 și cred în puterile partidului prieten), însă nimic din ce-i alcătuiește nu este nefiresc. au ales doar să fie cum sunt, la fel cum eu urăsc culoarea roz și totuși o accept pe hello kitty.

  27. Uite, eu sunt lesbiana . La inceput a fost greu sa recunosc asta .. de la 14 ani aveam intrebari asupra orientarii mele, dar nu aveam cu cine sa discut. Pana m-am impacat cu mine, insumi, au mai trecut aprox 3 ani si ma simteam chiar fericita ca mi-am recunoscut mie asta. Apoi aparuse altceva: societatea .. imi puneam intrebari cum si ce fel , daca voi fi respinsa sau nu .. Am incercat sa-i spun mamei .. dar vazusem ca era impotriva persoanelor gay .. si am zis mai bine sa ma ascund, daca propria mama nu ar accepta nici societatea nu ar accepta . La 18 ani .. in primul an de facultate, le-am marturisit prietenelor mele cele mai bune ca sunt lesbiana.. Reactia lor a fost una cu totul alta decat mi-o inchipuiam. M-au acceptat asa cum sunt si s-au bucurat pt mine ca m-am hotarat intr’un final sa le spun.. Isi dadusera seama dar au asteptat sa le spun si ele , m-au incurajat sa nu ma mai ascund si sa nu-mi pese daca cineva e impotriva. In fond nu suntem niste clone, toata lumea e diferita .. Din ziua aceea am constatat ca de fapt societatea ma accepta asa cum sunt si totul tine de noi .. O data ce iti recunosti tie si celor apropiati din jur, iar tu esti fericit/a nimic nu mai conteaza.. Nu siu, poate sunt un caz fericit .. 🙂 Am o viata sociala chiar foarte buna si nu am fost discriminata..Am observat ca pers care se ascun sunt mai mult discriminate pt ca unele pers din societate sunt un fel de calai ai societatii si caute sa te impunga si sa-ti faca rau .. Cam acum un an .. i-am adus in discutie , iar mamei subiectul de a fi gay si m-a suprins spunandu-mi asta: ” Sunt mama si tot ce ii doresc copilului meu este sa fie fericit..Am inteles ca homosexualitatea nu e o boala ci asa a fost dat sa fie. Daca eu imi resping copilul, societatea il va accepta mai greu iar lui ii va fi mai greu .. ” Si a acceptat ..
    Acum am aproape 22 de ani si sunt o persoana realizata si fericita din toate pctle de vederii .. chiar am si realizat un scurtmetraj despre pers gay dupa o poveste de a mea .. in care se arata ca si ei sunt oameni normali si mesajul este : Ca si noi avem dreptul de afi fericiti pe orice plan 🙂 dar pe unele pers dintre noi societatea ii obliga sa se poarte cu doua fete si sfarsesc in a se lua legal cu o pers de sex opus. Scurtmetrajul va fi dat si pe posturile nationale 🙂 Nu imi e rusine si nu imi va fi rusine sa recunosc ca sunt lesbiana. Totul tine de noi daca vrem ca societatea sa ne accepte 🙂

  28. TRIST… Foarte trist cum ne chinuim si ne strofocam incontinuu, neostoit,cu atita patima arzatoare, sa ne indreptatim si sa ne scuzam ORICE – tendinte anormale, fapte rusinoase, dorinte bolnavicioase (eventual care ne si ucid), alegeri gresite etc. etc… TRIST!! Ca un copil care, prins cu mita-n sac, incepe sa insire cele mai teribile justificari cu tonul cel mai patimas posibil, fara sa se opreasca decit in momentul cind s-a asigurat ca cel care l-a prins s-a convins in totalitate de nevinovatia lui. DE CE NU AVEM CURAJUL DE A VEDEA IN NOI INSINE?? DE CE NU AVEM BARBATIA DE A RECUNOASTE CA SINTEM BOLNAVI?? ca avem dorinte care ne fac rau, iluzii care nu vor deveni realitate, stari de care ne e rusine, porniri care intr-un sfirsit ne vor secatui, ca sintem slabi, ca nu avem vointa, ca nu vrem sa ne schimbam?? De ce ne chinuim atita sa-i convingem si pe cei din jur ca noi sintem „bine”, „cu acte in regula”, de partea „corecta” a baricadei? Nu, nu e un act de curaj a afirma ca esti homosexual, ci a putea SA TE VEZI PE TINE INSUTI, SA RECUNOSTI IN INIMA TA CINE ESTI CU ADEVARAT sau in ce te-ai transformat si SA FACI CEVA in legatura cu asta. Sa ai curajul si puterea de A LUPTA impotriva tuturor dorintelor, tendintelor, poftelor, pornirilor etc , ca sa devii… L I B E R .

    • „ca avem dorinte care ne fac rau” nu se aplica decat pentru ca, in contextul asta, raul vine din discriminare.

      daca io o iau in fund, ca barbat, de la alt barbat, si-mi place, raul n-are cum sa vina decat din afara, de la oameni care ma blameaza pe motive religioase ori personale (fobii pe care nu si le recunosc, cateodata chiar atractii pe care nu si le recunosc). cu alte cuvinte, viata mea nu e grea pentru ce fac, ci pentru ca ceea ce fac atrage reactii negative din partea semenilor. iar daca vrei inca o alta iteratie, gandeste-te la cineva care e gay, si care-si traieste viata gay in secret- problemele nu apar decat in momentul in care informatia devine publica, si oameni care n-au ce face incep sa se infoaie pe motive care nu tin de dormitorul personal, ci de al altora, si nici de viata vesnica personala, ci de a altora.

      pe acelasi filon, liber nu esti de unul singur. liber esti in context, in raport cu ceva. iar cand oameni ca tine, gina, definesc ce inseamna sa fii liber (in cazul asta, sa nu ai atractie sexuala fata de cineva de acelasi gen), libertatea devine un standard impus. ca si frumusetea masurata in functie de greutate, ca si istetimea masurata in functie de rezultatele la testele standard… iar daca judeci un peste in functie de abilitatea lui de a urca in copac, pestele va trai toata viata cu impresia ca e un bun-de-nimic.

      cand vine vorba de infieri, eu sunt, in totalitate, pentru.
      un copil are mai multe sanse sa se dezvolte normal, cu un psihic sanatos, cu o minte zdravana alimentata de comunicare bilaterala intr-o familie gay (care, sa fim clari, trebuie sa treaba prin furcile caudine sa indeplineasca adoptia- sa demonstreze bune intentii, sa aiba resurse financiare verificate, sa aiba rabdare, sa aiba un acces continuu la informatie, sa fie perseverenta, sa fie stabila ca relatie, intr-un cuvant, sa-si doreasca, si sa lupte, pentru un copil) decat intr-o celula familiala romaneasca prin excelenta (vorbesc de cele 60% din familiile din tara asta, in care nivelul de educatie e mediu, in care tatal e de cele mai multe ori abuziv- fizic sau verbal, nu conteaza-, in care mama are 2.3 avorturi la activ si in care copiii cresc pana la 7 ani cu frica de bataie si cu impresia ca artele sunt pentru cei slabi, iar bebe vine cu barza….). sa fim seriosi. copiilor nu le pasa ca au doua mame sau doi tai. copiilor le trebuie dragoste, respect, stabilitate si sinceritate adaptata la puterea lor de intelegere.

      homosexualitatea nu e o boala (nu mai mult decat inabilitatea de a face design interior, sau de a fluiera, de exemplu), dupa cum heterosexualitatea nu e un merit.

  29. Sunt de acord cu tine. Pana la urma, nu e treaba mea sa judec. Nu e treaba nimanui sa faca asta. Am prieteni gay. Sunt oameni ca toti oamenii. Cu vise, bucurii, dezamagiri… Si cu un curaj mai mare ca al nostru, astia hetero. Cred ca inainte sa punem etichete, ar trebui sa… stam de vorba. Doar asa iti poti da seama daca un om e sau nu pe aceeasi lungime de unda cu tine. Si aici nu ma refer la preferintele sexuale. Sunt de acord sa nu accepti pe cineva in cercul tau de prieteni sau de cunostinte pentru ca nu va leaga nimic. Nu inteleg, insa, cum poti respinge pe cineva cu care ai avea o groaza de povestit, doar pentru ca nu are aceleasi gusturi ca tine in materie de sex. E ca etichetele pe care oamenii le pun celor cu plete, care asculta death metal. Totusi, daca stai sa-i asculti, iti dai seama ca sunt atat de buni si de calzi! Si stiu, poate, mai multe despre lume, decat stiu cei care asculta numai Mozart si Wagner. 🙂

  30. Nu am spus ca-i resping, ci doar ca MI-E MILA DE EI. SINT NISTE OAMENI BOLNAVI, nu sanatosi, asa cum vor pe ei insisi sa se convinga si pe cei din jur. Am cunoscut astfel de persoane si in cercul meu de prieteni, dar ei LUPTA cu aceste stari, nu se lasa prada, nici nu vor sa convinga pe altii ca ei sint sanatosi. Aici e toata problema pe care am incercat s-o exprim in comentariul anterior.

    • Gina, sincer, eu, in locul tau as mai fi stat sa ma mai gandesc de doua ori sau de cate ori era nevoie inainte de a posta acest comentariu. Sunt sigura ca acest comentariu pe care l-ai scris, e un fel de . cum sa spun eu : o temere de a ta de nu te intalni cu astfel de persoane .. care de fapt sunt si ei, oameni ca si tine .. iti spun ca a fi gay,bisexuala, lesbiana,travestit sau transexual nu este o boala .. Suntem niste oameni la fel de obisnuiti ca si voi, ne ducem la facultate, serviciu, iesm in parc, etc facem diverse activitati ca orice om. Iar faptul ca ai intalnit persoane care spun chiar ei ca asta e o boala ee vorba de acceptare, de a te iubi pe tine insuti . Si nu vreau sa se inteleaga, ca a fi gay meritam un premiu asa cum am intalnit in alte comunitati LGBT, din diferite orase .. e chestia doar de faza de acceptare .. Pune-te macar in situatia a fi mama si de a afla ca copilul tau este gay sau lesbiana . Ce ai face in momentul acela? L-ai iubi mai putin? L-ai bate ca sa inteleaga ca e o boala asta? L-ai omora? ar trebui sa meditezi un pic la aceasta situatie .. cu ce ai face? Pot spune ca ceea ce ma deranjeaza la comunitate e aceea parada gay ..pentru ca din cauza acelei parade ni se pun niste etichete foarte proaste sau mai sunt persoane din comunitate care se dau la absolut orice persoana pe care o intalnesc .. o alta eticheta tampita asupra comunitatii .. si sunt multe aspecte negative care pot sa le expun .. In fine, desi am spus intr’un comm anterior ca sunt lesbiana .. din cauza unei experiente neplacute intr’un anumit oras sunt cam satula de aceste etichete.. str8 gay etc … Motivele nu o sa le expun acum pt ca o sa ma lungesc foarte mult .. In esenta ce vreau eu sa intelegi e ca nu e vorba de convingere ci de intelegere si acceptare.
      Oricum subliniez aspectul ca sunt impacata cu mine .. si sunt fericta si cam asta e tot ce conteaza, sincer, nu ma intereseaza ce face vecinul,colegul si etc 🙂 E viata lui/ei 🙂

    • Bolnava esti tu stimabila doamna Gina ,inainte de a scrie ceva ar fi bine sa dai un refresh in creierul tau si sa te intrebi intai pe tine daca tu esti ok, si fiecare face ce doreste in intimitatea sa poate sa fie ce doreste ,asa ca nu ne mai exprima tu mila ta ,traim si fara mila homofobilor asa ca incearca sa iti vezi de treburile dumitale ,iti respect opinia dar momentan traim intr-o Romanie cenzurata chiar daca suntem o tara democrata in spatele ei se ascunde inca mentalitatea comunista. Cu asta am incheiat ,nu este nimeni obligat sa ne accepte dar nici sa nu ne discrimineze ,asa ca nici dvs nu veniti pe capul nostru cu tot fel de teorii de doi lei.

    • Acest site il stiu de o luna 🙂 pe care l-ai pus aici .. marturiile pot fi mincinoase 🙂 sau persoane care s-ar fi „vindecat” de aceasta „boala” erau ori au fost curiosi .. cum ar fi sa fiu cu o persoana de acelasi sex ca si mine ori nu erau impacati cu ei insusi .. in afara de asta in spatele acestui site sau pot spune ca au un punct de sustine de persoanele care formeaza secte care afirma ca ar fi crestini 🙂 Si eu cred in Dumnezeu 🙂 si nu consider ca asta ar fi pacat 🙂 Dupa cum am spus Gina .. tu, ai o anumita frica si te documentezi de pe diferite site-uri care sunt scrise de persoane in necunostiinta de cauza 🙂 Sunt sigura ca nu ai cunoscut o persoana care sa iubeasca o persoana de acelasi sex …(urasc etichetele) daca ai fi avut un prieten sau o prietena foarte bun/a parerea ta ar fi fost alta pentru ca ai fi incercat sa te pui in locul acelei persoane ca sa o intelegi 🙂 Ah sa nu uit .. daca ai dat peste o lesbiana disperata dupa orice femeie indiferent de orientarea ei sexuala si se crede un mare Don Juan … si te-a speriat si de aceea consideri ca asta e o boala te compatimesc 🙂 ca altfel de specii dau o nota proasta comunitatii si intr-adevar pot spune ca persoana aceea sufera de ceva .. dar doar in acest caz de compatimesc in rest nu ai nici un drept sa ne judeci asa cum nici nu noi nu o facem. 🙂

  31. Pareri pro si contra acestui lucru vor exista atat timp cat vor exista si oamenii pe acest pamant. Ideea de baza este alta. De fapt e o idee-intrebare: De unde stim noi ca homosexualii sunt oameni bolnavi? Unde scrie lucrul asta? Cine-a spus asta? Si daca vreti si unul din raspunsuri: IN NICI UN CAZ DUMNEZEU! Pe cei din Sodoma si Gomora nu i-a pedepsit nimeni aruncandu-le foc din cer pentru ca toti erau homosexuali, ci a erupt un mare vulcan, grecii antici faceau petreceri de cate 200-300 de barbati iar femeile NU erau in nici un caz prezente! Orgiile erau mari! Dar de ce m-ar interesa pe mine lucrul asta, cand ei ne-au descoperit teatrul?!?!?!?! Ati fi putut trai fara teatru? Fara cultura? Fara arta?! Eu nu cred! Cel putin eu una, in nici un caz! Nu sunt lesbiana, nu fac parte din aceasta comunitate si poate ca nici eu nu stiu ce e cu adevarat in sufletele lor, dar stiu ca ei sunt niste fiinte care pot iubi cu adevarat! Pentru ca toate constrangerile, toate jignirile care li se aduc, toate lucrurile rele care se revarsa asupra lor, toate astea ii fac sa fie OAMENI! Si daca va veti uita in jur, veti constata ca oamenii sunt pe cale de disparitie! Cineva ne-a lasat aici c-un scop, ne-a lasat sa ne-ntelegem si sa convietuim impreuna. Lucrurile n-au stat insa niciodata asa! Intotdeauna am privit in ograda altuia si am incercat sa-i vedem defectele: „E nebun”, „E urat”, „E peltic”, „Are ochii strambi”….De unde stim ce e normal si ce nu e normal?! Si ca sa nu fiu inteleasa gresit, am sa ma dau exemplu pe mine: eu nu ma consider o persoana normala. Desi am doua maini, doua picioare, doi ochi, am orientari sexuale „”””normale”””” (definiti normalul), nu ma consider normala. Si asta pentru ca incerc sa ma adaptez la SOCIETATE!!!! Spuneti-mi, daca un doctor caruia nu-i plac femeile gaseste leacul pentru cancer si vindeca trei sferturi din populatia planetei, are vreo importanta in care tabara este?! Daca o actrita care isi iubeste semenele din toate punctele de vedere, te face sa pleci cu zambetul pe buze din sala de spectacol si sa fii asa pentru tot restul zilei, are vreo importanta ca-si tine de mana IUBITA?! Sau daca un inginer navalist indragostit pana peste cap de un capitan, proiecteaza un al doilea Titanic, capabil sa faca o croaziera de 2 luni pe Oceanul Atlantic fara sa pateasca absolut nimic, are vreo importanta ca atunci cand ajunge acasa il asteapta un barbat si nu o femeie?!?! Eu zic ca nu….!!! Si-atunci, cine e nebunul in toata treaba asta?! EI sau eu, care stau si ma chinui sa gasesc o explicatie, care spun ca ei sunt bolnavi (in conditiile in care EI IMI SALVEAZA VIATA, ma fac sa RAD si sa uit de problemele de-acasa sau ma ajuta sa plec cu partenerul intr-o LUNA DE MIERE extraordinara pe un vapor extraordinar)?!?! Puneti-va problema si asa…Este evident faptul ca orice padure are uscaciunile ei sau ca exceptia intareste regula, nu contest lucrul asta! Dar nici de partea cealalta a baricadei (adica a oamenilor straight) lucrurile nu sunt roz. N-am fost niciodata o feminista convinsa dar nici n-am suferit de misandrie, chiar daca poate as fi avut motive sa ma gandesc la existenta barbatilor pe pamantul asta :). N-am facut-o, pentru ca am stiut intotdeauna ca am partea mea de vina, in orice fel de situatie! Si-atunci n-am aruncat cu noroi in stanga si-n dreapta strigand ca barbatii sunt intr-un fel sau altul…
    Concluzia este una cat se poate de clara, dupa opinia mea: Nimeni n-are voie sa judece, pentru ca nimeni nu este perfect. Nimeni n-ar trebui sa-si dea cu parerea, fara nici un fel de argumente, atat timp cat in viata noastra exista lacune mari de care numai noi stim! Si mai ales, nimeni n-ar trebui sa se considere perfect sanatos (din punct de vedere moral sau mintal:) – in fond, fiecare dintre noi are doza lui de nebunie….!

  32. Buna tuturor,sunt noua pe aici…am citit comentariile aproximativ a tuturor,unele mai interesante ca altele,parerile si opiniile proprii.ne batem cap in cap cu homofobii pana la adanci batraneti si tot nu ajungem nicaieri,mai bine ar fi ,,spunem ca ei…si facem ca noi”ca sa nu ne scandalizam si aduce injurii unii altuia.Ma numesc Ana,am 19 ani,nu imi plac etichetele sunt o femeie ce iubeste divinitatea femeiasca,femeia ,ce-i drept fiind mica in varsta,am fost intr-o relatie cu un baiat,imi era teama la inceput de societate,ca sa-mi pot da seama ce simt,cum simt,am stat linistita in banca mea si intr-un final ,da m-am acceptat ca fiind o femeie ce iubeste alta femeie si nu ma pot vedea langa un barbat traind pana la adanci batraneti doar ca simpli amici dar nimic mai mult.La inceput am avut muuulte refulari pe sinea mea,
    am trecut prin multe stari,pentru ca nu pot accepta un barbat,de ce sunt altfel decat ceilalti…neintelegand ce se intampla cu mine….de nesiguranta…timididate,…introvertita,pana intr-o zi cand mi-am zis asta sunt si ma accept,nu voi da satisfactie celor din jurul meu pentru fericirea lor..lasand-o pe a mea deoparte.Nu.In fine.A fost greu inca este si va fi mereu din diverse motive.Imi plac si imi doresc relatii de lunga durata,bazata pe incredere,iubire,stabilitate,armonie,rabdare reciproca(lucrurile esentiale intr-o relatie.In prezent nu am nicio relatie datorita..plecarii mele in afara tarii am plecat tot din aceasta cauza,de a nu ranii pe nimeni drag,pentru a nu mai fi criticata,pentru a-mi gasii linistea,ma pot numii lasa pentru ca am plecat dar poate ca asa a fost sa fie.mi-a luat ani intregi sa pot fii ceea ce sunt cu adevarat..fiind foarte sufletista,cu inima deschisa daruindu-ma trup si suflet persoanei dragi alaturi de care am ales sa-mi impartasesc senimentele am suferit enorm,timp indelungat,dintr-un motiv sau altul.ine cunoscute(gelozie,neincredere datorita distantei uneori nemultumuri)cum se intampla de altfel in orice relatie…Lasand toate aceste lucruri deoparte..am sa ma descriu si eu in cateva randuri…pana mai acum un an am avut parul lung pana la fund,aproximativ…eram foarte feminina,apoi a trebuit sa ma tund scurt chiar foarte scurt pentru a mi se regera parul eteriorandul de-al lungul timpului cu vopsea,fixativ si geluri…in concluzie in prezent sunt putin mai masculina,zodia pesti,ochii verzi(vara),caprui(iarna),par saten…,Imi doresc orice fel de relatii de prietenie,nu imi plac show-urile la web apreciez enorm frumusetea interioara ..mai putin cea exterioara(este trecatoare.)sunt putin timida.Scopul meu in viata este sa-mi creez un viitor sa am un job,sa am un acoperis deasupra capului alaturi de un suflet ca si mine.sa-mi regasesc fericirea sufletului.mi cer scuze ca am scris atat de mult..
    ps:nu va luati dupa toti homofobii.traitiva viata…e doar una singura.. timpul zboara…..in alte tari..atat de multa civilizatie atat de mult respect fata de toti oamenii fie ei..hetero,bi,les,trans….nu te ocolesc sau barfesc..atat de multi incuiati la minte.cei care sunt homofobi..le dau un mic sfat:cei care va displac,nu traiesc pentru voi…iar la randul lor..nu traiesc cu voi in pat…de unde atata dezgust nu stiu…de ce relatiile hetero..au fost legalizate de ce heterosexualii au voie sa se sarute pe strada s isi ia pers iubita in brate..iar altii decat ca cei voi ,,normalii”cum va considerati fata de noi nuau voie ca nah doar sntem o societate..pastram normalitatea?care este aceasta?.pacat..fiecare cu mancarea din oala lui pana la urma..ca doar nu mananci din oala vecinului.ciclu vietii e sa iubim si la randul nostru sa fim iubiti.imi cer scuze inca odata pentru comentariul meu lung.va pup pe toti..si aveti grija de voi..multa multa fericire langa alesul/a sufletului.

  33. Unele asa zise „principii morale” sunt o limitare a dezvoltarii personale. Fiti liberi si experimentati!
    Apoi puteti sti care este calea ce trebuie urmata.

  34. ma rog, e mai complicata treaba decat acceptarea din partea societatii.
    de exemplu, se estimeaza ca aproape 20% dintre barbatii gay din USA sunt bolnavi de SIDA, iar tendinta de raspandire a bolii la nivel mondial este in crestere.
    exista si teorii, indicii ca ciutanii crescuti de parinti gay, chiar daca se declara heterosexuali, fac la randul lor sex homo intr-o masura mai mare decat cei crescuti in medii clasice, cu toate riscurile care decurg de aici.
    asa ca nu cred ca poate sa fie asa de simplu sa primesti o astfel de veste, doar pentru ca iti iubesti copilul si vrei sa fie fericit, asa cum este el.

  35. Articolul tau ma bucura nespus.Intotdeauna am apreciat o persoana open-minded,continuand prin a-i cauta compania mereu si mereu.Ma bucura faptul ca tot mai multi oameni au atitudinea asta cand vine vorba de lesbianism si gayismc.Eu totusi nu am avut puterea sa spun decat catorva prieteni.Ma gandeam sa ii spun mamei si deci,am inceput prin discutii „intamplatoare” legate de acest aspect.Mi-am primit si mult asteptatul raspuns la „sa ii spun,sa nu ii spun”,afland opinia ei:”Oamenii astia se nasc bolnavi.Daca as putea i-as exila undeva..sa dispara si sa nu mai „infesteze” si pe altii.”
    Poate voi avea puterea intr-o zi sa le spun tuturor,momentan nu o fac din cauza ca nu ma accept sau din rusinea a ceea ce sunt ci din cauza ca nu am curajul sa ma lupt de una singura impotriva masei de mentalitati prost formate.
    Multa bafta in continuare! 🙂

  36. Poate voi avea puterea intr-o zi sa le spun tuturor,momentan nu o fac din cauza ca nu ma accept sau din rusinea a ceea ce sunt ci din cauza ca nu am curajul sa ma lupt deArticolul tau ma bucura nespus.Intotdeauna am apreciat o persoana open-minded,continuand prin a-i cauta compania mereu si mereu.Ma bucura faptul ca tot mai multi oameni au atitudinea asta cand vine vorba de lesbianism si gayismc.Eu totusi nu am avut puterea sa spun decat catorva prieteni.Ma gandeam sa ii spun mamei si deci,am inceput prin discutii „intamplatoare” legate de acest aspect.Mi-am primit si mult asteptatul raspuns la „sa ii spun,sa nu ii spun”,afland opinia ei:”Oamenii astia se nasc bolnavi.Daca as putea i-as exila undeva..sa dispara si sa nu mai „infesteze” si pe altii.” una singura impotriva masei de mentalitati prost formate.
    Multa bafta in continuare! 🙂

  37. Hey.
    Imi place foarte mult articolul,probabil lumea ar fi mult mai frumoase cu mult mai multe persoane ca tine
    In ea.:).Eu am 17 ani,aproape 18 si sincer mereu mi’am pus intrebarea asta..”de ce?” ,si am gasit raspunsul finally..Fiecare e liber sa simta ceea ce inima ii impune,ceea ce il face fericit.Nu judec persoanelw gay..in fiecare din noi este o farama.Dar cum as putea sa interzic o iubire intre 2 inimi? Vreau sa spun..nu conteaza sexul,contraeaza sentimentele ,de ce sa ii fur fericirea acelei persoane? Pentru ca judec? Pentru ca vreau sa urmez cursul societatii? Nici nu ne imaginam noi ce iubire frumoasa se naste intre 2 persoane de acelasi sex,pentru ca DA,este iubire nu este doar un „fetish”.
    Consider Ok aceasta”inclinatie” pentru ca nu ii porunci inimi.

  38. Autoareo, esti naiva daca crezi ca aspectul exterior frumos valideaza cumva caderile si prapastiile noastre interioare. De fapt, dpdv psihologic, cei chinuiti sufleteste acorda o mare atentie aspectului exterior tocmai pentru a-si ascunde aceste framantari. Afara vopsit gardul, inauntru leopardul. In realitate, nu e nimic roz, gay (vesel) sau romantic la acest stil de viata. Nu o spun eu, ci statisticile seci realizate de institutii independente, nu de organizatiile homosexualilor. Incidenta mare a tulburarilor psi, abuz de substante, speranta de viata redusa… Lucrurile astea, nu aspectul exterior, indica ceva despre acest stil de viata.

    Nu, nu e o boala. In domeniul psihologic nu se foloseste cuvantul boala, ci problema, tulburare, deviere. Constientizata sau nu, acceptata sau nu, ea e acolo in mod obiectiv.

  39. Wow…toata acea descriere deapre starile anxioase si momentele dificile prin care trece o persoana gay…este..e….nici eu nu o puteam spune mai bine,ai descris tablou,perfect… ca si cum ai fi in pielea unei persoane gay ,ca si cum traiesti astfel. Si ca o paranteza,sunt les,sunt din Pitesti ,daca este vreo fata interesata…astept sa comunicam mai multe pe mess hipnotizedpfyourlips este id.ul meu. Va pup.

  40. M-am decis sa las un comentariu dupa multele pareri citite aici…
    M-a intrigat/enervat „sociologul” care posteaza… Intrebarea mea in calitate de persoana care nu ma pot eticheta ca fiind lesbiana cu toate ca am o relatie fericita ce dureaza de 4 ani cu o fata, CE ESTE SOCIETATEA??? ce studiaza sociologia? si credeti-ma am incercat sa imi raspund singura ca sa nu intru in astfel de polemici…
    Pentru mine este simplu, nu dramatic, nu usor, nu sunt aici ca sa-mi plang orientarea sexuala de care nu am nici ce-a mai vaga idee, ci sunt aici sa amintesc celor ce merg majoritatea timpului prin viata cu ochii inchisi de teama sa nu intalneasca vreo oglinda in care sa dea nas in nas cu adevarata lor fata…
    Da cum spuneam am o relatie de 4 ani de zile, nu stie nimeni despre asta si totusi toata lumea…dar oamenii sunt prea lasi sa intrebe sau sa infrunte adevarul. Toata lumea stie ca locuim impreuna,ca impartim totul, ca ne purtam ciudat, dar nimeni cu are curajul sa intrebe… Cine a intrebat am raspuns cu sinceritate si acelea sunt doar 2 persoane… Ceea ce conteaza mai presus de toate criticile, stiintele(care din punctul meu de vedere au cam aceasi radacina „filosofia”), religiile si orice alte etichete este sa fii in masura sa-ti oferi fericirea fara sa ranesti fericirea celor din jurul tau.
    Revenind la intrebarea initiala SOCIETATEA pentru mine inseamna doar o imensa cursa de robotei si daca reusesti sa treci de domul ce te ingradeste o sa simti ca sufletul este un amalgam de sentimente ce trebuie asezate… ma indoiesc ca orice fel de stiinta sau religie poate definii cu adevarat sufletul/dragostea/fericirea/iubirea…

    Iubiti!

  41. de unde esti ana eu am 30 de ani si ma cheama mihaela din botosani si eu la fel imi doresc o relatie de prietenie frumoasa cu o fata iata nr meu 0751844215 te astept sa ma suni

  42. Hello everyone! Am si eu o poveste oarecum asemanatoare am cunoscut acum aproximativ 9 ani o persoana exact cand aveam nevoie de o minune a fost gen omul potrivit in locul potrivit la momentul potrivit. La inceput era doar o noua prietena cu care ma intelegeam ok cu timpul ne’am cunoscut mult mai bine si a inceput sa’mi fie draga tineam mult la ea simteam ca si ea tine la mine aveam enorm de multe lucruri in comun dar la un moment dat din anumite motive gen ca eu nu vroiam sa ies cu noii ei prieteni ne’am distantat eu mai mult ca ea din orgoliu nu i’am mai vorbit pentru ca a aruncat cu vorbe gen nu’mi las eu prietenii pentru tine m’a durut si am renuntat oarecum la ea. Nu ne’am mai vorbit peste 2 ani nici nu ne’am vazut. La un moment dat destinul a facut sa ne reintalnim intamplator eu eram cu fostul iubit sa scot niste acte unde a aparut si ea mi’a zambit complice ca si cum nimic nu s’ar fi intamplat ca si cum timpul nici nu ar fi trecut peste noi si m’a invitat la ea acasa sincer tremuram am simtit fiori in tot corpul in acel moment ma simteam ciudat dupa ce mi’am terminat treaba in oras m’am intors acasa mi’am lasat iubitul acolo si m’am dus la ea ma simteam straina trecuse atata timp ea era atat de schimbata era totul atat de diferit dar in acelasi timp ma simteam atat de fericita pentru ca o aveam in fata incepusem sa ne salutam pe strada eu nu o mai evitam era totul ok. Dupa putin timp m’am despartit de fostul iubit nu din cauza ei pura coincidenta sa ne despartim chiar atunci doar ca nu simteam ca acea relatie v’a ajunge prea departe ne’am certat din diferite motive si ne’am despartit definitiv. Sufeream nu pentru ca l’as fi iubit ci pentru ca ma obisnuisem cu el de asta mi’am dat seama cu timpul ca defapt nu’l iubeam pe tip si norocul meu a fost ca ea a reaparut in viata mea in momentul oportun a fost acolo din nou cand aveam nevoie de cineva care sa ma ajute sa trec peste si ea era persoana cea mai in masura sa faca asta. Am reluat relatia de prietenie era mai stransa ca niciodata cand nu eram eu la ea era ea la mine ne desparteau 10 secunde eram vecine vorbeam despre orce radeam oriunde mergea sau cu cine trebuia sa merg cu ea daca nu vroiam se supara o intrebam de multe ori dar ce nevoie are sa merg cu ea ca doar avea cu cine merge si’mi raspundea ca nu conteaza doar vrea sa fiu si eu acolo simteam ca’i pasa de mine ca o agradeaza prezenta mea eram langa ea in orice moment ii vroiam binele si ea stia asta m’as fi certat si cu Dumnezeu pentru ea. Simpla ei prezenta era factorul principal starii mele de bine orice problema as fi avut cand eram langa ea uitam totul si apropo de asta eu fiind o persoana extrem de temperamentala si impulsiva mi’am dat seama ca singura persoana din viata mea care imi oferea linistea si pacea de care aveam nevoie era ea nu ma puteam supara sau sa vorbesc urat sau ceva nu aveam cum eram alta persoana in preajma ei. Am invatat atatea de la ea fara ca ea macar sa fi constientizat asta si s’a transformat in cea mai importanta persoana din viata mea. Recunosc am ajuns intr’un punct in care nu’mi mai pot controla emotiile tocmai deaceea ii spuneam ca o iubesc enorm si ca vreau sa o vad mereu fericita probabil gesturiile mele afective m’au tradat si ea si’a dat seama ca sentimentele mele erau mult mai profunde de atat. Intr’o zi eu am i’am deschis ochii in privinta unei prietene comune care si’o tragea cu gagicuso s’au batut s’au certat in fine dupa care prietena aia comuna cum ea s’a certat cu fata asta a zis sa faca in asa fel sa ma cert si eu cu ea si mi’a spus ca ea radea de mine in fata ei si a altor persoane spunea ca ii este rusine sa iasa cu mine pe strada ca eu sunt indragostita de ea si faze de genu la care eu am chemat’o imediat la mine si am intrebat’o daca e adevarat ce’a zis tipa aia ca a ras de mine daca ea crede ca sunt indragostita de ea si faze de genu s’a enervat sau cel putin asa parea dar a si zambit a inceput s’o injure peaia si spunea ca asta vroia sa faca sa ne certam noi si o tot injura dupa care a plecat am chemato in alta zi la mine imi era aiurea si s’o mai privesc in ochi si mi’a spus ceva gen cum pot eu sa cred in ce spune tarfa aia si o injura peaia si nu recunostea nimic si chestia e ca mi’a spus aia o faza care nu avea de unde s’o stie ca eu in timpu ala acum ani de zile in timpul in care nu ne’am vorbit eu am compus o melodie am puso pe youtube si panarama aia mi’a zis de melodia aia gen ca ea radea si faze ca iauite asta mia compus melodie de dragoste asa mia zis tarfa acuma de melodie nu avea panarama de unde sa stie da melodia era de prietenie nu avea nicio treaba cu dragostea dar intr’un final toata chestia asta m’a afectat enorm nu stiam ce sa cred ce sa fac inca nu stiu ce sa cred dar de facut am facut acelasi lucru ca si acum multi ani nu i’am mai vorbit deloc doar atat pentru ca noi nu ne’am certat niciodata doar nu ne’am mai vorbit o vreme si de data asta simt ca ma sufoc ii simt lipsa al naibii de tare am multe intrebari si imi e extrem de dor de ea si simt ca inebunesc numai suport. Voi ce credeti ? Oare chiar a vorbit urat de mine? Oare chiar radea la lume spunand ca sunt indragostita de ea ? M’am tot gandit zi de zi maine se implineste 1 an de cand am iesit ultima oara de cand am privit’o in ochi chiar si atunci cand eu ii spuneam cum poate sa rada de mine la lume si sa gandeasca asa despre mine in loc sa se distanteze incerca sa’mi explice ca aia a mintit ca nu e adevarat si imi tot spunea sa ies cu ea pe afara sa merg la ea tot maa cauta daca ii era rusine cu mine pe strada nu se tinea dupa mine atata sa ies cu ea peste tot nu’mi vorbea cum imi vorbea nu ma privea asa nu se purta cum se purta cand am loat’o de mana cand ne uitam la un film ma respingea nu’mi mangaia mana nu ma tinea strans de mana daca nu’si dorea nu existau atingeri ma respingea daca era adevarat ce’a spus muista aia Am nevoie de pareri va rog mult a trecut 1 an simt ca numai am aer am nevoie de ea de tot ce inseamna ea so vad so aud so simt aproape so strang in brate off daca ar aparea in fata mea n’as stii ce sa fac numai am incredere nustiu ce sa cred despre toate astea jur ca nustiu am incercat sa ma rezum dar e mult mai mult de povestit ea mia facut rau eu am avut orgoliu in fine dar acum imi doresc macar sa stiu adevarul pt ca nustiu ce sa cred si ma doare sufletul daca nu tinea la mine nu cred ca iesea la 3 4 dimineata din casa doar pentru ca vroiam eu sa fumam o tigara (so vad ) la orce ora ajungeam acasa de pe unde veneam sau daca ma lua din pat asa chefu sa ies afara so vad sa stau de vb cu ea sa fumam o tigara ii zikeam sa coboare si in secunda 2 era jos in pijamale pe frig pe cald pe ploaie ea iesea daca nu tinea la mine mai facea asa in mortii mei ca nustiu ce sa mai zic va rog mult sami dati o parere.

  43. Va recomand cartile scrise de Anca Spring pe tematica les, prezinta o realitate romaneasca ce se ascunde de ochii nostri, dar exista langa noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *