Am copt piine si scrisori

Dragii mei oameni,

I almost wrote myself to death last night. Adica aproape ca m-am sinucis de la atita scris cu pixul in plicuri. Sa va explic.

Aseara am framintat prima piine adevarata. Am pus in ea faina integrala, tarite, ulei de masline, putina drojdie, multe masline si ierburi gramada. Plus sudoarea fruntii, c-am framintat la boţul lipicios de mi-au iesit ochii din cap, mai bine de juma de ora. Si dupa ce-am tapetat bine mica bucatarie rosie cu straturi succesive de faina maronie (stiam eu de la Cookie, de la care am luat si reteta de piine, ca asa o sa patesc, asa ca nu pot sa spun ca n-am fost pregatita temeinic). La 10 seara am pus piinea la dospit, sus pe dulap deasupra aragazului. Am acoperit-o cu un servet, m-am spalat pe miini si m-am asternut la scris. In stinga, teancul de plicuri albe care fîşîie de nerabdare sa le insamintez cu mesaje mestesugite. Un suc de portocale proaspat produs de asistentul-soţ, care mi-a si strecurat intre degete pixul lui de duminica, subtire si usor. Muzica in surdina, un bec puternic deasupra capului si i-am dat drumul. In doua ore pin-a crescut piinea, am scris primele 25 de „scrisori”.

Pentru fiecare dintre voi cite ceva, pornind de la mine, de la vederea/felicitarea de la fiecare si de la putinele lucruri pe care le stiu despre voi. Mi-a fost usor, pentru c-am scris cu drag.

Apoi am dat jos aluatul, l-am mai inghesuit putin, am format pîinicile, le-am pus in tava si-am mai scris inca 10 scrisori. Pe degetul mijlociu imi inflorise deja o batatura. N-am mai scris atit de mult de la examenul de romana de la bac, care s-a terminat cu-o nota uriasa, ceea ce ma insufleteste sa cred ca bataturile sint semne bune.

Am dat jos tava, am uns franzelele cu ulei de masline si le-am dat drumul in cuptorul incins. Cit ele s-au copt cu un miros de masline si miez dulce ceva nemaiintilnit, am scris si ultimele nici-nu-mai-stiu-cite mesaje. Mina dreapta era deja in mod automat, iar degetul mijlociu capatase asa un luciu si o tenta vinetie pe care nu-mi amintesc s-o mai fi vazut vreodata pe un deget de om.

Pe la 3 am adormit, cu ochii in teancul de plicuri sigilate, gata de trimis in lume, si cu nasul in aroma de piine de-a mea.

Dimineat-am sarit din pat pe la 10 sa vad daca nu cumva am visat povestea cu piinile si scrisorile, desi durerea vaga care-mi pulsa in degetul vinat ar fi trebuit sa fie o dovada destul de clara a travaliului de noaptea trecuta. Si da, teancul era acolo, piinicile cu masline si ele, cu fundurile afara de sub servetul rosu.

Si-apoi am mincat, cu somon si mozarella, cu telemea si ierburi, cu suc de portocale si cu plicuri alaturi.

Miine le pun la posta. Va rog sa-mi iertati scrisul strimb, n-am mai pictat litere de mina de foarte multi ani. Si zahariseala pe care probabil am mai scapat-o inauntru, de la un punct incolo eram atit de obosita si mirosea atit de tare a piine coapta incit cred c-am avut un trip cum ca totul e perfect si roz si dulce. Si daca nu intelegeti ceva din ce-am scris, va rog sa ma intrebati, stiu pe de rost fiecare rind din fiecare plic, chiar daca-s aproape 80 cu totul. Si va mai rog sa nu ignorati ce v-am rugat acolo, pe fiecare in parte. Si sa-mi dati de veste cind primiti, ca o sa stau cu grija. Imi trimit asa, in lumea larga, 80 de copii de suflet, despre care vreau sa stiu c-au ajuns cu bine la parintii lor de drept. 🙂

Si daca nu v-am scris, e pentru ca nu mi-ati scris voi mai intii. Si daca vreti sa va scriu, scrieti-mi o vedere adevarata, conform planului de aici. Promit sa va raspund la fiecare, eventual va strecor si-o felie de piine d-asta cu masline in plic, sa vedeti ca-i adevarat ce-am plasmuit.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

11 comentarii

  1. Te urasc, bineinteles in sensul bun! Te urasc deoarece te-am gasit aseara cand faceam o pauza de la un proiect pt job! Am citit cel mai recent post, apoi am zis ca nu pot strica frumusete de blog, de aceea trebuie sa o iau de la inceput! Si-asa m-a prins 3 dimineata, iar azi nu am fost buna de nimic! Am ajuns la 2009, iar maine sper sa 'te termin'! Iar tot maine voi trimite vederea mea, chiar daca e tarziu. Nu trebuie sa scrii inapoi, e doar un multumesc pentru ca imi incanti ochii! X

  2. hmmm, dar daca imi trimiti tu prima vedere, ce zici? sau e o incalcare de regula care zice ca printesa trebuie sa primeasca mai intii?:)

    Stii, eu mereu am fost o tipa epistolara, trimiteam scrisori traditionale cind toti butonau pe computer. Acum, singurele felicitari de le primesc in cutia postala sint cele de la mama si de la prietena draga. Ti pup, moldoveanca draga si spune-mi cum ramine cu vederea de la tine sa stiu sa iti dau adresa mea.

  3. Genius bread!…visez sa fac si eu paine de casa, dar atunci cand voi simti ca sunt "in casa mea". Parca nu merge sa faci paine de casa fara casa…know what i mean? Cred ca mai mult decat pentru gust, as face paine pentru miros…imi imaginez ca miroase absolut divin..

  4. Draga de tine 🙂 Imi place seara ta. Desi te cred ca a fost o experienta istovitoare, imi pare ca a fost o seara exact din regat, miros de paine proaspata si scrisori catre atatea si atatea persoane care tin la tine.
    Abia astept sa ajunga pliculetul! Te anunt cum pun mana pe el 🙂

  5. @Anonim, e foarte bine si azi, am prelungit campania cu vederile! O astept cu interes sporit! 🙂
    Ina draga mea, nu pot sa stric jocul. Stii cum e, daca fac o exceptie cu tine creez un precedent periculos. 🙂 Asa ca haide, daca vrei joaca de-a vederea, tre sa inceapa de la tine. Si cine stie, poate in timp ajungem sa ne scriem scrisori adevarate si lungi, transoceanice.
    Ioana, sa stii ca e foarte buna, chiar daca nu e nemaipomenit de aspectuoasa. Si e dietetica nevoie mare! Sa stii ca la cit de frumos miroase, te simti ca acasa cam oriunde ai fi… Ca doar nici eu nu-s in casa mea inca.
    Merat, n-a fost rau deloc. Ma alint. Mi-a trecut si degetul. Numai ca scrisorile nu pleaca azi, ci miine. De fapt, comunic oficial cind revin de la posta, ca nu se stie niciodata ce intervine.
    Zi frumoasa, dragilor!

  6. Painicile cu masline si somon deasupra arata demential!
    Sa stii ca-mi verific casuta postala de vreo 4 zile incoace, si dimineata si seara cu aceeasi tresarire in suflet pe care o am cand il astept pe Mos Craciun!

  7. Onitzza, mi-a trecut batatura, gata!
    A ramas doar nerabdarea voastra (sper)!
    Adela, ti-am scris pe adresa de la Muzeu! Si sa stii ca piinea e foarte usor de facut (dureaza cam 4 ore tot procesul, dar merita, chiar si numai pentru mirosul de dupa…)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *