Secrete care nu intereseaza pe nimeni

Aah, cum ma provocati voi sa-mi dau pantalonii scurti jos si sa va arat si putinele lucruri pe care le tineam pentru mine…. 🙂

Am primit si de la Zina, si de la MD cite-un premiu si-o leapsa pe 7 secrete. Asa ca acum tre sa stau si sa scobesc adinc de tot sa ma gindesc ce lucruri n-am apucat sa va dezvalui inca si care sa nu fie atit de plictisitoare cit sa ma acuzati de autosuficienta, sa nu fie despre chestiuni necuviincioase, ca iar arunca robii lui Dumnezeu cu Biblia in mine, sa va faca sa va simtiti bine cu voi (ca doar despre asta e vorba cind cereti cuiva sa scuipe secrete).

1. Din clasa a patra pina in clasa a sasea am avut intotdeauna (cel putin) un coş pe nas. Uneori il dadeam cu iod sau cu albastru de gentiana, astfel ca cel mai adesea aratam ca un clovn confuz.

2. La finele liceului am prezentat spectacolul de final de an, iar la una dintre prezentari am iesit pe scena cu rochia de catifea (si asa prea scurta) prinsa in elasticul de la strampi, astfel incit pleiada de parinti si profesori mi-au putut admira chilotii albi tip tetra.

3. In 1998 am intrat la Politehnica, sectia Automatica / Calculatoare, la care am renuntat insa inainte de a incepe, pentru c-am intrat in acelasi an si la Jurnalism, si-am preferat literele cifrelor. Si bine-am facut, zic! Si da, eram foarte buna la mate, in clasa a 12a am luat mentiune la Olimpiada Nationala de Mate. Nah, ca asta sigur nu stiati despre mine.

4. Prima oara m-am imbatat in clasa a saptea, cu bere bruna, la Coliba Haiducilor din Piatra Neamt. In aceeasi seara am aterizat in fintina arteziana din centrul orasului, doar in bocanci. Cred ca voiam sa protestez impotriva a ceva, evident nu mai tin minte exact impotriva a ce. Berea bruna insa imi place si azi.

5. Singurul animal pe care l-am ucis vreodata a fost un soricel cu coada lunga pe care l-am sufocat fara sa vreau sprijinindu-ma in el cu o tigaie, in timp ce ma intrebam cine imi consuma faina de mamaliga din dulapul de camin. L-am gasit mai tirziu sufocat sub tigaie si-am plins dupa el o saptamina.

6. In 1998 am stat intr-un apartament la Lujerului care era supravegheat video. Nu aveam nici un prieten in Bucuresti . Nu aveam telefon mobil, nici fix. Nu aveam cablu la televizor, nu aveam voie sa am radio. Nu aveam bani sa ies nicaieri. A fost foarte trist. Am rezistat o luna. Apoi m-am mutat in gazda acasa la o femeie ciudata care avea o fata ciudata care-mi purta hainele (si asa putine) si un ciine dalmatian care-mi vomita in papuci.

7. Acum niste ani m-am indragostit de o fata care m-a tradat cu o prietena buna.

Ah, si inca unul bonus, asta o s-o amuze pe bunica.

8. Cind eram mica, nu puteam sa zic litera C si-mi placea sa ma joc de-a prezentatoarea de stiri sportive. Acum stirile sportive ma plictisesc de moarte. Buna seara, sint Ioana Titet Matoveitiut si va prezint stirile despre Tupa Tampionatului de Tritet.

9. Asta e cald inca: am alunecat pe gheata, pentru ca am ascultat monitoarea de placa. Ea mi-a spus ca daca luni, adica azi, o sa am febra musculara crunta, si am, mega-crunta, sa-mi pun tocuri, ca imi solicita musculatura si-o sa ma vindec de febra mai repede. Asa ca mi-am pus botinele cu toculeţ si mi-am facut vint prin primavara de-afara. Unde nu era atita primavara cit gheata, asa ca m-am latit toata, cu picioarele in unghi obtuz sau obez, cum naiba se numeste ala care are peste 90 de grade, cu poseta sub masina si plasa cu fasole batuta intre picioarele trecatorilor. M-am zdrelit binisor in palme, I feel young again.

Asta e. Pentru ca e leapsa, merge mai departe catre (va rog sa nu ma ignorati, o data dau si eu o leapsa mai departe, si chiar sint curioasa despre voi):

Prajiturii cu doua inimi
Pinguina care se pune de-a curmezisul des si asta-mi place
Nuschu cea ne-frivola
Adinei, ca tot e ziua ei azi si are destule pe cap. La multi ani! (sorry for the delay)
Vertange care m-a convins sa-mi planuiesc trei vacante anul asta, nu una
Evergreen cea tumultoasa
Alin Contra-Tot
Soricelul curios Merat
Atelier Aiurea, de la care-as vrea sa aflu care le e politica de returnare, mare secret (inca) pentru mine

Ia sa vad cum va exhibitionati aici spre amuzamentul celor pudici.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4182

22 comentarii

  1. Amuzanta faza cu aterizatul in fantana arteziana, dar cea cu soricelul mi se pare horror !!!

    Nu suport soarecii, nu as plange niciodata dupa unul (exceptie face Rattatouille, care e un haios 😛 )

    PS: sper sa se salveze comentariul, la postarea despre Atelierul Aiurea am scris un lung comentariu despre cum mi-a fost mie inapoiata geaca de fas descusuta, de la TNT, fara bon sau chitanta, si nu s-a salvat 🙁 ufff

  2. saracu soricel (mie imi plac soriceii). odata am vazut unul pe strada de langa camin, pe la 12 noaptea, fugea bezmetic de colo colo. asta ca sa fac legatura cu soarecele si caminul. altadata, cand eram mai mic, am avut un soricel alb pe post de animalut. cand l-am adus de la directia sanitar veterinara intr-un borcan, n-a vrut sa iasa de-acolo 2 zile. pana la urma a iesit si m-am mai jucat cu el o saptamana pana a disparut de tot prin casa. inca 2 saptamani i-am lasat de mancare in bucatarie si ma bucuram a doua zi cand o vedeam ca dispare. pana la urma s-a prins intr-o capcana dezafectata pe care o uitase tata in debara. cred ca am plans si eo.
    asta e, viata soriceilor e tragica.

  3. Pixxie, asta al meu era mic si avea fatza de Jerry asa… Sa stii ca n-am primit comentariul pt Aiurea…
    Robo, ma asteptam sa ai ceva de comentat la celelalte secrete, fix la asta inofensivu ti-ai gasit. Probabil las' ca vad eu acasa…

  4. Hahaha! funny! bine ca ai dat leapsa "aiurea" si mie nu :p ma intrec si eu un pic, ca azi imi permit 😀

  5. si am uitat sa scriu ce voiam mai tare :p si eu am ucis un soricut din greseala, l-am prins afara, tinut in casa la bunica, hranit si scapat apoi. L-am gasit dupa cateva saptamani, mort de foame probabil, sub un dulap … ceva putea, m-am dus dupa miros 🙁

  6. Bre, si eu am omorat soaricele. Intentionat. Am pus capcana. Scared the shit out of me – cum misca el noaptea teava de la aspirator… si cum facea traforaj la usa… Direct in Cora dupa capcana m-am dus.Si asta nu e un secret!! 😀

  7. Ah, si inca o chestie, treaba cu tocurile chiar merge. Nu stiu daca ajuta la vindecarea febrei, dar sigur ajuta pe moment sa poti sa mergi… 😀

  8. Wow, ai intrat la Politehnica? 🙂 Si la Automatica, unde era bataie, inca mai este din cate stiu eu. Cred ca erai brici la mate si fizica 🙂

  9. Adina, iarta-ma, am vrut, dar m-am incurcat in lume p-aici, bravo ca mi-ai atras atentia! 🙂 Si la MUlti ani!
    Frumusica, eh… Multumesc! 🙂
    Andrada, foarte urit sa ucizi Ratatouille. Dar inteleg ca uneori e necesar. Si da, faza cu tocurile merge, ma simt deja muult mai bine. 😀 Weird.
    Anca, tin sa te anunt ca am luat mentiune la Olimpiada nationala de mate in clasa a 12a. Deci da! 🙂

  10. Soricelul curuios s-a executat :)) Multumesc! :*

    In primul rand, bine ca ai ales cuvintele, dar felicitari pt priceperea la mate 😀 Foarte tare prima betie si… de ce nu aveai voie sa ai radio?! M-a intristat punctul 6.

    Have a great week!

  11. foarte inselatoare leapsa ta, am scris si eu ceva acolo, nu stiu cat de secrete sunt, dar altele mai bune nu cunosc:)ms de atentie oricum, n-o sa uit:)

  12. Aplauzele mele, prințesă! M-am tăvălit pe carpetă, vorba ta. 🙂 Hmmm, olimpică la matematică …și eu care credeam că ești prietena mea! 😛

  13. Deja cand nu ma mai asteptam la niciun cadou, ca e deja seara, m-am intors acasa pentru a gasi ceva drag si frumos de la tine. Printesa de inimi care esti, mi-ai facut o bucurie pe care o s-o pretuiesc :* esti un om deosebit tare!! multumesc si pentru randuri … asa e, ma cunosti bine, desi nu ma prea stii pe mine, cea care refuza sa creasca :p te super pup apasat!

  14. Acum imi amintesc ca de fapt nu te cunosc din liceu si facultate, ci din generala. Diriginta voastra era profa noastra de romana, si uneori ne invita la petrecerile voastre de sfarsit de an. Noua, fiind cu un an mai mici, ne pareati toti super cool. Si nu-mi amintesc nici un clovn confuz 🙂

    In alta ordine de idei, plicul tau n-a ajuns inca in Iowa 🙁 Eu sunt insa optimista.

    Raluca

  15. Ahh, sunt atat de curioasa sa vad ce zice Atelierul Aiurea!
    Altfel, io-s cam neinteresanta, asa, si nu-mi aduc aminte sa fi avut secrete. Da' ma mai gandesc.

  16. 🙂
    Nici eu nu-l puteam spune pe C. Ma tortura familia sa spun corect "Totosul tanta".
    Multumesc frumos pentru leapsa!
    Sper sa nu te superi daca voi face publice secretele dupa 24 februarie, cand ma intorc de la Polul Nord. Poate Aurora boreala ma ajuta sa-mi descopar noi laturi intunecate.

    Pana ma intorc, sa ai grija de fata su sufletul tau de printesa!
    PS: Lava cake-ul de la restaurant Malagamba (langa teatrul de comedie) e ideal pentru alungat tristeti sau accentuat bucurii.

  17. Raluca, inca nu? Dubios, ca au trecut fo 2 saptamini… Probabil se intoarce la mine, o sa retrimit, promit, nu ma las! Daaa, petrecerile alea groaznice in sali de clasa, cu bancile date la perete…
    Nuschu, frumoase secrete. Mi-ar fi placut sa pui printre ele si una legata de id-ul asta de blogger, ca tare-s curioasa de la ce vine…
    Vertange, da, am citit la tine de lava cake, imi fac drum weekendurile astea. Hai inapoi la caldura, aici is plus 15 grade!

  18. ioana… m-ai facut super-extra curioasa cand ai mentionat de acea fata de care te-ai indragostit… intra in detalii… 🙂
    iti citesc zilnic blog-ul.. dar f rar aleg sa iti scriu.. pt ca nu simt ca am ceva interesant de zis :)))
    momentan..doar de intrebat…

    o zi minunata in continuare si sper sa iti rezolvi cat mai curand problemele de sanatate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *