Rest de concurs şi teoria chibritului

E prima oară cînd merg la un film şi o voce serioasă îmi spune pe un ton sfătos că nu mai e mult pînă cînd ŞI EU o să pot face ce-mi doresc. Eu. Şi mă simt vizată direct cînd îmi spune că poate o să ajung cosmonaut sau inginer pe o staţie spaţială. Sau poate chiar om de ştiinţă în laboratorul cosmic. Şi pentru o secundă chiar m-am încruntat puţin şi-am ridicat o sprinceană a speranţă. Eu n-am vrut niciciodată să mă fac inginer sau cosmonaut. Eu am vrut să prezint ştiri la televizor. Acum nu mai vreau. Dar sigur că dac-aş vrea, pfoa, instantaneu aş putea. Dacă am trăi într-o lume care-ar avea vreun sens.

Am văzut un documentar în format IMAX despre staţia spaţială internaţională. Făcut pentru copii în 2003. Cei care în 2003 erau copii sigur au aţipit în sală. Eu, care-am fost copil acum un milion de decenii, m-am lăsat prinsă în joc. Că întotdeauna am vrut să ştiu dacă doamnele mai au nevoie de push-up în spaţiu şi cine şi cum le spală rufele cosmonauţilor. Încă mai vreau să ştiu, că nici după filmul ăsta n-am aflat. Dar am aflat alte lucruri interesante (pentru un copil de 12 ani şi pentru mine, care eu nu ştiu mai nimic despre ce se petrece în spaţiul extra-pămîntesc). Imaginile IMAX 3D sînt foarte mişto. Mergeţi, o să vă amuze.

Revenind la fanteziile noastre casnice. Robo-ochelaristul nu mergea să ucidă nici o făptură. Nici să captureze ceva în frapieră. Nu jucam mimă. Nu îmi oferea flori. Nu se spăla pe cap cu apa încălzită la microunde. Nu îşi înmuia cuticulele de la degetele de la picioare. Ci da, aerisea caloriferul, pentru că el este singurul om de pe planetă care nu poate face duş fierbinte decît dacă în baie este foarte cald, recte dacă şi caloriferul duduie în ritm similar cu apa caldă. Aia e.

Felicitări, Ina dragă! Primeşti aşa: o felicitare de la Praga (musai să-mi dai repejor adresa ta fizică)şi cartea Iubirrrre. Sau, dacă nu vreai cartea, te ispitesc cu altceva: o brăţară pe care mi-am cumpărat-o de la Praga şi n-am purtat-o niciodată.

E din ipsos, nu e grea, e pictată de mînă, cu un păun turcoaz pe fond piersicos. E tare frumoasă, dar la mine stă nefolosită. Eu nu port brăţări, dar mi-a plăcut aşa mult c-am cumpărat-o. Dacă alegi tu brăţara, îi ofer cartea Andreei, că tot zicea c-o vrea mult. Dar tu ai prima alege, că eşti the winner!

Deci, ce să fie?

Acestea fiind scrise, mă duc să împachetez şosete groase pentru Moldova, unde o să ne trambalăm între Piatra Neamţ şi Suceava, o să ne îndopăm cu nici nu vreau să mă gîndesc ce lucruri, majoritatea de porc, o să ne dăm (a mia oară) cu gondola, o să facem poze cu obiectivul foto cel nou care-a călătorit juma de glob către noi, şi o să avem internet puţin spre deloc, adică probabil n-o să vă pot raporta chestiuni de la faţa locului moldovenesc. Iar eu o să trebuiască să ţin piept neamurilor din judeţe diferite care-or să mă întrebe ce s-a întîmplat cu burta mea şi lasă că imediat mai faci unul şi da’ ci ieşti aşa di slabî şî ci-i cu bubili ăstia pi faţa ta şi tot aşa. The joy.

Voi însă să vă bucuraţi de zilele astea libere cu speranţa ridicată-n sus, cum vă învăţam eu acum nişte luni. Că-s tare bună la teorie, cu practica stau mai rău în ultima vreme. Dacă stau să mă gîndesc (deşi ştiu că asta nu duce la nimic bun), 2011 are şanse să învingă la puncte în minus pe 2007, cel mai rău an din istoria mea de om mic, anul despre care pînă pe 31 decembrie în Sicilia am crezut c-o să mă omoare. Nu m-a omorît, l-a lăsat pe frac-su 2011 să termine treaba. Şi e abia aprilie şi simt că mă lupt de-o viaţă.

Să mîncaţi bun & puţin şi să iubiţi orice & mult, da? Nu invers, că-i păcat de măsele şi de suflet.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

31 comentarii

    • Da? Ca acum citeva zile ningea la Piatra parca. Ne-am luat hainele de iarna. Aici sint 20 de grade deja, mi-e greu sa plec tocmai acum, cind a venit soarele, of.

  1. Ehe, interesant filmul 🙂 si eu sunt in child-mood uneori si ma bucura lucrurile de felul asta. Impacheteaza si dopuri de urechi pentru acasa, eu placa repetata cu „vai, copchili hai, da’ slabi mai iesti” o stiu pe de rost, plus „da tu cind ti mariti?” si „auzi, da’ tu di-amu faci scoali pan’ la 30 di ani?” si lista poate continua :)) Asa ca iti urez multa rabdare si nu pune la suflet toate intrebarile si sfaturile, mereu o sa ne izbim de ele din partea unora sau altora exact cand nu trebuie … sa te intorci cu bine de la masa imbelsugata si din iscodirile rudelor! Eu ma tot framant daca sa prind tupeu si sa plamandesc un cozonac mic, de proba, sa ma simt ca mai acasa :p ti pup!

    • Aaah, da, musai sa incerci cu cozonacul, sau cu pasca, e mai simplu. Ca daca-ti iese, o sa-ti mai aline dorul. Si daca nu-ti iese, sigur aduni experienta pentru la anul cind musai o sa iasa. 😀
      Sarbatori linistite si astept adresa!

  2. …felicitari castigatoarelor!!!…iar voua drum bun,sa aveti sarbatori fericite alaturi de neamurile din judeţe diferite 🙂
    multumim mult de urari si speram sa le aplici si-n cazul tau!
    te pup dulce,noapte buna…

  3. Ioana, fara prea mare legatura cu ultima postare, iti marturisesc ca am inceput sa-ti citesc blogul la indemnul unei colege, si de la primele (cele mai recente) postari, m-a captivat. De 2 zile am inceput sa citesc toate postarile in ordine cronologica si trebuie sa spun ca e ca un microb, o dependenta, orice as face, trebuie sa citesc mai mult. Mi-a placut extrem de mult cererea in casatorie, nu am ajuns inca la nunta propriu-zisa, dar promit ca in 3 zile sunt la zi.
    Vroiam sa-ti multumesc pentru hrana pentru minte si suflet de aici de pe blog…..
    P.S Astazi l-am vazut absolut intamplator pe Robo sotul , isi citea captivat cartea in metrou, iar eu si o colega ne uitam la el si ne intrebam cam cat de tare se va supara daca iti vom transmite prin el, ca iti iubim blogul…..Nu l-am deranjat insa, dar iti spunem aici, ca ne place extrem de tare si ne dorim sa continui.

    Sarbatori asa cum va doriti alaturi de cei dragi!

    • 🙂 Bine-ai venit, Roxana. Da, cred c-ar fi luat-o la fuga prin metrou Robo-cititorul, nu e el mare fan al interactiunilor cu necunoscutii. Mai bine ca mi-ai scris mie aici, ca eu tropai de bucurie ca esti in zona. 🙂
      Sarbatori frumoase!

    • Heeei:). Eu sunt colega:D. Marturisesc si eu, te citesc de vreo 2 ani si nu numai ca sunt dependenta de blogul tau, dar am ‘corupt’ deja mai multe persoane, dupa cum se vede mai sus.
      Ce-i drept, am avut o senzatie ciudata cand l-am vazut pe sotul tau in metrou:)). Parca as fi vazut o celebritate. Nah, e ceva sa ajungi sa stii atatea lucruri despre o persoana pe care nu o cunosti in realitate:).
      Multa putere sa ai! Suntem cu gandul bun la tine si iti dorim sa ti se intample numai lucruri frumoase de aici inainte! Sarbatori cu multa liniste si iubire!

  4. Deci daca il ascultam pe domnul sot al meu castigam acum o carticica + vedere… Nu a fost sa fie, poate data viitoare pe la vreun give-away daca o sa vina 😉

    Vacanta placuta in curand !

    • Ah, nu-ti pierde speranta, ca uite saptamina viitoare mai facem o chestiune interesanta cu give away, si cine stie…
      Si da, uneori sotii trebuie ascultati. Rar, dar nah…:)
      Vacanta frumoasa!

  5. Ahhh, ce bine era daca ne aflam si noi in partea aia a Moldovei!… Sa va fie bine, cald si pufos de sarbatori (si nu numai, desigur :D)!

  6. Hey! Ce ma bucur bucur!!! Ca voi primi vedere de la Praga! Multumesc foarte mult pentru posibilitatea de a-mi alege premiul. Imi doresc foarte mult cartea, pe care planuiesc sa i-o citesc pisicii mele („ingenios” botezata Pisi) cu voce tare si apoi promit solemn sa o dau mai departe. Trebuie sa ma intelegeti, ei ii place mult sa-i citesc, nu pot sa nu ii fac aceasta placere.

    • Gata, s-a notat, cartea va fi! Andreea nu se supara, sigur ajunge leapsa si la ea!
      Felicitari, sa va bucurati de ea, tu si Pisi!

  7. Iti doresc un Paste fericit alaturi de familie si cei dragi, cu cat mai multe cadouri din partea iepurasului, zile insorite si pace in suflet… 🙂

    • Cadouri n-or sa fie, ca nu obisnuim, dar o sa fie familie. 🙂 Iti intorc tie urarile cu cadourile, sa fie multe si speciale!

  8. Ioana ma intreb de ce te-ai hotarat tu asa sa ne faci noua viata mai frumoasa in fiecare zi??Te admir mult…

    P.S. superba bratara.

    • Bun, deci bratara va face obiectul urmatorului joc. 🙂
      Te imbratisez, A.!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *