Semn clar că se alege praful de presa noastră

Sînt sigură că vă întrebaţi cum m-am descurcat cu valul uriaş de aplicaţii pentru stagiul de practică oferit de mine însămi în redacţia noastră de Zile şi Nopţi Bucureşti. Am postat anunţul pe wallul de Facebook al FJSC, ba chiar am rugat un amic să posteze un anunţ fizic la avizierul de plută al facultăţii cu pricina, am vorbit cu prieteni care predau acolo şi care au acces direct la marea de studenţi doritori să înveţe presă la prima mînă. Nu să ne facă ceaiuri şi cafele, nici să muncească în locul nostru fără salariu. Să stea să observe, să primească răspunsuri la întrebări, să scrie dacă vor, să critice dacă au poftă, după program stabilit de ei, nu de mine.

Postul de pe blog în care pofteam tinerii înfometaţi de cunoaştere să se contecteze vreme de 3 săptămâni la o sursa viabila de experienţa în presa scrisă a avut vreo 2.000 de vizualizări. Deci nu mă pot plînge că nu s-a auzit pe ici pe colo despre oferta mea.

Câte aplicaţii ziceţi c-a trebuit să înghesuie în el inboxul meu elastic?

Vă spun eu înainte să pierdeţi vremea făcînd socoteli optimiste. Şase. Nu şase sute. Nici măcar şaizeci. Şase emailuri de la tot atîţia tineri, evident, FOARTE INTERESAŢI de stagiul de practică la noi în redacţie. Le-am mulţumit frumos, apoi i-am rugat să îmi trimită nişte texte scurte de recenzie a unui film şi a unui fel de mîncare. Mi-au mai răspuns cinci din şase. Deh, mi se pare normal ca unul să cedeze, la aşa cerinţe extrem de dificile pentru un student care vrea să trăiască din scris…

Din cei cinci, o singură fată mi-a plăcut, dar le-am răspuns pozitiv tuturor, invitîndu-i la redacţie să ne cunoaştem şi să facem un calendar astfel încît să poată veni toţi, pe rînd, în practică la noi. Doi nu mi-au răspuns la emailul cu invitaţia la redacţie nici până-n ziua de azi. A treia mi-a spus că pleacă din ţară şi revine pe la toamnă, să mai vorbim mai încolo. O s-o sun eu.

Două fete au venit. Am povestit, eu le arătam revista, ele tremurau de emoţie. Amîndouă au promis să vină la următoarea şedinţă editorială, să pornească stagiul de practică. Una a dispărut cu totul, sper să nu fi murit. A doua mi-a dat email să-mi spună că de fapt se mută din oraş cu familia, deci nu mai poate să vină.

Acum vă poftesc pe voi să-mi explicaţi care-s bubele redacţiei mele, sau poate ale mele personal, de nu vor nişte studenţi frumoşi şi talentaţi să caşte ochii la munca noastră? Pe vremea mea, of, ne-am fi vîndut cureaua de la ceas să dăm o şpagă şi să ne ia cineva sub aripă, să ne lase să observăm cuminţi dintr-un colţ ceva, orice…

Ce se întîmplă, oameni buni? De ce nu vor studenţii la jurnalism să se adape de la izvorul cunoştinţelor noastre, huh? De ce??? Of, şi cînd îmi cad ochii pe cîte-un text din vreo revistă, zău că mi se face ruşine că mă mişc şi eu în breasla asta, deci loc de mai bine e sigur. Şi-atunci care-i buba?

PS: Cînd am anunţat pe FB că ANGAJEZ social media specialist, am primit nişte zeci de cv-uri în 15 minute. Ce ne spune nouă asta, copii? 🙂

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4182

100 comentarii

    • Sau ca le este lene si vor sa inceapa experienta direct pe functii de conducere, cu un salariu gras. Facultatea, eventual si masterul, sunt suficiente motive ca sa le indreptateasca pretentiile. Evident, program flexibil, eventual de maxim 4-5 ore / zi.
      Nu radeti, ca si eu am incercat sa-mi gasesc ajutoare pentru copywriting si traduceri si am avut surpriza sa aflu si aceasta teorie, printre altele la fel de amuzante.

    • Lasa ca mi-a cerut mie o pustoaica de 20 de ani 1200 de euro pe luna pentru un job de 3 ore pe zi. Nu avea experienta, avea in schimb un blog proaspat de 2 luni.

  1. Cred ca e simplu: daca dadeai anuntul din partea Click/Libertatea/Cancan aveai gramezi de pretendenti.
    Normal ca aveai si daca scriai cuvantul magic: BANI :).
    Eram in prima zi de scoala, FJSC, acum aproape 10 ani, noii mei colegi mai mici decat mine cu 4-5 ani. In pauza, cam jumatatea dintre ei citeau Libertatea, glume/caterinca/barfe. Incepe ora, intra Raluca Radu, asistenta atunci, vorbim, discutam, si ea intreaba: voi ce ziare cititi? Liniste in sala, nimeni nu scoate un cuvant. La care eu, spre ei: pai mai devreme am vazut numai Libertati prin aer, acum nu mai citeste nimeni nimic? :).
    Cam asta + banii = motivele ptr care nu vin la tine, cred eu.

    • Aha, deci astia de la Cancan fac mai presa decit noi. Am inteles. N-o sa iau masuri in sensul asta.
      Partea cu banii e clara. Dar mie una mi se pare aiurea sa platesc un om sa stea sa se uite la mine cum muncesc. Oi fi eu de moda veche.

    • nu, cei amintiti nu fac presa deloc, nu stiu de ce ai inteles pe dos :). ziceam de faptul ca astfel de ziare atrag mult mai mult, din pacate. pentru faima, pentru a fi aproape de „vedete”, etc. you now…

  2. Raspunsul la intrebarea de ce nu s-a inghesuit studentimea la stagiul tau de practica? Simplu. Nu le-ai cerut sa taie frunza la caini si sa faca cafea, ci poate (Doamne fereste!) sa si munceasca. Si e cah sa muncesti, ce daca e tot pentru tine si pentru cariera ta viitoare? Eu am facut in facultate 2 ture de practica (o data la engleza si o data la romana), EVIDENT neplatite (dimpotriva, eram pline de recunostinta ca ne ia vreun prof cu acte in regula sub aripa lui, ne arata cum arata o clasa si chiar sa ne dea o clasa pe mana, chit ca doar pentru o ora).

    Concluzia e ca nu e vina ta, chiar nu e, it’s them.

    • Daca dupa 2 (doua!!!) ture de practica scriem „sa faca cafea”, ce ne facem cu cei care s-au multumit doar cu o „tura”?

  3. Hey, sa-ti spun si eu una. La facultate am facut impreuna cu niste colege si un prieten lector o asociatie ca sa ajutam studentii sa mearga cu burse in strainatate. Am mers cu anuntul burselor. Evident, era un exman de limba si un interviu in care erau intrebati chestii ELEMENTARE de drept. In primul an au venit cativa, vreo 15, urmatorul an 7, urmatorul – o studenta. Acum, la master, am mers doar noi, cele din asociatie… Ce sa spun, nici sa mearga in alte tari pe banii altora nu mai vor. Mai mult, li se parea oribil ca trebuie sa dea un test inainte si cand mergeam sa anuntam treaba asta, eram luate peste picior si privite ca niste cretine care prefera sa imparta fluturasi decat sa stea in barul de peste drum. Si culmea… tot cei din randul acestor speciemene au un viitor mai stralucit in tara asta. Eu, care nu am pile, n-am decat sa ma multumesc cu resturi sau sa plec… Am disertatia la master in cateva zile si stiu ca nici nu mai conteaza… OF!

  4. Ne spune ca traim intr o lume in care domina lenea, lipsa totala a responsabilitatii :)….ce rost are pentru studenti sa vina sa si „piarda” timpul facand practica daca nu primesc nimic in schimb…experienta acumulata nu are nicio valoare daca nu vine la pachet cu satisfactii financiare, cel putin asta am observat in jurul meu:)

    Nici nu te mai gandi ca ai breo buba tu sau redactia ta , buba este la mentalitatea majoritatii:).

    • Mda, si eu cred ca e lipsa de interes, pasiune si responsabilitate. Ce nu pricep eu e ce cauta atunci la facultatea de jurnalism. Presa e despre altii si se face numai cu patos.

    • Ce cauta la facultatea de jurnalism? Ce cauta multi absolventi de liceu, la facultate:) viata de student si pt ca trebuie sa faci facultate. Putini sunt care mai fac ceva din pasiune si pentru ca se pricep la ceva cu adevarat:). E trist

  5. titlul ales este total neispirat si iti voi spune de ce: motivul invocat de tine este extrem de futil. ar fi absolut fantastic sa fie acesta motivul pentru care se alege praful de presa din Romania! 🙂

    exista diferite motive pentru care nu ai primit raspuns, respectiv aspiranti, pentru a face practica la nopti si zile. e o revista, de regula, asimilata cu o fituica – imi pare rau sa iti spun asa ceva, dar acesta este adevarul – ; nu vei vedea pe nimeni care sa se laude ca scrie la nopti si zile, e ca si cum te-ai lauda ca scrii la Racnetul, publicat in Urlatii Copaceni. nu are nici o relevanta ca acel post – prin care anuntai doritorii sa vina la revista – a avut 2.000 de vizualizari; cei care te citesc nu sint aspiranti la statutul de jurnalist in plin avint, dimpotriva. cei care deja stiu sa scrie nu isi vor dori sa faca practica la revista voastra, nu au de ce, logic. si nu e de neglijat nici faptul ca cei care fac o facultate in ziua de astazi – jurnalism, in speta – nu sint interesati de genul de practica propus. stundentii de la jurnalistica care ajung sa fie jurnalisti lucreaza deja in mass media.

    • Bai a naibii, mai aflu si eu niste chestii, ca uite, ma fac acusi fata mare si nu le stiam. Cum ar fi ca e rusine sa muncesti. Cum ar fi ca din facultatea de jurnalism tre sa aterizezi direct pe post de redactor sef la Financial Times. Pentru ca practic tu asta spui. „nu vei vedea pe nimeni care sa se laude ca scrie la nopti si zile” :))))

      Stiam eu ca mi-am gresit anul in care am ales sa ma nasc. Daca mai asteptam putin faceam si eu parte din generatia asta de manageri.

    • Sofia, comentariul tau nu e foarte elegant. De unde stii tu cu ce asimilata revista cu Zile si nopti? ca uite, noi am platit niste focus grupuri care spun altceva decit spui tu. nu mi-e foarte clar ce intelegi tu prin fituica. revista asta a noastra nu a aparut niciodata in mai putin de 100 de pagini, are un tiraj de zeci de mii de exemplare saptaminal, la ea lucreaza zilnic 14 oameni buni care isi dau silinta sa faca o treaba cel putin buna si relevanta.
      Eu ma laud ca scriu la zile si nopti. Poate ne spun si colegii mei Diana Necula, Alina Musatoiu, Toma Nicolau si Irina Stoica, cit de rusine le e ca scriu in Zile si nopti.
      Studentii de la jurnalism care ajung jurnalisti sint multi, nicicum doar cei care lucreaza deja in media. Toti colegii mei care acum lucreaza in presa (si majoritatea sint sefi de departamente, redactori sefi etc) au facut practica an de an in Facultate, macar o luna pe an.
      Sigur ca cititorii mei nu sint studenti la jurnalism, de-aia am precizat si ca am pus linkul pe wallul facultatii si l-am dat mai departe amicilor care predau la FJSC, ca sa fie clar ca am mers cu postul direct la sursa.
      Draga Sofia, iti doresc sa dai peste macar o persoana care sa-ti trateze rezultatul muncii asa cum ai facut-o tu cu al meu.

    • intr-adevar, conform dictionarului:
      FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.

      eu m-am referit la prima explicatie. nu stiu pe nimeni care sa aiba colectie de Zile si nopti, sa mearga cu portofelul tremurind in ziua aparitiei sa nu care cumva sa nu o mai gaseasca, sa discute cu patos despre ce cronica -articol – ce vrei tu in definitv – a aparut in revista voastra. tu probabil stii.
      recunosc ca sint putin mirata ca voi faceti presa. care presa, crede-ma, inseamna cu totul si cu totul altceva! scoateti un produs pe print si cam atit. urmind silogismul conforma caruia voi faceti presa, ar trebui sa consideram ca revista in care se face publicitate la produsele de la Hornbach – par exemple – este un produs media. si nu vrem sa facem asa ceva, nu? am fi un pic cam ridicoli!
      si nu era vorba de a-ti fi rusine ca scrii la aceasta revista, ci de faptul ca, de regula, cei care scriu la astfel de reviste nu se lauda. in plus, cind vreau sa merg la un film, sa citesc o carte etc caut sa citesc o persoana avizata, care are competenta si caderea spre a face recomandari au ba! nu zic ca voi nu aveti dreptul sa o faceti! parerea mea este extrem de subiectiva pentru ca sint conservatoare din fire.
      si nu am inteles urarea de final. nu ti-am tratat munca nicicum. fituica spun si la 24 Fun si la toate cele de genul care exista pe piata. si cunosc oameni care lucreaza demult in bransa si care spun la fel: fituica.

    • Dragă Sofia, află că, deși nu sunt jurnalist, am avut, de câteva ori, ocazia să public pe ici-colo materiale. Unele dintre ele au fost in Dilema Veche și alte multe la Zile și nopți (pe o perioadă destul de scurtă, cât am fost colaborator). Țin să te asigur că munca pentru articolele respective este reală și că în ea se pune cât se poate de multă pasiune și mi se pare cel puțin de prost gust să o compari cu o revista de hypermarket. Poate n-ai avut curiozitatea să citești vreodată vreun articol dintr-o astfel de fițuică, probabil ți se pare sub demnitatea ta să răsfoiești un asemenea produs pe print de doi bani (nici măcar, că doar se distribuie gratuit). Cât despre competiție – există niște oameni cu nume destul de mari care au editoriale pe acolo și mă îndoiesc că țin lucrul ăsta secret sau se rușinează cu el. Simplul fapt că o revistă de gen se întreține din publicitate și că are cu totul alt principiu de funcționare decât cea pe care o cumperi de la chioșc (care, btw, nu prea se mai vinde, de aia nu prea se mai plătesc salarii în marea presă scrisă, nu prea mai există treaba cu portofelul tremurând că pierzi ultimul număr din Adevarul) nu justifică descalificarea ei într-un fel atât de … hm… înverșunat? (mă întreb de ce…).

    • Am adormit aseara gindindu-ma daca mai exista vreo tiparitura pe care macar un om s-o astepte nerabdator la taraba, pe care s-o poarte cu el in geanta doar asa, de drag… Eu am trait vremurile astea cind imi apareau primele texte in Avantaje si Cosmopolitan sau Ziua, decupam textele si le pastram intr-un teanc. Apoi, cind teancul mi-a depasit rafturile bibliotecii, am renuntat sa le mai adun.
      Ca cititor insa, nu cred ca mi-a placut vreodata o publicatie atit de mult cind sa dorm cu ea in portofel. Si nici ca mi-a trecut prin cap ca, in consecinta, toate publicatiile sint niste fituici.
      Cit despre comparatia revistei Zile si nopti cu o brosura de supermarket, e atit de jignitoare si dovedeste atita lipsa de informare, interes si respect pentru munca mea ca nici nu-mi bat capul sa ma gindesc la ea (sau la persoana care a operat-o) mai departe de secunda asta.

    • pentru Sofia:

      „nu stiu pe nimeni care sa aiba colectie de Zile si nopti, sa mearga cu portofelul tremurind in ziua aparitiei sa nu care cumva sa nu o mai gaseasca, sa discute cu patos despre ce cronica -articol – ce vrei tu in definitv – a aparut in revista voastra. tu probabil stii.”

      sa mori tu ca stii lume care are colectie de alte ziare/ reviste din romania (in afara de hustler, desi la cat porn este pe net, ma indoiesc ca le mai strange cineva”

      cred ca esti complet dusa cu capul daca, in conditiile in care la noi in tara nu exista presa de-adevaratelea nici in print nici in tv, tu vii si reprosezi unei reviste de timp liber ca nu e colectionata. iti mai spun inca o data: in .ro nu exista presa, nici politica, nici economica, nici de divertisment, nimic, exista doar niste lingai, slugoi si latratori care nici macar nu stiu meserie, presupunand ca nu ar avea nevoie sa fie corupti.
      in fiecare zi ma enervez cand imi sar in ochi greseli de exprimare, manipulare a publicului, senzationalism si NON stiri transmise pe post de stiri.

      asta o data. pe de alta parte, sa mori tu ca in calitate de student, iti cade coroana daca nu faci practica macar la New York Times.
      deci repet, esti un student la jurnalism care nu a vazut niciodata o presa si nu a calcat niciodata intr-o redactie, dar ai pretentii in legatura cu anvergura publicatiei la care vrei sa faci practica.

      iti spun eu ce e Zile si Nopti: e un ghid de timp liber facut cu cap si cu grija, folositor si mai haios decat celelalte 2, si care nu pretinde ca e altceva, ca n-are cum.
      daca e sa comparam calitatea acesti publicatii facand abstractie de domeniul in care functioneaza, este peste majoritatea fituicilor care-si spun ziare de la noi.

    • nu pot sa cred ca sunt singurul specimen din Romania care COLECTIONEAZA Dilema Veche (ok, nu de la „facere”…) si DoR 🙂

    • sofia, futil e un cuvint cu conotatii cosmopolite, presa din Romania moare din cu totul alte motive – s-ar putea ca tie sa-ti fie straine, dar n-a murit nimeni din nestiinta, deci ai viitorul in fatza, ia-o incet cu documentarea, e obositoare si uneori streseaza. Jurnalistica e o specializare pe care nu o cunosc in mediul universitar romanesc, poate tu, si daca da, sa-mi spui si mie la ce facultate anume. Cei care lucreaza deja in mass-media si-si iau o diploma se cheama ca fac o facultate pentru diploma, ca seful/angajatorul sa fie obligat prin lege sa le dea un salariu decent, conform pregatirii – unde-ar fi pasiunea, avintul tineresc si dorinta de a face ce-ti place in chestia asta? In portofel? Daca la 20 de anishori te motiveaza doar portofelul, la 40 ce te-ar mai motiva? Pentru orice, zic.
      La citi jurnalisti pe bune, cu acte-n regula si condei viu stiu eu ca mor de foame( la propriu) din cauza unor situatii care nu tin de expertiza lor in domeniu – pe intelesul tau, ca romaneste e altfel – eu cred ca studentii care au nevoie de practica pentru a-si lua creditele pot sa o faca si gratis. Daca vrei sa inveti, trebui sa te intrebuintezi putin – viata-i complicata si e bine sa nu-ti fie rusine de munca ta, daca tot stii sa o faci. Nu lauda conteaza in faza asta, scumpa sofia, ci procesul in sine. Pun pariu ca daca revista Printesei se numea intr-o limba straina si aparea in alta capitala europeana la ora asta trebuia sa inchirieze un spatiu nou. Asa, isi ia comentarii de la alde tine si isi vede de treaba, ca doar n-o fi un cap de tara. Sau un cap de lemn, ca Urlatii sint pe harta de cind tu nu erai nici proiect, daramite o personaja cu atitea opinii, draga sofia. A propos, tu in ce limba scrii de obicei, si la ce revista de renume mondial?

    • Doina, FJSC ofera specializare in jurnalistica in mediul universitar romanesc de peste 15 ani.
      Ioana a mentionat clar ca a adresat invitatia studentilor la FJSC.
      Si ar mai fi si Universitatea Media, parca.

    • anca, FJSC este Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicării – Universitatea Bucuresti, http://www.fjsc.ro. Jurnalistica este ca expertiza in domeniu, ca focusarea pe subiect si ca mentenantza – un import nefericit. Sau nu, cine-s eu sa stiu ce facultate ai absolvit tu.

  6. Well, Ioana, Zile si Nopti nu se prea incadreaza in capitolul Presa.
    Probabil ca acesta a fost si este motivul lipsei de interes.
    Studentii vor anchete, investigatii, prime-time… adica Presa, nu filme si povesti despre ciorba.
    🙂

    • Adevarat, ca doar revistele despre mincare, dragoste, calatorii, imobiliare, decoratiuni interioare, astea-s toate hirtie igienica.
      Da’ chiar asa, in inertia argumentului tau, care-ar fi institutiile de presa din Romania? Astea care fac anchete, investigatii samd? Care-ar fi ele?

    • Pai ai lucrat in PR, cu siguranta stii ce institutii de presa exista… deci o sa consider intrebarea strict retorica. Nu o sa comentez profesionalismul presei romanesti deoarece nu e cazul.

      7 seri, B24FUN, Zile si Nopti se vor ghiduri de petrecere a timpului liber, nu??? Cand gasesc vreunul prin mall il mai rasfoiesc si eu, pentru liste de filme, baruri, concerte.

    • Of, ce exprimare tendetioase, nu pricep de unde atita inversunare pe ghidurile astea de timp liber. Poate imi explica cineva. Anca?

      Nu SE VOR ghiduri de petrecere a timpului liber, ele chiar SINT astfel de ghiduri, facute pentru a fi rasfoite intru gasirea de idei de a-ti petrece timpul liber in feluri care mai de care mai variate.

    • „se vor ghiduri de petrecere a timpului liber” este o exprimare menita sa faca distinctia in raport cu „revista”, Ioana.
      Nu este nimeni tendentios.
      🙂
      Personal, prefer Google.

    • da, tu preferi google cand te intereseaza un film iar din google ajungi tot pe pagina unui ghid de timp liber, pana acum sapte seri iar acum din ce in ce mai mult zile si nopti, nu?
      ca atunci cand vrei sa iesi in oras, nu stii intotdeauna unde vrei sa te duci, deci ce faci, tastezi in google „vreau sa ies in oras?”

      vorbesti ca sa te afli in treaba, anca.

      unde mai pui ca daca esti student si nu stii nimic despre cum se face in practica o publicatie, te intereseaza sa afli cum merg lucrurile, adica sa participi la o sedinta editoriala, sa vezi cum se face publicatia samd, indiferent de subiectele pe care le trateaza, nu? tu vrei sa inveti cum se face, cel putin intr-o prima faza, si nu te intereseaza neparat despre ce e publicatia. poate sa fie si despre gradinarit.

      m-ati spart ma cu studentii care nu au venit la ZN ca nu e rost de anchete…

      ….prime time…
      ce se da la noi in prime time, Anca? crime, violuri, accidente, latrai politici si alte catastrofe. clar, niste domenii muult mai interesante pt un student decat un ghid de timp liber.

    • anca, spui asa:
      „Studentii vor anchete, investigatii, prime-time… adica Presa, nu filme si povesti despre ciorba.”

      presupunand ca studentii chiar vor chestiile alea, atunci stundentii sunt prosti.
      ei chiar isi inchipuie ca atunci cand esti un parlit de student si intri in practica la o publicatie care face anchete si investigatii ei CHIAR vor lucra pe anchetele si investigatiile alea?

      tu daca ai fi un jurnalist de investigatii si ai lucra la ceva mare, l-ai implica in ancheta ta pe unul care nici n-a terminat scoala, a venit sa vada si el ce este o redactie si mai si pleaca peste 3 saptamani?!
      chiar i-ai da pe mana documente si informatii pe care nu le stii decat tu in loc sa-l pui sa aduca cafeaua sau sa taca si sa priveasca in cel mai bun caz?

      deci ori studentii sunt prosti la cap si habar nu au ce vor (ceea ce era si teoria postului de fata), ori tu esti rauvoitoare si scrii exclusiv ca sa te afli in treaba.

    • Robo, cine a zis ca in 3 sapt un student in practica primeste secrete de serviciu?
      Am afirmat ca studentii vor actiune, vor sa invete in redactii care desfasoara ce am mentionat.
      La fel si studentii la Teatru si Film, care au ca scop sa uceniceasca pe langa maestri.

      O sa ignor ultima replica si o sa observ ca dialogul de pe pozitii distrincte a adus 80 de replici la postul asta, deci banuiesc ca Ioana este multumita de interesul iscat.
      🙂

    • Da, ce sa zic, mor de incintare cind se ia lumea de par la mine-n casa. Mai ales cind tema data e munca mea.

    • Printesa…..
      mai lasa-le focului…..
      nu zic ca nu e de caca, nu stiu unde o sa ajungem…
      sunt complet deacord cu tot ce ai scris tu, si majoritatea cititorilor tai, concluzia cea mai importanta mi s-a parut asta:

      „Nu spun ca nu e loc de mai bine. Spun ca sint foarte multumita de revista asta si de oamenii care muncesc la ea.”

      si cum a sarit Robo-lion 🙂 (sunt sigura ca ar fi facut-o identic si daca nu era vorba despre tine), chiar e cu aprecieri, nu „la misto” 🙂

      Eu ma bucur sa fiu la tine in casa, par nu am prea mult iar munca ta e mult apreciata, te asigur, depinde cine conteaza pentru tine…

      So….noi sa fim sanatosi, mai ales Bunica….”babuini” sunt peste tot

      („babuin” – interpretare proprie, a nu se simti jignite animalele in speta – oameni de tot rahatul, care au uitat sa evolueza, mai ales intelectual, de pe la anul X cand am inceput sa ne tragem din…, sunt foarte multi, unii fara sanse de a evolua vreodata, din pacate isi cresc si progeniturile in acelasi mod, nu trebie sa ne lasm coplesiti de ei)

    • pai si ce sa invete studentii in redactii care desfasoare anchete si fac „adevarata presa” daca nu sunt implicati in chestiile alea?!
      o sa fie ei mult mai fericiti daca aduc cafele intr-o redactie in care nu stiu ce se intampla sau intr-una gen ZN unde pot sa-si exerseze scrisul si sa participe la tot ce se intampla?

      la teatru, inveti doar uitandu-te la un actor mare, ca asta e natura meseriei;
      in presa, nu inveti nimic uitandu-te cum se agita un jurnalist despre care nu stii de fapt la ce lucreaza, dar stii ca lucreaza la ceva important.

      dupa parerea ta, pe mine ma ajuta sa fiu pilot de curse daca-i schimb cauciucurile lui schumacher…

      chiar e cazul sa continuam discutia asta stupida?

  7. Inainte de a imi da cu parerea cred ca ar trebui sa vad anuntul cu pricina. Nu stiu ce ai oferit ca sa pot spune daca se merita sau nu pentru ei(ele).
    Le ajuta practica la voi cu ceva din punct de vedere a creditelor? Daca ati aranja cu facultatea sa le dea extra credit pentru asta poate ar fi fost mai exciting.

    • Am pus linkul in text. Studentii la Jurnalism primesc credite daca aduc adeverinta de practica. Care adeverinta da, ar fi venit de la noi, desigur.

    • Suna bine 🙂
      Cred ca ar trebui sa advertise in provincie mai mult, cei de acolo de obicei sunt mai responsabili si au si drive sa faca ceva exciting.

      Bafta

    • Mda, numai ca cei din provincie nu prea au cum sa vina la Bucuresti pentru un stagiu neplatit, so its complicated…

    • Pai am inteles ca nu este fulltime, deci pot avea de munca in alta parte si extra sa faca asta….:) Cer prea mult? 🙂

  8. Ca in tara asta avem mai multi social media specialisti decat jurnalisti. Lasand ironia deoparte, jurnalismul moare pe zi ce trece. Avem tot mai multi tineri care se invart in cercuri cu site-uri de recenzii de filme/seriale/muzica. Asta pentru ca nu mai exista nimeni care sa-i invete jurnalism in facultati, sa-i pregateasca teoretic si moral pentru meseria asta.

    Si totusi ma mir ca din 6 oameni nu a reusit nici unul sa faca macar 3 saptamani de practica la voi. Ceea ce mi se pare trist. Oricine ar fi invatat multe.

    • Pai si pentru ce institutii de presa sa se pregateasca oamenii astia care ar face jurnalism adevarat? Unde sa se duca ei sa practice adevaratul jurnalism? Online-ul suporta orice, de-aia e si plin de musterii…

    • Jurnalismul moare si in America, nu este numai o problema romaneasca. Nici nu stiu cate ziare sunt in Seattle. Din cate stiu eu exista numai unul, in general lumea citeste totul online, parerea mea este ca asta este viitorul. Este mult mai simplu si mai convenient.

    • Sa stii ca inca sint oameni care prefera hirtia in anumite situatii. In food courturi la malluri, de exemplu, pe plaja sau in tren, pe buda sau in sala de asteptare la medic, vad oameni rasfoind reviste, desi au la indemina si smartphone-ul.
      E drept si ca eu una n-am mai dat bani pe o publicatie de aproape 10 ani. Dar in cazul meu e pentru ca nu-mi place nimic din ce-i pe piata, nu pentru ca le citesc online.

    • Ai dreptate, multi ínca’ prefera hartia, inclusiv eu, dar cand o revista costa intre 5-10$ parca nu iti vine sa platesti atata. De carti nu mai vorbesc, de cand cu aparitia Nook, Kindle etc, cartile vor muri in forma de hartie si se vor transforma in cea digitala. Un Kindle poate tine 1500 daca nu si mai multe carti. De ce sa ma car cu cartile dupa mine cand pot cara un super cool Kindle instead 😉

  9. Mie mi se pare amuzant de trist. Dar ma asteptam la acest deznodamant inca de cand am inceput articolul. Am observat acelasi comportament la colegii mei… si fix acelasi comportament atunci cand le-am obtinut unor studenti economisti stagii de practica cu CEOs!!! (intr-un proiect pe care l-a organizat ASER – Asociatia Studentilor Economisti la Economie – anul trecut: Dream Big)

  10. pai concluzia e simpla: daca nu oferi bani nu primesti interes si cv-uri din partea bobocilor „interesati” de tainele jurnalisticii..acum sincer ma cam oftic ca nu ti-am trimis si eu cv-ul meu pt ca sincer mi-ar fi prins bine o practica in domeniu. sper sa gasesti si bobocul/boboaca manat/a de la spate de pasiune reala pt meseria de jurnalist.pupici

    • Ioana, m-am saturat sa mai caut. E ok, ne descurcam si fara practicanti. Si ei fara noi, sint convinsa. 🙂

    • 🙂 sunt convinsa ca va veti descurca…pacat insa..si apropo de practica si eu am facut cate un semestru de practica neplatita la cate o institutie publica din cadrul aparatului administrativ cand eram in facultate..cum ar fi fost sa cer bani pt asta?:))) :*

  11. Hm, ce puncte de vedere interesante. Mentionez ca eu in facultate am facut practica destula si nu am avut credite sau plata pentru asta. Si am ascultat orice opinii am gasit, nu conta ca e judecator sau simplu doctorand.
    Mi se pare urat sa ti se spuna ca lucrezi la o fituica… Da, nu e vorba de politica sau finante. Dar nu trebuie ca presa sa acopere toate domeniile? Zile si Nopti acopera timpul liber si o face al naibii de bine. Faci o treaba buna, Ioana. Si au pierdut clar cei care nu au fost interesati sa afle mai multe despre meseria asta de la un om atat de pasionat de scris care chiar traieste din scris. E vorba de LENE si asteptarea sa li se dea totul pe tava.
    Asta pentru ca oricum nu spusesem nimic de ce ai scris tu in comentariul anterior ci doar de mine.

  12. Nu sunt de acord cu cei care considera ca Zile si Nopti e doar o fituica. E printata? Ofera informatii utile? Are articole? Are spatiu destinat publicitatii? Si, mai important, are caseta de redactie? N-am terminat facultatea de jurnalism, ca sa stiu clar toate delimitarile si definitiile tuturor produselor de presa, dar mie mi se pare ca e mai mult decat o fituica.

    Eu mi-as fi dat o mana si-un picior, vorba englezului, sa fac practica la tine, chit ca nu sunt de meserie…prin natura facultatii absolvite, as fi putut sa fac si presa, pacat ca la vremea la care am avut eu nevoie de astfel de sanse ele nu au aparut…

    • Alexandra, exista si presa exclusiv online, sa stii…
      Ca sa fiu din poveste, cand ziarul ZIUA n-a mai fost tiparit, doua grupuri de jurnalisti au initiat fiecare cate o publicatie electronica, ramanand la fel de specializati si profesionisti. De asemenea, in tara exista numeroase institutii de presa care functioneaza exclusiv online, in special din lipsa resurselor financiare care sa le permita tiparirea.
      Pe de alta parte, printarea nu te incadreaza neaparat la capitolul „presa”.

      In alta ordine de idei, sunt de parere ca social media e porcarie, iar specialistii aparuti ca dupa ploaie sunt cam dubiosi.

      Oricum, pacat ca n-a venit lumea in practica. Mai ieseau la o ciorba, la un mall… era o experienta! Iar ascunderea dupa deget in loc de a spune verde in fata ca nu vrei, nu-ti place sau ca esti puturos… ei bine, astea sunt tipic romanesti.

    • Am recunoscut mai devreme ca nu sunt jurnalist, sunt abia un biet filolog, asa ca fie-mi iertata necunostinta. Cat priveste impartirea asta, ce e presa si ce nu, cred ca conteaza cine o face (impartirea ma refer). Nea Gheorghe de la piata poate citeste doar Libertatea si i se pare ca aia e presa adevarata, altul ia in considerare doar Dilema Veche. Si cu toate astea, tot apar respectivele titluri. Indiferent de suportul pe care vin, si articolele din Cancan si cele din Historia au cate un autor, asta incercam eu sa subliniez mai devreme.

    • da, clar, mai ales ca noi 14 oameni, numa asta facem 5 zile pe saptamina, iesim la mol sa gustam ciorbe. deh, asa e munca la fituici… 🙂

    • Nu mi-e clar care e definitia fituicii, dar nah, eu as fi zis ca fac o revista.
      Noi sa fim sanatosi! 🙂

  13. Uau. Eu vorba aia, sunt gaina batrana si nu ma apuc sa imi schimb cariera acum, ca imi place ce fac. Dar de-a naibii as veni doar ca sa vad pe viu ce se intampla intr-o redactie! Cum se scriu articolele, cum se negociaza publicitatea, ce inseamna sa dai la tipar, etc. Pentru ca nu se stie ce idei imi mai vin in viitor!

    • Daca revista ar fi un produs de taraba, ar avea alt format, alt layout si alt continut. Asa ca intrebarea ta nu prea are rost. Dar nah, poate vor oamenii sa-ti raspunda.

    • asta e criteriul tau pt a stabili calitatea unei publicatii sau al unui lucru, in general?
      daca se vinde?!

      libertarea e cel mai vandut ziar din romania, cancan se vinde in draci.
      mai gandeste-te.

      in afara de asta, fractura logica din capul tau e o prapastie intreaga, avand in vedere ca nimanui nu are cum nici macar sa-i treaca prin cap sa cumpare o revista care a fost gandita si creata cu scopul de a fi gratuita.

  14. Munca e pentru fraeeeri. Toti putoii isi imagineaza ca daca au facultate tre sa fie manageri si sa castige taspe mii de euro din clipa doi. La gara. Iar presa sufera de lipsa de talente. Zi-mi un nume de gazetar talentat sub 40 de ani?

    • Hm… stiu oameni care scriu bine, dar nu mi-e clar daca sint jurnalisti, pentru ca jurnalismul ala adevarat nu prea se mai practica, pentru ca nu-l mai cere nimeni. Ce-am invatat eu la scoala ca face un jurnalist nu prea mai exista in nicio redactie, din ce aud si ce vad in Romania.

  15. Pai, de ce? ca nu mai este „cool” sa mergi sa muncesti, dar sa o mai faci si moca, ca e mai „cool” sa stai pe FB si sa te dai social media specialist. Din pacate asta gandesc 99% din cei care termina facultatea.

    Pe vremea mea, nu demult, era moarte de om sa prinzi cateva saptamani de practica in miezul problemei, direct de la sursa, chiar daca era si SRL-ul din colt, dar macar nu stateam degeaba acasa, invatam ceva, si cel mai important aveam sa ce pun in CV, aveam experienta oricat de mica era ea.

  16. Fara sa iau apararea Duduei de mai sus care a zis despre „Zile si Nopti” ca e fitzuica, consider ca e parerea ei si trebuie luata ca atare. Nu e musai sa fim de acord, însă e inteligent si democratic sa o acceptam. Asta crede, asta spune, punct. Nu trebuie sa ii dam in cap ca nu are aceiasi opinie ca noi. Libertatea de expresie e un drept moral si constitutional, sau cel putin asa era cand am plecat din Romania…
    In alta ordine de idei, nu cred ca revista sau tu, Ioana, ai/aveti o problema. Problema e legata de generatia actuala de sudenti romani care nu e dispusa sa MUNCEASCA. De fapt, ca sa fiu mai exacta, habar nu au ce presupune conceptul de munca, de orice fel ar fi ea, atat timp cat examenele (de bac, admitere, sesiuni & stuff) se iau mai usor decat as ghici eu cuvantul „transcedental” la spanzuratoarea….

    • Iulia, daca nu ii acceptam parera, nu i-as fi publicat comentariu si acum noi doua n-am fi avut subiect de conversatie, nu cumva?
      Nu pot sa stau insa deoparte si sa las un om care probabil a vazut revista asta cel mult o data in viata sa-mi explice cum ce fac eu nu e presa. Cind, hm, eu am facut o facultate de profil si cred ca stiu ce inseamna o revista. si ce fac eu E o revista.

  17. Of, Ioana, ar trebui sa-ti muti revista aici, ca studentii mei se bat pe stagii de practica. Au nevoie de 400 de ore de practica (bine documentate) pentru a primi 3 credite (care sunt obligatorii pentru a absolvi facultatea). Multi aleg sa mai faca macar doua stagii in plus inainte de a-si termina studiile. Cred ca orice stagiu ar fi mai atractiv daca s-ar pune accentul pe „practica.” Adica stai si observi o saptamana, eventual ai cateva sesiuni de training cu cineva pe post de „adviser,” dupa care treci la treaba. Numai ce e bun intra la tipar. Promisiunea unui portofoliu cat de mic la sfarsitul stagiului e foarte apetisanta pentru un tanar cu CV subtire.

    • Ei da, ia sa se intimple asa ceva si la noi, sa vezi cum ar termina facultatea de jurnalism numai 5 din 100…
      Deh, tu stii cum e si aici, ca tot FJSC ai facut si tu, nu?, si acolo, si comparatia e, sint sigura, jalnica.
      Chiar asa, pe-acolo mai exista jurnalism old school? Cu anchete, reportaje samd?

  18. Well, eu as fi fost interesata, desi nu mai sunt studenta. Am ales filologia in detrimentul jurnalismului (atat m-a dus atunci) si acum imi pare rau. Imi place tare mult sa scriu, dar iata-ma prinsa in capcana corporatiei/multinationalei. In fine, daca studentii nu se inghesuie, da un semn si in cazul (absurd) in care e vreun stagiu pentru doritorii cu norma intreaga la birou. I know, I know…bat campii, dar zau ca imi pare rau ca nu sunt studenta acum. Era o buna oportunitate.

  19. Si mai este valabil stagiul de practica?Ca tare mult mi-as dori sa am sansa asta.Chef si forta de munca exista,asa ca astept un semn.Pupici

    • Ana, din pacate e cam tirziu, sintem tot mai aglomerati acum si e vria cam mare pentru explicatii, dar daca totusi miros vreo oportunitate, iti dau de veste. Tu ai mai fost pe la noi, daca nu ma insel, nu?

  20. Concluzia este ca nimeni(nici studentii la jurnalism nici alti studenti) nu mai vor sa faca practica neplatita 🙁 … desi eu consider ca aceasta practica este extrem de utila si aduce putina experienta in cv pentru mai tarziu…
    Succes totusi poate mai gasesti pe cineva cu adevarat interesat!
    (mi-e dor sa scrii mai mult si pe blog si pe hartie…)
    Hug!

    • Of, de-ai sti ce teanc mare de scrisori la care sint restanta cu un raspuns am pe masa…
      A ta e prima pe lista, te anunt cind porneste!

  21. Eu aş fi fost mai mult decât bucuroasă de oferta pe care ai făcut-o tu. Într-adevăr, se pare că timpurile s-au schimbat. Şi dacă nu aş avea serviciul necesar pentru a putea plăti ratele, aş veni într-un suflet să observ, să văd cum se desfăşoară lucrurile. Îmi place mult să scriu, nu ştiu dacă ceea ce scriu şi modul în care o fac sunt un început pentru o posibilă carieră în jurnalism, dar pot afirma cu certitudine că, dacă cineva mi-ar oferi o astfel de şansă şi aş dispune de timpul fizic, n-aş sta pe gânduri. De ce nu ne-am cunoscut noi mai devreme…:)) În altă ordine de idei, dacă vreodată ai nevoie de traduceri autorizate pentru limba germană, eu sunt aici. Până la urmă, sunt convinsă că vei găsi persoane interesate. Parcă nu-mi vine să renunţ la speranţă…încă…Te pup. Alexandra

    • Alexandra, eu de cautat nu mai caut, m-am lamurit si mi s-a facut lehamite.
      Am retinut cu traducerile si multumesc pentru interes!
      Spor la treaba azi!

  22. Nu am idee cum arata locul unde ar fi trebuit sa isi desfasoare activitatea, practicantii. Fiindca daca intre asteptarile lor si realitatea „din tren” a fost o diferenta mult prea mare …
    De fapt, asta s-ar putea sa fi fost „buba” : diferenta dintre asteptari si oferta reala. Nu la Printesa sau la publicatie.
    Acum, faptul ca asteptarile au fost mai mari decat ar fi normal, este normal. Atat timp cat in Romania ti se promite incontinuu ca poti sa castigi doar uitandu-te sau doar razuind sau doar dand un simplu click, se vor gasi mai greu oameni care sa accepte ideea „muncesti si castigi”.
    Chiar mass-media, unde ei ar fi trebuit sa se specializeze, este, in parte, de vina pentru esecul acestei incercari de a recruta – neseriozitatea este promovata sub cele mai diferite forme posibile, direct sau insinuat, cu rezultate catastrofale pentru societate. Nu numai publicatia ta are de suferit din acest motiv ci toate publicatiile, toate sectoarele de activitate, toata societatea.
    S-a dus vremea despre care vorbesti atat de frumos si adevarat : „să ne lase să observăm cuminţi dintr-un colţ ceva, orice…”, idee valabila pentru orice meserie. Pe vremuri, o meserie se fura, acum furatul in sine este o meserie asa ca la ce bun sa mai muncesti ? Toti vedem ca se inmultesc, pe zi ce trece, stirile „preluate”, articolele traduse, etc. Mai nimic original, rar ceva despre care sa te faca sa cauti si altadata autorul.
    S-a dus romantismul, sunt vremuri noi, sunt oameni noi, sunt cerinte noi. Nu cumva o „buba” este si faptul ca esti „outdated” ? 🙂

    • Of, ba sa stii ca mi-e clar ca traiesc in alte vremuri cind vine vorba de meserie. Acum insa nu mi-e clar daca trebuie sa iau masuri sau, dimpotriva, sa ma incapatinez sa tes asa o lume in care poate se mai poate. Ca daca nu, inseamna ca-s un dinozaur. Si inca nici 32 de ani n-am…

    • „Dinozaur” ?? In nici un caz ! Un luptator ! Pentru o idee (poate) desueta, dar luptator. Vrei sa te aliniez, sa te complaci ? Sau ai un drum pe care trebuie sa mergi fiindca asa esti „construita” ?

  23. ce chestie… sincer as colabora cu voi si pe gratis. pur si simplu pentru ca imi place sa scriu.

    dar daca tot discutam de practica. of mai nene dureros subiect. in primul rand eu am facut jurnalismul, dar la spiru.. .deh la stat nu am putut. de fapt am fost respins la regie film si asa am ajuns la jurnalism. dar nu ma sperie. vroiam sa subliniez aici niste aspecte strict de practica, si de care ar fi trebuit sa tii si tu cont cand faci asta. cea mai importanta este faptul ca un student de obicei trebuie sa se intretina. da e de ordin financiar. cred ca toti stim asta.

    a doua mare chestie pe care boboceii tai nu au inteles-o e brandul, ei sunt asa de prostiti de chestia asta inca nu inteleg logica a face ceva unic. sunt doar niste oite, care vor sa fie puse la munca si platite si la ora 17 sa plece acasa, iar in club sa iti spuna cum este de fapt si ce se mai barfeste prin redactie.

    munca, adevarata munca, presupune multe sacrificii. am facut practica la tvrm, la flux si am scris pentru kudika… am incercat sa intru si la student fm- dar acolo nu prea am avut mari sanse, desi mi s-a spus clar ca am voce…

    inca din primii ani de studentie, ne-am tot cernut …asa cum ai facut si tu cu candidatii,ne-am tot cernut. majoritatea se visau si inca mai spera sa ii ia locul andreei marin, biancai dragusanu si si sa o vada masa la tv- Sultana Craia, a facut un experiment foarte frumos pe tema asta si asa am aflat ce vroiau de fapt colegele mele, doar 45 de baieti din 600 de studenti. ghici cati lucreaza efectiv in presa…. dar…..ziceam de Sultana… si a intrebat clar, aveti de ales intre o femeie frumoasa tanara si un geniu intr-un carucior… pe cine salvati? ia ghici… au salvat-o pe andreea marin ca e tanara si l-au „ucis” fara regrete pe Hawking. cam asta vor… sa fie pe sticla, sa fie vedete si sa fie recunoscuti… si pot da destule exemple.

    prea putini au inteles ca doar prin munca poti face ceva si doar prin unicitate poti veni si tu cu ceva si poti deveni concurential. Asa a aparut Dor, si e inca la inceput.

    Dar…. mai uiti ceva… si cum eu am legaturi cu mass media, pot sa spun ca eu mi-as dori sa fiu free lancer pe online… si stii de ce ? pentru ca sunt doar eu acolo… eu scriu, eu decid ce public, ce apare eu decid cat de mult stau pe un subiect si fac investigatii. Pe cand acum totul e dictat, ca e politic sau economic totul are de fapt un scop ascuns. la fel cum sunt articolele de imobiliare. plus de asta fiind doar eu, prefer sa fiu doar eu cu greselile mele si cu colegi rachiunosi cu sefi prosti, idioti, care au amante si cafele si care isi promoveaza odraslele si nevestele si pot da si aici exemple daca vrei. de aia nu mai e presa, pentru ca dupa scandalul cu Murdoch , lucrurile par sa se fi asezat pe un fagas normal. as putea recomanda si documentarul Teenage Paparazzo. spune multe despre cum si cine face presa si cum face presa.
    la fel il recomand si pe James Nachtwey, cu documentarul War Photographer. Cand presa nu va mai depinde financiar de cineva, atunci va fi cu adevarat presa. Cand proiectele bune se vor face doar pentru ca exista dorinta de pasiune si lucru bun facut si nu pentru ca trebuie sa produca bani cacalau… atunci vom avea presa. pana atunci insa suntem prea umani si atrasi in capcanele supravietuirii.

    era sa uit. mi-am adus aminte de Q magazine, si de cum recomanda ea doamna sefa, pe singura copila pe care a reusit sa o gaseasca abia pe bancile liceului si sa o pregateasca trei ani de zile pentru a o putea lasa in redactie… adica vezi dom’le noi restul eram atat de lucizi, incat trebuia sa ia un copil si sa il invete decat sa faca ceva constructiv.

    imi doresc sa colaborez cu voi, fara renumeratie si fara pretentii, dar macar hai sa facem o revista mai buna decat 24-fun , condusa de irealistii lu Ghita, mai buna decat 7 seri, si care sa concureze cu Dor. Eu mi-as sufleca manecile si m-as inhama la un asemenea proiect. Si as fi mandru , daca nu as lucra pentru Vantu, Patriciu, Cristoiu si mai stiu eu cine Popescu, Dinescu, sau altii asemenea.

    • Zile si nopti e mai buna decit concurenta, pentru ca are continut, nu doar liste de evenimente si machete inghesuite cite patru pe o pagina. Avem un concept editorial de care ne tinem cu sfintenie, rubrici clare, editori pasionati care cauta in oras, si nu pe internet, adevarul despre unde merita cu adevarat sa iesi.
      Si nu, nu scriem la comanda pentru nimeni.
      Nu spun ca nu e loc de mai bine. Spun ca sint foarte multumita de revista asta si de oamenii care muncesc la ea.

  24. Am avut saptamana trecuta o experienta similara. Cautam colaboratori pentru niste proiecte freelance si dupa ce am postat un anunt pe wall-ul catorva universitati si am trimis un mail catre 2 grupuri de yahoo ale studentilor de la comunicare si relatii publice, am primit in jur de 10-15 cv-uri. M-am bucurat ca vad interes, dar imediat ce deschideam mailul ma lua durerea de cap: mesaje fara formule de salut, inceput de propozitie fara majuscule, scrisori de intentie cu copy paste fara a modifica destinatarul, link’uri catre contul de LinkedIn necompletat, mailuri cu o singura propozitie: despre cati bani este vorba si pot continua la nesfarsit. M-a surprins ca aproape toate mailurile apartineau studentilor si absolventilor de comunicare si cu 1 singura exceptie nu cred ca au invatat nimic in facultate. Am inceput colaborarea cu o parte dintre ei: din 4 persoane 1 singura a fost serioasa si a respectat deadline-ul. Inca nu vreau sa trag nici o concluzie, insa am ramas foarte surprinsa si dezamgita.

  25. Ar trebui sa fie bucurosi ca li se ofera asa ceva. Eu nu prea aveam unde sa ma duc, dar intr-o vara am facut practica la Mediafax (din pacate nu m-au tinut mai mult de cinci saptamani), la redactia Sport, unde am invatat enorm de multe lucruri si am tradus si redactat zeci de stiri de pe France Presse, Reuters etc.

  26. Eu vreau sa cred ca nu sunt toti dobitoci…cunosc niste copii studenti extraordinar de inteligenti si muncitori. Iar daca o parte din ei sunt dobitoci, sa nu le dam lor in cap, ci parintilor si profesorilor.
    Cauza pentru care nu a avut succes oferta ta poate fi si una mai practica – chirie de platit la camin sau la garsoniera in perioada respectiva, transport, mancare – nu multi dintre cei veniti din provincie cu venituri modeste de la parinti isi pot permite aceste costuri si in perioada verii. Cred ca un minim de costuri acoperite ar fi sporit numarul doritorilor.

  27. Probabil ca toate motivele expuse mai sus sunt valabile pentru lipsa de interes starnita de anuntul tau. Mai cred, de asemenea, ca, la varsta studentiei, toti avem fluturi in cap si nu trebuie judecati oamenii atat de aspru. Adevarata trezire se produce cand termini facultate si stai cu dejtu’ in aer si te intrebi incotro s-o iei.
    Probabil ca cei mai multi confunda ideea de mijloc cu cea de scop. N-au vazut in oferta ta un mijloc – acela de a dobandi ceva experienta, sau avantaj la clasa -, ci l-au confundat cu scopul, care, scop, in capul lor e mai maret (daca se poate spune asa) decat a lucra la un ghid de petrecere a timpului liber. Sunt tineri si, cum spune cineva mai sus, cand esti student, te gandesti la publicatii percepute ca fiind de prestigiu, intr-un fel sau altul, indiferent de domeniu. Asa cum studentii la Conta isi doresc sa ajunga mari manageri financiari, asa si cei de la Ziaristica isi doresc sa semneze editoriale lungi (eventual plictisitoare) despre probleme de viata, oricare ar fi ele.
    [Nu cred ca trebuie sa te superi, insa eu cred suntem destul de multi cei care nu cautam ghiduri de timp liber cand vrem sa iesim si, mai repede, dam o cautare pe cinemagia, sau pe aiurea. Chiar daca exprimati pareri personale, ele pot fi uneori inselatoare, am trait pe spinarea mea doua atare experiente, legate de defunctul restaurant Bari si de Alioli.]
    Apoi, nu cred ca trebuie chiar sa te consumi si sa-ti pui prb existentiale pe tema asta :). Viata e mai mult decat atat.

    • De acord cu tine, Nuschu! In plus, nu mi se pare foarte elegant sa le vorbim (ma rog, scriem) urat oamenilor care au alte pareri, chit ca parerile lor nu ne plac (si nu ma refer la tine, Ioana, ci la Robo cel degraba aruncator de sabie). Sunt de acord ca unii dintre comentatori nu au folosit cele mai… alese expresii, dar nu cred ca e cazul sa li se spuna ca sunt „dusi cu capul”. Orice blog public implica riscul de a naste tot felul de opinii, e risc asumat, cred.
      P.S.: nu cred ca se indoieste nimeni ca voi munciti serios pentru revista si va faceti treaba, parerile despre produsul final sunt impartite (asa cum se intampla in cazul oricarui produs din lumea asta, de orice fel ar fi el, si indiferent cat de bun e). Deci, keep up the good work!

    • va rog sa incercati sa faceti distinctie intre Ioana si blogul ei si persoana mea;
      stiu ca e greu si suspect, dar va jur ca atunci cand scriu aici o fac in calitate de cititor ca orice alt cititor. cu alte cuvinte, am si eu opiniile mele, sper ca mi se permite chestia asta.
      uneori se intampla ca opiniile mele sa nu fie in concordanta cu ale Ioanei si intr-adevar, atunci se manifesta subiectivitatea, in sensul ca NU scriu aici (adica ma contrez cu ea acasa si nu pe blog). dar atunci cand scriu niste lucruri, alea sunt exact cele din capul meu si nu sunt influentate de situatia mea speciala.
      in rest, faptul ca sunt sotul autoarei nu contribuie decat la cresterea interesului mei pt acest blog; adica ma intereseaza mai mult blogul asta decat altele si de aceea ma implic uneori, dar pozitiile pe care le exprim sunt ale mele, nu sunt in apararea ei.

      cat priveste felul in care am ales sa raspund, nu cred ca a fost exagerat. rautatea din posturile sofiei si ancai sunt evidente pt toata lumea. in afara de asta, sunt si complet lipsite de orice politete. gandeste-te, Liv, ca as veni la tine acasa (ca blogul asta e, locul personal al celui care scrie) si ti-as spune imediat ca paharele tale mi se par murdare. sigur, eu o sa zic ca asta e opinia mea si ca tu poti sa ai alta opinie despre ele, dar te ajuta asta pe tine sa nu te simti jignita?
      bineinteles ca m-am enervat.

      in conditiile in care anca si sofia nu sunt comentatoare obisnuite ale blogului, (sau poate ca sunt dar au ales pseudonime), brusc s-au trezit sa scrie niste lucruri jignitoare cand ele nu erau necesare – ideile lor putea sa fie exprimate si in alt fel decat „ce faci tu e o fituica si nu e presa”.

      sa facem diferenta intre o opinie diferita de a ta si o opinie diferita de a ta impachetata intr-un ambalaj jignitor. este complet lipsit de cel mai elementar fair play si de cea mai elementara forma de civilizatie felul in care cele 2 persoane au ales sa-si prezinte opiniile contrare.

      uite, lui nushcu nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa-i raspund pe un ton nepotrivit, pentru ca opinia ei este este exprimata pe un ton ireprosabil.

    • Eh, Robo, eu te inteleg si pe tine, dar na, nitica autocenzura nu strica… In plus faptul ca blogul Ioanei naste atatea discutii inseamna ca e un blog popular si interesant pentru multi cititori, un blog care merita sa fie citit si comentat (ca doar ne ia ceva timp sa ne incrucisam sabiile pe-aici). Oricum, am apreciat ca Ioana nu se fereste de critici si raspunde elegant chiar si la unele mai… dure, sau mai putin fondate, sa zicem.
      Cat despre distinctia intre tine si Ioana/blogul ei, e greu de facut, stii, e ca in filmele americane, cand judecatorul roaga juratii sa ignore niste afirmatii facute de aparare sau de acuzare. In teorie ok, faci abstractie, dar in practica nu prea poti sterge asa ce ai auzit, ca si cand ai avea un buton „delete” integrat :). Asa si cu legatura voastra, pana la urma nici tu nu poti face abstractie de ea :), si e firesc sa fie asa.
      Hai mai bine sa ne concentram pe umanitare, ca e mai important.

    • pai de ce nu strica nitica autocenzura? tu chiar imi ceri pe bune sa nu spun ce cred ca sa … ce? sa nu para ca ii iau partea Ioanei?
      da’ ce, e ceva gresit in a-i lua partea sotiei? pai eu cred ca nu e nici chiar cand ea nu are dreptate, darmite in cazurile in care are?

      nu inteleg, doar pt ca sunt sotul blogger-itei ar trebui sa am mai putin drept de exprimare decat cineva strain care vine aici ca sa jigneasca?!

      gen, autocenzura aia nu-mi strica doar mie sau ar trebui sa nu le strice nici altora?

      sincer, nu mai inteleg nimic din ce spui.

  28. Prințesă dragă, îți urmăresc blogul din umbră de multă vreme. Am râs, m-am bucurat și m-am întristat din colțul la rândurile tale.

    Dar acum m-am hotărât să dau cu părerea, pentru e trist și rece cum studenții, șase, Doamne, și toți șase, au plecat spre zări pe șasă, șasă cai frumoși.

    Eu voiam să fac jurnalism odată. Eram studentă la zi la alta facultate în cautarea meseriei în care să mă regăsesc și-am visat la presă scrisă. M-am înscris și la FJSC la distanță, pe vremea când faculta dura 5 ani. Și am făcut 4 ani din ei, mi-am făcut și practica – în provincie, la un ziar corespondent ” Răcnetul,ui publicat în Urlații Copăceni” și încă sunt mândră pentru prima mea de plasare pe teren, pentru prima mea relatare, și păstrez primul meu articol decupat din ziar să-l vadă viitorul meu puradel într-o zi să se mândrească că muică-sa.
    Și la începutul anului 5 am renunțat la facultate, am ieșit de la un examen pe ușa facultății și mi-am spus ”aici nu mă mai întorc”. Și nu m-am mai întors.
    N-am avut nervii, tupeul, rezistența, forța să fac presă. Nu între colegii mei, anagramați și cu apetență pentru a apărea musai pe sticlă, nu între profesori care m-au jignit că-i deranjam cu interesul de a afla cum se realizează sondaje pentru a întelege eu care le e relevanța pentru a argumenta știrile care încep cu ”n% dintre români cred că…”, nu în redacții în care ”jurnalistele” râdeau de hainele mele luate de la magazine „10 lei orice produs” pentru că făceam practică pt. care nu eram plătită.

    A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o , plecând.

    Azi îmi fac doctoratul într-un domeniu -altul decât jurnalism – de care sunt îndrăgostită febril.
    Apropo de asta și de practică – se poate întâmpla și invers.
    Am trimis cv și scrisoare de intenție unui centru de cercetare (subordonat Ministerului) dorindu-mi să fac practică. Nu voiam niciun 1 leu, voiam să fiu acolo să învăț, să văd, să fac încă o dată cunoștință cu meseria mea, să ne apropiem. Și toate astea cu șansa de a privi oamenii din domeniu de la care să învăț cum se face. Fără bani. Pe timpul meu, energia mea, munca mea.
    Mi s-a răspuns politicos, un ”mulțumim pentru mesaj”, dar a fost angajat ca și ”consultant” un puști de 20 și un pic de ani, student, nepot de cineva.

    Viața își are ironiile ei.

    Succes, prințesă, și rămâi mîndră.
    Un om care e norocos sa-și fi întâlnit în viață meseria care-l definește,și lucrează zi de zi alegând s-o facă pentru sine în primul rând, e un om care se poate lăuda chiar dacă ce face e să dea cu mătura pe jos sau să servească la mese.

  29. Eu nu studiez jurnalism insa as fi fost interesata sa fac un stagiu pt partea de design a revistei..este interesant sa lucrezi cu un format de genul asta. Din pacate eu lucrez si locuiesc in Londra, deci e mai complicat. of..studentii astia habar nu au ce ocazie rateaza..pe gratis sa poti sa participi la intreaga productie si sa poti sa beneficiezi de sfaturile unor profesionisti. Nu mai spun ca prin acest stagiu esti lipsit de responsabilitate si poti invata relaxat din greseli..ceea ce un job chiar si de junior nu iti ofera aceasta sansa.. Probabil ca nu exista pasiune ca altfel nu explic..eu veneam mai ceva ca la un job platit.

    Inca ceva.. draga Sofia si grupul tau, vara asta am fost in Bucuresti si prima grija a fost sa caut Zile si Nopti..In sfr am putut si eu sa o citesc!! Stiam ca daca vreau sugestii de evenimente, restaurante e una din cea mai buna sursa de informare.( cred ca ce e facut din pasiune are o anumita calitate, iar eu o urmaresc pe Printesa de foarte multa vreme ca sa stiu acest lucru)

    Mult succes cu revista!

  30. Peek me, peek me!
    Recunosc ca nu citesc zi de zi ceea ce scrii. Poate nici saptamanal. Insa revin ori de cate ori am ocazia pe blogul tau. Din acest motiv am vazut atat de tarziu aceasta oportunitate. Imi doresc mult cu toate ca sunt la doua facultati: la SNSPA (Administratie Publica – zi) si la FJSC (ID).
    Sper sa am sansa de a te cunoaste!

  31. De ce nu vin oamenii la practica? Pentru ca is lenesi si se cred destepti si „in paine”, iar ei plica doar daca cade banul.
    E o alta generatie acum la facultate, iar valorile lor nu se aseamana cu cele ale noatre – de acum 10 ani – cand as fi facut orice numai sa capat experinta si ma suparam ca mergeam la practica dar cei de acolo nu-mi dadeau nimic de facut (ca le era teama sa nu le iau locul).
    Cei de 20 de ani nu gandesc ca si ce de 30 pentru ca au fost educati diferit si sunt putini cei care chiar doresc si se straduiesc sa faca ceva.
    Cat despre comentarii am citit accidental ce a scris Sofia. Ce sa spun mie imi palce Zile si Nopti si o citesc cand sunt in Bucuresti pentru ca vreau sa stiu ce se intampla, unde sa merg ce sa fac. E optiunea fiecaruia ce citeste, dar in standardele mele Zile si Nopti e undeva mult mai sus decat v-a fi de ex Libertatea (cel mai citit ziare romanesc).
    Cat despre studentii care lucreaza in presa, da sunt vreo 10% din studentii de la Jurnalism ce au intrat cumva in presa si dupa aia s-au apucat sa faca si facultatea, ca sa se simta ei ziaristi.
    Restul de 89% am mers acolo pentru a face o facultate si a iesi cu o diploma – ca asa au toti acum, cate o diploma sau doua numai bune de dosarul la somaj.

    cat despre jurnalistii

  32. Buna,
    Eu am terminat FJSC chiar anul acesta si voiam sa iti spun ca acel anunt fizic de la avizier nu cred sa fi existat vreodata. Din mai pana am dat licenta (pe la jumatatea lui iunie) m-am tot uitat pe avizierul acela de stiam pe de rost fiecare anunt. Pe al tau nu l-am zarit.
    Iar perioada in care ai oferit cele doua locuri coincide cu perioada in care se face practica obligatorie pentru primii doi ani de facultate. Si in 90% din cazuri, locul de practica ti-l gaseste un profesor coordonator din cadrul FJSC-ului, indiferent ca e PR, Publicitate sau Mass-Media. Iar cei care ajung sa nu faca acea practica ori isi gasesc singuri in alta parte ori ajung sa aiba restanta pentru ca au fost plecati toata vara si i-a durut undeva de facultate sau de practica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *