Silenzio burta

Uneori mă simt vinovată. Alteori mă gîndesc că e doar o chestiune de timp. Rareori îmi trece prin cap că la naiba, poate sînt printre puţinele gravide cu o atitudine sănătoasă pe subiect. Cert e că eu nu pot să vorbesc cu burta-mi. Nici acum, cînd rotunjimea deja paralelă cu solul îmi stă în ochi de dimineaţă pînă seara, cînd copila face aquagym de mă sare din scaun, iar frecvenţa cu care oamenii mă întreabă dacă-i citesc poveşti mă sperie.

Eu vorbesc mult de felul meu.

Vorbesc cu pisica tot timpul. Îi inventez porecle. O întreb ce mai face, ea îmi răspunde cu motoraş la relanti sau cu gîngureli, în funcţie de ce are de raportat. Îi explic chestii, ea uneori mă ascultă, alteori se linge la fund.

Şi cu mobilele vorbesc, mai ales cînd mă lovesc cu burta de ele. Le spun lucruri urîte, nu vă detaliez.

Vorbesc şi cu gîndacii care ne vin prin sifonul de la baie, de la Vecinii cei Mulţi. (nu mai ştiu dacă v-am povestit, sînt rromi, vreo 20 la număr, cel mai mic are 2 ani, cel mai mare vreo 70, multe pirande, un cîine mare şi unul mic, o pisică paranoică şi două găini, plus ce n-a ieşit niciodată pe hol, deci n-am putut să număr, toate astea într-o jumătate de mansardă în Cotroceni, în cealaltă jumătate stăm noi trei, eu, Omul şi Burta)

Nu mi se pare deloc aiurea să vorbesc cu oaia de pluş, cea care se încălzeşte la microunde. Dacă e caldă şi miroase a lavandă, e clar că-i aptă de-un dialog nocturn.

Dar cu burta, nu-mi vine, domle. N-am nimic să-i spun. Cumva, mi se pare că orice aş avea de comunicat, ştie deja, că doar e… tot eu, nu? Şi mie nu-mi place să fiu redundantă.

PS: Burta s-a dublat în ultimele 2 săptămîni, aşa că am decis că merită să devină ea însăşi personaj. Iat-o.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4182

46 comentarii

  1. Cred ca vei vorbi cu Sofia, nu cu burta, cand vor incepe miscarile mai serioase, cand vei vedea valurile pe burta, etc. Mai ai olecuta di asteptat.
    Si cand vei face diferenta burta/Sofia, vei vorbi cu Sofia, fiindca Sofia va simti si te va auzi si va rapsunde.
    Sa fiti bine.

  2. Ce draguta esti….burtica nu mi se pare mare , esti o gravida tare draguta!
    Si eu vorbesc cu motanul meu dar si in general asa ca te inteleg perfect…insa cu burtica e ciudat ca nu poti vorbi!

    • corect, burta e chiar micuta, probabil te va mosteni la statura, sanatoasa si fericita sa fie :).

    • sigur, comparativ cu o burta de 9 luni, e micuta, pentru mine insa, e HUGE! of, si abia incepe sa creasca! stay tuned! 🙂
      multumesc, C, la fel!

  3. Yeeeei!!! Sunteti minunate! <3 Chiar daca nu vorbesti tu cu ea, sunt sigura ca stie si ca sunt multi de aici din blogosfera numita si regat care o asteapta cu sufetul la gura!:D

  4. nici mie nu mi se pare foarte mare. stai linistita draga mea, nici eu n-am vorbit cu burta, iar fi-mea acum la 2 ani fara 7 zile turuie cat e ziua de lunga. nu trebuie sa faci ceva, doar pentru ca asa se zice, faci ceea ce simti, iar daca vei vorbi cu bebelusa chiar de cand iese, e ok. chiar daca ea la inceput nici nu te vede, nici nu stie pe ce lume e, vorbeste-i. e ok si asa.

    • Absolut de acord cu Cris! Oricum, cînd e în burtică, asta mică simte gîndurile 🙂 Nu mai zic, cînd iese la lumină, oho, să vezi atunci cum simte. Iar dacă vorbești cu prințul consort, e mai fun așa, vă aude pe amîndoi! Noi stăteam la taclale seara, cînd veneam acasă, iar bebe din burtică participa și ea la discuții.

      În plus, cui i-ar plăcea să-i turuie cineva non-stop în cap?! Ăștia mici au nevoie să mai și tăcem noi ăștia mari, să aibă pe unde să strecoare și ei un cuvînt. Dacă nu mai și taci, cum să asculți…

      Și fetița mea e maaare vorbăreață (6 luni jumate are) – pediatra a depistat-o de la o lună, că făcea din guriță ca și cum ar fi vrut să zică ea ceva.

      Cum faci tu cu copilul tău, așa e cel mai bine pentru voi :))

  5. Ce frumoasa esti, iar burta si mai si! Eu te inteleg perfect, zau! Si eu simteam ca „aude” deja tot ce-i spun si-mi spun in gand, nu reuseam deloc sa vorbesc cu voce tare, parca as fi vorbit tot cu mine:P
    Lasa ca o sa-ti raspunda Sofia, cand o sa iasa la lumina, rotunjica de ea:)

    Va pup

  6. Nici eu n-am putut sa-i vorbesc fiului meu, pe vremea cand era in burtica. PUR SI SIMPLU NU IMI VENEA.:) Iar eu tot vorbareata sunt de felul meu. Si nici nu puteam sa mi-l imaginez.
    Mi-era draga burtica, ii zambeam de multe ori tamp, eram incantata de miscarile si cuibarelile puiului meu acolo inauntru, dar serios daca puteam sa-i vorbesc, sa-i citesc sau sa-i cant. Asta nu inseamna ca il iubesti si il doresti mai putin.
    Foarte frumoasa burtica.

    • Ah, nici nu ma tem ca n-as iubi-o, doamne fereste. Doar ca ma amuza diversitatea umana! 🙂
      Sa va traiasca!

  7. Nici eu nu am vorbit cu burta mea, nici la copilul nr. 1 nici la copilul nr. 2, nu mi se pare un lucru pe care să îl faci „de gura lumii”. În schimb, atunci cînd au mai crescut și își plantau cîte un picioruș în peretele abdomenului meu, îmi plăcea să mă joc cu ei, să îi gîdil sau să îi prind și ei se retrăgeau de acolo apoi reveneau… asta mi s-a părut foarte foarte drăguț, anticipînd drăgălelile de mai tîrziu! 🙂 Să fiți sănătoase amîndouă!

  8. Draga Printesa, nici eu nu am vorbit cu burta. In gand ii mai ziceam una-alta, deh, ca omul care-si vorbeste siesi, dar sa verbalizez… numai cand a ajuns ditai burtoiul am inceput sa-i spun „iesi afara!”. In rest, gandurile oricum ajung la bebe (da, fiindca ti se modifica tie pulsul si respiratia de la cate o chestie si asa ajunge si el „sa simta ce simti tu” – explicatie data de un doctor).
    Draguta rochita si burtica de sub 🙂

    • dap, aud ca e un nume foarte popular la fetite. dar nu ma incurca pe mine asta, ca eu nu l-am ales ca e rar sau cool, ci pentru ca asa trebuie sa fie! 🙂

  9. Nici eu nu am vorbit cu” burta „, doar cand a crescut mare si a inceput sa-mi traga cate un sut de-mi oprea respiratia , o certam 🙂 . Dar o mangaiam mereu …Lumea care ma vedea ma intreba ce e , ma doare …dar nu era nimic , vroiam doar sa o simt , eram cea mai fericita femeie , urma sa apara cea mai importanta persoana in viata mea .

  10. Stii cum e perfect normal? Sa faci lucrurile exact in felul tau, asa cum simti, asa cum crezi.
    Crezi ca daca te „inscrii” intr-un ritual fix, standard, inseamna c-o sa ai o sarcina perfecta, asa cum TREBUIE sa fie? Tocmai felul nostru de-a fi ne particularizeaza, deci, fii sigura, asa e cel mai bine. Sa fii tu.
    Sarcina usoara in continuare. Si o nastere si mai usoara. Ma bucur sa te citesc traindu-ti graviditatea asa, in felul tau caracteristic! E bine!
    🙂

  11. Cate saptamani ai, printesa?
    Nici eu nu vorbesc cu burtica, poate pentru ca nu are decat 12 saptamani si sunt la fel de slaba ca inainte, dar de cand am vazut la ecograf ce minune creste acolo parca ma simt putin vinovata ca nu ii acord mai multa atentie. Vorbesc des cu pisica si ii povestesc ca o sa vina cineva care o sa o traga de blana, mustati si de coada, si ca ea o sa trebuiasca sa rabde in liniste. 🙂

  12. Ai sa vorbesti si cu burta.

    Am o colega care trebuie sa nasca in prima jumatate a lui ianuarie. Tot asa era la inceput: ea cu treaba ei, burta cu ale ei – altele. Din cand in cand mai misca intr-un stil ciudat, de alien, cat sa ne anunte ca somebody is watching.

    Iar de vreo luna, situatia s-a schimbat radical. Acum ele doua sunt de nedespartit: nici nu mai poate una tasta la calculator fara sa o intrebe pe cealalta. :))) Si ea, burta, nici macar n-are un nume.

  13. Nici eu nu puteam vorbi cu burta.dar sa vezi ce mai vorbeam noaptea, in ultima luna de sarcina când aveam 100de kg (am pus 30 si ceva) si bebe se proptea in coastele mele iar eu nu mă puteam mișca in pat…dar a trecut ,bebe are 7ani iar eu astept sa mi se întâmple din nou. Sa fiti sănătoase si tu si burtica ta .

  14. Hihihihhi, zicea o fosta colega de facultate ca e normal sa vorbesti cu… peretii, da’ e bai daca-i auzi ca ti-au raspuns. Ai grij’, da? Sa nu-ti raspunda nici mobila, nici gandacii, nici alte cele. Mai, da dacanuvorbestitucuburticaedejale, auzi? Hihihhi, glumeam!

  15. Da’ ce-ai sa vorbesti cu burta? Acu’ 6 luni vorbeai cu burta ta? 🙂
    EA e acolo si stie tot, e in burta, e in creier ( mai ales in vezica in curand 🙂 ), in shale, in stomac, in ficaaaaat, peste tot, de ce ar trebui sa ii vorbesti? 🙂
    O sa-i vorbesti destul dupa ce „se livreaza”, n-ai teama de asta, toate vin atunci cand trebuie, pe rand, sa avem timp sa ne obisnuim cu ele, sa ne adaptam, si daca felul tau e sa fi „altfel” decat majoritatea … nu-i bai. Simte tu frumos ca-i e deajuns, nu trebuie atatea vorbe.
    Nu le-am vorbit niciodata cand erau inside (ceea ce nu inseamna deloc ca nu i-am iubit din prima clipa), dar recuperam acum cu mare spor, n-ai idee cat imi vorbesc ei mie, uneori as vrea o burta nevorbitoare in care sa ma ascund :))
    Cu oaia si pisica mi se pare super-ok 🙂 ce daca-s ele „necuvantatoare”? 🙂
    Cu Vecinii cei Multi m-ai cam siderat, nu stiam de aspectul asta din viata voastra, nasol 🙁

  16. Felicitari pt Sofia 🙂 (a mea are deja 9 ani si 3 luni)
    Nu, n-am vb cu burta, nici la Sofia, nici la Gheorghe. La Ghe cel putin abia asteptam sa treaca timpu sa-i vad nasucul.
    inclin sa cred ca e ok ;D
    attachment parentingul incepe cand incepe si parentingul…odata cu contactul propriu zis cu bb.

  17. 🙂 In cate saptamani esti? Eu pana pe la vreo 26 de saptamani nu am prea comunicat insa dupa aceea, cand am vazut ce agitatie e inuntru am inceput sa ii pun muzica si tare bine a fost. 🙂 Ii place f. mult Queen si Dumitru Fărcaș. 🙂 Sarcina cat mai frumoasa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *