Doarme Sofia

Îi e somn. Prea somn să se mai frece la ochi, prea somn să mai caște. Se predă încet încet, cu un mormăit mulțumit. O țin în brațe strîmb, picioarele îi atîrnă într-o parte. A crescut, n-o mai pot cuprinde cum trebuie. Mîna stîngă i-a alunecat pe sub brațul meu, îi atîrnă undeva înspre talia mea. I se închid ochii. Îi cînt ceva cu broscuțe și buburuze. Deschide ochii pe sfert, să mă verifice. Îmi zîmbește galeș cu juma de gură. Ațipește. Din cînd în cînd mă mai pipăie cu mîna dreaptă. Adoarme cu nasturele bluzei mele bine strîns în pumnul gras ca o plăpumioară. Suspină. Îi e bine.

Și mie mi-e. De cînd o am și ea mă are, atît de rar observ ce lucruri îmi lipsesc… Și atît de des mă trezesc zicînd cu voce tare Doamne, cît sînt de norocoasă, Doamne cît o iubesc, Doamne dă-mi mie telecomanda aia să pot pune pauză la toate zilele astea bune în care ne sîntem sănătoși, avem ce pune pe masă, ne e cald în calorifere, avem bunici și străbunici la un telefon distanță, zîmbim la masă, la somn, la baie, la culcare și la trezire, ne ținem în brațe, de mînă, de suflete și de nasturi de bluză, nu ne lipsește nimic, nici măcar planurile de viitor nu ne lipsesc, că prea e bine acum și aici, prea e dulce viața asta pe care n-am anticipat-o, la care n-am îndrăznit să sper, care ne-a lovit așa dintrodată și pe care nu mai știu cum s-o păstrez, s-o îmbuteliez ca s-o pot savura și mai tîrziu, cînd o să fie poate mai frig, poate mai greu, poate mai foame.

Scriu aici lucruri pe care simt că le-am mai scris de zeci de ori. Scriu ca să nu pierd liniștea asta, poza unei după-amieze oarecare cînd ea avea nici nouă luni, dar mă privea cu înțelepciunea a 100 de ani de viață împreună și dormea așa moale pe mine de parcă toată viața care abia începe o să fie așa, ca după-amiaza asta, caldă, sigură, firească, fără nicio umbră de rău, frig, durere, dor.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

14 comentarii

  1. Te citesc de cand eram gravida si voiam sa vad ce ma asteapta. Te citesc in fiecare zi si astept cu nerabdare fiecare postare. Nu aveam de gand sa comentez, dar azi chiar simt nevoia. Pentru ca ma faci sa zambesc. Traiesc aceleasi sentimente, pe care mi-e imposibil sa le pun in cuvinte, si ador faptul ca tu reusesti sa surprinzi in cateva fraze implinirea suprema pe care ti-o aduce o familie fericita. Ma faci sa apreciez si mai mult ceea ce am si sa trec mai usor peste zilele grele, zilele in care sunt obosita sau ma mai apuca dorul de lumea de afara. In acele zile, te citesc si imi auc aminte ca niciodata n-am fost mai fericita ca acum. Multumesc!

  2. cat de frumos si cat de adevarat, traiesc aceste momente cu Sofia mea la o distanta de 2 luni de Sofia ta insa probabil ai mai auzit nu-i o noutate dar ma regasesc in ceea ce scrii si scrii atat de frumossss….va pupam de la Iasi 🙂

  3. Azi Mara are 5 ani si 9 luni. Acum cinci ani…o adormeam in brate seara de seara, zi de zi…somn de somn. Dormea la 11 si la 3 ziua…cate o jumatate de ora. Dormea de la 9 seara…Adormea mereu si mereu la mine in brate. Auzeam voci dubioase care imi tot explicau ca „nu e bine” desi avusesera copii cu multi ani in urma sau nu avusesera deloc copii…Sa te uiti la puiul tau cum adoarme e cel mai frumos lucru din lumea asta! Enjoy!

  4. Si eu pretuiesc clipele pe care le petrec cu Iulia, imi place zambetul ei dimineata…si altele. Incerc sa-mi aduc aminte cum eram cand avea 9 luni, cred ca nebuna in cap de oboseala. Umbla peste tot, tragea de toate, si tipa ca din gura de sarpe cand se lovea, adormea la san(asta pana la 2 ani si jumatate cand am intarcat-o), ma cauta prin pat cu mainile ei micute, dar nu mai stiu zambetul ala fara dinti (i-au dat dintii dupa un an), sigur il gasesc pe undeva prin poze.
    Orice moment petrecut cu un copil e minunat, ai dreptate.
    Sa aveti un an plin de sanatate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *