Trash the non-dress (foto)

Ah, ce-mi plac retrospectivele! Mai ales cele cu poze, da, astea clar sînt preferatele mele! 🙂 Și mai ales cele cu poze în care arăt bine, ei da, pe astea le iubesc cel mai mult.

Așadar, să recapitulăm.

În 2009 pe vremea asta, făceam trash the dress la Paris. Una dintre cele mai frumoase zile din viața mea.

O idee genială, elegant executată de mine și de om, cu ceva probleme la îmbarcarea în avion cu rochia de mireasă și costumul de mire în huse. Apparently, dacă erau doar niște haine de gală, era ok. Dar pentru că erau țoale de miri, am fost reținuți, ultra percheziționați, s-a chemat șeful securității, cu greu și cu rugăminți am reușit să urcăm în avionul care ne ducea în luna de miere dimpreună cu outfiturile nupțiale. A meritat toată frăsuiala, pentru că ne-am distrat în parada noastră de miri prin Paris. Zeci de necunoscuți ne-au aplaudat, ne-au cîntat, ne-au dansat, am făcut poze cu turiști, am rămas cu amintiri și poze extraordinare. Le puteți vedea aici.

În 2011 pe vremea asta, făceam un trash the dess pe domeniul Cantacuzino, cel părăsit.

De data asta cu coafură, machiaj și doi fotografi profesioniști (Mircea Oculeanu și Silviu Pleșa), plus om la blendă. A fost o experiență nemaipomenită, au ieșit cîteva poze geniale. Puteți vedea parte din ele aici.

Anul ăsta pe vremea asta n-am mai făcut trash the dress, și nu doar pentru că mirele nu mai încape de mult în costum. Ci și pentru că a fost complicat să găsim un loc spectaculos dar și safe pentru Sofia. Am ales în cele din urmă Muzeul Satului, sperînd să pot purta rochia de mireasă acolo, dar nu mi-au răspuns niciodată nici la emailuri, nici la telefon nici la mesajele de pe FB în care întrebam dacă și cum pot obține autorizație să fac poze personale în incinta Muzeului. Așa că am decis să ne prefacem turiști și printre ulucile gardurilor să ne facem și cîteva poze. Ne-mireasă. Am îmbrăcat-o pe Sofia în alb, oricum mai totul e îndeosebi despre ea acum, l-am luat pe Silviu cu noi și-am făcut un set mic de poze, mai mult așa, să avem și cîteva poze în trei, că de cînd ne-am multiplicat avem un milion de poze cu ea și mai niciuna cu noi trei împreună. Sigur că n-am făcut doar poze cu spatele Sofiei, dar știți convenția, nimic public cu moaca ei. Vă asigur însă că e mega simpatică. De fapt, ce voiam cel mai mult și mai mult era să mă dau mare cu rochia asta verde cu spatele gol de la Zara. I totally love it, sper să am ocazia s-o mai port.

Mai multe poze de la acest trash the non-dress aici.

Așadar, cînd îs mai drăguță? Cu pleata rebelă la Paris, coafată punk la castelul ruinat or aranjată ca o duamnă, cu freza tapată și cu tocuri cui bine înfipte în prispă?

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

15 comentarii

  1. Adevărul e că ești drăguță în toate… la Paris, super nonconformistă, nebunatică și cu o poftă nebună de lucruri deosebite… în 2011, puțin mai așezați, eleganți, cu clasă, doi frumoși care merg frumos pe drumul lor în doi… anul ăsta… sunteți de poveste, deși mi-ar fi plăcut să te văd iar în rochia de mireasă… parcă așa sunteți mai potriviți și delfinuța e cireașa de pe tort, tortul vieții voastre!
    Îmi place de tine. Cu tot felul ăsta al tău de-a fi, înclinat spre introspecție și pesimism uneori, știi să te bucuri și de partea frumoasă a vieții… așa, ca un platouaș cu de toate, nu, Ioana? 🙂

  2. Mi se par emega draguta ideea voastra si deja abia astept urmatoarea serie 🙂 Imi plac cel mai mult cele de mijloc pentru ca pareai mega fericita!

  3. Cand am vazut primele poze cu trash the dress,mai gata am chiuit de incantare (recunosc,nu imi era cunoscut conceptul si m-a incantat teribil).Imi plac toate,ce sa zic…nu ma pot hotari asupra unora sau a altora…Imi sunteti dragi,sa fiti sanatosi si sa va bucurati unii de altii pana la adanci batraneti!

  4. Ok. Sincer, nu? 🙂
    Esti speciala cu parul lung. Sau poate ca sunt eu influentata de magia parului lung si des si….devin astfel subiectiva. Nu, nu de rochia alba am fost amagita , mi te pot imagina exact in aceleasi ipostaze in blugi.
    Si rochia de la Zara e frumoasa.
    Iar pozele sunt reusite toate doar ca mie-mi place cum arati cu pleata lunga

    • Da, tie si Omului. 🙂 Oh well, va trebui sa mai asteptati niste ani, pina cind o sa am eu vreme sa ingrijesc cum trebuie o pleata lunga (si nu, coada de cal nu e metoda de ingrijire). 😀

    • Stiu ca nu e usor. E prima data cand am avut curajul sa-mi las cositele aproape pan la brau 😀
      Cand e lung cade mai mult dar na, nu ma plang doamne-ti multam, are de unde e des, cred ca e si mai „vizibil” si de asta-mi pare ca mereu ramane mult pe perie
      Da, e greu de ingrijit, spalat, intretinut.
      Il spal tot la 2 zile ca sa ii dau tinuta , in rest produsele profesionale ma ajuta destul de mult, il usuc pe jumatate si cu capul in jos impletesc o coada sau mai multe si dorm asa cu el. Dimineata am volum si stralucire

      In plus am descoperit acei bureti cu care-l bulucesc in varful capului si mi se pare foarte trendy. Cui ii pasa ca mor de cald vara ? 😀

  5. Buna dimineata,
    Trebuie autorizatie acum? In 2010, cand am facut sesiunea foto pentru nunta nu s-a gandit nimeni sa ceara autorizatie. Si imi aduc aminte ca mai erau vreo 3-4 perechi care se pozau, in acelasi timp cu noi. Ce chestie! S-au gandit ei sa puna taxa pe fericirea oamenilor.
    Mi-ai dat o idee excelenta. Ar fi grozav ca, indata ce merge bebe, sa ne intoarcem in trei pentru un remake (daca nu te superi ca te copiez un pic).
    Ca sa-ti raspund la intrebare, acum mi se pare ca arati mult mai bine, indiferent de ce porti. Amandoi aratati mult mai bine, de fapt, pentru ca aveti in ochi acea sclipire frumoasa pe care numai 2 oameni care se iubesc si care iubesc impreuna un omulet drag o pot avea.
    Va pup cu drag.

  6. Am vrut si eu sa fac o sedinta foto cu serafica-mi persoana, tot la Muzeul Satului, undeva prin 2012, in scopuri de business, fireste. Mi-au raspuns la mail, s-au tot plimbat cereri pe la nu stiu ce directoare etc, pana la urma nu mai stiu care era suma pe care mi-o cereau, dar am conchis ca ma pot descurca si in alta parte :P. Deci mai bine ca nu ti-au raspuns.

  7. Eu in 2010 am facut poze la muzeu si nu ne a zis nimeni nimic….ba chiar am fost si cu vreo 20 de persoane dupa noi. Am platit intrarea si atat…Si eu care vreau o sesiune in 3 acum tot la muzeu in aceleasi ipostaze ca la nunta. Om vede ce iese :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *