Injecția matinală

Dis de dimineață ora 8.45, soare la geam, triluri de păsărele, lumină diafană, eu învîrt în trei oale, Sofia aleargă prin bucătărie trăgînd după ea Vacamu legată de gît cu o curea. La un moment dat, se apropie de mine. Vine să-mi îmbrățișeze picioarele, mă gîndesc, mai face asta uneori și tare-mi place. Dar nu, făptura avea alte planuri. Se oprește în dreptul picioarelor mele, dă capul pe spate. Eu învîrt în sosul bolognez și o privesc cu coada ochiului, înduioșată. Îmi ridică rochia.

– Hm… Oare ce… N-am apucat să-mi duc gîndul pînă la capăt c-am simțit un degețel grăsun înfigîndu-mi-se impertinent în buca stîngă, foarte aproape de cea dreaptă, dacă mă-nțelegeți voi. Am sărit cinci metri în sus de surpriză și durere (mai mult surpriză), am dat cu capul de hotă, am scăpat lingura plină cu sos de roșii. Cînd am revenit pe dușumea, blonda belea ochii mirată.
– Mama?
– Ce-ai căutat acolo, Sofia? o intreb frecîndu-mi cucuiul cu o mînă și buca împunsă, cu cealaltă.
– Bucu, zice. (adică buricul)
– Păi bine, măi mamă, acolo cauți tu buricul?
– Nu-i! (serios??)

Acuma stau și mă gîndesc ce-o fi determinat-o pe fie-mea să-mi caute buricul în fund. E drept că aseară am învățat împreună despre alunițe, i-am arătat că-s mai multe în diferite zone ale corpului, dar despre buric parcă îi explicasem deja că e numai unul și că el e pe burtă și că uneori cînd nu ne vedem nimeni putem să ne jucăm apăsînd cu degetul pe el ca pe buton, dar de-aici pînă la injecția nesolicitată aș fi crezut că-i cale lungă. Nu e, și asta mă sperie puțin. Bine că barem eram la noi în bucătărie și nu la coadă la Mega Image.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

32 comentarii

  1. Vaaaai! :))))
    Mi se pare incredibil cum cresc copiii astia si pe cat de diferiti sunt, pe atat de asemanatori se dovedesc a fi :))
    Si pufarina noastra e in plina etapa de investigat si cautat burice, dar, Slava Domnului, deocamdata le cauta doar in tricouri (ale noastre si ale tuturor celor cu care interactioneaza :P). Voi fi in garda cand va incerca sa-l gaseasca si in alte zone :)))
    Iar faza cu imbratisatul picioarelor ma topeste si pe mine <3

    • aham,și încă cum. cu tine, va fi cumva mai ușor, că sunteți pe aceeași lungime de undă, sunteți fete, dar stai să vezi cu tac’su, cât de curioasă o să fie… Puștiul, de pe la 3 ani e curios ce și cum, sexual vorbind… și, deși i-am explicat chiar și prin exemplificare, să vadă la mine ce și cum, așa cum își dorea… tot se mai strecoară pe neașteptate să vadă câte ceva când fac baie, tot mă întreabă și vrea mult, mult, să știe de ce el da și eu nu și invers… ei, câte și mai câte…

  2. La noi (cu o luna mai mari), dupa enumerarea ochi, gura, urechi and so on, buricul “buic” e cireasa de pe tort….mare veselie! Daca e necajita, smiorcaita, buricul face minuni si aduce mereu un zambet laaarg. Cine stie, o fi vreo legatura cu trecutul glorios din burtica .
    De asemenea, culcata eu si calare pe mine ea, numaram degetelele de la picior. Unu, doi…..cinci!!!!!!!! si de fericire hop in gura mea indesata labuta.
    Sofia e nespus de dragalasa in actiunile ei cu final neasteptat .

  3. O sa ajunga si la varsta la care o sa te roage sa ii explici unde duce buricul! Daca se termina sau daca prin el ajungi la organele interne! :)) Noteaza toate intamplarile acestea intr-un carnetel, caci peste ani o sa-ti faca mare placere sa le recitesti de acolo, chit ca le ai scrise si aici, pe blog.

    • Mi-ar placea, dar din pacate nu am timp si de scris in caietel, va trebui sa ne multumim cu blogul. 🙂

  4. Pe Tudor il amuza foarte tare buricul. si burtica. Este atat de fericit cand il intreb unde sunt cele doua si isi ridica tricourile in cap. In plus, cand il schimb fuge din pat, se da jos, doar ca sa isi admire burtica in geamul de la cuptor. Sunt fenomenali! Tudor a invatat unde sunt cele doua mai repede decat orice altceva. Mai nou este incantat sa il intreb unde se pune sapca si imi spune paaa, adica peste perisor!:) Va dorim multe lectii invatate corect de acum incolo… cu toate ca sunt atat de dragalasi cand fac chestii de genul!

  5. Ce am invatat eu astazi? 🙂 NICIODATA SA NU TE MAI CITESC LA BIROU! 🙂 Vaaaaaaaaaaaai, am speriat colegii cu rasul meu! :)))

  6. Prima chestie la care m-am gandit cand am citit postul asta a fost faza din Dexters Laboratory…”Uuuuuu! What does this button do?!?”

  7. Daca polul nord are un corespondent la capatul axei pamantului atunci probabil ca si buricul are un corespondent la capatul celalalt.Logic, nu? Din gesturile mici apar marile descoperiri.Ai vazut ce-a patit Newton daca i-a cazut un mar in cap? Deci lasa copilul sa exploreze!:))

  8. Stai sa descopere ca un anume impact cu o anume zona sud-ecuatoriala a lui tac-su produce strigate si perpeleli. Tudor a depasit momentul, dar dupa doi ani a inceput sa se repeada cu capul inainte in zonele sensibile care au contribuit nesemnificativ la venirea lui pe lume. Cand vedea cum reactioneaza taica-su, se bucura teribil si mai incerca de cateva ori. Pentru ca nu-i mai iesea pasenta, o lasa balta putin timp, pana facea iar surpriza :D.
    De cand am nascut-o pe Ioana, e convins ca doaamna doctor a scos-o prin buric :D.

  9. :)))) si mie mi s-a parut un pic dubios cand piticul meu de 1 an si 4 luni (la fel de fascinat de burice si picioare imbratisate) mi-a tras pantalonii de trening jos in timp ce spalam vasele. noroc ca nu mai era nimeni in casa. hmm…oare tot buricul sa fi cautat si el?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *