De ce nu ne salvează nimeni?

Cîte mîini străine nedorite și nesolicitate au cunoscut fundul meu și sînii mei în orașul ăsta capitală europeană nici n-am stat să număr. Am ripostat de fiecare dată, unuia i-am tras o geantă în cap în troleu de a început să plîngă instananeu (aveam o agendă mare, cartonată, înăuntru). Mi s-a întîmplat să merg la un polițist de pe stradă să îi arăt cu degetul pe agresor și poliștistul să-mi spună: Păi ce să-ți fac, dacă ești drăguță? E drept, eram blondă și tînără, dar chiar și așa, WTF??? Nimeni, niciodată, nu a intervenit în apărarea mea cînd am fost agresată în public. Nu m-am îmbrăcat provocator niciodată, nu port fuste scurte și bluze transparente, nu că ar conta.

Am fost agresată și de cunoscuți (unul mi-a spart la propriu fața și m-a băgat în spital și-n operații de reconstrucție facială, altul m-a împins prin casă pînă mi-am luxat spatele de mobile), dar asta s-a întîmplat în casele noastre, acolo consider c-a fost vina mea că nu m-am salvat la timp. Dar să fii lovită, pipăită, la naiba, violată în public, și nimeni să nu-ți sară în ajutor… Mi se face mai frică de spectatori decît de agresori.

Mi s-a întîmplat să mă tragă de haine unul chiar la gardul facultății, la Leu. Am țipat și l-am împins pînă m-a înfipt într-un gard ruginit (în care m-am și tăiat rău la o mînă). Treceau pe lîngă noi zeci de stundeți, profesori, femei de la Apaca. Toți au întors privirea.

La Romană mi-a tras unul fusta jos. Am rămas în chiloți în față la KFC. Nu mai știu dacă erau cu ursuleți, dar știu că toată lumea a rîs de mine.

Nu-i de rîs. E de mers la doctor. Dacă putem privi un om agresat și nu intervenim de frică sau și mai rău, de nepăsare, e grav. E mai grav decît credeam. Încă un motiv să vreau să-mi fac bagajele și să fug naibii de-aici. Unele lucruri nu se schimbă niciodată.

Probabil știți deja de jurnalista violată în centrul Bucureștiului, ziua în amiaza mare. Emisiunea colegilor de la Europa FM, cu multe mărturii de agresiune, aici.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

20 comentarii

  1. E incredibil ce se poate intimpla, sub privirile oamenilor care au impresia ca sint la vreun spectacol! Eu una n-as putea sa ma bag, ca sint si mica de inaltime si femeie. Dar as tipa si eu spre altii mai voinici si as suna la 112, ceva, orice, trebuie facut! Au fost citeva marturii cutremuratoare in emisiune, nici nu vreau sa imi imaginez cum as fi reactionat sau cum as reactiona eu… Acum ma tem nu doar pt mine, ci si pt copila mea. Tot am zis ca imi cumpar un spray paralizant pt ciini, acum sigur o sa iau unu.

  2. Printesa, ai de gand sa pleci din tara? Adica la modul foarte serios?
    Cat despre salvare, cred ca trebuie sa ne salvam singuri, ca pe baza altora…

  3. Ma gandesc de multe ori cu teroare ca mi s-ar putea intampla asa ceva. Imi fac scenarii in cap, demne de filmele politiste. Sa-i dau un sut in zona X, sa port cu mine spray cu piper, poate chiar un cutit. Dar, sa fim seriosi. Stim cu toatele ca cea mai mare gaura neagra din univers e geanta unei femei. Probabil ca, in caz de urgenta, spray-ul ar fi ultimul lucru dibuit in geanta. Cum ar fi sa-i spui agresorului: „stai numai putin, c-as vrea sa-ti dau intre ochi un puf usturator, dar da-mi, te rog, un ragaz de 5 minute sa-l gasesc”. Femeile nu se pot apara de agresori. Sunt barbati, sunt masivi, sunt brutali. Oricata prezenta de spirit sau sange rece ai avea, oricat de cerebrala poti ramane in situatiile astea, tu, ca femeie, n-ai nicio sansa. Castrarea chimica e o idee excelenta, doar ca, din pacate, nu poate preveni si urmatoarele atacuri. E o jungla tot mai sinistra si mai haotica, aceasta minunata tara. As pleca fara regrete, daca n-as sti ca in alte state intra pusti de 15-16 ani cu arme in scoli si-n cinematografe. Ca accesul la droguri e mult mai liber in alte tari. Ca se dau permise auto pe banda rulanta la 16 ani.
    Oricate dezbateri s-ar face pe tema asta, ma tem ca n-or sa se gaseasca niciodata solutii pentru a impiedica ororile astea sa se intample. Mi-e groaza.

  4. Brute! Ma intreb cum pot asemenea „spectatori” dormi noaptea???
    Fiindca cu putin noroc politia il va prinde pe agresor dar spectatorilor nu li se va intampla nimic, ca si cum nici nu au existat, martori invizibili!

  5. Mie mi s-a intamplat in scara blocului in care locuiam. M-a impins unul in lift. M-a salvat un pechinez dintr-o garsoniera vis-a-vis de lift. Intamplarea a facut ca femeia care locuia acolo sa isi scoata cainele la plimbare si cand a deschis usa, caricatura aia mica s-a si repezit la ala. Nu cred ca l-a impresionat prin dimensiuni ci prin zgomot. A fugit si desi sotul meu l-a cautat dupa aceea, bineinteles ca a fst de negasit.
    In alta ordine de idei, in Egipt s-a intamplat ceva asemanator, o jurnalista a fost violata in grup la un miting. Cred ca era frantuzoaica, a fost impinsa de multime si separata de echipa cu care lucra si acolo, care cum a apucat. Se pare ca in Egipt este ceva frecvent doar ca acum s-a intamplat unei europence si cazul a fost super mediatizat.
    Dupa cum se vede nici Romania nu se duce prea departe. Eu, personal nu as interveni decat cu un telefon la 112 si cu niste tipete.
    In ceea ce priveste agresiunile pe strada eu le-am rezolvat: pe strada ma imbrac de zici ca ma duc la priveghi, nu ma aranjez de niciun fel, imi pun haine cat mai „moartea pasiunii” pe mine. Ca si tine, la inceput cand inca mai credeam ca am dreptul sa ma plimb nestingherita pe strada m-am plans in stanga si in dreapta. Rezultatul: „nu e rau, pentru ca te plac fac asta, asa sunt barbatii” sau: „te dai tu frumoasa, ce sa spun, nu-si pot tine barbatii mainile departe de tine!”.
    Intr-o lume inapoiata, valul pe fata si pe corp este o solutie. Se pare ca in Egipt nici macar asta nu mai este solutia!

  6. Am sunat la 112 de o mie de ori: ca cineva isi lasase noaptea remorca nesemnalizata pe jumatate de drum national, ca pornise un incendiu intr-o padure, ca gasisem un cal mort, abandonat, pe care il savurau niste caini tocmai pe malul unui rau unde credeam noi ca vom sta cu cortul, ca unui vecin plecat din tara ii fusese sparta masina… De fiecare data m-am simtit ca o idioata… Cei care mi-au raspuns la telefon m-au facut sa ma simt ca o idioata, dupa care mi-au explicat ca trebuie sa stau acolo sa astept echipajul. Daca tot imi pasa atata…
    Nu stiu daca vreunul din demersurile mele a fost rezolvat ca urmare a telefonului dat de mine, si tare mi-e ca nici unul de genul celui petrecut recent nu ar fi avut. Chiar si asa, tot as fi pus mana pe telefon sa anunt ca in centrul Bucurestiului se petrece o asemenea grozavie! Trist! am ajuns sa ne oprim pe strada sa mangaiem toate potaile, dar sa intoarcem capul cand un om cade langa noi roi este agresat…

  7. Mi s-au intamplat de nenumarate ori pipaieli „minore” pe strada. Odata am fost scuipata si imbrancita pentru ca am indraznit sa ripostez la o mana pe cur. Si nimeni din jur n-a zis nimic. Alta data am fost inghesuita de un controlor de tren intr-un tren de noapte. Si tot asa, nimeni nimic, bineinteles toti, cica, dormeau. Din pacate, cred ca la multe aspecte din viata cotidiana suntem pe un drum paralel cu cei din tarile (mai) civilizate. Si in felul asta, evident, oricat ne-am stradui unii dintre noi, tot pe drumul nostru vom merge inainte.

  8. Mama, ce de-a povesti horror ! Slava Domnului, pana acum nu mi s-a intamplat absolut nimic in Bucuresti dar stiu senzatia de SPAIMA de cand mi s-a intamplat in Paris, in zona garii de nord sa intru intr-un restaurant gen fast-food si sa vina un tip masiv, sa ma ia in brate, sa imi puna mana pe sani si sa-mi spoteasca ” i wanna take your bra off”. Nu stiu de cata forta am fost in stare sa ma smulg de acolo, dar tin minte ca mi-au tremurat picioarele vreo doua ore dupa treaba asta.
    Revenind la ale noastre, Inteleg sa nu te bagi (femeie fiind , mai ales, sa opresti un conflict) dar sa nu suni la 112 ??? Exact , cum poti dormi noaptea apoi??

  9. E ingrozitor ce se intampla! Am dat comanda ieri de 2 spray-uri paralizante, dar nici asa nu ma simt protejata. Drama s-a petrecut la cateva strazi de mine, dupa ce cainele a sfasiat copilul in parcul aflat tot la cateva stazi mai incolo. Nu ma mai simt in siguranta nicaieri, iar de plimbat copii in liniste prin zona nici vorba… Si cand ma gandesc ca am revenit in Romania pentru ca aveam nostalgii… Vreau sa plec din nou si sa nu ma mai intorc!!!

    • 🙁 SI eu vreau sa plec… tot mai mult si tot mai des… si eu umblam cu paralizantul in geanta…

  10. Eram in liceu cand mie si unei colege ni s-a intamplat o chestie. Am plecat de la liceu si am trecut prin Moghiros. La un moment dat, pe o alee ne-am trezit incercuite de un grup de aurolaci. Noi stateam spate in spate si ne uitam la ei, nu mai aveam nici glas, iar ei strangeau cercul. Noi am avut noroc: un trecator i-a vazut si a tipat la ei, iar ei au fugit. Nu mai aveam grai, ne tremurau picioarele. A stat acel domn cu noi, ne-a intrebat daca suntem bine, ne-am adunat si am plecat. Pe drum colega mea si-a dat seama ca atunci cand au fugit i-a smuls lantisorul de la gat, si, din fericire, pe langa spaima, acela a fost singurul neajuns. Alta data, in autobuz, cu aceeasi colega, s-a intamplat sa puna unul mana pe ea. Eram copii, ala avea peste 40. Barbati, femei, se uitau, chicoteau si atat. Ne-am ferit, l-am certat, ala a vrut sa ne loveasca, iar ne-am ferit.
    Cainii au devenit periculosi pentru ca oamenii sunt si rai, si prosti, si ignoranti. Ce facem cu oamenii, ca ignoranta e mai periculoasa decat prostia si incultura laolalta?

  11. Eu cred ca poliția aia multă si locală e complet inutila! De ce o plătim? Ca sa fie proasta si sa angajeze toate scursurile de oameni. Aia ar trebui sa umble pe străzi, sa facă parada de muschii lor si sa le bage astora-n cap ca nu pot sa violente femei in plină strada cum le vine!
    E o mare problema a autoritatii locale si a autoritatii in general, cum le scapă totul printre degete. Ca doar D-aia a murit si fata aia japoneza, ca astia sunt indiferenti si îmbunătățește, lua-i-ar diabetu’ sa-i ia, ca mor de indignare, sau!
    Eu n-am avut experiente atât de horror, am fost pipaita, scuipata, fluierata, mi-au arătat unii podoabele lor scarboase, da’ tot zis ca i-as castra locco!

  12. Inainte de ’89 faceam munca de teren si umblam de una singura printre fermele iAs-ului, printre vii, prin padure, veneam 7-8 km pe jos pe o sosea pustie, circulam noaptea fara nici o teama. De doua ori mi s-a intamplat sa pocnesc pe cineva care mi-a taiat cale cu rea intentie, am pocnit cu sete de i-am dat cu rotile in sus.Eram tanara si inconstienta, credeam ca nu mi se poate intampla nimic rau. Acum nu stiu cum as proceda daca as fi atacata; stiu doar ca as muri cu agresorul de gat!Daca plange mama , atunci sa planga si ma-sa!

  13. Ma ingrozeste lipsa de reactie a oamenilor ca sa salveze un om. Dar daca acolo era un maidanez pe care ar fi incercat sa-l ia hingherii, sunt sigura ca s-ar fi gasit destui salvatori sa vocifereze !

  14. Eu am fost atacata de 2 ori in viata. A doua oara deja aveam sprayul paralizant, asa ca nu a fost amuzant pt ei.

    Acum in zona in care locuiesc e un soc pt mine ca femeile fac jogging singure, la 11 noaptea, in zone impadurite si foarte putin luminate. Bine, in aceeasi zona in care locuiesc un nene vinde casute de pasari: fiecare are pretul lipit de ea, intre ele exista o cutie in care poti pune banii si salut merci, nimeni nu sta sa le pazeasca sau sa numere banii pe care cineva ii pune in cutia aia. Inca exista zone in lumea asta in care umanitatea a ramas naiva, dulce si in care un om cinstit se poate simti in siguranta.

  15. Aveam 17 ani si am fost urmarita pana in scara blocului de un individ care m-a inghesuit intr-un colt si a inceput sa ma pipaie. Ziua in amiaza mare. Am tipat, am lovit. Norocul meu? Cred ca era prea tanar si s-a speriat sa nu iasa cineva…
    A doua oara mi s-a intamplat cam dupa un an, in orasul in care locuiesc in prezent. Tot ziua in amiaza mare. M-a urmarit de la o farmacie…cumva, dupa ce ti se intampla o data, dezvolti un fel de paranoia, de al 6-lea simt. Simteam ca sunt urmarita, am intrat intr-un magazin, cand am iesit nu l/am mai vazut si am ras de mine, crezand ca sunt paranoica. Cand am intrat in scara blocului, l-am simtit in spate, nu ma intrebati cum, stiam ca e acolo. Cred ca m-a salvat valul de furie care m-a cuprins, m-am intors si l-am confruntat, mai aveam putin si il luam la bataie. Am scapat ieftin, ce sa zic. Nu pun la socoteala pipaielile si interpelarile porcoase primite pe strada.
    Inca dupa atatia ani am ramas cu frica, de a merge singura pe strada, chiar si in miezul zilei.
    Am colege/prietene care au scapat ca prin urechile acului…
    Cred ca violul e cel mai urat lucru care se poate intampla unei femei.

  16. Cred ca sunt putine femeile din tara asta care nu au fost agresate pe strada. In urma cu cativa ani, am vazut un tip care s-a luat de o fata in parcul de vis-a-vis de universitate (in Timisoara). Eram pe celalalt sens, intre noi erau doua sosele, asa ca am decis sa sun urgent la politie, ca de-aia e de proximitate, sa ne apere de violatorii din mijlocul zilei. Politistul mi-a dat un raspuns de am ramas traznita pe loc: „Lasati-l doamna”, zice omul legii, „sigur e bolnav!” Evident, mi s-a urcat sangele la cap, am inceput sa racnesc de nebuna la politist ca nu se poate, cum e posibil sa spuna una ca asta, etc. Politistul o tinea pe-a lui ca individul sigur e nebun si de-aia se ia de femei pe strada. Intre timp, fata i-a dat un cot in ochi agresorului si a fugit.
    Despre intamplarile mele nu vorbesc, ca iar imi amintesc ca inca nu am permis de port-arma.

  17. […] Mă îngrozesc când citesc ce se întâmplă în București. Cu foarte puține și rare excepții, n-am auzit de agresiuni în Timișoara de felul celor din capitală. Cu atât mai mult, n-am auzit ca nimeni să nu intervină. Dacă eu n-am auzit, nu înseamnă că nu se întâmplă și la noi, dar mă oripilez când citesc pe la bloggeri bucureșteni că și lor li s-a întâmplat (citiți la Ioana). […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *