Grădina de vară, toamna

Zilele trecute am petrecut o oră în grădina unde-am făcut nunta acum mai bine de patru ani. Era frumoasă ca atunci, dar pustie. În ziua noastră de iulie, grădina era vie ca o inimă de om îndrăgostit. Flori, șampanie, muzică punk, rochii de mătase, buze roșii, pantofi cu toc, palme transpirate. Acum bătea vîntul, cer de toamnă, frunze uscate printre foișoare, nimeni în afară de noi.

M-au trecut multe gînduri, doruri, amintiri. E bine că trece timpul. Creștem, învățăm, ne vindecăm.

Facem copii.

Care cresc, învață, ne vindecă.

Zilele trecute, Sofia a alergat în jurul fîntînii în jurul căreia am alergat și noi, mire-mireasă, acum niște ani. Ea a stat cu capul în jos să vorbească dumnezeu-știe-ce cu broaștele țestoase din fîntînă. Noi nu le-am observat atunci, în ziua noastră de iulie. Eram prea atenți unul la altul. Acum sîntem amîndoi prea atenți la ea.

Nu învățăm măsura lucrurilor decît cînd lucrurile nu mai contează.

Scuzați-mi patetismul, pur și simplu nu încetez să mă minunez de cum se schimbă lucrurile, de cum din doi oameni se fac trei și iubirea se înmiește, de cum ne cresc sufletele ca plăcintele lăsate la dospit pe raftul de sus. Dincolo de politică, de vești proaste, de rate și dezamăgiri cu oameni.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

6 comentarii

  1. Si pe mine ma uimeste cum ni s-au schimbat prioritatile de cand avem copil, iar cateodata simt cat de superficiale erau unele din ele. I like us better now, dar totul este o etapa in devenirea noastra.

  2. Te citesc de mult. Pare ca viata ta e un ideal in lumea asta „trista”. Ceva din ceea ce ai tu acum incep sa am si eu. Asta mi-am dorit mereu, o familie, o viata linistita. Momentan am un EL si o mica casuta cu chirie. Am o mie de vise, inca sunt studenta si am si doar 20 de ani. Sper ca peste ani sa traiesc si eu melancolia asta de trecut. Oricum timpul trece repede. Scrii frumos, simplu, ador sa te citesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *