Sofia, iartă-mă

Sofia, iartă-mă pentru ziua de ieri. Pentru bucata de pește cu os în ea. Pentru durere și pentru disconfort și pentru că ai plîns și-ai vomat de efort și pentru că nu te-am putut alina mai repede.

Pentru doctorița ORL de la Grigore Alexandrescu care a țipat la tine, pentru că nu te-am putut ține nemișcată, pentru că ne-a făcut să ne simțim vinovate că tu vomiți cînd îți bagă chestii de fier pe gît și apoi ne-a dat afară făcîndu-ne să ne simțim ca niște criminale că i-am murdărit cabinetul.

Te rog să mă ierți că a durat atît.

Că aseară te-ai trezit într-un alt spital, ținută de patru străine în timp ce a cincea îți scobea gătul cu un clește, iar noi ne priveam îngroziți pe hol, ascultîndu-te cum țipi.

Te rog să mă ierți că ieri a trebuit să înveți un cuvînt nou în cele mai neplăcute condiții. Nu, dodo nu e întotdeauna un om rău. Uneori, doctorii ne ajută. Cum ne-a ajutat în cele din urmă doamna doctor de la Marie Curie.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-a fost nevoie de intervenție cu sedare. Îți mulțumesc și ție c-ai uitat atît de repede totul și azi m-ai luat în brațe ca și cum ieri am fi alergat prin cîmpuri cu margarete, nu prin săli de urgență.

Te rog să mă ierți. Cînd ne-om reveni din șoc o să putem spune că am învățat o lecție. Deocamdată spun numai „iartă-mă”.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

36 comentarii

  1. Ca raspuns la temerile mele „daca o sa ii gresesc copilului meu, daca nu o sa fiu o mama buna?”, cineva la care eu tin foarte mult si il respect si mai mult mi-a spus: „din secunda in care o sa-ti tii copilul prima data in brate, o sa incepi sa ii gresesti. Chinuie-te sa ii gresesti cat mai putin si accepta ca nu poti controla totul!”. Un os de peste nu e controlabil! 🙁
    Cat despre sistemul medical, doctori care tipa, toate mizeriile: poate ca ar trebui sa incep sa caut o tara in care sa ma stabilesc. Sunt la fel de dezamagita ca si tine, si de sistemul medical de stat si cel privat si de sistemul de invatamant si de bigotism si de mizeriile de pe strazi si de tot!
    Nu te mai invinovati. Nu ajuta la nimic.

  2. O Doamne, prin ce ati trecut fete dragi! Mi se face rau… Imi pare tare tare tare rau ca ai trecut prin asa ceva, nu pot sa imi imaginez. Dar prima cucoana merita o bataie crunta, cea care a tipat la voi! Ah, daca eram alt om!!!! Ca asa patesti cand esti in banca ta si cu bun simt. Daca erai o ceafa lata nu mai avea curaj, nu? Of.

  3. Mica Sofia…am plâns și eu… Bine că s-a terminat cu bine 🙂 și ai învățat mai multe lecții chiar 🙂 printre care să nu ducem copiii la Grigore Alexandrescu!!!

    • Copilul meu a fost operat, cu succes, de-o doctoriţă de la Grigore Alexandrescu. Mare OM! Alergi cu copilul oriunde, nu contează, numai să fie bine. E simplu să băgăm toţi doctorii în aceeaşi oală. Mai ales cei de la stat. După aproape 2 ani de plimbat prin clinicile şi spitalele private şi de stat, din Bucureşti, pot spune că sunt doctori buni şi doctori… mai puţin pregătiţi peste tot.

      *Pt. Ioana: e un magazin în hala nouă, în Obor, unde au peşte proaspăt dezosat. Sălbatic sau de cultură. Iar acum vara, i-am luat celui mic somon congelat marca Mega. Tot file. Sănătate micuţei!

      Mai trimisesem un comentariu aseară. Cred că nu s-a publicat că am rămas fără baterie la laptop…

  4. Printesa,cat de rau imi pare! 🙁 cred ca ati fost toti socati si asta este o intamplare care va va ramane in suflet, luandu-va 10 ani din viata. Micuta o sa uite, slava Domnului! crunt…ce sa mai zic….

  5. Imi pare rau de cele intamplate! Imi pot inchipui cum te simti, si Tudor s-a ars la manuta cu placa mea de par.. au urmat vizite la urgenta, schimbat pansamente timp de 2 saptamani! nu a fost ceva grav, dar numai ideea ca din cauza mea s-a ranit puiul m-a facut sa ma simt atat de rau! dr.pediatra a lui Tudor, cand am sunat-o in dimineata aceea ca sa ma indrume, unde sa il duc si ce sa fac, mi-a spus „cat sumt mici, din cauza noastra se imbolnavesc si ranesc, important e sa facem ce trebuie si sa fim mereu atenti”. Nu spun ca e normal, e o lectie, si pentru ca totul s-a terminat cu bine zambim si mergem mai departe! Ei sunt niste fiinte incredibile! sa ne bucuram de ei!

  6. Printesa, eu sper sa nu mai aveti niciodata nevoie de camere de garda, dar daca va fi , totusi, sfatul meu prietenesc este sa mergi cu Sofia la Spitalul Regina Maria (Baneasa), este incredibil cat de amabil e personalul de acolo!

    • Confirm, la nici un spital particular nu poti merge cu un copil la urgente (in week-end sau noaptea) daca are nevoie de altceva decat doar un pediatru. Am patit si noi cu Chirurgia, tot urat, tot la Grigore Alexandrescu, tot cu „gata, plecati, urmatorul pacient” de parca ai avea unde sa pleci cu copilul plin de sange. Si pentru ce? Pentru ca iti permiti sa le spui ca un copil de 4,5 ani nu intelege ca niste straini ii pot vrea binele dandu-i afara pe parintii lui.

  7. Ioana, imi pare tare rau pentru experienta asta. Micuta Sof o sa uite si deja te-a iertat, sunt sigura.

    Eu o am pe Sima de 2 ani jumate. Nu am mers niciodata la spital de stat, sper sa nu fiu nevoita. Am auzit multe povesti de genul pataniei voastre la GA si la firea mea sensibila de mama panicoasa, am zis ca fac orice, numai sa evit. Da, daca situatia o impune si nu ma pot ajuta la spitalele private, am sa merg oriunde, evident. Dar pana acum am avut experiente pozitive cu medicii de la RM, de la spitalul de pediatrie. Nu s-au suparat ca Sima urla si se zbatea la fiecare control pana acum de curand. Nu s-au suparat ca a vomat peste tot; o consultau in somn, ca sa nu o deranjeze si sa o agite mai tare (cand sunt bolnaviori si suferinzi, stresul cu medicul e fix ce le mai trebuie, iti dai seama). E adevarat ca sunt medici tineri, unii nu au multa experienta. Dar sunt si exceptii si noua ne-au fost de ajutor. Nu stiu cat te ajuta acum, am zis doar ca optiune, pentru viitor (desi va urez din suflet sa nu mai fie cazul).

    Sanatate multa!

  8. De iertat, a facut-o deja (desi nu stiu cat sa te invicuiesti, uneori, cu toata grija din lume, se pot intampla si din astea). Cate nu am iertat noi parintilor si cate ar trebui sa ne iertam si noua! Nu fi dura cu tine. Have fun zilele astea cu ea ca sa uite mai repede. Din cate stiu, nu-ti prea amintesti lucruri de la o varsta atat de mica. Eu eram convinsa ca am amintiri de pe la un an si ceva. Apoi am aflat ca e cam improbabil. Na, false memories rule. Bine ca s-a terminat cu bine, desi gustul e cam amar. Ceva de bine despre tara asta? in ultima vreme nu mai am chef sa citesc nimic despre Romania.

  9. Si noi am avut un episod asemanator la Grigore A. probabil, este vorba de aceeasi doamna dr…..daca o pot numi astfel…..poate era enervata si ca ni s-a intamplat intr-o duminica??? Pana la urma, dupa trei reprize de vomitat, cu acelasi sistem de spatula si penseta, si cu acelasi vocabular colorat, presarat cu „vaaai ce mizerie ai facut aici, ne muradriti tot cabinetul”, (nici macar nu m-au ajutat cu ceva prosoape sau servetele, noroc ca am avut un tricou de schimb pt baiat)……a reusit intr-un sfarsit sa-i smulga cele doua osisoare infipte in amigdale…….ideea este ca desi acest episod a avut loc anul trecut, prin vara, de atunci are mare frica de peste, ma intreaba (cu ochisorii lui mari) de fiecare data cand ii prepar somon sau peste fara oase, daca sigur, sigur nu are oase!!!

  10. Pui mic… Bine c-aţi scăpat cu bine. Şi nu te învinovăţi, că toţi peştii au oase mici şi perverse. Asta nu înseamnă că nu le mai dăm peşte, nu? Pup prinţesa şi junioara.

  11. Ne pare rau de suferinta Sofiei…de nervii si dezamagirea ta… noi am invatat lectia acum cateva luni…NU Gomoiu….NEVER Alexandrescu….DA Marie Curie…inainte de toate spitalele private vizitate…
    Si Sofia te-a iertat…si a mea uita repede….cand e supa prea fierbinte si o mama grabita nu o verifica..etc

    O saptamana frumoasa

  12. Imi pare rau..of prin ce ati trecut!
    Doctorii de la stat au uitat sa fie oameni,nu stiu cum se pot purta asa,oare ei nu au copii?inteleg ca ai sute de cazuri, salarii mici, conditii proaste etc dar ai depus un juramant si se presupune ca ar trebui sa fi mai empatic,nu?
    In fine,sper sa nu mai aveti nevoie de urgente niciodata(ceea ce ne doresc si noua si tuturor parintilor)…dar m-ai speriat rau cu pestele asta.

  13. Si noi am ajuns in vara la urgenta. Dupa interventie mie mi s-a facut rau, in timp ce copilul le zambea cadrelor medicale. Am mai stat o ora in spital, eu cu picoarele in sus, ea la receptionista in brate. Despre cadrele medicale numai de bine. Au fost ok, desi nu atat de rapide pe cat mi-as fi sorit eu.
    Iti pare pare rau ca ati trecut printr-o experienta atat de neplacuta, mai ales alaturi de niste cadre medicale fara bun simt.
    Multa sanatate.

  14. Noi luam peste congelat (Edenia), file dezosat si dezpielitat, nu am avut niciodata surprize pana acum in vreo 3 ani, auzisem si eu de bine de el inainte.. Au si biban care e mai ieftinut si la fi-mea mai mare a avut succes mai mult ca somonul. Stiu ca sunt pro-uri si contra-uri pestelui congelat dar nici eu nu mananc peste de groaza de oaselor (cate m-au chinuit,desi n-am ajuns la spital, pe vremea noastra nu exista file, lua bunica-mea nu mai stiu ce soi, la care coada nu avea decat sira spinarii, ala il uram cel mai putin si mancam numai coada) asa ca ultimul lucru de care aveam chef era sa stau cu gija lor si la copii.

    Confirm si eu ca RM m-au trimis la Grigore Alexandrescu pt chirurgie, nu aveau specialist la camera de garda. Multa sanatate Sofiei si tie sa uiti usor povestea asta urata!

  15. Imi pare rau ca ati trecut prin asa ceva. De iertat, copila te iarta. Tu sa te ierti si sa nu te gandesti foarte, foarte mult la asta. Lectia sunt sigura ca e invatata, dar nu trebuie sa te invinovatesti prea tare. Oricat de atenti suntem, e imposibil sa nu se intample diverse accidente.

  16. Uf, ştiu ce-i în sufletul tău… Tu trebuie să te ierţi, Sofia a iertat de mult 🙂

    Eu am de scris 2 de iartă-mă pentru cel mare (din fericire fără cameră de gardă) şi un iartă-mă pentru cel mic, cu alergătură prin spitale (btw, pentru capete sparte direct la Bagdasar Arseni, în altă parte nu mai au neurolog pentru copii – cel puţin aşa era în primăvară). Încă nu m-am iertat, dar din când în când m-ai uit.

    Ce zici de un post cu urgenţe? Unde alergăm cu copilul dacă…

    • da, si eu cred ca un post gen „Unde alergăm cu copilul dacă…” este o idee f buna si necesara…
      si nu numai unde in sensul de „la ce spital”, ci daca se poate unde anume, ca noi ne-am invartit de 2 ori cu masina in jurul lui Grigore Alexandrescu pana sa aflam unde este de fapt intrarea
      si apoi la fel, am stat si-am asteptat intr-o camera, apoi cand a venit persoana de acolo ne-a zis ca trebuie sa mergem in alt corp de cladire !!

      cu treburile astea am pierdut cel putin 15 minute, in conditiile in care noi nu eram siguri ca fetita nu se sufoca de fapt, pt ca voma si tusea intr-una.
      noi am avut noroc, dar intr-o alta situatie aceste 15 minute pot insemna diferenta dintre viata si moarte, deci e f important sa nu pierzi timp bajbaind.

  17. atentie si la spitalele private, nu au oameni suficienti, iar cei alesi nu sunt neaparat pentru profesionalism, mai bine sa tipe si sa stie ce fac, decat sa fie incepatori

    am inceput sa citesc o poveste infioratoare la tudor galos pe blog dar nu am rezistat pana la final

    era vorba de unul din spitalele private si ceva recent

    • groaznic! Cum s-a manifestat pe moment?! Cum v-ati dat seama! Poate iti revii si ne povestesti fiindca si eu am mari emotii cand ii dau peste! Cu toate ca il maruntesc foarte, foarte bine tot mi-e teama ca ramane vre-un oscior!
      Doamne fereste!

  18. Mi-au dat lacrimile gandindu-ma la chinul si teama prin care a trecut micuta! Doamne… cred ca doar din noroc ca nu am trecut si eu prin situatia asta, copiii mei mananca peste des si cam de fiecare data mai gasesc si ei un os, desi il faramitez eu inainte.
    In 6 ani, de cand sunt mama, am ajuns de cateva ori la spitale de stat, la urgenta (pentru ca omuletii si-au ales doar duminici, sarbatori sau nopti sa se imbolnaveasca rau), si intotdeauna experientele au fost neplacute spre traumatizante. Cea mai urata a fost la Coltea, cand doi medici s-au certat in fata noastra si s-au acuzat ca o sa-i distruga copilului (de 3 ani) ochiul daca ii vor scoate nisipul din ochi cu un ac lung, fara anestezie generala… Cand ei au considerat ca s-au balacarit destul unul a plecat trantind usa (cel pro-anestezie generala) iar celalalt mi-a trantit copilul in brate spunand sa-l tin nemiscat cat el ii umbla-n ochi, ca altfel… Si l-am tinut, paralizata de frica, dar nu stiu cum i-as fi putut cere iertare daca, doamne fereste, s-ar fi intamplat ceva…

  19. Uff…se mai intampla! Dar sa ai mare grija, ca astia mici tin minte tot, mai ales pe masura ce cresc si posibil ca daca se mai intampla, sa refuze sa mai manance peste. Cel putin eu asa am patit…

  20. Slava Domnului ca ati trecut cu bine peste momentul asta…
    Ai facut bine ca v-ati dus la cei de la Marie Curie, acolo sunt cei mai buni pediatri, si multi lucreaza si la privat.
    Eu mai recomand Sanador: Laura Petrescu(e si la Gr Alexandrescu) si Laura Niculescu (chirurgie pediatrica). Medlife doar la Simona Sicoe, in rest mai bine nu.

    Sanatate multa dragelor!

    • Am mers si noi la doamna Sicoe primele luni din viata Sofiei, e o doctorita excelenta, din pacate am renuntat pt ca era prea aglomerat, mereu asteptam pe holuri cite-o ora, cu programare, consultatia dura 5 minute, nici nu apucam sa o intreb ce si cum…

    • Buna ziua, mai aveti din intamplare nr de telefon al dnei Sicoe. Am o problema cu baieteii mei si nu reusesc sa dau nicicum de dansa. Multumesc frumos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *