Ce vor bărbații să schimbe

Recunosc că mă așteptam la o listă mai scurtă. Dar nu! Deși timizi la început, bărbații noștri s-au dezlănțuit și au dat din casă mai ceva ca doamnele. Foarte elegant, delicat, toți au început mesajele cu: o iubesc nespus și e perfectă așa cum e, dar etc. Nu uitați vă rog că e un exercițiu de sinceritate și transparență, un motiv să ne amuzăm împreună, nu să ne scoatem ochii că sîntem veșnic nemulțumimți (chiar dacă sîntem, deh, human nature). Ce mi se pare foarte interesant e să privim listele astea două, cea cu ce-ar schimba femeile la bărbați (care e aici), și pe aceasta, cu ce-ar schimba bărbații la femei, în paralel. Femeile ar vrea ca bărbații să fie mai îngrijiți, bărbații ar vrea ca femeile să nu se mai sulemenească atît. Femeile ar vrea că ei să-și pună lucrurile la loc, ei ar vrea ca ele să le lase lor lucrurile la loc (locul fiind unde aleg ei să fie). Ele vor să-i schimbe, ei vor ca ele să rămînă la fel. Ei vor acțiune și sex, ele vor flori și declarații. Eu cred că undeva la mijloc ne întîlnim cu toate cele, că doar ne iubim și ne-am ales.

Acestea fiind spuse, îi las pe domni să se exprime. La final avem și un cîștigător al cinei la Alioli cu care fac cinste. La mulți ani doamnelor, domnilor, să ne fie bine împreună! Ah, și ca să stați liniștiți, cam un sfert din plîgerile de mai jos suspectez că vin de la al meu… :D.

Soacra

Eu aș schimba un singur lucru la soția mea: pe unul dintre părinții ei. Da, numai unul. Oricare în afară de taică-su.

Sexul

Dacă ar fi să schimb un singur lucru, doar unul, aș schimba libidoul. Ei. În sensul că l-aș crește puțin. Ok, poate un pic mai mult. Sau chiar mult mai mult. Da, un libido muuuult mai mare (ăia mulți de u sînt pentru că acum libidoul ei e undeva aproape de genunchiul broaștei) ne-ar face viața mai frumoasă.

Stima de sine și efortul de a arăta bine

Iubita mea e prea afectată de ce cred ceilalți despre ea.
Nu suport tencuiala pe care și-o dă sistematic pe față, nici rimelul care îi strică ochii superbi.
Urăsc rujul prea roșu care întotdeauna ajunge pe fețele copiilor noștri sau pe hainele mele.
Nu îmi place că poartă tocuri, deși știe că are probleme cu coloana.
Prea multe creme, de zi, de noapte, de ochi, de unghii, de călcîie, de fund, pentru ce e nevoie de atîtea creme? Uite, eu am numai una, de pantofi, și mă simt foarte bine! În plus, la ce se pregătește atîta? Oricum sex nu prea facem… Mă îmbie cu pielea ei catifelată și cînd mă apropii ca o panteră gata de atac, pac mi-o bagă pe-aia cu migrena. Păi nu mai bine investim în niște analgezice în loc de creme?

Stresul, încordarea și lipsa relaxării

Îmi doresc foarte mult ca soția mea să nu mai fie stresată. E mereu stresată, prea stresată, cu serviciul și cu banii, deși știe că nu are motive serioase și că îi face rău.
Aș vrea să nu se mai gîndească tot timpul la cît de aiurea sunt lucrurile și locurile în România, mai ales dupa ce ne întoarcem din vacanțe. Mă deprimă.
Aș vrea să fie mai relaxată și ceva mai responsabilă.
Prea încearcă să împace pe toată lumea, în loc să-și vadă de-ale ei. Și uite-așa se frustrează și se supără și iar nu facem sex…

Prea multă relaxare, prea puțină organizare

Aș dori să găsesc, la nevoie, o cheie de la mașină sau de la casă, un certificat de căsătorie, chestii din astea complet neimportante, după ce jumătatea mea mai bună a avut treaba cu ele acum 2 luni.
Ar fi foarte fain să nu mai fie toată casa plină de ambalaje și pastille și siropuri, care nu sînt doar expirate, ci și la îndemîna copilului.
Aș vrea să-și mai închidă calculatorul personal din cînd în cînd, că nici un aparat care merge 6 luni încontinuu nu are cum să țină cu mult mai mult de 6 luni.
Mi-ar plăcea să nu mai găsesc în mașină tot felul de firimituri, resturi, pungi, cotoare de mere uscate de acum 2 ani si care s-au sudat cu mocheta, de cînd „i-a fost ei foame odata și se grăbea să ajungă la o întîlnire”.
Ar fi genial ca episoadele de gătit (care se lasă întotdeauna cu rezultate geniale) să nu vină cu pagube colaterale gen dat foc la blat sau la mînetul oalelor, împrăștiat ingrediente prin toată casa sau lipitul clătitelor de tavan.
În legătură cu depozitarea în debara sau în frigider a conservelor și a făinurilor și a altor provizii despre care nu știu nici de unde vin, nici la ce folosesc exact, eu cred că proviziile expirate trebuie aruncate periodic și că ele nu ar trebui să devină cuib pentru tot felul de fluturași, viermișori și alte lighioane, avem deja destule animale de casă.
Aș vrea să nu mai strîngă, sub pretextul obsesiei pentru ordine, lucrurile pe care eu le pun special în anumite locuri ca să le găsesc ușor… Înnebunesc cînd eu am nevoie urgent de ceva și trebuie să o sun să o întreb unde a pus obiectul respectiv și mi se răspunde „acolo unde-i locul lui”. Locul lui e acolo unde l-am pus eu!
Să așeze farfuriile în chiuvetă. Nu trebuie să le spele sau să le așeze în mașina de spălat vase, însă este demoralizator să vezi chiuveta “plină” de farfurii și să te bucuri că ai o mașină de vase dar să constați că sînt doar trei castroane pe care trebuie să le speli la mînă.

Lasă-mă, nene, să fiu

Mă disperă disperarea nevesti-mii de a mă schimba.
Aș vrea să o fac să înțeleagă că am voință proprie și creier propriu și nu trebuie să mă sfătuiască la fiecare pas.
Mă cicălește. Mult, non stop. La telefon, față în față, ba uneori mă cicălește cu post-it-uri.
Să nu mă mai bată atîta la cap cu chestii care nu mă interesează.
Mă ceartă de fiecare dată cînd stau mult la birou sau la bere, deși fac asta de mulți ani, foarte des, tot nu se lasă.
Încerc să-mi construiesc relația cu fiica-mea cum mă pricep eu. Dacă asta înseamnă să jucăm amîndoi Darksiders și Shaddow warrior…asta e. Are 14 ani… e aproape mare. Așa că să mă accepte așa. Să “ne” accepte…că și prințesa e mare gamer.
Nu suport borșul (a se citi îmi face rău) în ciorbe. Și ea ori uită, ori se face ca uită. Să pună frate suc de roșii sau ce s-o mai pune, ce e așa greu?
Să nu mai rîdă de mine cînd fac pe durul în fața fetelor mele.

Alint

Deși mă prefac că-mi place, nu am nicio urmă de entuziasm când mă trezește în miezul nopții ca să-i aduc apă, pe motiv că în pat e cald și bine, iar mie oricum îmi place să mă plimb.
Mă enervează foarte tare că îi place să doarmă muuult.
Nu pricep care-i faza cu florile, de ce tot insistă să primească de la mine un buchet cu mortăciuni colorate (și scumpe) o dată pe luna? Nu-i de-ajuns că aduc tot salariul acasă?

Mîncare

E prea pofticioasă, mult mai pofticioasă ca mine.
Mănîncă numai tîmpenii, apoi se plînge că s-a îngrășat.
E obsedată de bio raw vegan și alte tîmpenii, iar eu aș ucide pentru un caltaboș prăjit în ulei.

Amnezia selectivă

Uită să încuie ușa.
Să scoată cheile din yală.
Telefonul în taxi.
Laptopul în autobuz.
Mașina descuiată.
Uită unde a parcat mașina și sună la poliție să anunțe că iar i s-a furat.
Cît e rata la casă.
Cînd vine factura la lumină.
Cu toate astea, nu uită niciodată ce i-am spus la nervi în seara aia de 4 decembrie.
Își uită cerceii peste tot.
Uită ce-a spus și peste 5 minute spune fix opusul.

Ciudățenii feminine

E cam control freak. Scoate legumele din salată pentru că nu-i place cum le-am tăiat eu. Alege doar ea filmele la care ne uităm.
Lasă păr. În chiuvetă, pe jos, în pat, înfundă scurgerea de la duș.
Cînd mă ceartă, are un ton de profesoară de geografie. Nimic sexi, doar enervant
E prea autocritică. Eu îi spun că ea e frumoasă, ea spune că e grasă, umflată, că pielea e nu știu cum, să mor de pricep unde vede toate defectele astea.
Se uită la filme indiene (cu variantele: portugheze, braaziliene, turcești, argentiniene) într-un mod obsesiv.
De ce ă trimite pe mine să cumpăr absorbante, mai ales cînd caută ceva anume? Iar eu trebuie să petrec 10 inute la raionul de tampoane, scobind între pachete cu absorbante, sub privirile amuzate ale doamnelor si trist-compătimitoare ale domnilor.
Niciodată nu știe cu ce să se îmbrace dimineața, și e mereu pe fugă, e foarte amuzant.
Fumează prea mult.
Bea prea multă Cola.
Refuză să slăbească, deși și ea știe că ar fi cazul.
Nu pricep de ce mă tîrîie după ea la cumpărături, cînd știe că urăsc asta.
Nu recunoaște deloc cînd nu are dreptate.
Refuză să învețe să meargă pe bicicletă, ar fi frumos să putem face excursii împreună.
Se supără că adorm la jumătatea filmului și nu pricep de ce. Doar n-o adorm și pe ea.
Aș vrea să-mi spună direct: vreau la plimbare. Nu să aștepte să mă prind eu și să pună bot cînd nu citesc în stele.
Să poarte părul liber, fără coadă, clamă sau alte ustensile diavolești. Știe că-mi place cu pletele-n vînt dar cred că face contra sa mă supere.
Țipă cînd ne certăm.
Nu vrea să facă sport deloc, nu îi place afară, nu vrea la munte, nu vrea la pădure, vrea doar acasă pe canapea.

Astea-s, doamnelor! Care vă recunoașteți? 🙂

Fericitul cîștigător al cinei la Alioli este domnul Robert, iubitul Ancăi (am impresia că el e și primul care mi-a scris, deși nu de-asta a cîștigat, ci pentru că Random a ales numărul 1). So congrats, vă poftesc să-mi scrieți, să stabilim care-i procedura!

Concluzii la final de bătălie a reproșurilor fine?

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

32 comentarii

  1. Vaaai cat am ras.Nu stiu de ce aveam impresia ca lista nu va fi atat de lunga,dar se pare ca barbatii vor sa schimbe o groaza de lucruri la noi.Este revigorant sa afli ce gandeste un barbat,oare al meu e singurul care nu vrea sa vorbeasca despre asta?

  2. Super funny! Unele sunt recurente, intr-o forma sau alta, mai ales partea cu sexul! Important e ca am si eu concluziile mele si ca o sa incerc sa-mi schimb, usor-usor, unele chestii la mine, sa-l surprind ! 🙂

  3. =)))) am ras pana m-au durat falcile… citind articolul imi dau seama ca nu sunt chiar atat de nashpa si ca se poate muuuult mai rau. Multumesc Printesa, voi invata din aceasta lista lunga de „ASA NU”

  4. Am ras copios…Pana la faza cu „Fumeaza prea mult si bea prea multa Cola” puteam sa jur ca iubitul meu a scris tot articolul. E oricum reconfortant sa vad ca nu sunt singura care mai are de imbunatatit pe ici pe colo.

  5. Tare mult mi-a placut sinceritatea lor si acest ton specific si transant pe care il consideram amuzant doar cand nu ne implica direct 🙂
    Felicitari!

    • Da, este sinceritate, dar citind toate aceste lucruri mi-am dat seama ca, in momentul in care il intrebi pe un om ce doreste sa schimbe la celalalt vezi ca nu s-a gandit ce ar trebui sa schimbe la el, indiferent ca este barbat sau femeie. Care femeie ii spune sotului ei: „tunde-ti parul din nas ca iti sta urit!”? Cati barbati ar accepta senin aceasta observatie ai chiar ar lua masuri? Este doar un exemplu. Cineva dorea sa creasca libidoul sotiei lui dar acesta nu creste artificial, daca ii oferi ceea ce isi doreste cu adevarat, poti sa o duci ca in Rai din acest punct de vedere. Eu cred ca ar trebui ambii parteneri sa gandeasca mult mai mult si sa isi deschida mai mult mintea.

    • Eu, eu ii spun sotului meu sa-si tunda parul din nas, ca se vede urit. De ce nu i-as spune? E omul cel mai apropiat mie din lume, ii pot spune orice, la fel si el mie, discutam orice, in plus, astea chiar sint lucruri complet practice si deloc sensibile, cel putin pentru noi.
      Sint de acord ca sexul e un subiect foarte delicat, dar asta nu e un motiv ca partenerii sa nu discute intre ei despre el, daca macar unul dintre ei simte ca lucrurile nu merg cum ar trebui.

    • Parerea mea este ca ‘ei’ ar trebui sa fie mult mai atenti la infatisarea lor.Sunt barbat si urasc sa vad barbati neingrijiti si cand spun asta ma refer de la camasa care o porti pana la firele ce le ai in nas ,urechi sau uneori pe varfu’ nasului!La naiba , nu trebuie sa iti spuna consoarta asta.Un pic de atentie asupra detaliilor ,atat.Sunt multe de spus dar ma voi opri aici.

  6. ‘Acolo unde-i locul lui’ ar putea sa fie titlu de bestseller (cu subtitlu ‘locul lui e acolo unde l-am pus eu’). Eu am facut experimentul sa las acolo si in scurt timp mi-a zis cu naduf ca nu-si mai gaseste nimic si ar trebui sa ma ocup mai mult de casa. Pam-pam!

  7. citind cele de mai sus, imi dau seama ca femeile sunt totusi groaznice, orice s-ar spune…
    adica stiti cum se zice: ca in ciuda tuturor hachitelor etc sunteti frumoase si va iubim asa cum sunteti, cu eternul feminin si bla bla, dar adevarul e ca numai cartarescu poate sa scoata chestiile astea din el, cand scrie pt reviste de femei.
    realitatea e ca femeile sunt foarte dificile si e foarte greu de trait cu ele, ce sa mai.
    saracii barbati, chiar merita compatimiti.

    • tot eu.
      intre timp am recitit si lista de doleante ale fetelor pt baieti.
      domne, si barbatii sunt groaznici, tre’ sa recunoastem.
      oi fi eu bolnav zilele astea si deci nu intr-o dispozitie grozava, dar totusi mi se pare foarte trist, pt ca sunt lucruri in general minore, care insa ajung sa ne otraveasca vietile si sa ne impiedice sa fim mai fericiti.

    • Vorbeste augmentinul din tine, eu zic ca nu-i chiar asa de rau! Uite, pina la urma nu vorbeste nimeni de minciuni, de bataie, de parasit, de inselat, de dezamagiri majore, astea-s asa… mici grozavii. nu? ce, nu esti fericit? ha?

  8. pentru ca astea nu se scriu ca si commenturi la un articol dragut si relaxant scris de tine aici pe blog. se tin acolo in suflet incuiate cu baiere de fier…nu se vorbeste despre ele in gura mare, pentru ca nu fac prilej de amuzament si destindere. chestiile descrise aici pe care barbatii le-ar schimba la partenerele lor sunt prilej de „hai sa ne-alintam un pic…” si sa zicem ca avem nemultumiri. dar e clar ca razbat din niste relatii normale, e vorba despre cat de mult putem tolera faptul ca avem oaresce tabieturi. dar daca se impletesc cu multa iubire, raman totusi doar prilej de amuzament.

    • comentariul meu era in legatura cu raspunsul tau catre Robo, dar nu stiu de ce nu mi-a aparut acolo dedesubt 🙂

  9. M-am amuzat copios 😀 Mie mi-a „placut” de tipul care ii zice ca e autocritica degeaba si nu intelege, dom’le, cum de i se pare ei ca e grasa si umflata, apoi 5 randuri mai jos ii reproseaza ca nu slabeste, desi stie si ea ca ar trebui :)) Apoi care din ele e varianta buna? 😛

  10. Nu vad pe lista lucrurile esentiale: sa schimbe o priza arsa, o siguranta sarita, un bec care falfaie.

    Astea sunt importante, restul sunt detalii…

  11. daca la primul articol le compatimeam pe bietele femei ca ce neandertali au pe acasa si i-am multumit cu drag jumatatii mai bune de acasa, acum am ajuns abia pe la jumate si deja ma simteam dar cand am ajuns la amnezia selectiva deja rad cu lacrimi :))
    i-l trimit si sotului 😉

  12. As vrea sa nu-mi mai vorbeasca prin primele raze de soare care patrund dimineata printre
    perdele si-mi mangaie ochii sau prin fosnetul frunzelor dintr-o zi diafana de vara. As vrea sa nu mai apara o particica din ea in fiecare zambet suav pe care il vad si in acelasi timp atat de imperfect fata de al ei. As vrea sa nu mai visez tot timpul culoarea parului ei, iar mana mea nu ar mai vrea nici ea sa viseze parul ei, a carui mangaiere o aseamana cu o toropeala intr-un pat de puf. As vrea ca ochii ei sa nu aiba acea putere de a ma topi, acea adancime de lac de munte amestecata cu mister, senzualitate si timiditate. As vrea ca al ei chip sa nu-mi accelereze asa rau bataile inimii, sculptat parca in ciuda celor mai mari artisti. As vrea ca buzele ei divine sa nu mai fie parca o definitie a desfatarilor, iar surasul ei sa nu mai fie imprumutat de la ingeri. As vrea ca pielea ei sa nu mai fie atat de catifelata si perfecta si as vrea ca buzelor mele sa nu le mai fie atat de dor cand sunt departe de ea. As vrea ca formele ei sa nu imi mai creeze senzatie ca de febra, adrenalina si suspine, aceste forme divine! As vrea ca mana mea sa nu se mai simta asa intreaga cum se simte cand tine mana ei, as vrea ca buzele mele sa nu se mai simta injumatatite cand sunt departe de ale ei, as vrea cand pleaca din bratele mele acestea sa nu mai simta asa durerea, iar vocea ei sa lipseasca asa mult urechilor mele. As vrea ca firea ei, delicatetea, feminitatea si micile ei imperfectiuni sa nu mai fie atat de perfecte!
    Singurul lucru pe care l-as schimba ar fi timpul, l-as opri in acea reverie, in acea rapsodie de placeri, de bucurie pura si de pace pe care o simt cand o tin in brate.

  13. cred ca la toatee astea ar subscrie si sotul meu… curios cum i-au venit toate „in pix”… le-a notat pe undeva ca sa le „verse” acum? :))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *