Culoare, chef, mă simt frumoasă!

Multă vreme am purtat mult negru. Cred că mai toți adolescenții au trecut prin etapa asta: bocanci cît mai scîlciați, jeanși tociți și dacă se poate rupți în punctele esențiale, tricouri cu Nirvana și Sepultura, geci de motor, pulovere lălîi, eventual și un batic cu cap de mort pe cap și gata raiul depresiei garderobiere. Dar îmi plăcea, mă reprezenta, nu-mi trebuia atunci optimism indus de ținută, era suficient că pot asculta muzică tare.

Apoi am intrat la facultate, m-am mutat la București cu un rucsac cu lucruri (plin de oale și linguri) și am descoperit CULOAREA. Nu prea aveam bani de haine, trăiam din bursă și puținii bani pe care-i aduna mama să mi-i trimită, dar am găsit rapid magazine ieftine din care-mi cumpăram bluzițe scurte portocaliu aprins de-ți săreau ochii din cap, fustițe bufante verde crud, sandale mov cu barete, poșete turcești cu milioane de culori la un loc. Pesemne îmi era dor de casă, aveam nevoie să aflu cine o să fiu și explozia de culoare mă ajuta să mă orientez în spațiu și să nu mă pierd de mine în orașul ce nou, mare, străin și plin de tentații.

Curînd m-am angajat într-un departament de știri (aveam 19 ani). Nu se prea purtau acolo minijupele fucsia, așa că am început să iubesc maroul și albul. Fuste drepte, cămăși simple, cîte-o vestă masculină, uneori și-o pălărie de fetru.

Cînd, ani mai tîrziu, m-am angajat în agenție, am revenit la haosul cromatic. Era atîta energie acolo, atîția oameni vii, cu idei faine, era mereu agitație, că maroul părea de pe altă planetă. Am început să port mult roșu, mă simțeam energizată. Albastru intens, semn că eram comunicativă. Galben, pentru că zîmbeam tot timpul. Eram fericită, îmi găsisem locul, mă îmbrăcam dimineața fără să mă stresez, mă simțeam bine în orice, eram tînără, la început, aveam chef, vînt în aripi.

Am mai crescut puțin, am descoperit griul, negrul, rozul pal. Am trecut prin multe în ultimul deceniu, nu mai știu cîte bune și cîte rele, știu doar că acum mă regăsesc în cel mai echilibrat loc dintre toate. Am deschis de dimineață ușile dulapului și-am văzut un mix frumos acolo. Și dungi, și buline, flori și bufnițe. Roșu mult, negru, alb, gri, albastru, pe alocuri și puțin mov. 🙂

Da, contează culoarea. Ce alegi să porți într-o zi sau alta te poate ajuta sau încurca, cu siguranță spune despre tine multe și-ți poate schimba viața în feluri în care nu te aștepți. Încă mai vorbesc cu Omul despre un palton roșu pe care l-am purtat la a treia noastră întîlnire și care l-a speriat destul de tare, n-a lipsit mult să o ia la fugă în seara cu pricina, și oho ce tristă ar fi fost viața dacă n-ar fi rămas lîngă mine!

V-am povestit traseul meu cromatic ca un soi de preludiu la o veste pe care vreau să v-o dau. O veste bună pentru mine și sper că și pentru voi. De luna asta și pînă în toamnă sînt ambasador Dove Deo. E un brand cu care-am avut doar experiențe plăcute, un brand care refuză să folosească Photoshop în prelucrarea imaginilor femeilor din campanii (ceea ce mi se pare foarte cool). O să fac împreună cu voi lucruri faine, avem invitații la Color Run, care cred eu că va fi cel mai fun eveniment din primăvara asta (e cel mai fericit maraton necronometrat din lume, începi cursa îmbrăcat în haine albe și o termini colorat din cap pînă-n picioare, aveți aici poze de la edițiile anterioare, peste 1 milion de oameni din toată lumea au participat la Color Run în 2012 și 2013, tare mă bucur că se face și la noi), iar pe final de vară facem un concurs în urma căruia patru cititoare vor participa cu mine cu tot la un shooting foarte fain (o să fie amuzant pentru că eu o să fiu fie ultra gravidă în 9 luni, fie proaspăt externată din maternitate). Sper să vi se pară și vouă la fel de plăcută plimbarea alături de Dove, e prima oară cînd mă angajez într-un parteneriat de cursă lungă, sînt bucuroasă că pot comunica lucruri faine (fără să aglomerez blogul, fără bannere și alte chestii plictisitoare), mi-ar plăcea să vă prindeți și voi în joc cu mine!

Hai că iar am luat-o pe arătură, deh, nu mă pot abține să dau din casă. Ce trebuie să vă aștern astăzi în fața ochilor e o aplicație de Facebook (la care-am furnizat și eu conținut) inspirată de Dove Invisible Dry (spray, roll on și stick), dovedit că nu lasă urme pe 100 de culori. Aplicația e simplă, practic îți oferă o sugestie de outfit în funcție de culoarea pe care o alegi, care în același timp sugerează și starea ta de spirit. Sînt 30 de culori/stări de spirit, pentru 10 dintre ele am ales eu outfiturile, mi-a plăcut mult să mă joc cu variante pe culori, sper să vă inspire. De exemplu, dacă alegeți roșu/Energică, veți vedea asta:

aplicatie dove rosu

Da, păi nu se putea fără converși și fără pălărie. 😀

Restul de 20 de ținute sînt propuse de celelalte două ambasadoare de brand Dove Deo, două bloggerițe care mi-s tare dragi și pe care le respect pentru felul în care scriu și arată, pentru alegerile lor în carieră, Cristina Bazavan și Ana Morodan. Sînt onorată să scriu în așa companie, doamnelor!

ambasadoare dove

Gata, atît am avut de zis. Aplicația o găsiți aici, e simpatică, vă las pe voi să descoperiți care alte culori mi-au picat mie pe mînă pentru idei de outfit.

Mi-ar plăcea să-mi spuneți cum vi se pare ideea generală de campanie, dacă vi se pare potrivită cu ce facem noi aici în regat de obicei și dacă vă plac pălăriile roșii (la palton am renunțat de mult, am ales bărbatul).

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

21 comentarii

  1. Congrats, hon!! O sa arunc un ochi pe aplicatie 😀 Interesanta incursiunea. La mine lucrul care s-a schimbat cel mai mult nu e neaparat legat de culori, ca nu am trecut prin perioada black, ci cred ca timp de doi ani in liceu am fost perioada pitzi :))) imi faceam parul codite multe sa fie cret, ma machiam stangaci cu creion negru si purtam pantofii cu toc ai mamei. Insa aveam oroare de fuste sau rochii, mi se parea ca am picioarele urate, prea slabe. Acum ador fustele si nu prea port tocuri, ma machiez rar si da, imi plac culorile.

  2. interesanta aplicatia.
    Cat despre culori: perioada liceului a fost generatia in blugi….neaparat cu bocancii militarosi.
    In facultate, variatiuni pe aceeasi tem..:)
    Acum port cu precadere alb, gri, negru maro si rosu…muult rosu, aprins. Apropos de palton, am unul rosu si tare ma mandresc cu el…:)
    Uite ca nu e rea ideea ta cu palaria rosie, din contra…dau fuga sa-mi achizitionez si eu una…

    Pupici si sarcina usoara in continuare! Pupici Sosiei!!!!

  3. Mie tot timpul mi-au placut culorile, am avut perioade, de Rosu, sau bleu, sau verde, nu prea m-am impacat cu negrul decat la fuste si pantaloni, rar mai aveam cate o bluza neagra, dar trebuia sa aiba ceva culori pe ea 😀 Succes in noua colaborare:)

  4. Mie mi-e clar ca am intrat in depresie (sper sa nu dureze mult) pentru ca nu mai am chef sa imi caut haine zglobii si colorate. Sau accesorii.. sau alte lucruri frumoase (si, da, colorate is a must). Viata de adult mi-a adus cam mult crem si albastru in garderoba, si Copilul din mine se razvrateste – ii e dor de zorzoane si mult galben. Ok, si roz.. si mov 🙂 etc etc
    Si mie imi place Dove pentru simbolurile pe care si le alege – si acum, iata, ambasadoarea cool – produsele insa nu m-au incantat niciodata, din pacate. Poate voi mai incerca..
    Oricum, mult curaj si.. ne vedem pe aplicatie 😀

  5. Chiar in weekend am dat o raita prin magazine si am observat cu bucurie ca primavara asta se poarta din nou galbenul viu. Din pacate nu am fost in forma pentru o sesiune de „shopping”, dar cat de curand o sa trebuiasca sa imi inveselesc si eu garderoba cu ceva nou si musai galben 🙂
    Imi plac o parte din produsele Dove dar mai mult decat atat imi place ca in reclamele lor apar femei obisnuite care intr-adevar sunt frumoase chiar daca nu au dimensiunile manechinelor. Prin asta chiar cred ca au contribuit la demontarea unui stereotip.
    (Iubitul meu a tras cu ochiul la ce am scris si m-a certat pentru ultima fraza. Cica doar „grasele si uratele” se consoleaza cu asa vorbe :-)) Ei bine nu e cazul meu…. Si uite asa a pornit jihadul in cuplul nostru)

  6. Cred ca ai observat ca nu comentez des, dar te citesc si rascitesc. Te admit, esti o tipa faina, mor de drag ca ma tin articolele tale sa le citesc pana la ultimul cuvant, chiar daca nu le am cu aplicatiile sau nu sunt inca mama. Chapeau!

  7. Felicitari, mamica-ambasadoare! Un proiect vesel si colorat, numai bun de primavara!

    Postul tau mi-a amintit cu drag de perioada liceului, cand toata garderoba mea era albastra in mii de nuante, si cumva in facultate s-a mutat dramatic pe rosu (desi palton rosu nu am avut inca) :)) Acum e mai echilibrata, ca vorba ta, maritata cu copil atingi un echilibru minunat care se reflecta in tot ce faci, inclusiv in alegerea hainelor. Si apropos de culori, de cateva saptamani ma „joc” cu culorile la cumparaturi online pe http://jingle.ro, e fain ca imi zice ce culori se asorteaza cand caut dupa o culoare, ca sa iasa treaba buna 🙂

    Ah, si apropos de haine: sper sa te imbraci cat mai colorat in sarcina 😉 Vad multe gravidute cu haine negre si ma deprima, nu inteleg. Eu am avut sarcina cu stat la pat 6 luni dar tot ma imbracam vesel, in portocaliu si mov si alte nebuneli :))

    Pup si sarcina usoara in continuare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *