Noua politică de comentarii (aviz urîcioșilor)

Cel mai neplăcut mesaj pe care l-am primit vreodată de cînd scriu aici pe blog a venit de la o cititoare foarte veche (zice ea) care s-a gîndit că are tot dreptul (tocmai pentru că e cititoare veche, și nu-i așa, pentru că mă citește, înseamnă ca are și drepturi asupra mea) să mă facă albie de porci. M-am simțit groaznic cîteva zile. Era un mesaj scurt trimis pe email (adresa e publică de la început și-o să rămînă publică și la dispoziția oricui mă citește) în care-mi povestea cît de mult am ajutat-o în multe rînduri, de cîți ani mă citește și ce fain a fost, dar că pentru că în ziua cu pricina scrisesem despre nu mai știu ce și ea nu poate fi de acord cu asta (nu mai țin minte despre ce era vorba, dar sînt destul de sigură că nu era despre cum am omorît eu un om sau ceva egal de grav), se declara extrem de dezamăgită și mă anunța că n-o să mă mai citească niciodată! Și mi s-a părut oribil gestul ei. Adică de atîția ani mă citea pentru că voia ea, nu pentru că voiam eu, de atîtea ori am ajutat-o cu diverse (ea a scris asta, nu eu), niciodată nu mi-a spus nimic, și în prima zi în care am avut o opinie diferită de-a ei, a ținut musai să mă pedepsească, părăsindu-mă. Deși desigur, eu aș fi putut trăi foarte bine fără să aflu asta. Dar ea a ținut musai să mă rănească. A avut ea nevoia asta. Să mă facă să mă simt prost după ce, după cum singură mi-a spus, atîta vreme am ajutat-o să se simtă bine.

I-am răspuns și am rugat-o mult, dar mult mult de tot, să nu mă mai citească niciodată și mai ales să nu-mi mai scrie. M-a bătut atunci un gînd să nu mai scriu. Mi s-a acrit de oameni care au impresia că pentru că mă citesc, au drepturi asupra mea. Că îmi fac vreo favoare citind. Că eu am vreun mare beneficiu că unul sau altul mă citește. Că dacă renunță să mă citească și mă anunță asta cu emfază, eu o să cad pe jos în genunchi și o să mor de durere, că o să îmi cer scuze că am avut altă părere sau că am scris un post plătit, de parcă e de datoria mea să scriu pe gratis toată viața ca să nu cumva să-mi deranjez vreun cititor cu vreun link din care poate chiar poate afla ceva util sau interesant.

Nu-mi propun să mulțumesc pe toată lumea. M-am obișnuit deja să primesc critici, e ok. Dar insulte, jigniri și amenințări pentru un om care scrie pe blogul lui… Nu pun bannere cu textele mele pe alte site-uri, nu urlu la portavoce, nu cumpăr reclamă la TV. Scriu la mine pe blog, cu bun simț (zic eu) despre lucruri care mă preocupă pe mine. Să ajungi aici, să citești, și după aia să scoți furcile și topoarele… asta mi se pare semn de probleme la mansardă. Nu la mansarda mea…

Aseară am primit un comentariu la postul Tată de fată (pe care l-am scris cu tot dragul și duioșia) în care un nene mă făcea panaramă ordinară și japiță. Apoi a revenit cu încă un comentariu simpatic la alt post. V-am făcut un screen shot, să citiți, să vă minunați și să-mi spuneți pentru ce ar trebui să public eu așa ceva pe banii mei.

comentariu

Cînd am scris că nu-i frumos să avem rahați de cîine peste tot pe stradă, mi-am luat roșii stricate că despre rahații de copii din parcuri de ce nu scriu? Am scris și despre ăia, și ia ghiciți? Dap, exact, mi-am găsit frigiderul plin de carne că de ce nu zic nimic și de rahații de cîine. Cînd scriu despre cum să ne creștem copiii liberi, mă huiduie lumea că de ce nu zic și de limite. Cînd scriu despre limite, pfff, păi și cum, îi creștem în țarcuri? Oameni care citesc un singur text și au impresia că gata, știu totul despre mine și e musai să-mi și spună asta.

Acum două zile mă acuza o doamnă binevoitoare că am mințit în postul în care scriam că Sofia cere mereu aceleași haine, că a văzut ea pe net poze cu Sofia cu ALTE HAINE. Deci vă dați seama ce muncă de detectiv a depus doamna! Ca să mă deconspire! Noroc că n-a chemat și poliția… Nu i-a trecut prin cap că poate pozele de le-a văzut pe pagina de Fb (și care sînt oricum foarte puține) or fi fost făcute cu mult înainte ca Sofia să capete obsesia cu hainele respective, sau poate că în poză era în pijama sau poate hainele erau la spălat. Dar nu, ea m-a investigat amănunțit și gata, m-a declarat mincinoasă. Și probabil că nici n-o să mă mai citească (unde nu dă domnul să am norocul ăsta).

Măi oameni care mă amenințați cu necititul de parcă cititul de către unul sau altul ar însemna totul pentru mine, voi știți că blogul ăsta există independent de voi, da? Că e scris de mine pentru mine, că el nu e o afacere caritabilă și că doar pentru că plătiți internet nu înseamnă că aveți drepturi și asupra celor care publică pe el, da? Voi cei care mă citiți de ceva vreme și săriți de fund în sus la fiecare post plătit, știți că hostingul, tema, cele cîteva ore pe care le petrec zilnic aici costă? Că miile astea de texte și zecile astea de mii de comentarii trebuie citite, moderate, editate? Că dacă nu aș sta să citesc fiecare vorbuliță trimisă de unii și de alții, calitatea interacțiunii ar fi afectată, pentru c-ar pluti prin zonă diverse organe genitale la adresa altora, reclame la tot soiul de bloguri dubioase, greșeli de logică și exprimare, jigniri în toate direcțiile? De ce aveți impresia că doar timpul vostru (de citit) e important și al meu (de scris, organizat, editat, moderat) e complet neimportant? De ce cînd lucrez o săptămînă la un post care vă e util îmi mulțumiți în gînd și cînd am o altă părere decît voi mă amenințați în gura mare că nu mă mai citiți? De ce atîta lipsă de fair play?

Ieri îmi scria o altă cititoare că ea vrea să știe din start dacă un post e publicitar, să nu-l mai citească. De ce, mă rog? S-a dovedit cu studii că posturile publicitare cauzează crampe la stomac? Poate textul ăla e cel mai bun pe care l-am scris vreodată. Poate conține o informație care-ți poate schimba viața. De ce, dacă eu iau un ban pentru că l-am scris, postul merită din start ignorat? De unde prejudecata asta că orice e pe bani e minciună? Grow up, oameni.

În plus, poate aveți impresia că dacă n-o să mă mai citiți voi, unul sau altul care nu suportă ideea că eu aș putea cîștiga un ban cinstit din blog, o să îmi scadă dramatic traficul și n-o să mai vrea nimeni să cumpere reclamă aici. Dar dacă voi nu mai citiți, în ce fel vă ajută asta? Anyway, traficul nu scade, e suficient de mare cît să nu conteze 1, 2, 100 de persoane. Și vă mai spun ceva: brandurile și agențiile sînt tentate nu de trafic (trafic are și libertatea.ro), ci comunitatea de-aici. Oameni inteligenți care fac schimb de idei, informații, opinii. Comunitatea noastră e mare, închegată, curată. Faptul că voi citiți ocazional (sau poate zilnic), dar nu împărtășiți niciodată nimic, în schimb veniți doar să anunțați că plecați… e ilar. Adică, who cares? Cine vă cunoștea aici ca să sufere că ați plecat? Exact: nimeni. Sigur că mi-ar plăcea să nu plece nimeni nemulțumit de pe blogul meu, să conving pe toată lumea să rămînă, dar am învățat în timp că nu se poate asta. Și am mai învățat că pentru mine e chiar mai bine cînd renunță să mă citească un om care nu poate trece peste un post publicitar scris cu tot interesul și cu efort, nu un copy paste dintr-un comunicat. Repet, aici e o comunitate, nu e tarabă fără stăpîn, de pe care fiecare ia ce-și trebuie iar cînd nu-i place marfa, dă foc și dispare.

Acum patru ani și jumătate am făcut un sondaj pe blog despre posibile campanii publicitare și ce părere au cititorii despre asta. Din 244 de respondenți, 130, adică mai bine de jumătate au zis că foarte bine, mai află și ei lucruri, primesc și eu bani pentru muncă și efort. 25 au zis că ar citi mai rar. Și atunci mi-am zis biiine, hai să vedem ce-o ieși și cu posturi publicitare.

Mă gîndeam acum niște săptămîni ce mult mi-ar plăcea să ajung să trăiesc doar din blog pe termen lung. Am demarat reorganizarea blogului, am dat în lucru redesenarea lui, vreau să fac lucrurile cît mai accesibile pentru cît mai multă lume. Mi-ar plăcea să pot sta acasă cu copiii, să scriu, să fac proiecte speciale pentru părinți, să facem întîlniri, să adun branduri care să ne acorde diverse facilități, să organizez evenimente, să duc blogul la următorul nivel pentru mine și pentru voi, cei care mă citiți. Și o să fac asta, dar mai întîi trebuie să fac curățenie. Dar evident, nu pot face toate astea ȘI merge la serviciu 9 ore pe zi.

Poate peste o vreme o să implementez abonamentele pe blog (acum sună utopic, dar poate peste 10 ani o să fie și asta o practică uzuală în blogging). De fapt, deja îmi comandă lume articole, aș putea să pun de pe acum o taxă: 30 de euro și scriu despre ce vrei tu mîine, m, cum sună?

Speram că mi-am cîștigat acest drept, de a scrie de două ori pe lună un post sponsorizat, după opt ani de scris aproape zilnic cu maxim respect și responsabilitate. Nu-mi amintesc să fi jignit vreodată vreun cititor, deși am fost jignită, amenințată, am primit mesaje pline de ură inclusiv la adresa copiilor mei, deși tot ce-am făcut a fost să îndemn lumea la iubire și optimism. Am publicat întotdeauna toate comentariile primite (cu excepția celor cu limbaj de ultimă speță), indiferent de opinia exprimată. Le-am publicat și pe cele jignitoare la adresa mea. Pe banii mei și pe timpul meu.

Dar gata, nu mai am chef de-așa ceva. Sînt obosită și sătulă de oameni care au impresia că m-au cîștigat la belciuge. Nu e democrație aici, e la mine-n casă cum ar veni. E ok să te bucuri de florile de la geamul meu cît vrei, dar nu e ok să intri să scuipi cînd am pus în geam un prosop de-o culoare care nu-ți place. De azi nu mai public comentarii care mă jignesc, mă amenință (chiar și doar cu necititul), care îi jignesc pe alți comentatori și care în general nu aduc nimic bun în conversație. Mai mult, o să marchez ca spam pe autorii acestor comentarii, ca nici să nu le mai văd cînd intră în moderare. Mă mai gîndesc dacă mai aprob comentariile care nu conțin nimic interesant pentru conversație, postate doar ca autorul lor să-și poată lăsa linkul aici ca să primeasca niște trafic. E timpul să fac curat. Mai ales că sinceră să fiu, sînt bucuroasă că aleg să nu mă mai citească astfel de oameni care decid să plece de-aici cînd citesc un post sponsorizat (la care am lucrat poate o săptămînă întreagă să-l fac să sune bine, să fie interesant pentru toată lumea, să nu fie agasant sau plictisitor). Nu am nevoie de voi aici, chiar vă rog să plecați și să nu vă mai întoarceți, dar vă oblig s-o faceți discret, nu vă mai public. Făceți-vă voi un blog și scrieți pe el cît de nașpa sînt eu și cum nu mă mai citiți. Sau scrieți-mi în privat dacă țineți musai să-mi dați o lecție. Cred că cititorii mei, cei pentru care scriu de fapt, nu cei care-și fac bagajele la primul post cu publicitate-n coadă, au dreptul la o comunitate mai aerisită.

Ăsta trebuia să fie un blog despre iubire, ce păcat că am ajuns la astfel de măsuri… n-am de ales însă, trebuie să fac asta pentru liniștea mea. Voi, ceilalți cititori ai mei care ați înțeles, care m-ați înțeles, puteți comenta fără grijă. Opiniile diferite de ale mele sînt binevenite, inclusiv cele despre brandurile sponsori, care își asumă și păreri contrare cînd aleg să se promoveze în social media. Iar eu vă asigur (din nou) că nu scriu despre branduri și produse pe care nu le cunosc și în care nu cred, că n-o să aglomerez blogul cu publicitate (am mare grijă la asta și în continuare refuz mai bine de jumătate dintre ofertele de campanii pe care le primesc), că e foarte important pentru mine ca locul ăsta să rămînă unul personal și asumat despre copii, familie, încredere în oameni, puterea de a merge mai departe orice-ar fi. Despre mine și despre bine, cum ar veni. Doar că de azi nu mai e loc de scos ochii, nici măcar mie.

Am multă răbdare, poate chiar prea multă, dar iată că pînă și ea s-a terminat. Să ne citim cu bine!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

228 comentarii

  1. Yeyyyy! Bravo! In sfarsit ti s-a terminat rabdarea cu oamenii astia. Ma bucur, aerul se va curata foarte bine. Chiar aseara am citit comentariile de la postul Mothercare si-am ramas stupefiata de domnitele ofensate.

  2. Ai dreptate. Este trist si regretabil ca unii oameni pot sa fie atat de badarani si prost crescuti! Eu te-am citit zilnic si te voi citi in continuare. Chiar daca nu ma incanta posturile publicitare le inteleg utilitatea si imi place felul in care sunt formulate.
    Numai bine iti doresc,
    Mihaela

  3. Felicitari pentru determinarea de care dai dovada si pentru puterea de a-ti expune chiar si parerile acestea mai..dureroase pentru unii!
    M-am simtit putin cu musca pe caciula ca nu am comentat atat de mult,desi am citit mult mai multe postari decat am comentat. Dar sunt de acord ca blogul e un spatiu de care beneficiem gratuit,unde autorul isi expune parerile proprii si personale..cu, care nu toata lumea e obligata sa empatizeze. Citeste fiecare ce ii place,dar nu trebuie sa arunce cu rosii daca se intampla ca postarea sa fie despre altceva decat ce se asteapta el/ea (ca si cum ar trebui sa avem asteptari si acestea sa fie indeplinite!).
    Spor in continuare!Multumim ca ne impartasesti experientele tale!

  4. Sunt de acord cu absolut tot, nici ca se putea scrie mai clar si mai elocvent. E timpul tau, blogul tau, talentul tau si nervii tai. Doar asta nu prea inteleg: „Mă mai gîndesc dacă mai aprob comentariile care nu conțin nimic interesant pentru conversație, postate doar ca autorul lor să-și poată lăsa linkul aici ca să primeasca niște trafic.
    Adica… nu stiu cum vine treaba asta cu interesantul. Eu n-am mereu ceva la obiect de spus, ca n-am copii, dar uneori ma amuza atat de tare ce ai scris, sau mi se pare atat de simpatic, incat simt nevoia sa spun asta. Si las si un link, de vreme ce am ocazia. Daca te incomodeaza asta, doar spune-mi…
    Drept, cand textul e unul la obiect, nu ma bag, doar citesc….
    Nestiind cum stau lucrurile, am sa scot link-ul din comentariul asta. Sa nu interpretezi gresit ce-am spus, te rog – sper ca doar e o neintelegere (a mea).

    • Eei, am eu musterii mei care posteaza exclusiv pt link, se stiu ei… 🙂 nu e cazul tau, no worries.

  5. Oh, yeah! Nu supărați prințesele. 🙂
    Aia cu aceleași haine zilnic o garantez și eu că există. La noi e un anumit tricou cu Thomas, rămas de pe când era Max mic. E căutat prin coșul de rufe murdare, urmărit în mașina de spălat. Purtat zi și noapte, pe sub sau peste alte haine. Fixații, frate!

  6. Of, plina lume de magari si tristi care nu au alta treaba decat sa strice cheful celorlalti. Da-le pace, ei raman cu zisul, noi cu cititul. Te-am descoperit de multa vreme si te citesc cu mare, mare drag, mai ales ca suntem pe aceasi lungime de unda in ceea ce priveste cresterea copiilor si nu numai (plus ca ai un stil tare simpatic) Imi place sa mai si comentez, dar doar de-i la obiect (asa cum a fost ieri, la postarea cu cartile, nimerita la fix ca si eu doar carti pentru copii am in cap in ultima vreme 😉
    Capul sus si spor la scris 🙂

  7. Este de admirat sensibilitatea ta dar nu-ti mai bate capul cu „uscaturile” din padure. Sunt peste tot. Important este ca macar pt un cititor ( adica eu proaspata mamica panicata) esti de mare ajutor. Te imbratisez cu drag 🙂

  8. Bravo! Si eu te citesc de mult dar e prima data cand scriu. Nu ma dau in vant dupa posturile publicitare, dar sunt atat de frumos scrise incat ce mai conteaza ca apare si-o reclama la Dove, Philips sau altele 🙂
    Iar cine n-are loc de posturile tale duca-se linistit ca sunt si alte blogguri.

  9. Ai foarte multa rabdare si…chiar ai investit timp in a scrie articolul asta. Si sincera sa fiu, astia de-s critici si comenteaza pe langa, nu merita timpul tau. Eu te citesc cu mare drag, indiferent ca e articol platit sau nu. E informatie de calitate, e din experienta ta, e din ce ai trait tu.
    Noi sa fim sanatosi! 🙂 O zi excelenta sa ai!

    p.s. abia astept alte dialoguri pe care le ai cu Sofia! 🙂

  10. Ioana draga – uita-te la grupul nostru „Viata e pumoasa” – suntem mai bine de 1100 acolo. Si ne place si citim si comentam si dezbatem 🙂 macar pentru noi astea 1 mie si ceva nu te mai amari, nu te mai supara. Cainii latra, caravana trece. Prosti sunt pe toate drumurile si daca prostia ar durea, n-ar mai fi niciun loc liber in niciun spital. So… curatenie de toamna sa fie, dar cu soare si caldura in suflet 🙂

  11. La articolul de ieri am lasat un comentariu cu link spre un articol de pe blogul meu unde era o colectie cu 400 de recenzii la carti pentru copii. Scopul acestui comentariu NU a fost de a genera trafic spre blogul meu, ci de a le spune mamicilor ca exista o colectie cu recenzii la cartile pentru copii, recenzii facute de mamicile bloggerite (mic atelier de creatie, ursuleti nazdravani, pitici dar voinici, caiet poentru scoala de acasa, oglinzi, kidsplusactivities,etc). Daca acest comentariu ti s-a parut uracios, scuze !

    • Adriana, commentul tau de ieri s-a dus in spam. L-am scos de-acolo. Nu e uricios, dar e self promo evident. Ai doar 2 comentarii pe blogul asta, ambele contin link catre tine. Ma astept ca oamenii sa contribuie mai consistent, nu doar cu vizitati-ma si pe mine ca si eu am scris despre asta, ca aici nu e panou cu anunturi gratuite. 🙂

  12. In sfarsit!!! De cand tot astept momentul asta!! Sunt sigura ca va fi mai bine pentru toata lumea, si pentru tine, dar si pentru noi, cei care suntem aici de drag! Te pup!

  13. Mi se pare corect si normal sa te debarasezi de situatia asta, asa ca iti spun felicitari 🙂
    Apropos de reclame, mie chiar mi-au facut bine, adica si-au atins scopul- m-au informat despre lucruri pe care, de altfel, ar fi trebuit sa le caut singura. Deci, multumesc pentru postari, pentru faptul ca scrii pe blog lucruri frumoase, induiosatoare si utile. Si mai multumesc pentru ceva: desi nu am pretentia ca te cunosc, esti un om care imi reda speranta ca in tara noastra sunt fiinte carora le pasa, familii frumoase si corect functionale.

  14. Printeso,
    Ca scrii fain, minunat, ti-au mai spus-o si altii/altele…ca ne-ai fost, nu o data, sursa de inspiratie privind anumite „situatiuni” cu, pentru si despre copii, e clar (cel putin pentru mine).
    Nu te cunosc personal dar ma simt ca si cum te-as cunoaste, taman pen`ca te citesc. Si guess what?!! este alegerea mea sa te citesc sa mai si comentez, uneori.
    Da` sa pui tu la sufletul ala fain toate ineptiile pamantului, no` asta nu inteleg.
    „Today I don`t give a shit” ar trebui sa fie printre motto-urile tale.
    Te-ai hotarat sa faci curat?! Foarte bine, minunat, chiar. Asa cum spunea si Greta, mai sus, e timpul tau, blogul tau, nervii tai.
    Printeso, Stay calm and keep on writting!
    Ti pup pe tine, pe Sofia, pe micul Iv si pi toata comunitatea asta de altete regale una mai faina ca alta!!!Ah…si pe printul consort, sa nu se simta neglijat! (nu de alta, da` si el scrie fain!)
    🙂

  15. Dar nu mi se pare nimic rau in a pune un post in care faci publicitate…la cel cu Mothercare chiar am scris si eu ca sunt multumita de produselor lor…poate unele persoane vor sa afle si asta…eu una da!Iar despre opinii diferite ,doar nu gandim la fel cu totii…!!

  16. Esti minunata,Printesa noastra! Ai o rabdare cum mai rar se intalneste. Eu sigur raman alaturi de tine si te citesc atat in cazurile de 98% in care gandim la fel,cat si in cele 2% care ne face sa fim diferite si atat de speciale ! Si as plati fara probleme un abonament pentru a te citi in continuare. 🙂
    Te imbratisez

  17. Mie chiar imi plac posturile publicitare, nu stiu de ce face lumea atata caz de ele. De multe ori sunt asa de frumos scrise ca nici nu imi dau seama ca sunt reclama la ceva decat la final. Si mi se pare absolut normal sa castigi din blog, ca e pacat de atata timp investit in el si sa fie complet pe gratis. Pentru fiecare cititior idiot care se declara nemultumit de tine, sa stii ca probabil suntem 10 in umbra, care nu prea comentam, dar care apreciem mult ceea ce scrii. Probabil ar trebui sa spunem si noi mai des cand ne place ceva, asa, ca sa echilibram balanta 🙂

  18. Ma fac si eu auzita pentru a te incuraja. Te citesc de la 21 de ani si au trecut 3 ani de atunci, iar apropo de articolele publicitare, nu cred ca am citit vreunul care sa ma inoportuneze, continutul lor nu se indeparteaza de postarile de zi cu zi ca si calitate, eu le citesc cu aceeasi placere.

    Iti doresc o zi buna, te-ai racorit, ai luat decizii bune legate de blog si acum sa zambim si sa ne traim viata mai departe 🙂

    Te imbratisez!

  19. nu sunt intotdeauna e acord cu tine dar nici nu trebuie, te citesc pentru ca am si eu o mogaldeata si mai fac haz de necaz sau descopar ca nu sunt singura care simte unele chestii vizavi de statutul de mama:D cand te mai supara careva, fa-ti un pic de timp si citeste Scrisoarea I de Eminescu, e ca un pansament cand vine vorba de cei care tin neaparat doar sa critice:
    „Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
    C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
    Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
    Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
    Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
    Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale –
    Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
    Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
    Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
    Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
    Toate micile mizerii unui suflet chinuit
    Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

    • Spre rusinea mea nu imi aduc aminte sa o fi citit mai de curand…Desi am primit in clasa 1(acum 19 ani) la premiu Poezii de Mihai Eminescu si mi-a fost tare draga. Cand ajung acasa ma duc sa o caut, pentru ca astazi mi se potriveste perfect. De ce ar trebui sa ne pese de rautatile celor din jur, care nu cauta decat sa ne faca rau? De ce ne amaram noi sufletul cu vorbe pe care doar un suflet amar le poate gandi?! Gura lumii oricum nu o astupa nimeni. Mai bine ne astupam noi urechile.

      Draga mea printesa pumoasa, mult succes pe mai departe, toate visele sa devina realitate si sa scrii in continuare la fel de frumos. Nu am ratat nicio postare, desi nu ma numar printre cei mai frecventi comentatori te citesc cu mare drag si cred ca avem multe de invatat de pe acest blog. Ai o familie superba si cred ca asta e cel mai important!

  20. Ma bucur maxim ca ai luat decizia asta, atat pentru linistea ta, cat si a noastra! m-am aprins tare la comentariile despre Barbie..pfoaii.. ce bataie merita unii/unele! Dar hey, sa fim pacifisti.. si sa ne citim cu bine 😉

  21. Felicitari pentru masurile luate! Ai tot dreptul sa filtrezi comment-urile de pe site-ul tau.
    Inca nu imi vine sa cred ca ai fost insultata pentru articolul delicios despre taticii de „zane”. Am si eu unul acasa si m-am distrat copios sa ii citesc cum va arata si el in curand (cand mamaruta noastra va mai creste putin).
    O zi minunata iti doresc! 🙂

  22. Fii pe pace, draga noastră. Era cazul de asa o curăţenie. Nu prea comentez decat atunci cand am ceva interesant de spus, de fapt, mi-am facut o deviza in viata din asta. Au fost si cazuri cand nu am fost de acord cu tine, cand am avut o părere diferită, dar asta nu e greşit, e bine. E bine sa fim diferiţi, sa avem opinii diferite, sa ne punem întrebări daca poate nu ar trebui sa ne schimbăm părerea. Eu niciodată nu mi-am dat seama cand va fi un post publicitar, am citit cu plăcere textul si apoi mi-am dat seama la sfârşit ca era vorba de un produs. Asa ca, fruntea sus si matura la uşa.
    Desi nu comentez prea des, sunt aici, te citesc cu drag, la fel si pe Robo, ador toate povestioarele despre pui, si nu pot decat sa sper la o familie la fel de frumoasă pe viitor. Acum am doar soţ si căţel (dupa care strâng de fiecare data, jur :-))) )

  23. Bravooo
    Îți susțin inițiativa de a nu lăsa pe nimeni cu bocancii!!
    Și ador posturile publicitare neagasante. Noi aflăm lucruri utile, tu faci un bănuț cinstit și toată lumea e fericită.

  24. Printesa, nici daca te aglomerezi de publicitate ca newsletterul Carrefour nu plec! Ca pana si posturile publicitare sunt faine la tine!
    Mi-e rusine ca nu comentez mereu, desi te citesc mereu si-mi vin pe mail si pe Facebook toate postările tale. N-o sa zic ca nu am timp, nu am curaj sa fac asta in fata unui om cu doi copilași, familie si job care totusi gaseste timp! Dar o sa o fac mai des, sa stii cat imi faci de bine mereu!
    Te imbratisez! Multumesc ca esti!

  25. Eu te admir ptr ca ai aceasta vointa de a scrie si in acelasi timp, a fi mama. Toti cei care iti posteaza sunt doar parinti, in mare parte, nu stiu ce inseamna „a scrie”. Si e o intreaga filozofie in a sta sa le explici ce presupune asta, cata munca, efort, nervi, dedicare, fericire si atentie trebuie alocate. Eu sunt mama, iubesc sa scriu si ma condamn ptr ca nu mai am aceasta vointa a ta. E bine sa faci curat. E si greu sa nu vrei sa citesti si alte pareri, sa nu te afecteze avand in vedere ca ceea ce faci este ptr noi. 🙂 Sunt hartii intregi, jurnale, pagini egoiste, randuri pe care le putem tine ascunse. Dar tu ai un curaj. Este normal ce se intampla ( comentarii de tot felul) , dar prin aceasta initiativa „se va autocurata” blogul, ceea ce nu poate decat sa te bucure. 🙂 Sa nu te opresti din a scrie, draga mamica si scriitoare!

  26. E plina lumea de astfel de specimene frustrate – care cu siguranta nu ar avea tupeu sa deschida gura in realitate, dar pe net…eee, aici se poate orice au impresia.
    shift delete, eventual zi-ne unde stau 🙂
    si spor la scris…de toate!

  27. Mie imi pare rau ca astfel de oameni ti-au rapit atat de mult din timpul tau incat sa concepi postul asta lung si elegant. Poate chiar prea elegant.

    P.S: Eu apreciez posturile publicitare, mi-au fost de destule ori utile, si chiar daca nu ma intereseaza produsul sau serivciul despre care ne vorbesti, imi place cum scrii si citesc de drag. 😛

    • Subscriu 🙂 Haters gonna hate anyway, so… Don’t worry, be happy and ignore them! Zi frumoasa!

  28. Sincer chiar ma gandeam zilele astea de ce publici comentariile alea enervante, la cateva din ele chiar m-am enervat eu, imi venea sa ii iau la suturi :)) de fiecare data la un post publicitar aparea cineva sa spuna ca nu e multumit.

    Mie chiar imi plac majoritatea posturilor publicitare pentru ca oricum imi dau seama destul de tarziu ca e publicitate si ma distrez cu povestea :D, unele chiar mi-au fost super utile, altele mai putin, dar asta nu inseamna ca trebuie sa aruncam cu rosii acum ca mai scrii tu cand si cand un articol publicitar.

    Spor la curatenie 🙂

  29. Nu pot sa cred ca aprobai toate comentariile 🙂 Eu chiar savurez comentariile de aici si le consider parte din postare. Îmi plac cele aprobatoare dar cel mai mult ma interesează cele care vin cu un aport sau cu o alta viziune asupra subiectului. Poate in noul site ar fi interesant sa faci o ierarhizare a comentariilor. Sa se poată da like unui comentariu si cele mai like-uite sa apară primele. Sunt foarte multe si unele foarte interesante care se pierd in mulțime.

  30. Foarte bine faci. Eu nu comentez prea des pe blogul tau, dar il citesc zilnic. Poate au fost posturi la care nu am avut aceeasi parere ca si tine, dar chiar daca nu sunt de acord cu parerea cuiva, am invatat sa o respect cum imi doresc ca si alti sa o respecte pe a mea. Au fost si multe posturi din care chiar am avut de invatat si multe in care m-am regasit chiar ( am si eu o fetita de 2 ani 😉 )….Mult succes in continuare!!!

  31. Salut! Si eu te citesc de ceva vreme printesa, inca de pe vremea cand eram insarcinata cu piciul meu. Am descoperit de atatea ori fite si fixatii comune copiilor si atatea patanii si sfaturi bune incat de cele mai multe ori imi apare zambetul pe buze inca inainte sa ajung sa citesc ce nazdravanii a mai facut Sofia 🙂 Ma bucur pt hotararea luata, niciunuia dimtre noi nu ne convine sa fim luati la rost, cu atat mai mult cand esti convins ca tu ai incercat doar sa faci bine… Nu vad de ce sa te lasi asa criticata si mai rau jignita pt simplul motiv ca nu e toata lumea de acord cu o postare. Asa cum noi cititorii suntem liberi sa citim cate postari vrem, sa fim sau nu de acord cu ele, asa si tu ai dreptul sa te scutesti de pareri care te-ar incarca doar negativ, si la ce bun?! Asa ca go princess! 😉 Pupici Sofiei si lui Ivan

  32. Draga Printesa,

    te citesc de multi ani si ca multi alti cititori am stat nopti intregi la inceput, cand ti-am descoperit blogul, ca sa ajung la zi cu postarile. Te admir enorm si recunosc ca primul lucru dimineata la birou e sa vin aici si sa vad ce ai mai scris! M-ai ajutat cand mi-am organizat nunta la doar 4 luni de cand il cunoscusem pe sotul meu, cand mi-am facut lista cu ce imi trebuie la maternitate, in primul concediu cu copilul si zilnic ma inveti (si ma invata multe mame de aici) sa fiu mai buna si ma rabdatoare ptr familia mea! Nu sunt mereu pe aceasi lungime de unda cu tine…dar slava domnului ca suntem diferiti!

    Am lacrimi in ochi acum ptr ca imi dau seama ce mult mi-ai oferit in ultimii ani si imi pare tare rau ca nu te voi putea rasplati niciodata asa cum meriti! Tot ce imi doresc ptr tine, imi doresc ptr si ptr mine..un job pe care sa il puteam face de acasa, din pasiune, ca sa avem timp si energie asa cum trebuie si ptr puii nostri! Tu esti mai aproape decat mine de acest vis si ma bucura enorm acest lucru! Vroiam sa iti mai spun multe, ca unei vechi si dragi prietene, dar nu vreau sa ma intind! Doar te imbratisez cu drag si te rog sa ne fii aproape in continuare cum si cat vrei tu!
    Imbratisari cu drag!
    PS: am recitit comentariul si suna teribil, dar daca nu dau acum send, nu o sa mai dau niciodata!
    Ema

  33. astia au timp frate!!!! de stau si scotocesc prin arhive si vin cu asa comentarii. sint nebuni destui pe lumea asta. eram la platit o factura si am lasat carutul cu copila afara (erau 2 metri de la ghiseu la usa, ma vedea, era vesela,era soare, pe scurt copila stia ca vin inapoi repede) si o tanti de la rind s-a ratoit la mine ca de ce las carutul afara ca se simte abandonat copilul, ca asa si pe dincolo. am plecat aproape plingind, cred ca asa te simti si tu cind citesti asa grozavii. oameni nesanatosi (euphemistic vorbind) la cap.

  34. Rabdarea e ca un elastic care se intinde se intinde si pana la urma se mai si rupe. Se pare ca a venit acuma a sosit timpul sa paraie si elasticul tau. Acum aproape 2 ani am inceput sa te citesc prin nu stiu ce conjunctura, treceam eu printr-o perioada cam tulbure care dupa o acalmie iarasi vad ca revine, dar datorita articolelor culmea despre copilarie si iubire neconditionata (acesta e salvat , salvand apoi si altele ma agat ca sa vad parte frumoasa a vietii. Tot datorita tie am descoperit-o si pe Petronela Rotar care ma ajuta cu alte informatii. Si pt asta iti multumesc. Sunt fascinata de voi scritorii /bloggeri care cu o usurinta atat de mare puteti scrieti tot ce v-ati propus intr-o maniera civilizata, frumoasa si documentata, mai ales ca jonglati cu puterea cuvantului si cum ai spus trebuie cantarit cu respectul pe care il ai pt cititori ca sa impaci si capra si varza.
    E casa ta acest blog, sunt regulile tale si ne plac sau nu ne plac le respectam.
    Bafta in continuare si din ce in ce mai putine lovituri zub garda sau mai bine zis sa nu mai ai parte de asemenea rautati gratuite (dar din pacate cred ca acesta e si riscul meseriei). Numai si numai de bine sa ai parte.

  35. Eu te citesc in fiecare zi si ma regasesc in tot ceea ce scrii, mai ales ca sunt proaspata mamica panicata si ma ajuta foarte mult sa stiu ca si altii trec prin ce trec eu. Continua sa scrii pentru noi cei ce te citim cu drag si lasa-i deoparte pe rautaciosi.

  36. Ca să înțeleg și mai bine despre ce scrii în postul acesta, am citit toate comentariile la postul despre Mothercare. Din păcate nu prea înțeleg atitudinea oamenilor care cred că dacă faci reclamă vreunui brand înseamnă că îl minți. Eu tocmai asta apreciez la tine, pe lângă multe altele, că știi să creezi povești care să se lege frumos de publicitate. Rușine cititorilor care spun că îți sunt fideli și gândesc asta despre tine. Înseamnă că nu te cunosc cu adevărat și degeaba te citesc. Eu te felicit pentru toate poveștile de iubire și nu numai, pe care le scrii aici, te citesc cu drag chiar dacă nu mă regăsesc în ele pentru că nu-s mamă, te citesc pentru că îmi place ce scrii și sunt sigură că multe sfaturi îmi vor fi utile mai târziu. Abia aștept să văd noua față a blogului și mă bucur pentru planurile tale de viitor 🙂

  37. Oameni care mai mult de atat nu pot. Oameni dupa care trebuie sa tragi apa. Da-i incolo!
    Spor la scris, dar si la „curatenie”! 🙂
    Imbratisari,

  38. Mega like! Sa fie curat!
    Nu ma prea pricep la vorbe, dar am ras adesea citindu-te, asa cum am si plans.. Am comentat rar. Am share-uit des. Uneori doar am ridicat din umeri.
    Nu m-am gandit niciodata ca e nevoie sa spun ceva ca sa intelegi ca te plac: doar revin, nu? 🙂
    Mult succes, printesa!

  39. Ca bine zici !
    Mie chiar imi plac postarile publicitare, imi sunt utile si le apreciez.
    Imi pare tare rau ca te-ai necajit asa mult si te-ai framantat din pricina unora care nu merita atata atentie. Ai cititorii tai fideli care te apreciaza si traiesc emotiile tale, asa cum cu drag le impartasesti cu noi.

    GabitzaM

  40. Te citesc de peste 5 ani insa e prima data cand scriu si sunt convinsa ca mai sunt foarte multe persoane, la fel ca si mine. Poate ar trebui sa iti lasam cu totii un mic gand bun la aceasta postare pentru a-ti demonstra inca o data ca cei care te indragesc si nu te judeca sunt foarte multi, chiar daca nu ne facem simtita prezenta. Nu m-au deranjat niciodata posturile publicitare pentru ca tu le dai un aer personal si stii cum sa le faci interesante, creand o poveste in jurul lor si sunt convinsa ca e nevoie de multa munca si timp pentru asta. Te admir pentru felul tau de a fi, esti o femeie si o mamica speciala!

  41. Te citesc zilnic si nu am obiceiul sa comentez, nici macar sa incurajez:(. Sunt de acord cu tot ce ai scris si , poate e ciudat, te-am simtit foarte aproape sufleteste. Apreciez felul in care iti cresti puii si observatiile despre ce e in jurul tau. Si bun si rau. Nu ma intereseaza daca un post e platit, probabil pe multe nici nu le sesizez , de multe ori am incercat produsele recomandate si am apreciat ajutorul. Keep going,girl!

  42. Doamne cat ma regasesc in acest post… tin sa-ti spun ca lucrul acesta se intampla in toate domeniile… Eu am un local si aproape zilnic ma confrunt cu oameni nemultumiti care simt nevoia sa afli in cele mai brutale moduri ca i-ai deranjat. Comentarii de genul cand ies pe usa: astia nu se mai satura de bani, nu mai venim niciodata aici, desi nu au argumente solide sau critici constructive. si ghici ce? revin!! iar si iar comenteaza in fata, online, pe oriunde apuca… Doar asa ca sa fie ei siguri ca-ti fac ziua de rahat. Si problema e ca mi-o si fac. Nu dorm noaptea gandindu-ma ce fac gresit, de ce au spus asa, sunt un om rau. Mai ales cand stiu cata munca e in spate si cat ma straduiesc sa iasa totul perfect.
    Poate intr-o zi va inceta sa-mi pese… sau poate nu. Cert e ca asa as vrea sa am curaj la un moment dat sa le trantesc un „Da, nu mai veni, frate, daca nu-ti convine ceva! Nu-ti va simti lipsa nimeni”.
    Oricum… vreau sa te felicit pentru blog. Este minunat! Chiar daca nu am copii simt ca invat cate ceva din fiecare articol.
    Spor la treaba in continuare si multa rabdare 🙂

    • Da, asa e, lucruri de genul acesta se regasesc in muuuulte domenii. Dar se regasesc chiar si in cadrul familiei uneori – atunci cand nimic din ce faci nu e bine si cand trebuie sa se strecoare cumva o remarca care poate strica o intreaga zi…

      Si mie mi s-a intamplat in munca mea si in familia mea. Am inceput incet-incet sa nu mai fiu afectata pe masura ce mi-am acordat mai multa incredere mie insami. Cu cat mi-am acordat mai mult credit, cu atat am devenit mai linistita si tot mai putin afectata de comentariile rautacioase.

      In plus, mai este util sa ne si uitam la cei ce emit judecatile si criticile : dincolo de vorbele unui om, comportamentul lui, modul lui de a relationa si de a se raporta la ceilalti spune multe despre el.

      Cum spunea Emerson : „nu reusesc sa aud ce spui; ceea ce esti si ceea ce faci striga mult mai tare!”:)

  43. Bravo Printesa! Era si timpul! Nici eu nu comenetez des, cred ca ti-am scris de 3-4 ori, te-am descoperit acum un an si de atunci te citesc mereu..Si cu toate ca nu am copii, citesc fiecare articol pentru ca mi-e drag de cum scrii si aflu informatii interesante, scrise intr-o maniera empatica, care imi vor fi de folos peste cativa ani.

    In legatura cu posturile publicitare, te inteleg perfect, pentru ca si eu am un blog si scriu asa ceva. Marea problema e ca lumea nu intelege ca acestea sunt scrise cu un scop si dincolo de comentarii si vizitatori sunt si alte lucruri tehnice in spate si nu e deloc ok sa scrii mare in titlu ,,publicitate” sau sa scrii in articol ,,acesta este un post platit”. Articolele platite trebuie scrise cat mai natural, din experienta proprie, ca altfel am citi toti pagina producatorului pentru informatii tehnice :)). Insa in Romania, daca lumea vede 10 bloguri care semnalizeaza de trei ori un post publicitar( in titlu, inceput, sfarsit) crede ca asa e ok. Gandirea lumii nu o schimbi,asa ca scrie in continuare, multa bafta cu reorganizarea si sa stii ca ai cititori fideli din umbra, care te inteleg si te citesc cu drag, indiferent de subiect, pentru ca ai un stil unic..

    • da, uite un punct de vedere extrem de interesant.

      deci lumea se simte inselata sau simte disconfort cand citeste ceva care incepe ca un post nepublicitar si de fapt se termina ca unul publicitar.
      eu inteleg senzatia asta, am avut-o si eu uneori pe alte bloguri si poate si aici.

      in acelasi timp, multi din acesti oameni sunt de acord sa pui publicitate, ca-s oameni rezonabili.

      insa daca ai pune strict comunicatul de presa, probabil ca acesti cititori s-ar simti si mai ultragiati. cum domne, dai copy paste la un comunicat de presa? pai asa mai bine ma uit la reclame pe libertatea.ro sau mai stiu eu unde.

      pe de alta parte, nici sa le impachetezi cu cuvinte si experiente personale nu e bine, ca lumea te suspecteaza ca le-ai confectionat, ca nu e chiar asa, ca ai inventat ceva ca sa se potriveasca, pe scurt, ca minti.

      cred ca ar trebui sa scrii un post in care sa explici cum scrii posturile publicitare, un post din care lumea macar sa fie informata despre faptul ca tu nu inventezi povesti care sa se potriveasca cu brandul, ci din contra, tu ALEGI brandurile care se potrivesc deja cu povestile pe care le ai!!!!

      sigur ca unora nu le va veni sa creada, dar poate sunt si unii care pur si simplu nu s-au gandit la varianta asta.

    • Interesanta situatie, ca si concept in sine.

      Lumea blogging-ului este una inca tanara, si, prin urmare, insuficient reglementata. Se simte nevoia unor reguli clare de interactiune intre autori si cititori, dar deocamdata procesul se afla in faza de forming (ma rog, cu multe accese de storming 🙂 ). Cine stie cum va arata acest set de reguli in final…if any.
      Statistic vorbind, este vizibila o reactie de respingere, din partea unor cititori, in fata acestor texte ¨duble¨. E posibil sa apara din cauza faptului ca ei simt instinctiv nevoia unor reguli asemanatoare vietii reale (din categoria: publicitatea este marcata la televizor cu jingle-ul de inceput aferent, si nu inserata direct in filmul artistic).

      Evident, fiecare om are sistemul lui de coordonate, modul lui de a face lucrurile. Ioana s-a decis la aceasta modalitate (mix de poveste reala si advertising) pentru a prezenta publicitatea pe care o accepta pe blog (ul ei personal). Este o metoda la fel de buna ca oricare alta, in contextul ne-reglementat pe care il mentionam la inceput.
      Nu stiu daca explicarea procesul prin care se nasc textele de genul acesta ar putea trata cauza problemei. Deoarece ea (explicatia) ar fi pusa intr-un post separat, pe care nu l-ar putea citi (in avans) cei care ar da peste urmatoarele texte publicitare (si nu ar fi cititori fideli ai blogului).

      Pentru a elimina senzatia de disconfort pe care o dau unor cititori textele de acest tip, o idee ar fi sa se separe cele doua tipuri de postari: publicitare si personale.
      Cum bine a spus si Ioana, un text bun nu este obligatoriu unul care contine exclusiv adevarul istoric. Se poate aprecia la adevarata valoare si un text literar, despre o situatie ipotetica, daca este scris interesant.

      Spre exemplu, postul despre Mothercare poate consta in monologul unei mame ¨posesoare¨ de copil obsesionat de o anumita hainuta. Mamele vor rezona cu ideea in sine, pentru ca multe din ele trec prin situatii similare cu copiii lor.
      Bine… nu e deloc sigur ca nu vor exista oameni care sa se intrebe daca e vorba de o intamplare reala sau nu, doar pe baza faptului ca textul e scris la persoana I :). Dar sa zicem ca, pentru acestia, solutia e trimiterea la manualele de limba si literatura romana din gimnaziu, deja nu mai e problema scriitorului 🙂

    • Eu nu inteleg de ce Ioana trebuie sa se justifice in vreun fel cand scrie un articol pentru care a fost platita. Noi, cei care -i citim blogul nu platim abonament la ea. Daca e sa facem o comparatie, platim abonament la cablu, dar televiziunile nu ne cer acordul pentru momentele de publicitate; daca ne iau foc nervii cand vedem publicitate, renuntam naiba la tv. Un om cu nitica judecata si care are o relatie echilibrata cu banii pricepe ca este firesc sa-ti castigi banii din munca ta, iar Ioana munceste la acest blog.(da, cei mai multi nu au: constient sau nu considera ca banii sunt ceva rau; prin urmare ii vor invidia pe cei care-i au, iar ei se vor invarti intr-un cerc al lipsurilor).
      Sunt sigura ca nebunii ofuscati de articolele publicitare sunt in realitate invidiosi ca un om poate castiga niste bani fara sa fie nevoit sa faca naveta la un serviciu si sa fie 8 ore persecutat de un sef frustrat.

      Draga Ioana, probabil politica ta de dezvoltare a blogului nu-ti permite sa ai articole fara comentarii. Eu imi permit sa-ti dau un sfat: tu continua sa -ti dezvolti acest blog ca un job al tau. Nu trebuie sa-ti fie rusine castigand bani de pe urma lui, nu trebuie sa te justifici. Blogul asta este jobul tau, prin urmare, muncesti, esti responsabila si implicit castigi bani. Pentru cei care au o relatie proasta cu banii, recomand carti, cursuri si nu in ultimul rand terapie.

      P.S. Nu sunt de acord sa precizezi ca un articol este reclama. Noi nu platim abonament aici.

    • Se amesteca putin notiunile…

      DA, ar trebui marcat articolul ca publicitate (cum si este, de altfel, pe acest blog). Este corect, este etic, este o realitate, pana la urma, si nu are legatura cu plata vreunui abonament.

      NU, nu ar trebui sa fie absolut nici o problema din partea nimanui in legatura cu articole de acest tip (in consecinta, nu e nevoie de explicatii suplimentare dedicate activitatii respective).
      Evident ca autorul blogului are dreptul sa scrie articole publicitare / ia bani din publicitate. Este normal, este firesc. Este o remuneratie meritata, pentru o munca sustinuta. Care munca e chiar mai stresanta decat a unui om obisnuit. In cadrul relatiei lipsite de reguli de care pomeneam mai sus, bloggerii sunt supusi unui numar mare de abuzuri din partea unor cititori (necivilizati), asa ca au tot dreptul ca eforturile lor sa fie recompensate. Cam ca un spor de toxicitate 🙂

      In calitate de cititor de continut public, nu am probleme cu nici o abordare aleasa de vreun blogger, in aria gri a publicitatii. Pentru ca nu exista reguli (ideea revine), totul se rezuma la ¨nu iti place, nu citesti¨. Simplu. Si (mai ales!) avand in vedere ca eu nu contribui activ la relatia autor – cititor, mi se pare complet ilar sa am pretentii legate de continutul care mi se ofera.

      Citesc mai multe bloguri americane. Pe majoritatea, posturile sunt separate: cele personale sunt una, cele publicitare (si ponderea lor e uneori respectabila in total blog) alta. Sunt denumite sugestiv (¨Review of product x¨ etc), respectivul/a prezinta produsul, spune o poveste frumoasa despre cum a folosit el/familia/catelul/prietenii produsul si ce bine s-au simtit, sau inventeaza o istorioara cu acelasi scop final, end of story. Plus ca atragerea de publicitate e anuntata direct, pe blog: de acum pot primi cereri de reviews de la sponsors. Simplu, normal, firesc, fara dramolete, nici intr-un sens (publicitatea ochiul financiar al dracului), nici in altul (nu trebuie sa spunem ca facem publicitate).

      Cred ca tocmai acest firesc lipseste momentan din relatia blogger – cititor in spatiul virtual autohton…

  44. Felicitari pt decizia luata! Felicitari pt ce scrii si pt determinarea, sinceritatatea si iubirea de care dai dovada!!! Si eu am posturi in care ma regasesc mai mult, unele cu care nu sunt intr u totul de acord. Dar asta inseamna comunitate, si sunt mandra ca te am descoperit si ca fac parte din acest regat minunat!

  45. Eu foarte rar scriu comentarii,iti citesc blogul si te admir foarte mult. Si cind am citit postarea de mai sus, nu credeam ca sint asa oameni care iti vor atita rau,de unde atita invidie. Iti doresc succes si multa rabdare.

  46. Ma gandesc ca o fi vorba de tipul ala de pe Fb care iti fura mesajele si le pune pe poze cu fica-sa. Sa ramana in intuneric toti printii astia, zic eu! :))
    Voi sa fiti sanatosi si veseli si plini de iubire ca frustrarile altora sunt mai putin importante.

  47. citesc des, comentez rar. mi se pare normal sa nu publici comentarii negative si irelevante pentru ca sunt toxice si deviaza discutiile dintre cititori. pacat ca vrand-nevrand trebuie sa arunci un ochi pe toate magariile inainte sa le stergi si asta strica buna dispozitie.

  48. Bravo!!! Mereu m-am intrebat de unde iti iei energia, puterea, răbdarea… Eu personal iti multumesc pentru multele articole in care m-am regăsit, care parcă au fost scrise special pentru mine, articole la care m-am bucurat sau la care am bocit. Nu am avut niciodată talent extraordinar la scris, din acest motiv respect si mai mult munca ta. Şi nu scriu asta doar ca sa lingusesc sau sa de bine. Asta simt si iti multumesc! Cu drag,

  49. Lasa Printesa, nu te necaji,ala nu vede nimic ca sta in intuneric :)….pai daca il cheama „Printul Intunericului” 🙂 Am vrut doar sa te fac sa zambesti.Cand ii putea si printii te-or lasa pune mana pe sita si dai la cernut.O zi minunata iti doresc

  50. Offff, eu ma plimb prin parc uneori cu 2 tatici de fata. Si sunt exact asa cum ai spus tu acolo. 🙂
    Poate ca „omul” care a scris comentariile celea doar a observat ca nu prea injuri, si s-a gandit sa te ajute sa inveti cateva injuraturi. Mai stiu si eu cateva daca vrei sa-i demonstrezi ca te descurci.
    Si eu am fost odata rautacioasa cu tine pe facebook, si mi-a parut tare rau apoi, mi-am cerut scuze, dar ceea ce am scris deja ranise probabil, imi e tare rusine pt asta. Iar referitor la posturile publicitare pot spune ca sunt la fel de bine scrise ca si celelalte posturi, iar cum te citesc pt ca-mi place cum scrii, le citesc si pe acelea cu placere.

  51. important este ca posturile publicitare sa fie la produse pe care chiar le folosesti si esti multumita de ele, nu sa ne vb despre ele in necunostinta de cauza doar pentru ca ai fost platita pentru ele, pentru ca sunt oameni pe care ii poti influenta sa le foloseasca si totusi sa nu fie asa cum le prezinti si apoi sa isi piarda increderea in opiniile tale

  52. Stimata doamna, ma uimeste faptul ca aveti parte de badarani si in mediul virtual. V-am citit cateva articole pe care o prietena le-a share-uit si mi-a facut multa placere. Continuati sa faceti o treaba buna si nu uitati ca lumea e plina de uscaciuni. Am mai dat si cate un click pe reclamele de pe blog, sper sa va fie de folos

  53. Nu stiu daca ai citit „Cedrii sunatori ai Rusiei” dar daca vreodata iti vei gasi timpul sigur te va atrage. Ei bine, acolo in carte am gasit o definitie pentru „societatea” noastra si anume tehnocrata… Termenul in sine nu il uzitez cu deplinele sala proprietati ci mai degraba precum o imagine a ceea ce observam ca se petrece in jurul nostru si cu noi, atunci cand ne intersectam cu „societatea”…din pacate asta ti se intampla si tie. Identitati construite, uneori ascunse, uneori tendentioase alteori egotice…etc, ce se manifesta intempestiv dar care insa, privite dincolo de aparente iti transmit din propria lor suferinta. Societatea noastra ce cultiva ego-ul pana la izolare naste mici mosntruleti ce nu sunt de fapt decat copiii neglijati acum ceva decenii, copiii abuzati ce au devenit la randul abuzatori sau copiii sufocati ce nu au reusit sa isi construiasca propriul echilibru din prea multa protectie… si uite asa manifestarile lor strabat catre tine si implicit catre restul de oameni, validandu-le suferinta manifestata agresiv. Suntem cu totii spectatori si actori in aceasta mare viata si faptul ca perceptia de sine este trecuta prin filtrul unicitatii ne separa de univers… Da suntem unici, da suntem diferiti insa aceasta nu inseamna detasare, deconectare…suntem legati desi ne-am pierdut abilitatea de a simti legatura si probabil, pentru unii, atunci cand acestia descopera ca unii au legatura si pastreaza vie atunci ii incearca un sentiment de tradare fata de propria lor unicitate…si nu sunt suficient de calzi cu ei insasi pentru a fi si cu altii…si doar isi doresc ceea ce tu ai… Mi-am pierdut firul ideilor si poate nu mai sunt usor lizibil insa ceea ce incercam sa evoc era caldura umana si caldura vietii, ea nu ii paraseste pe niciunul iar cei ce nu se pot controla doar nu pot simti.

  54. Buna Ioana,

    Nu sunt mămică, nici măcar viitoare mămică încă și totuși dau pe aici aproape la fiecare post al tău de vreo doi ani. L-am descoperit și pe soțul tău și îl urmăream fără să știu cine e el. Citesc și alte bloguri de mame care mi se par interesante.

    Dacă am ceva de comentat, comentez, dacă nu, citesc postarea, de multe ori și comentariile. Am găsit de multe ori lucruri interesante, iar dacă unele posturi nu mi-au stârnit interesul, asta e, ori am renunțat să-l citesc până la capăt, ori l-am citit dar fără să mai fiu atentă la comentarii.

    Până una-alta e dreptul tău să scrii ce vrei pe blogul tău. Din câte știu nu obligi pe nimeni să intre și să te citească.

    În concluzie, dragă Ioana, scrie ce vrei tu și când vrei tu, chiar și posturi publicitare.

    Pupici.

  55. Ma bucura postul tau. Doar ce vorbeam aseara cu sora mea si nu intelegeam comentariile sarcastice la posturile-reclama! Mie imi plac acele posturi pt ca descopar si alte firme/branduri, tocmai pentru ca am incredere ca acele produse promovate de tine au fost testate si selectate. Asa cum as ruga o prietena buna sa-mi recomande ceva. Majoritatea percepem astfel aceste posturi!! Imbratisari!

  56. Buna!
    Poate ca repet cu alte cuvinte ceea ce altii au spus deja dar: ma bucur ori de cate ori iti vizitez blogul si vad ca, in ciuda tuturor care critica doar ca sa nu spuna ca au tacut si a programului incarcat cu de toate pe care il ai, un nou post a fost publicat…
    Nu obisnuiesc de felul meu sa comentez la ceea ce citesc dar motivul pentru care fac acest lucru azi, pe blogul tau, e ca vreau sa imi exprim multumirea pentru timpul pe care ni-l dedici celor care te citim 🙂
    Cat despre tipul de oameni despre care ai povestit mai sus, consider ca sunt de fapt de plans…nivelul frustrarii fata de propria persoana dar si aroganta si proasta educatie nu le permit sa se manifeste altfel.
    Cel mai bine e sa ii ignori, sa nu mai iei drept personal lucrurile pe care ei tin cu orice pret sa ti le spuna.
    Pur si simplu nu merita.

  57. Cred ca e o decizie foarte buna. Nu merita sa te stresezi pentru acest gen de oameni care au impresia ca au drepturi asupra ta. Mie imi plac si postarile tale publicitare pentru ca, in afara de publicitate, contin si alte informatii. Mi se pare aberant sa ai pretentia ca o persoana sa scrie numai ce iti place tie sau sa te deranjeze ca face si niste bani din asta, ca doar nu te-au castigat ca premiu la vreun concurs si esti a lor, obligata sa scrii doar ce, cum si cand vor ei.
    Mergi inainte cu ceea ce faci pentru ca multa lume te apreciaza.

  58. Foarte bine!!
    Asta inseamna „purificare”!!
    Ca atunci cand faci ordine in dulapul de haine si triezi si arunci hainele care s-au deteriorat, le dai pe cele pe care nu le mai porti si le pastrezi la loc de cinste pe cele frumoase, care iti vin bine! 🙂

  59. Ma simt datoare sa comentez in semn de sprijin pentru acest articol si pentru toate celelalte articole care mi-au folosit ca sursa de informare si inspiratie (si la care nu ti-am transmis un „multumesc” pentru ca mie mi s-a parut redundant, dar tie ti-ar fi fost util). Prin blogul tau eu am descoperit placerea si necesitatea cititului pentru pregatirea de a fi parinte. Deci, pentru mine si altii ca mine, continua sa scrii despre tot ce vrei tu.

  60. Buna dimineata!
    Sa stii ca si eu iti citesc blogul de o groaza de timp si acum iti scriu prima data. Imi place mult sa poposesc in regatul tau si de aceea am citit cu tristete ce ai scris azi. Imi pare rau ca ai parte de astfel de cititori, dar sunt sigura ca o sa fie mai bine asa pentru energia blogului. 🙂
    Sa ai o zi frumoasa draga printesa!

  61. ȘI pe mine m-a șocat comentariul acela care te acuza că nu a văzut poze cu hainele respective. AM și comentat de altfel că am văzut așa roșu în fața ochilor. 🙂 Și pentru mine poți pune multă publicitate și taxe de citit și de toate. E dreptul tău și suntem liberi să decidem. Sper să nu te oprești din scris și abia aștept să văd noile haine ale blogului. Nu că nu ar fi faine astea, dar nah, uneori schimbările sunt necesare.

  62. Buna, Ioana! Ma simt vizata de postul asta pentru ca si eu m-am declarat dezamagita de articolul-reclama Mothercare. Si as vrea doar sa-ti explic de ce am fost dezamagita. Am mai citit si alte articole-reclama pe bloggul tau si tu ai un talent al tau de a imbraca de fiecare data reclama intr-un text sau o poveste foarte frumoasa. Asa si cu Mothercare, povestea cu Sofia era atat de comica, induiosatoare, faina, incat atunci cand m-am prins ca intentia din spatele povestii era una publicitara mi-a scazut brusc entuziasmul si a ramas un fel de dezamagire. A fost e emotie de moment foarte puternica, incat am consemnat-o in comentariu. Din pacate, e adevarat ca de foarte multe ori am citit posturi foarte frumoase, care m-au miscat, impresionat, induiosat, emotionat pana la lacrimi si nu ti-am spus de fiecare data lucrul asta, desi poate te-ar fi bucurat. Eu nu m-am gandit sa abandonez blogul tau, o sa te citesc in continuare cu placere si o sa tratez ca atare articolele cu reclama. Mai ales ca acum am inteles mai bine de ce ai nevoie de reclama pe blog. Numai bine!

    • Sincer, eu nu prea vad ce este atat de greu de inteles ca un om mai trebuie sa faca si bani din pasiunea lui – in cazul de fata „scrisul”.

    • Cred ca intentia Ioanei din postul cu brandul de hainute era fix sa povesteasca despre Sofia, cum de altfel a mai facut, intr-un mod placut si cald si simpatic, si a profitat de ocazie sa lege povestea cu obsesia Sofiei cu publicitatea pentru Mothercare 🙂

      Cred ca oamenii pot avea o problema cu posturile publicitare pentru ca au senzatia automata, instinctiva, ca e un post mincinos, cu inventii, scris doar pentru bani. Sunt convinsa inca ca toti cititorii fideli ai acestui blog o cunosc suficient de bine pe autoare prin intermediul blogului incat sa stie ca nu si-ar minti niciodata cititorii si nu ar scrie neadevaruri si prostii pentru nicio suma de bani.

    • Uite, eu asta nu înțeleg. Publicitatea e cumva un stigmat? E nevoie de un ”scarlet letter” care să avertizeze dintru bun început, ”voi, ce cei intrați, lăsați orice speranță”, doar e publicitate, adică niște minciuni ordinare ambalate frumos pentru bani? V-ați gândit că poate Ioanei îi place un brand, îi laudă calitățile pe merit, și ia bani din asta și nu e nimic rău sau imoral în asta? Nu cred că Ioana câștigă pe cât merită din blogul ăsta, în care spune lucruri foarte personale, vorbește despre copiii și familia ei cum puțină lume ar avea curajul/talentul să o facă. Bine că există o mega-industrie a publicității despre care știm bine că minte ordinar (cremele alea magice care te întineresc cu 5 ani în 14 zile, remember?), pe care o susținem cumpărând produse despre care știm sigur că nu-s ca-n reclamă, dar ne ultragiem când o femeie talentată scrie frumos despre produse, la toată urma, inofensive, integrate în viața ei de mamă. God, I loathe hypocrites!

  63. In general oamenii au senzatia ca totul le apartine. Daca mai este si gratis, cu atat mai mult se simt stapani absoluti.
    Problema este cand incep sa actioneze ca si cum ar fi niste stapani pe tarlaua familiei lor. Urat, urat de tot.
    Internetul este considerat de foarte multi romani un loc numai bun sa primesti totul gratis si la botul calului. Nimic mai gresit. Insa nu cred ca se va schimba prea curand mentalitatea asta.

  64. Cred ca persoanele care te jignesc trebuie blocate fara discutii. Nimeni si nimic nu trebuie sa iti strice ziua, linistea sau sa te faca sa te simit prost zile intregi.

  65. Te-am citit deseori si m-am amuzat la ce scriai, mi-au placut foarte mult toate articolele tale. Scrii minunat si ai dreptul faci ce vrei tu. Pana acum doar citeam articolele tale dar azi am vrut sa stii ca exista si persoane care te citesc de multa vreme dar nu isi dau cu parerea nicioadata. Dar da, am dat share pe fb la unele din ele, pe altele le-am printat sa le am pe aproape sa le recitesc… Te pup

  66. Iubito, posturile tale emana fericire si iubire. Transmiti nu doar informatii, ci optimism, dragoste materna si creezi stari. Cum crezi tu ca un om frustrat, nefericit poate empatiza? Daca scriai despre piese auto, sigur nu se sesizau in asa mod..josnic. Ma bucur pt decizia pe care ai luat-o. Astept posturile tale zi de zi..si iti multumesc!

  67. Am invatat multe despre cresterea unui copil din insemnarile tale (fie ele publicitare sau nu), iar tușa personală la tot ceea ce scrii face din blogul tau o „carte” mai interesanta si mai captivanta decat orice carte de parenting pe care am pus mana pana acum. Nu vin cu comentarii foarte des, pentru ca nu am intotdeauna ceva interesant de zis, insa acum am vrut musai sa iti spun ca apreciez munca ta si ca pentru unii dintre noi scrierile tale chiar produc schimbari cu efecte pozitive. Cu drag <3

  68. n-am copii, n-am nici sot, dar asta nu ma impiedica sa iti citesc saptamanal blogul. uneori il citesc si pe printul consort, sunteti amandoi tare simpatici si amuzanti si tu printesa chiar ai rabdare infinita sa iti bati capul cu toate proastele care nu au altceva de facut decat sa arunce cu noroi… mie una imi plac posturile publicitare, cel cu statia de calcat phillips chiar m-a determinat sa-mi cumpar un fier de calcat de la ei. ce vreau eu sa spun e ca posturile publicitare sunt utile. tu vorbesti de un produs, fetele comenteaza,iar recenziile aste ajuta foarte mult. daca mai iei si bani pt asta, felicitari, ca doar nu pierzi ore intregi cu scrisu asa degeaba ca vor unele si altele. sa aprecieze, ca in timpul ala tu puteai sa iti ti in brate copiii sau sa te odihnesti, dar scri, scri pentru noi cele care te citim si iti multumim!

  69. Buna! Unde e articolul despre Mothercare, ca sunt mare fan? 🙂

    In alta ordine de idei .. e zodia Nesimtitilor cu deficit de B12 (scuze, tocmai am citit ca la nivelul pupulatiei de pe intreg globul aceasta vitamina esentiala pt functionarea creierului e din ce in ce mai… lipsa!) Pentru ca e nevoie sa le explicam in 7000 de vorbe ceva elementar: nu creezi, nu contribui, nu platesti – nu pretinzi! Ca si atunci cand esti de acord cu ce citesti, nu e cazul sa te implici emotional! Nu trebuie sa-l iubesti pe cel ce scrie pe gustul tau, nu trebuie sa-l iei acasa si sa astepti sa te faca fericit toata viata! Pentru ca, desigur, la prima idee diferita, sa te comporti ca o duduie frustrata la divort! „Ti-am dat 5 ani din viata mea, te-am iubit, te-am copiat, mi-ai oferit confirmarile de care avea nevoie instabilitatea mea emotionala si intelectuala… si acum indraznesti sa insinuezi ca as putea gresi? Sa-ti fie rusine ca spargi gasca! De fapt, nu, e casa ta, asa ca eu plec la mama! Zi mersi ca n-am facut copii cu tine, ca-ti ceream si pensie alimentara!”
    E trist, dar mie-mi pica bine ppstul asta, caci tot ieri am plecat si eu dintr-un grup online, dupa 1 an de implicare. Nimic neobisnuit, doar ca… grupul l-am creat eu, dupa un concept personal! 🙂
    Brusc, aceleasi pretentii. Nu am inteles pana sa te citesc pe tine de unde atitudinea asta… Acu pricepui: indraznesc sa ne critice pt ca au inceput sa ne iubeasca! 🙂 Ne pun pe tapet cate un defect pt ca s-au imbaiat intre timp in muuuulte calitati! Ne-au luat drept modele, s-au atasat prea mult, ne-au pus pe piedestal! Nu e bine, nu e sanatos, dar macar acum eu stiu ca au si ei o circumstanta atenuanta, omeneasca… pozitiva in felul ei…
    Poate ca esti iubita imaginara a dlui care te certa… poate adoarme cu poza ta intr-o mana, in cealalta tinand un servetel… Nu sunt cinica. Mi s-a intamplat. Aveam un domn necunoscut in lista, parea ok di uneori imi trimitea mesaje cu zambete seara. Sau… multumiri…? Am inteles brusc intr-o zi si l-am blocat, inainte sa ajungem la stadiul in care eu devin „obraznicuta” in mintea lui ar el trebuie sa ma disciplineze si sa-mi vorbeasca dirty! 🙁 Nu te gandi ca suntem femei maritate si cu copii… nu conteaza atunci cand diagnosticul e grav.
    Draga mea, oamenii sufera de IUBIRE! Nu au primit-o asa cum trebuie, nu o simt venind spre ei sau o blocheaza, au goluri mari, nu stiu sa o ofere, o fac alienat si la adresa cui nu trebuie, o fac conditionat si nu se cunosc si nu se iubesc deloc pe ei!…
    Cu drag!

    • asa e, unele reactii sunt fix reactii de indragostit dezamagit in dragoste. :))
      pe de alta parte nu poti sa le reprosezi oamenilor ca se investesc in relatia asta cu tine, chiar si de la distanta.
      foarte interesant ce se intampla pe aici.

    • Da, cam asa mi se pare si mie uneori. Ca e indragostela bolnavicioasa, din aia amestecata cu ciuda si pretentii ca celalalt sa-ti dea, sa-ti dreaga, sa-ti umple universul cum vrei tu.

      Draga mea draga, stii ca te iughesc tare si moderat deopotriva :)) Mergi inainte, cine alege sa mearga alaturi de tine (deci alaturi, dar nu la modul i’m stalking you, i’m owning you :))) bine, cine nu, sa aleaga alt drum.

      Scrisese sotul tau un post despre chose your battles in relatia cu cei mici. Pai si noi intre noi, adultii, ce-ar fi sa nu mai fim asa patimasi si sa fim mai rationali in comentarii unde nu e cazul de starnit razboi? Hugs!

    • De acord si eu. Eu cred ca unii oameni au in cap o idee despre ‘persoana ideala’, si problema intervine atunci cand ce zice bloggerul pe blog nu mai e cum isi imaginau acesti oameni ca ar zice persoana ideala. Ca sa ma explic, eu caut o fata inalta, blonda, cu ochii verzi. Printesa este inalta blonda, cu ochii verzi. M-am indragostit! O citesc zilnic! Cand printesa isi schimba culoarea parului si ne povesteste despre experienta ei cu o marca de vopsea de par, eu ma simt tradata, inselata, frustrata, unde este fata de care m-am indragostit eu, unde e blogul onest pe care il citeam eu, ce e cu atatea posturi sponsorizate?? Si atunci dezlantui frustrarea in comentarii. E o iubire mai complicata.

  70. Eu cred ca, din pacate, in lumea asta sunt prea multi oameni intoleranti si care se asteapta ca toata lumea sa fie 100% pe aceiasi lungime de unda cu ei.

    Raspunsul meu e :*:*:*:* , asta chiar daca nu ne cunoastem 🙂

  71. Am inceput sa citesc acest blog de curand (adica de vreo 2 saptamani) si mi-a placut atat de mult incat in 2 zile l-am citit pe tot.
    Imi plac copiii, mi-as dori sa am si eu la un moment dat, desi am slabe sanse dpdv medical. Caut mereu carti despre educatie si dezvoltare sanatoasa, iar faptul ca tu ai scris deja recenzii despre multe carti m-a ajutat sa gasesc cartile care chiar ofera informatii utile.

    Eu ma bucur cand intalnesc oameni care sunt capabili sa vada cat de minunati sunt copiii. Din acest motiv iti multumesc ca scrii.

    Poate pentru fiecare cititor care pleaca suparat vine unul nou, ca mine, care se bucura de postarile tale. 🙂

  72. Am ramas stupefiata de cata prostie zace in unii oameni, care isi permit sa jigneasca pe oricine, la orice ora, doar pt ca nu sunt de acord cu ce scrie/ mananca/ respira un om. Chiar te rog fa curat, continua cu toate ideile minunate si materializeaza-le si cei care nu fac fata la atata bine, sa citeasca in alta parte.
    Te admir si te respect chiar daca te cunosc doar prin intermediul acestor articole, iti lasi cate o bucatica de suflet in fiecare!
    Vorba cantecului :”Da-i inainte cu tupeu”!

  73. Bine spus!Sunt persoana care trebuie ignorate ,pentru care nu merita sa suferi!Sunt persoane negre la suflet pe care nu le mai misca nimic,nu se bucura de nimic,de un rasarit,un apus,de zambetul unui copil!Nu au alta ocupatie decat sa improaste cu noroi!Fi tare!Sti cum e nu toata lumea te place in viata indiferent cat bine faci si cat de frumos te porti!Keep going!

  74. Iti zic doar atat: chiar si cand scrii reclame sa stii ca o faci finutz, original si cu talent. Eu le citesc de placere pt ca iti regasesc stilul ala autentic care mi place asa mult (chiar daca de ex poate nu mi place firma respectiva).
    Sincer ar trebui sa predai la facultatile de profil (advertising&stuff like that) pt ca efectiv oferi o alta viziune asupra scrisului de acest fel: plin de savoare, vocabular bogat si imaginatie. Hugs :))

  75. Inca un articol minunat scris si argumentat 😉 Ma bucur ca faci curatenie! Unii chiar nu au ce face si probabil vor sa-si extinda nefericirea si neimplinirile si in viata altora…Eu daca nu am nimic de bine de zis (si mai sunt si astfel de cazuri), trec mai departe, nedorind sa-i indispun pe ceilalti…ce-as castiga?!

  76. Bravo, printesa!!!! In primul rand e blogul tau si decizia de a publica orice iti apartine, iar ca cititor nu te obliga nimeni sa fii de acord. Postarea nu atrage dupa ea obligativitatea de a te identifica cu textul, suntem diferiti, avem pareri diferite si e normal sa fie asa, asta nu inseamana ca trebuie sa arunci cu pietre in celalalt! Nu pune la suflet, gandeste-te ca ceea ce scrii ajuta o gramada de oameni si iti multumim pentru asta!!! 🙂 Toate cele bune si la cat mai multa inspiratie, cu reclama sau fara, cum iti place!

  77. Offf, Ioana, este groaznic sa ti pui sufletul pe hartie si sa primesti insulte si ganduri negative. Asa cum in casa ta n ai primi o asemenea persoana, nici in sufletul tau nu trebuie.
    Si chiar n ar fi rea ideea unui abonament lunar. Chiar si cu un 1 € se strange ceva. Doar asa a ajuns whatsapp sa fie vandut pe 19 mld $. 😉
    Numai bine!
    Era si timpul sa faci curatenia de toamna pe aici.

  78. Vorbe ca cele ale Printului Intunericului nu au loc nicaieri – nici pe blog, nici pe strada, nicaieri.

    Imi inchipui ca peste ceva vreme iti vor citi blogul si copiii tai, nu? Cu atat mai mult nu au ce sa caute asa exprimari aici.

    Dar acum daca cuiva nu-i place/nu-i de acord ce ce ai scris, dar se exprima coerent si civilizat, nu-i bai, nu?

  79. Printesa draga stiu ca nu-i de ras dar postul asta a fost atat de cool si racoritor precum o limonada buna in zilele calduroase.
    Imi esti draga tare.

  80. Mare ti-e gradina Doamne… Din pacate nu stiu daca vei scapa de astfel de oameni pe care sincer ii gasesti la orice colt de strada dar e foarte bine ca te-ai decis sa ii ignori. Sunt prea multi oameni care te sustin si te iubesc pentru ceea ce faci asa ca… Go girl!!!

  81. Asa cum exista alb si negru, intuneric si lumina exista pe lumea asta bine si rau.Esti un artist si in consecinta un om sensibil si trebuie sa gasesti mijloacele necesare sa te protejezi.Cei care iti vorbesc asa iti vorbesc despre lipsa lor de educatie despre nestiinta lor si apoi despre invidie,rautate,traume,micime,involutie etc.Faci bine ce faci.Ai construit cu truda un loc luminos.

  82. Te citesc de mult timp, nu stiu daca am comentat vreodata. O fac insa pe grupul de pe facebook. Acum vroiam sa te incurajez si sa iti spun ca faci foarte bine ce faci. Sunt multi oameni care te iubesc chiar daca te cunosc doar virtual, ma aflu printre ei. Ai putea incerca sa nu te mai lasi afectata de restu’…si eu lucrez cu oameni si orice as face sa-i multumesc, uneori nu se poate 🙂

  83. Eu te citesc de cateva luni bune,de cand am descoperit blogul, cautand ceva despre copii. Era parca un post legat de vizita la ortoped cu Sofia si mi-au placut asa de mult stilul de a scrie dar si utilitatea informatiilor, incat a te citi a devenit un obicei zilnic si un moment de relaxare pt o mami cu baiat frumos de 2 ani si trei luni si fetita pufoasa de 6 saptamani. Legat de posturile publicitare, nu ma deranjeaza, din contra, e chiar unul la care am revenit de foarte multe ori, cel in care faci o lista cu brandurile si site-urile de unde cumperi lucruri. Mi s-a parut extrem de util si de fiecare data cand am nevoie de ceva pt vreunul din pici, caut postul si iau informatia de acolo. Multumim!

  84. Eu recunosc ca nu citesc post-urile publicitare. Dar nici nu mi se pare normal sa las comentarii rautacioase. Pentru ca : 1. scrii ce doreste inimioara ta, pe blogul tau, despre viata ta si 2. daca nu-mi convine ma ma tine nimeni cu forta.
    Dar sa spun si de ce…pentru ca majoritatea sunt cu chestii de copii si eu nu am.Inteleg ca majoritatea cititoarelor sunt mamici si e normal sa mergi pe segmentul asta.Eu nici nu-mi doresc ( am 26 ani), insa imi plac copiii foarte mult si imi place sa citesc despre ce mai zice Sofia si ce o sa mai zica Iv acusi. Insa despre hainute chiar nu-mi pasa indiferent de la ce firma sunt :)) Iar despre alte produse ( gen Dove) nu o sa ma faca un post sa-mi schimb sapunul preferat ( Le petit marseillais) si nici nu sunt in Ro sa pot sa particip la concursuri , licitatii, etc…
    Postul cu hainutele a fost asa….ca un tort frumos decorat si imbietor (partea cu Sofia) si cand il tai iti dai seama ca nu are pic de crema ( partea cu reclama).
    Daaaar….pur si simplu am sarit peste ultimele 2 paragrafe si gata 🙂 .Nu mi se pare ok sa fac caz din asta si sa dramatizam ca ai avut tupeul sa faci o reclama pe blogul tau, unui produs folosit de tine.
    So keep up the good work! ( si continua sa scrii despre ce vrea muschii tai 😛 )

  85. Draga Printesa Urbana, este pt. prima oara cand iti scriu. Ai dreptate, m-am amuzat teribil de fiecare data cand te-am citit si nu ti-am spus-o niciodata. Iti spun acum, scrii minunat si cu un simt al umorului care imi place la nebunie si care e contagios 🙂 Nu am copii, te-am descoperit de curand si de atunci te recomand tuturor. Asadar, multumesc si iti doresc sa iti indeplinesti visul cu upgrade-ul de blog!
    Cu mult drag, Andreea

  86. Draga Printesa,
    Felicitari pentru tot ce faci si pentru „curatenia” de toamna :).

    Chiar daca ti-am descoperit blogul anul acesta, te citesc cu drag inca de la inceputul sarcinii (6 sapt

  87. Scumpa mea Printesa, e plina lumea de nebuni. Uite , sa te inveselesc putim, sotul meu e plecat la un curs si vb online mult ca….na bebelina mica :)…si zice ” hai da mi sa citesc ceva nou de la Printesa” . I a placut ff mult postul cu Tatici de fata 🙂 .
    Eu am „furat” de la u multe idei
    P.S. Imi face Hainute si culori un overall demential 🙂 o sa ti l arat

  88. Te inteleg si te sustin asa, de la distanta, pentru tot ce faci aici. Chiar si pe mine ma revolta comentariile respective. Nu comentez pe blog, insa il citesc cu placere zilnic, citesc inclusiv articolele publicitare pe care tu chiar le transformi in povesti frumoase. Si chiar am incercat produse despre care ai vorbit (imi vine in minte acum, repede, Fabio pizza, desi nu cred ca era intr-un articol platit), iar daca in articolul respectiv este prezentat ceva ce pe mine chiar nu ma intereseaza, in cel mai rau caz nu citesc articolul pana la sfarsit fara sa ma enervez pentru ca ti-ai permis sa scrii un articol platit sau sa iau decizia sa nu mai intru pe blog. In rest, eu iti multumesc pentru ca existi si pentru ca ai talentul asta pe care ai decis sa ni-l impartasesti si noua, impreuna cu o buna parte din timpul tau, despre care toti stim cat de pretios este. Asta este un feedback al unei cititoare obisnuite de-a ta si sunt convinsa ca o mare parte dintre cititorii tai au o opinie asemanatoare despre activitatea ta de aici. Te imbratisez cu drag!

  89. Ai dreptate in tot ce ai scris! De acum ii poti redirectiona la postarea asta pe cei care considera ca te-au castigat la bursa. 😉
    Sper ca pe viitor sa nu mai ai parte de astfel de reactii. Te pup si te citesc cu drag in continuare!

  90. Te citesc de multa vreme si nu de putine ori m-am emotionat, am ras, am plans citindu-ti randurile scrise, am inteles si atfel de trairi, am patruns prin intermediul cuvintelor tale intr-o experienta a rolului de parinte pentru care ma pregatesc dar pe care tu ai facut-o sa para mai putin inspaimantatoare. Am aflat o multime de informatii despre apa si branduri despre care stiam dar pentru care aveam putina consideratie. Am gasit aici alte moduri de gandire, m-am inspirat din lumea ta adesea, fara sa para ca fur, dar pentru mine a adus un plus de valoare si un dram de incredere ca internetul ofera ceva mai mult decat superficial si goliciune, ca exista oameni care mai au harul scrierii de continut bun, reusit, pretios.
    Au fost, cum e normal, ca si in viata, posturi cu care nu am rezonat intocmai, dar si ele au avut rol constructiv, mi-au aratat, voit sau nu, ca situatiile se privesc din mai multe unghiuri si asa cum de multe ori ai spus si tu, e dreptul fiecaruia de a alege ce i se potriveste. De fiecare data insa m-am intors, nerabdatoare sa te citesc, sa ma bucur de la distanta pentru voi, pentru regatul pe care cu atata efort si migala, grija si multa responsabilitate l-ai construit aici.
    Pentru toate, eu iti multumesc!
    La fel ca si in viata reala, insa, oamenii sunt egoisti si rai si din invidie, rautate, prostie, lipsa de intelegere sau o ingustime a mintii, incearca sa calce in picioare ceea ce altii au construit cu multa munca. Felicitari ca ii elimini (oricum nu-ti foloseau) si iti doresc multa rabdare si tarie sa-i infrunti pentru ca, fara sa vrei, vei mai da peste astfel de oameni care cred ca blogul este o telenovela pe care au dreptul sa o critice in pauzele de mancat seminte.
    Te felicit inca o data pentru efortul tau, pentru bunavointa cu care luminezi multe minti prin tot ce scrii, pentru curajul de a impartasi cu lumea viata ta, cu bune si cu rele!

    Cu mult drag si consideratie,
    O cititoare

  91. Imi pare rau ca ai asemenea experiente , mai ales acum cand treci printr o perioada mai sensibila dar ma bucur foarte mult ca iei masuri .
    M ai ajutat foarte mult si ti voi fi vesnic recunoscatoare, te admir si mi pare rau ca nu te cunosc personal , esti un om minunat !

  92. Felicitari pentru decizie, ma intreb citind printre comentarii de ce sunt oamenii atat de frustrati, de ce tin sa citeasca in continuare daca nu le place ce afla de aici…de multe ori am simtit ca acest blog mi-a imbogatit viata in vreun fel.

  93. Draga Printesa,
    Ai aparut in viata mea intr-o perioada foarte frumoasa,cea in care eram insarcinata cu fetita mea. Cautand pe net informatii despre una,alta legate de pitici te-am gasit si de atunci te citesc zilnic.Am avut ocazia sa te si cunosc personal si sa schimbam cateva vorbe,pentru care iti multumesc. Esti un om extraordinar si te admir! Nu te lasa afectata de astfel de personaje(stiu ca nu prea ai cum:) ),insa chiar nu merita.
    Iti doresc spor la curatenie,iar eu nu plec de aici fie ce o fi 🙂

  94. Eu te citesc (aproape) zilnic de vreo 3 ani, cel putin… recunosc ca, in general, nu prea (mai) comentez fiindca nu am copii (inca) si nu stiu ce input as putea aduce conversatiei. Insa te citesc in continuare zilnic, e un fel de adictie as putea spune; cum ti-am mai scris si prin primele comentarii, imi place cum scrii, ma regasesc in multe experiente traite de tine… si, de ce nu, ceea ce citesc de un-an doi incoace sper ca m-a schimbat intr-o oarecare masura si ma va ajuta sa fiu o mama buna, daca va da Dumnezeu sa am un copil.

    Mi se pare buna si sanatoasa ideea de a reorganiza blogul – e blogul tau si tu in primul rand trebuie sa te simti bine aici. Multa rabdare si multa liniste in continuare!

  95. Draga prințesă,
    Eu te citesc de vreo cinci ani, cel puțin o data pe zi, de multe ori ma întorc la postari utile, cum a fs acum câteva luni cu lista pt naștere si bebe. Nu am mai comentat din lipsa de timp, am un bebe terorist, cu care nici in parc nu pot merge ca ne știe tot cartierul de urlete, dar sunt aici si voi continua sa te citesc, poți sa faci si 90% din postari publicitare, cu stilul tau e oricum o placere. Iti urez succes cu blogul, sa poți castiga suficient din el astfel încât sa nu mai fie nevoie de job, meriti asta si cu siguranță poți fi un exemplu si pt alții.

  96. Eu iubesc posturile „publicitare” pe care le scrii tu – mi se par super naturale si integrate in conversatie. De fapt cred ca tu scrii cele mai misto posturi „publicitare” dintre toti „bloagherii” din ro. Nu inteleg reactia asta negativa fata de „publicitate” – bai frate daca e o chestie informativa si nu-ti scoate ochii nu am absolut nimic impotriva.

    Eu de obicei nu prea comentez la posturile cu copii ca nah, io n-am, nu prea-mi permit sa-mi dau cu parerea despre ce nu stiu. Dar stii ceva? N-oi avea eu copii dar o sa am un finut, drept pt care ma intereseaza de unde, cum si ce pot sa-i iau.

  97. Iti citesc scriitura de ani de zile (sa fie din 2008, zic? nu mai stiu); mi-a placut de la inceput, in afara talentului in ale cuvintelor, sinceritatea. Asta vine de dincolo, din necuvinte, si s-a simtit intens, se simte pana in zilele noastre. Uneori nu mi-ai placut (e perfect, ar fi devenit plictisitor), uneori te-am criticat si te-ai suparat putin (cu timpul ai invatat sa accepti critici, ai crescut, asa cum scrisul ti-a devenit mai bun, mai cursiv, pe masura ce ai perseverat si ne-ai aratat sufletul tau si mai mult), dar te-am urmarit constat, chiar si cand, desi am devenit si eu mama intre timp, mi se parea ca „prea e totul despre copii”. Cu toate astea, te citeam si te citesc cu placere, pt ca e atata suflet aici, atatea idei, atatea feluri de a privi cu bun-simt lucrurile, ca nu am cum sa nu apreciez ce faci. Si pana la urma, nu-i asa, totul e relativ, daca mie mi se pare ca e „prea mult despre copii”, altora nu li se pare asa. Si poate nici mie, in adancul meu, daca am grija sa-ti citesc fiecare post nou, la fel ca atunci cand inca nu erai mama. Pe scurt, vorba unui intelept, oamenii sunt cum sunt, esti fericit cand nu ai asteptari, si asta nu-i blazare. E natura umana, ia-o ca atare. La cat mai mult scriitura buna, din care sa faci si bani!

  98. Ioana, nu pune la suflet atat de mult comentarii inutile si impertinente! Cred ca te dor, dar lasa-le, nu castigi nimic suferind din cauza lor.
    Eu ma aflu printre cei care nu comenteaza (o singura data am facut un comentariu), dar te citesc cu mare drag. Aseara chiar ma gandeam sa te intreb de ce nu scrii carti? ai bucura multe suflete!
    Cu publicitatea…hmm cui nu-i convine, sa sara peste. Doar nu obligi pe nimeni sa te citeasca 😀 ei singuri te cauta. Daca ai stii cat ma bucur eu de papuceii tikki sau de carti, librarii etc…asa ca eu nu pot decat sa iti multumesc 🙂
    Iti doresc sa ai pace in suflet si sa te simti libera sa scrii ce si cum poftesti!

  99. Pe mine nu ma deranjeaza deloc posturile publicitare fiindca imi place cum scrii.
    Si nu doar tu te-ai ales cu ceva din campaniile pe care le sustii sau le-ai sustinut, fiindca din cate tin eu minte azi-iarna ai facut ceva campanie cu povestile de Craciun de unde o cititoare a castigat ceva(imi pare rau dar nu mai imi amintesc exact premiul), iar acuma recent o alta cititoare a castigat o statie de calcat.Poate au mai fost si alte premii.Deci, cine iti citeste blogul cu regularitate stie chestiile astea.Asa ca aia care se scandalizeaza asa nu cred ca te citesc asa de des.
    Pt cititorii rautaciosi este un proverb :”Daca nu poti sa il ajuti pe om cu ceva, mai bine nu-l incurca!”
    Mie imi place la fel de mult de tine si te citesc zilnic, si cu posturi publicitare si fara.

  100. Eu am ajuns pe la tine din an in Paste, vad ca te-ai suparat rau. N-ar trebui sa te mire cati nebuni refuleaza pe net. Eu, la prima injuratura, am bagat moderarea comentariilor desi eram de parere ca si cei care comenteaza cu „anonim” au dreptul sa spuna ceva. Mi-am schimbat parerea cand am vazut ce imi apare pe blog, ceilalti comentatori nu merita atata lipsa de respect.

  101. Eu de exemplu, nu as face publicitate la ceva ce nu folosesc/nu-mi place/mi se pare de proasta calitate etc. Te citesc de vreo doi ani, si dupa ce scrii si tu si Robo despre tine, cred ca faci la fel. Si atunci, daca imi place de tine, poate imi place si ce iti place tie. Chiar nu ma intereseaza daca iei bani sau nu. Cui nu-i convine, sa faca la fel, sa ia si ei bani…da nah….e mai usor sa dai cu tasta.
    Cat despre cei care comenteaza rautacios, foarte bine! Sa nu-i mai vad pe aici, ca ma prost dispun si pe mine (si pe cititorii tai) daramite pe tine…

  102. te-au suparat!

    prostia vine fara invitatie si poposeste pana-o dam afara.
    io te citesc, asta e…ce sa zic de reclame, exista o urma de indoiala, ca deh, e reclama dar aflu lucruri noi si apreciez forma calda in care le imbraci.
    – mananc pizza fabio de aici 🙂 si as mai incerca si altele. o sa mai incerc si tikkishoes si alte cateva. imi e util, de ce sa zic nu.
    Iar cand nu mi-e util, tot frumos ai scrisul, tot citesc ca-mi place.

    ah, ca tot voiam sa-ti zic de asta dar n-am apucat. din cand in cand ii citesc si baietelului meu de 5 ani din aventurile sofiei. pff, ce-i place! ii plac dialogurile voastre la nebunie! 🙂

    iar acum, ca te-am laudat, sa dau si cu rosia:
    printesoo, printesooo si eu v-am vazut iar sofia nu purta doar aceleasi hainute. dap, dap! :))

    va salut si urez de bine, nu pune la inima ca se face rid!
    cu drag!

  103. Referitor la posturile platite, mi-a placut ce a scris Simona Tache intr-un articol pe IQads: „Obsesia acestui tip de cititor e sa nu cumva sa apara banul si sa maculeze relatia sincera si curata dintre el si ala care scrie. Sa ramana toate asa cum au fost la inceputuri: cititorul sa nu dea bani, iar „scriitorul” sa nu ia. De la nimeni sa nu ia. Nu, nici banii clientilor de publicitate nu sunt acceptabili. Sa se duca la munca, daca vrea bani. Blogurile nu sunt munca, sunt un cadou pe care el, cititorul, l-a primit de la mama lui, odata cu internetul, iar cei care le scriu ii sunt un fel de sclavi. :)”

    Cei care iti trimit comentarii cu injurii merita si un ban IP. Permanent.

  104. Te-am descoperit intamplator in 2008 cand cautam ceva despre Bucuresti. De atunci te citesc mereu si nu pot spune ca ai scris ceva care nu a fost pe placul meu. De multe ori m-am regasit in postarile tale, m-am emotionat, am lactimat, dar m-am si amuzat. Articolele publicitare pe care le-ai scris mi-au fost de ajutor. La tine pe blog am descoperit alti trei oameni valorosi (Mara, Alexandra si sotul tau) pe care ii citesc. Nu renunt sa te citesc nici peste 30 de ani! Spor la curatenia de toamna!

  105. He he, prima ‘vaccinare’ mi-am facut-o in 2003. Aveam de un an un site de arte martiale cu un forum atasat (de aici nickname-ul si numele companiei). Niste neica nimeni de sensei (bun, neica nimeni ca si comportament, oamenii chiar aveau centurile pe bune) s-au apucat sa se porcaiasca in cel mai pur stil romanesc. I-am banat.

    Atunci s-a dezlantuit iadul.

    Unul dintre ei, dublu ca gabarit decat mine, ma ameninta ca vine in Timisoara (el fiind in Iasi) sa ma BATA, ca l-am dat afara din forum. Comunitate pe care eu o tineam pe barba mea, asa cum tii tu blogul. Altul m-a amenintat ca ma da in judecata.

    Am fost facuta albie de porci pe email, pe site (am sters mizeriile si am continuat sa banez conturi), chiar pe situri concurente.

    Da, in lumea asta, oricat de plin de intentii bune esti, cineva ti-o trage. Asta este natura umana.

    Tine tu blogul sus, ca il tii bine. Restul .. drum bun 🙂

  106. Mi-aduc aminte cand s-au inflamat cele doua cititoare pentru postarile publicitare si am considerat nepotrivit din partea mea sa intervin dar m-am pus in pielea ta si ti-am admirat (nu pentru prima oara) atitudinea si reactia.N-are rost sa mai pedalez pe subiect,s-au dus,duca-se,n-ai pierdut nimic.Tot atunci m-am gandit si am citit si alte comentarii,ca ma numar printre putinele care apreciaza si postarile tale publicitare.A mai scris cineva,sunt fain scrise,deloc agresive.Si da,recunosc,eu sunt de parerea lui Robo (a scris el intr-un comentariu),ce are,oameni buni,publicitatea?
    Se cern lucrurile,cititorii…asta este.
    Big-big hug.

  107. Eu citesc câteva bloguri ( când am timp ) si dacă nu îmi place un articol sau mă deranjează , închid frumos acel blog ( durează o secundă oameni buni). Nu jignesc pe nimeni , nu vorbesc urât. Cred că unii oameni uită că trebuie să fii politicos si pe internet nu numai la serviciu sau la Mall 🙂 Da ” cei 7 ani de acasă” se aplică si pe internet.

  108. Hei, si eu te citesc de mult si imi place de mor de tine, ma inspir de la tine si imi esti draga, culmea erei astea a internetului, doar din niste articole! Te-as imbratisa pe strada daca te-as vedea !! Am simtit nevoia sa iti scriu acum, desi nu comentez niciodata, ca sa simti ca sunt multi cei care stau in umbra si te apreciaza. Te citesc de 1 an si astept ca un copil Craciunul un post nou de al tau. Dar din pacate la comentarii, tu, ca si alti blogeri de success, dai atentie mai mult comentariilor negative decat celor pozitive. De exemplu, din 30 comentarii pozitive tu alegi sa le raspunzi celor 2 care te critica . Asta vine, psihologic, din dorinta de a fi placut si apreciat de toti, desi constient stii ca nu se poate. Trebuie sa intelegi ca si o reactie negativa este tot o reactie, postul tau a trezit ceva acolo, in creierasul comentatorului, o durere, o frustrare. Ce vreau sa spun eu e ca ceea ce faci tu CONTEAZA si asta este important pentru cei care te apreciaza, concentreaza-te pe ei. De exemplu la postul asta negativ vei primi mai multe comentarii decat la alte posturi frumoase si sufletiste ….

  109. Să nu te oprești vreodată din scris! Eu aștept cu nerăbdare și ”răsfoiesc” wall să îți găsesc postările, în fiecare zi, de când te-am ”descoperit”! Dar din păcate, sunt foarte mulți, și se pare că pe zi ce trece se înmulțesc, precum ciupercile după ploaie, cei care critică doar de dragul de a critica! Nu că ar putea susține cu argumente critica lor, ci doar pentru aș vedea numele și ”opinia” pertinentă scrisă undeva! Mă gândesc cu groază că aceștia sunt oamenii care ne decid viitorul, oameni fără opinii, creduli și ușor de manipulat…Tu continuă să faci ceea ce știi să faci atât de bine, și să bucuri și alți oameni. așa cum mă bucuri pe mine de fiecare dată când îți citesc postările!

  110. E regatul tau, printesa. Imi pare rau ca trebuie sa ai de a face cu astfel de oameni, pur si simplu nu inteleg. Nu inteleg de ce si-ar investi cineva energia sa scrie ceva plin de rautate. Inteleg ca unii oameni simt ca te cunosc pentru ca scrii atat de frumos, atat de personal, cu atata caldura si toata lumea se identifica cu ceva de la tine de pe blog. Dar sa iti permiti sa spui asemenea lucruri si sa dictezi autoarei cum ar trebui sa isi gospodareasca blogul, viata, casa? Sa ameninti? Sa te legi de copii? Ca sa ce, sa te simti bine calcand in picioare ceea ce a construit cineva cu multa dragoste si munca?

    Te citesc cu drag de foarte mult timp si mi-esti foarte, foarte draga. Iti multumesc pentru tot ce faci, tot ce scrii, tot efortul si sensibilitatea pe care le investesti in acest blog si, nu in ultimul rand, pentru respectul si afectiunea pe care le arati fata de cititorii tai. Noi suntem cei privilegiati 🙂

  111. In sfarsit!

    Sincer, de multe ori m-am intrebat de ce trebuie sa aprobi atatea comentarii rautacioase?

    De foarte multe ori nu comentam pt ca ma enervau comentatorii cei destepti.
    De foarte multe ori m-am intrebat de ce eu, ca cititor care ajunge aici de vreo 2 ani, cu energie pozitiva, trebuie sa ii vada pe aialalti care au venit sa improaste cu noroi.

    Mersi pt decizia luata, e un soi de respect aratat celor care vin aici cu drag, sa citeasca despre nenumarate forme de iubire.

    weekend fain si pumos.

  112. draga printesa,
    imi asum greseala si-mi cer scuze!
    citesc blogul tau de dinainte sa fiu tata, dar nu ti-am spus niciodata cat de interesant, bine scris si plin de bun simt este.
    te rog nu te lasa influentata de nesimtiti, ei sunt cei mai vocali si care dau si unde doare.
    cei care te apreciaza sunt mai multi 😉

  113. Stii care-I partea proasta cu astfel de oameni? Ca traiesc printre noi, ai impresia ca sunt normali la cap, devii prieten cu ei sau iti devin simpatici sI la un moment dat iti trantesc una de-asta de nu-ti mai revii. Sincer, un infivid cate te face albie de porci si apoi pune un comentariu ok la alt post mie nu mi se pare ca ar fi chiar cu toate tiglele pe acoperis. La un moment dat am vrut sa-I raspund si eu uneia care te tragea rau de tot de urechi pentru nu stiu ce chestie care nu-I convenea ei si imi venea sa-I zic ca esti la tine acasa, in definitiv, si ca e treaba ta ce spui si cum spui, atata vreme cat nu ranesti pe nimeni. Nici eu n-am fost de acord cu absolut tot ce ai scris de-a lungul timpului dar am pastrat pentru mine. Mai ales la posturile publicitare ma gandeam daca e ok pentru tine ca cineva sa critice marca respectiva, in conditiile in care ai fost platita de acea firma, asa ca am preferat sa ma abtin. In fine, tu continua sa scrii, e evident ca asta e menirea ta si lasa cainii sa latre. Or sa oboseasca intr-un final.

  114. Din moment ce intratul pe acest blog nu se plateste nu inteleg indignarea oamenilor. Nu-ti place, nu intra. Ai o remarca de bun simt,care crezi ca poate aduce ceva bun cuiva, feel free. In caz contrar, varsarea frustarilor personale mascate aici nu ajuta pe nimeni, dar din pacate sunt tot felul de specimene.

  115. Gand la gand: dupa comentariile de la postul de ieri, chiar ma gandeam daca nu ai putea sa faci abonament si unele articole sa fie publice pentru toata lumea, dar altele sa le primesti doar daca platesti abonament. Sunt convinsa ca e o idee fezabila, asa ca poate cu noua organizare a site-ului, cine stie… 😉

  116. Ioana, nu te mai incarca negativ cu astfel de comentarii josnice !
    Chiar e un blog despre iubire !
    Cine nu vede asta, sa mearga in alta parte, lasa-i in drumul lor………si vor avea si ei parte de rautatea pe care o propaga.
    Fa ce stii tu cel mai bine: iubeste …si scrie !!!

  117. Wow nu pot sa cred ca ai luat decizia asta! M-am saturat eu de opinii meschine si ciudate…….. Si nu e prima oara cand esti deranjata de ele Asa ca f bine faci, chiar ma Bucur deoarece si pe mine ma deranjau opinii rautacioase:))))) te citesc din 2008 si toate posturile cel Putin o data, nu ai scris nimic care sa ma deranjeze, cel Putin nu in Masura sa te jignesc…. Dar asta nu se compara cu ce am invatat sau cu ce m-ai ajutat pe timpul tau:) si Iti multumesc din suflet.

  118. Am admirat mereu rabdarea si bunul simt cu care le raspunzi celor care lasa comentarii nepotrivite. Consumi prea mult din timpul si energia ta cu lucruri si oameni care nu merita. Imi pare bine ca ai decis sa faci curat, o sa-ti fie mai bine asa. Te imbratisez cu drag!

  119. Keep calm and keep on writing. Eu te citesc mereu, pentru ca imi place ce citesc, dar si atunci cand nu sunt neaparat de acord cu ceva. Dar viata ar fi foarte plictisitoare daca toata lumea ar fi de acord asupra tuturor lucrurilor. Te citesc pentru ca in general impartasim aceleasi idei de parenting si pentru ca deseori am gasit lucruri utile. Mi-ar fi placut sa te cunosc personal. De altfel te-am ratat la targul Garage Sale de la Jái Bistrot acum vreo luna jumate cand mi-am dat seama ca tu esti dar te acaparasera altii inaintea mea. 🙂
    In concluzie, e curtea ta si faci ce vrei in ea. Eu as da direct delete comentariilor rautacioase (ma refer strict la cele rautacioase, nu la cele in contradictoriu, argumentate). Orice raspuns nu merita efortul.

  120. Si eu am vrut sa las aici un comentariu de sustinere. Si eu citesc de niste ani, si am comentat numai de cateva ori. Sunt studenta, asa ca nu stiu daca mi-as putea permite abonament la blog, asa ca ar trebui sa renunt. Dar citesc toate posturile, si dau click pe toate linkurile publicitare. Ma gandesc ca macar asa poate ajut si eu cu ceva, ca sa te rasplatesc intr-un fel pentru faptul ca in fiecare dimineata intru aici. Are dreptate Robo – cand citesc un post publicitar care incepe cu o poveste frumoasa, si pe mine ma surprinde si ma face uneori sa ma intreb ce e adevarat. Dar cum ai explicat tu intr-un comentariu la postul cu Mothercare, ce conteaza pana la urma? Dar ce, povestile nu ne plac? Si oricum, ai clarificat acolo cum stau lucrurile – ca de fapt tu pui povestile pe care deja le ai in contextul sponsorilor. In fine, ma bucur mult ca am citit postul asta, desi intr-un fel comentariile alea ma faceau sa imi aduc aminte de ce am parasit Romania. Pentru ca e plina si de oameni din aia. Dar acum ca o sa fie curatenie pe aici, o sa imi dea mai multa incredere in oameni 🙂 Multumesc pentru tot, ca de obicei!

  121. Au contraire, posturile publicitare sunt de foarte mare ajutor si inspiratie.Imi amintesc posturile tale despre celule stem si nastere si necesar bebe&mamica, le-am recomandat tuturor prietenelor mele care au fost/sunt insarcinate si cautau idei, dar nu sunt cititoare de bloguri.
    E a patra sau a cincea ocazie cu care comentez pe blogul tau, desi te citesc de cel putin 3 ani, iar tot ce pot spune este ca oamenii astia gaunosi nu merita atentia ta. E prea faina comunitatea de aici pentru a fi patata de aparitiile lor, iar moderarea instituita va fi for the better cause.
    Posturile tale vindeca (cel despre copilaria noastra abuzata), informeaza, ajuta, propaga iubire, intelegere, rabdare, armonie.
    Vivat publicitate! Vivat moderarea comentariilor!

  122. Buna!
    Te citesc zilnic si blogul tau este in RSS feed-ul meu. Imi place ca aduci in discutie probleme actuale despre femei si cresterea copiilor, imi place cand oamenii discuta, chiar daca nu sunt de acord unii cu altii. Este o chestie normala, viata ar fi f trista daca toti am fi de acord. Nu ne putem impune punctul de vedere asupra celorlalti, pentru ca nu avem acest drept, asa cum nici altii nu il au asupra noastra.

    Problema reclamelor: nu imi plac prin definitie! Insa apreciez reclame la produse si la firme mai putin cunoscute, care nu au puterea (financiara sau audienta) sa ajunga la multi oameni. Insa modelul de business actual se bazeaza pe publicitate. Google-ul foloseste adwords, si asta este sursa lor de venit. Google Search sau Gmail sunt gratis doar in aparenta! Este o situatie care mie personal nu imi place, dar m-am obisnuit cumva, pentru ca folosesc produsele respective. Acelasi idee se aplica si blogurilor.

    M-am simtit si eu „tradata” cand spre finalul unor articole cand am descoperit ca sunt publicitare. Este ca si cum as fi stat de vorba cu o prietena, si brusc scoate un logo din buzunar, si incepe sa faca reclama unui produs, gest pe care ia bani. Eu acum de unde sa stiu ca a fost sincera, si ca discutia a venit de la ea, sau a fost prefabricata? Asta nu m-a facut sa abandonez cititul, dar parca ai pierdut din autenticitate si apropiere. Asa se intampla cand intervine partea financiara intr-o relatie…. Asta nu inseamna ca nu inteleg motivatia ta 🙂

  123. Si eu ti-as spune sa nu pui la suflet, dar stiu ca e foarte greu de facut asta. In locul tau si pe mine m-ar deranja si as suferi. Te apreciez foarte tare pt orice scrii, pt pasiunea pe care o pui in scris si chiar ma gandeam zilele trecute citindu-ti un articol cum de reusesti mereu sa vii cu articole si idei noi, sa scrii zilnic, sa raspunzi la comentarii si mailuri.
    Ma bucur ca ai luat aceasta decizie, astfel de oameni nu au ce cauta in „casa” nimanui. Mi-e greu sa ii inteleg cum de pot rani cu atata lejeritate si rautate.
    Te imbratisez si eu, si cred ca numarul de comentarii de la postul asta spune tot! Sunt atatia oameni faini care te apreciaza si te sustin, ca restul nici nu mai conteaza.

  124. Am citit aproape tot, nu tot. Spuneai ca ai vrea sa nu plece nimeni nemultumit de pe blogul tau. Lasa ca e mai bine sa plece si nemultumiti. Oamenii adevarati pe care tu ti i-ai dori aproape si ai avea ce discuta, nu au nevoie de un intreg articol sa li se explice ca blogul tau e al tau. Asa ca cine ramane in preajma ta, aia conteaza. Considera ca „buruienile” pleaca singure si iti curata blogul. Te inteleg totusi ca esti suparata. Inteleg tot ce spui. Ca sa nu te mai consumi degeaba adopta si tu atitudinea ” Pleci de pe blogul meu ? multumesc, chiar nu aveam nevoie de astfel de oameni pe aici”. Mai bine asa , decat sa stea pe aici sa iti vorbeasca urat zilnic in comentarii.

  125. Era clar cazul de o curatenie toti cred ca trebuie sa facem asta cateodata, nu avem nevoie de astfel de oameni in viata noastra, avem nevoie de oameni care sa ne bucure nu sa ne intristeze e dreptul nostru sa alegem. Si daca nu le place sa nu citeasca nu i obliga nimeni mie daca nu mi place o revista o carte nu o citesc si gata doar nu o sa ma apuc sa caut autoru’ sa i trag una in cap ca eu sunt nemultumita.avem dreptul la pareri diferite ca de aia suntem diferiti dar nu sa jignim oameni care se zbat care se chinuie 10 min sa scrie un post, care in loc sa se „pieptene „de exemplu alege sa mai scrie cate cv pe blog findca suntem atatia care asteptam cu drag sa scrii ceva orice chiar si cand Sofia plange sau Iv nu doarme si tu esti obosita pentru ca urmarim si ne place ce scrii.am invatat atat de multe de la ti e incat stau si ma gandesc cum ar fi crescut baietelul meu fara multe din sfaturile tale.multumim ca scrii pentru noi.

  126. Ooo, dar ce inghesuiala la comentarii pe acest articol! Ca niciodata
    Mi se pare o initiativa f buna!! Eu de multe ori, chiar si pe articolele mai scurte scrise de tine, Ioana, ma delectez cu opiniile, povestile altor cititoare (mai ales pana sa avem grupul acela minunat de FB) iar o aglomeratie de „spamuri” strica tot farmecul si ne indeparteaza de la subiectul cel mai important despre care pornise articolul tau!
    Una e sa NU fii de acord cu parerea din articol, si sa-ti exprimi propria parere, indiferent care ar fi aceasta, si alta e sa faci arunci cu noroi/pietre/rosii/oua stricate in cei cu alte considerente

  127. Mie nu mi se pare nimic in neregula sa mai publici si cate un articol publicitar din cand in cand, mai ales cand produsele/serviciile sunt testate. De exemplu, eu de foarte mult timp ma tot uit pe la Mothercare (am doi copii), insa mi se pareau extrem de scumpe si nu stiam cum rezista in timp, niciunul dintre cunoscutii mei nu cumpara de acolo. Si eu chiar sunt de parere ca uneori, daca dai un ban in plus, si hainele se tin altfel (nu se aplica la TOATE brandurile mari).
    Si postul tau m-a ajutat, mi-a dat un feedback despre calitatea produselor lor. Asa ca data viitoare cand mai trec pe acolo si se intampla sa aibe reduceri, de ce sa nu le incerc?
    Si legat de hateri, eu mereu am avut o politica personala: stai departe de oamenii nemultumiti de orice, si de faptul ca ploua gasesc ceva de comentat. Nu fac decat sa iti strice ziua si sa te lase cu un gust amar. Suntem atatia pe lumea asta, asa ca ne putem selecta oamenii cu care interactionam.

  128. draga mea atat am de zis ca sa nu incep sa fiu eu cea care injura si jigneste, dar nu pe tine, ci pe ei. multi sunt frustrati, limitati etc :

    Era odată un cuplu cu un băiat de 12 ani şi cu un măgar. Au hotărât să muncească, să călătorească şi să cunoască lumea. Astfel, plecară la drum toţi trei cu urecheatul lor.

    Trecând prin primul sat, lumea comenta: “Priveşte copilul ăsta prost crescut: el sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgându-l de frâu”.

    Atunci, femeia îi spuse soţului: “Nu vom permite ca lumea să vorbească urât despre copil”. Bărbatul coborî copilul şi se urcă el. Ajungând la următorul sat, oamenii murmurau: “Priveşte acest tip neruşinat; lasă copilul şi sărmana femeie să tragă măgarul, în timp ce el merge foarte comod pe animal”.

    Atunci, luară hotărârea să o urce pe ea pe măgar, în timp ce tatăl şi fiul trăgeau de frâu. Trecând prin al treilea sat, locuitorii vorbeau în barbă: “Săracul om. După ce că munceşte toată ziua, trebuie să ducă femeia pe măgar… Şi bietul copil, ce să aştepte de la o astfel de mamă!”

    S-au pus de acord şi au urcat toţi trei pe măgar, pentru a-şi continua pelerinajul. Ajungând în satul următor, au auzit locuitorii zicând: “Sunt nişte bestii, mai bestii decât măgarul care îi cară, îi vor distruge coloana “.

    Până la urmă, au decis să coboare toţi trei şi să meargă alături de animal. Dar, trecând prin satul următor nu puteau să creadă ceea ce vocile spuneau surâzând cu superioritate: “Priviţi la idioţii ăştia trei: merg pe jos, când au un măgar care ar putea să-i ducă”.

  129. Ioana, stii vorba aia „au si nervii nervii lor”? Aici se potriveste super. Nici eu nu as mai tolera asa ceva. E dreptul tau si profita de el cat se poate.

  130. Este infiorator de urar ceea ce a scris „domnul” in acel email.Sunt cu totul de acord cu tine.Este greu sa faci ceea ce faci tu…si parerea mea este ca ar trebui sa nu m pui la suflet.Ignora si ia masuri…frumos si subtil,fara avertizari de genul celor de m sus.Nu esti datoare cu asta.Acum o sa te balacareasca alte persoane pentru faptul ca ai anuntat ca nu m suporti jigniri si alte cele,sub textul:”Chiar ai senzatia ca esti atat de importanta ca sa-mi fie frica de faptul ca o sa-mi stergi comm…etc”.Bag mana-n foc.Si nu e treaba nimanui asta.Asa finuta cum esti,faci ordine…fara explicatii…explicatii dai in fata lui Dumnezeu…restul…sunt doar trecatori.Eu te urmaresc cu drag de cate ori am posibilitatea.Succes in continuare si capul sus!

  131. Esti o scumpa. Imi place mult cum si ce scri si te urmaresc cu placere, fiindca am si eu 2 puiute de aproape 3 si aproape 5 ani. Desi am mai scris pe blog, azi mi-am ales si un nickname :).

  132. Si eu te apreciez pentru ideile, pasiunea si naturaletea cu care scri. Citesc foarte des blog-ul, dar las foarte rar comentarii, pentru ca post-urile tale sunt atat de bine punctate, incat nu stiu ce as avea de adaugat. Daca nu las de fiecare data comentariu, este doar pentru ca in cuvintele tale, gasesc de cele mai multe ori tot ceea ce as avea si eu de spus. Referitor la post-urile publicitare, don`t worry. Sunt multi care le apreciaza, le primesc ca si recomandare, le urmeaza, le tin pentru ei, le dau mai departe. Altii, mai frustrati de propria lor viata sau job, gasesc insuportbail ca tu vei primi bani, facand ceea ce iubesti foarte mult- adica sa scri. Mi-a placut post-ul despre Mothercare, a fost extrem de delicat scris si ingenios, mie imi plac produsele lor si le recomand mai departe. Iti doresc succes in continuare; esti o persoana cu adevarat speciala.

  133. Parerea mea: Daca unei persoane ii place ce citeste, continua.Daca nu, este butonul mare in dreapta sus cu X. Daca cineva are o parere legat de ceea ce citeste poate sa o spuna, dar nu jignind pe nimeni, nu injurand, nu vorbind ca „la usa cortului”. Nu pricep cu ce drept unii isi bat joc de munca altora. O zi buna 🙂

  134. Problema ta acum nu mai sint trolii – cu femininul lor, troale 🙂 – ci faptul ca nu te mai poti opri din bloguit, daca asta e una din sursele veniturilor voastre. Nu cred ca te poate condamna nimeni cu mintea-ntreaga ca vrei sa traiesti decent, crescind doi copii cum vrei tu. Cu toate astea, daca te astepti ca cititorii sa te urmeze precum credinciosii in pustie, ar fi o problema – a ta, pentru ca poate supraestimezi modul in care conduci aceasta afacere. Nu e frumos si corect sa te plingi ca faci eforturi uriase ca sa tii acest blog functional; alegerea e a ta pina la urma, eforturile de tot felul nu aduc intotdeauna si rezultatele dorite. Stiu ca iti este foarte greu sa gestionezi tot ce e in viata ta acum, te admir pentru asta, dar in acelasi timp te rog, pentru binele si sanatatea ta, sa iei o binemeritata pauza si sa redefinesti ce-ti doresti de la acest loc, blog. Pare sa se fi transformat dintr-o bucurie intr-un chin, asta se vede si de aici si nemultumirile mai mult sau mai putin afisate, care acum au rabufnit, nu-ti vor folosi prea mult in perspectiva. Nu cred ca trebuie sa anunti cu atit de multe cuvinte ca vei bana cititorii care te deranjeaza; oricum, numai tu poti face asta, asa ca de ce sa nu ne vedem de traseu in continuare, cu cine mai ramine prin zona? Exista oameni care injura si daca le dai buna ziua, asta inseamna ca toata lumea raspunde in acelasi fel la salut?

    • Ba da, trebuie sa anunte foarte ferm sanctionarea frustratilor, astfel vor sti clar ca nu le mai vede nimeni productia de venin !!!

  135. Buna Printesa,
    Eu citesc zilnic:) niciodata nu m-am gandit sa comentez, zambesc , ma simt mai bine si imi vad de ale mele.
    Dar azi cred ca ai nevoie sa stii, ca sunt unii/unele care te urmaresc si te plac.
    Ce pui pe blogul tau este treaba ta 🙂
    Nu iti fa griji, din cate vad in jur faima ta e in crestere … aviz sponsorilor 🙂

  136. Felicitari! E prima data cand comentez, desi sunt abonata la blog-ul tau. Citesc postarile cand am timp, dar incerc sa nu ratez nimic, indiferent ca este sau nu publicitate. Nu mi-a venit sa cred ce ti se intampla, dar este clar timpul sa faci curatenie! Inca o data felicitari si mult succes!

  137. Este primul si singurul blog pe care il citesc aproape zilnic de cand l-am descoperit, adica acum cateva luni. Imi place, te felicit si te sustin in „curatarea” lui. Oamenii rai ar trebui sa-si vada de rautatea lor in alte locuri.
    Numai bine!

  138. Buna Ioana,
    Citesc blogul tau de ceva ani nu am comentat pana acum niciodata, te-am citit cuminte si cu regularitate, imi place cum scrii, esti comica, scrii explicit, deschis, povestesti frumos, esti clara si limpede in exprimare, ai un stil ce ne face pe noi, cei ce te citim sa revenim la tine zi de zi. Si este frumos. Eu nu sunt fan reclame, indiferent ca sunt scrise, sau auzite. Insa tu le faci sa sune asa firesc incat nu par deloc enervante, ba din contra mi se pare ca ne povestesti cu exemple clare cum se comporta si ce as putea face cu produsul X. Dragut. Mi-a placut postul Mothercare :), iubitul meu lucreaza acolo si a fost cumva mai personal pentru mine.
    Pacat ca te urmaresc oameni si comentarii rautacioase de la nemultumiti. Nu este nimeni obligat sa citeasca daca nu place ochiului sau sufletului. Nu esti scriitoarea personala a nimanui. Este un blog personal, scris atat de frumos…ai o familie frumoasa, 2 copii atat de dragalasi, probabil ca pe undeva atragi si invidia unor oameni plini de frustrari.
    Este pacat, insa iata, poti lupta cu asta :)! Mergi inainte, fa-o pentru tine si fa-o pentru noi, toti ceilalti.

  139. Aglomeratie azi:)
    Printesa, nici nu imi aduc aminte de cand te citesc dar in fiecare dimineata la cafea ma delectez cu posturile tale- TOATE posturile tale (ba chiar ma ingrijorez cand nu apare un post nou- ce s-o fi intamplat?). Si au fost ….si cele cu care nu eram de accord, cele prea siropoase pentru gusturile mele, cele publicitare pentru produse pe care eu nu le consider neaparat bune pentru mine. Daca le scriai la comanda mea, pe banii mei poate as fi comentat (clar nu cu vocabularul ilustrat in exemplu) dar asa nu simt ca ma indreptateste absolut nimic sa reactionez.
    Daca tu imi oferi satisfactia unui text scris minunat ( cand eu d-abia scriu un email de 5 randuri si lucrez la comentariul asta de 20 minute) pot si eu sa iti ofer vizualizarea mea. Si as oferi si mai mult daca ai instaura o modalitate prin care noi sa te rasplatim.
    Un blogger pe care il urmaresc si ma amuza a pus un buton de PayPal pe blog (poate la misto) si l-am folosit cu incredere ca sa vars echivalentul unui abonament anual la revista mea preferata. Baiatul ma face sa rad de cateva ori pe saptamana:)- unde mai primesti asta gratis?
    Viata e asa: platesti pentru tot ce iti aduce bucurie: platesc pentru prajituri, intrari la muzee, calatorii, bijuterii….de ce placerea de a te citi nu as plati-o?
    Toate laudele la adresa ta din comentariile de aici sau de la alte articole sunt complet justificate- nu le voi repeta aici dar sunt complet de accord cu ele.

  140. Ioana, draga, ai ajuns cam tarziu la solutia asta 🙂
    Nu ca as primi foarte multe comentarii urate sau uracioase, dar automat in moderare intra orice comentator care nu are deja un comentariu aprobat. Am cuvinte marcate ca spam, iar lista de ban are si ea useri, IP-uri si emailuri interzise. Comentariile celor care au linkuri catre pariuri, bancuri, promovare de orice fel sunt delink-uite.

    n-am permis niciodata nimanui sa ma faca troaca de porci pe blogul meu si nici sa fie nepoliticosi cu ceilalti cititori.

    in alta ordine de idei, ma mir intr-una cat de virulente sunt comentariile pe blogurile de mame. cata rautate gratuita si cata ura in cuvinte. ma gandesc foarte serios sa nu scriu despre viitorii mei copii pe blog. n-am nevoie de o energie atat de negativa in jurul meu.

  141. Felicitari pt articol dar mai ales pt decizia luata! Citesc cu placere zilnic 7-8 bloguri(articole si comentarii) unele de vreo 6 ani altele mai recent descoperite axate fiecare pe cate un „domeniu” si DA as plati abonament pt fiecare dintre ele!De ce? Pt ca asa cum eu sunt respectata si platita pt munca mea consider ca si munca voastra pe care EU O FOLOSESC trebuie apreciata si rasplatita. Ca sa nu merg prea departe o sa ma refer la articolul de ieri- ma gandeam de ceva vreme sa-ncep aprovizionarea pt cei 2 Mosi si sa evit o parte din dezechilibrul financiar din luna decembrie. Na ce sa vezi cand deschid blogul tau iaca mura-n gura o parte din ce-aveam nevoie-dat clic pe link-uri,inventar scurt,comandat,venit curier,platit,rezolvat problema,multumesc Printesa! Am economisit timp,bani,stiu unde sa revin peste cateva luni pt next level. Oameni buni nimeni nu supravietuieste cu like-uri!Hai sa nu fim penibili!

  142. Citaaa lumeee! 🙂 Va multumesc tuturor pentru sustinere si pentru ca intelegeti! Mult va multumesc! Culmea, comentarii rautacioase n-am avut azi decit unul! Direct la gunoi cu el, ah ce bine mi-a facuuut, abia astept sa mai fac! 😀

  143. Greu de crezut ca unui om ca tine i se pot adresa astfel de cuvinte. Eu personal consider ca nici nu ar trebui sa ridicam privirea din pamant la cate faci tu pentru mame – gratis.
    Eu ti-am pus intrebari pe facebook la care mi-ai raspuns foarte repede, si cat mai sincer si la obiect. Iti multumesc mult pentru timpul acordat! A fost si este o onoare sa vorbesc si primesc sfaturi de la tine.
    Trebuie sa recunosc ca au fost si posturi cu care nu sunt de acort, unele pareri mi se par aiurea, dar asta e problema mea, nu a ta – niciodata nu as indrazni sa-ti spun personal ceva, mai ales ceva rau!

    In concluzie esti o fiinta minunata si mi-ar placea enorm sa ne mai intalnim (poate te voi ajuta si eu cu ceva).

  144. Printesa draga, felicitari pentru articol! Era timpul sa-i puna cineva la punct si pe cei care nu incap de altii. Nu-ti mai face nervi din cauza lor, nu-i mai baga in seama, continua sa scrii pentru cei care apreciaza articolele tale si care o fac pentru ca le place ceea ce scrii si stilul in care o faci, pentru ca gasesc sfaturi utile in randurile scrise de tine. Te citesc de ceva vreme, ai un stil aparte care ma binedispune de fiecare data. 🙂 Iti doresc succes in continuare, sa-ti iasa planurile legate de blog asa cum vrei tu. Eu te voi citi in continuare! 🙂

  145. Bună Ioana. Te citesc de aproape 3 ani și acesta este primul meu comentariu. Ma bucur sa vad atât de multe comentarii la post-ul asta. Și îți mulțumesc pentru toate articolele de pana acum. Îmbrățișări, Cris și micul Filip.

  146. Bravo printesa! Ce veste buna!
    Eu sunt tot din gasca celor fara copii, cu putine comentarii, dar te citesc in fiecare dimineata si iti multumesc pentru toate articolele.
    PS: m-am enervat si eu pe o cititoare de-a ta care protesta la un post publicitar, asa de rau m-am enervat ca am certat-o… acum de abia imi dau seama ce nervi ai tu zi de zi cu astia…

  147. Intr-un satuc amarat, uitat de lume, isi ducea zilele un mare razboinic. Desi impovarat de ani, putea inca sa infranga pe oricine il provoca la duel, iar faima lui, imprastiata in toata tara, ii adusese alaturi numerosi discipoli.

    Intr-o zi, un razboinic tanar si dornic de afirmare a sosit in sat, hotarat sa fie cel dintai care avea sa il infranga pe faimosul maestru. Forta lui, izvorata din tinerete, era insotita de o abilitate unica de a descoperi si a exploata orice slabiciune a unui adversar. De obicei, el astepta ca rivalul sau sa faca prima miscare, dezvaluindu-si astfel punctul slab, dupa care ataca cu o putere covarsitoare si o iuteala fulgeratoare. Nimeni nu reusise sa reziste in fata lui mai mult de o miscare .

    Fara sa asculte povetele ingrijoratilor lui ucenici, maestrul a acceptat cu bucurie provocarea tanarului razboinic. Dupa ce cei doi adversari s-au instalat unul in fata celuilalt, gata de infruntare, nevarstnicul luptator a inceput sa il improaste cu insulte pe maestru. Vreme de cateva ore, el a continuat in acest fel, scuipand si scotand pe gura cele mai groaznice cuvinte de ocara cunoscute pe fata pamantului. Batranul razboinic a ramas insa calm si nemiscat, ca si cum nu ar fi auzit nimic. In cele din urma, tanarului i s-au scurs intru totul puterile si, recunoscandu-se invins, a parasit rusinat locul duelului.

    Oarecum dezamagiti ca nu ripostase in nici un fel la atacurile nerusinatului luptator, discipolii s-au adunat in jurul batranului maestru si l-au intrebat: ” Cum ai putut indura cu atata demnitate toate mizeriile care ti s-au aruncat in fata? Cum ai reusit sa il faci sa se simta infrant?”

    „Daca cineva iti da un dar, iar tu nu il primesti,” a spus maestrul , „cui credeti ca ii apartine pana la urma acel dar?”

  148. Ioana, eu iti multumesc pentru blog. Si-ti zic de acum ca uneori la cele mai frumoase postari ale tale (alea care-s asa un fel de vignette de viata, si au fost multe in ultima vreme) nu comentez pentru ca fix acolo nu mai e nimic de zis 🙂

  149. Prea multa invidie, lipsa de educatie si rautate caracterizeaza multi romanasi!!! Dupa vocabularul agresiv si impertinent scris de nesimtitul de mai sus cred ca a sosit vremea sa faci curatenie. Nu pot sa cred de ce unii sunt atat de rai si atat de URATI, nu stiu dar doar la romani am vazut atata rautate, sa te simti bine jignind pe cineva, sunt sigura ca aceste persoane nu sunt fericite si au o viata de CACAo, pentru ca e ceea ce merita si ceea ce ai inauntrul tau se oglindeste cu ceea ce ai in viata, oamenii, prietenii, locul de munca, familia. Tine langa tine oamenii care te iubesc, care iti vor binele si care sunt educati si respectuosi in primul rand. Tu esti frumoasa, esti rabdatoare, calma, iubitoare, o mama extraordinara, esti curajoasa, esti un exemplu, nici sa nu indraznesti sa stai rau din cauza acestor nimicuri!!!!!
    Scrii foarte frumos, scrii bine iar articolele tale sunt interesante si am invatat multe, m-au ajutat si pe mine foarte mult. Te citesc si voi continua sa te citesc, pentru ca noi cei ce te iubim avem nevoie de iubire si nu vrem sa citim monstruozitati, pentru ca needucatii si monstrii nu ne plac!!!

  150. Stii care e chestia cu scrisul, Prinţesă? Iti place, nu?
    Ei bine, scrie mai departe!
    Mie uneia imi place să mă citesc, pe cuvânt! Si chiar de n-as avea nici o vizualizare ori numai ură şi probleme cu dereglaţii, tot as scrie. Că îmi place mie, de-aia! Si să scriu şi să mă citesc, na!
    n.b. comentariul a aparut initial pe pagina mea FB, defapt iti este destinat si datorat, Printesa.

  151. Este prima data cand iti scriu, desi citesc blogul tau in fiecare zi in ultimii doi ani si jumatate (iar cand nu apuc, recuperez intotdeauna). M-am gandit ca e cazul si momentul sa stii ca ai si astfel de cititori, care te apreciaza in tacere. Am invatat foarte multe din experienta ta si a comunitatii pe care ai creat-o si pentru asta, iti multumesc. Atat 🙂

  152. Draga Printesa, desi te citesc numai de cateva luni, m-am intrebat de multe ori cat poti fi de rabdatoare si cu nervii de fier, sa tolerezi atata negativitate si rautate (si nici nu ma refer la cele nepublicabile). Imi crestea mie periculos tensiunea si pulsul ori de cate ori citeam comentariile veninoase, si nu puteam sa nu ma gandesc cum te afecteaza pe tine. Acum vreo doua saptamani am fost eu on the receiving end al unui astfel de comentariu, plin de rautate si apelative care m-au afectat adanc, poate ptr. ca nu au mai fost asociate persoanei mele niciodata. Si a fost numai unul. Asadar aplaud pozitia pe care ai luat-o impotriva acestor persoane care nu-si au locul aici, care intunecau regatul tau frumos. Abia astept sa citesc (in continuare) articolul zilei, fie sa invat ceva, sa ma amuze (de multe ori copios), sa ma emotioneze pana la lacrimi, sau sa aflu despre un produs nou care-ti place tie. Iar daca tu poti sa ai un venit facand ce-ti place (scrisul pe blog) cu atat mai bine.
    O seara minunata!

  153. Draga printesa urbana,(suna prea personal, prea intim) , deci reformulez, Printesa urbana 🙂

    Te citesc de aproape doi ani, nu-mi mai amintesc prin ce conjuctura am ajuns pe blog, cert este faptul ca nu am mai plecat, citesc cu deosebita placere fiecare articol, chiar daca nu am copiii si multe din articole sunt dedicate celor doi copiii perfecti din viata ta.
    Admir maniera de a aranja fiecare cuvint, fiecare virgula, fraza, admir curajul cu care lupti prin talazurile zbuciumate ale vietii.
    Te admir, dar voi continua sa te citesc in tacere, sa savurez placere din lectura fiecarui rind asternut, pentru ca mi-se par banalitati ce am de zis.
    Am tinut sa-ti zic doar asta, sa-ti urez numai bine, inspiratie cit cuprinde si mari, mari realizari!!

    O cititoare din Republica Moldova

  154. Foarte corect ce vei face! Nimeni nu are dreptul sa te faca sa te simti rau cand tu aduci atata bucurie si liniste cititorilor fideli. Continui sa deschid blogul asta in jur de 10 in fiecare dimineata, primul, ca m-am obisnuit ca pe la ora aia cam postezi. Iti multumesc si pentru posturile publicitare, unele sunt geniale. I-am cumparat piticului ceva de la Mothercare dupa ce am citit la tine, si pentru reducere dar mai mult pentru ca tu ai spus ca sunt ok. Si ma ajuta, sunt noua la asa ceva 🙂 Multumesc pentru fiecare zambet si emotie starnita si sa ne citim si peste 10 ani la fel, cu bebei mari si frumosi in toate.

  155. Buna seara, printesa !
    Te-am admirat din primul articol pe care l-am citit pentru modul in care stii sa fii prietena cu fetita ta. Cred ca este singura cale de a educa corect si normal un copil: cu prietenie si, in primul rand, cu respect. Sunt foarte putini oameni capabili sa inteleaga asta. In mod identic am educat-o si eu pe fiica mea. Azi este o persoana realizata si un om de nadejde. Asa vor fi si copiii tai.
    Suntem in continuare cele mai bune prietene si in vietile noastre, vorba cantecului, sunt toate la locul lor.
    Iar despre cei care te-au suparat si fac subiectul articolului de azi, nu-i baga in seama. Lumea e plina de prosti.
    Iti doresc multa sanatate. Inteligenta si bun simt ai din plin.
    Toate cele bune,
    Gratiela

  156. Buna Printeso, mie imi place la tine acasa, adica pe blog:)Iar despre munca ta, nu stiu daca va fi vreodata indeajuns rasplatita material, dar poate un Multumesc contribuie un pic…Multumim pentru ceea ce faci.

  157. Pentru liniştea şi nervii tăi, mă bucur că ai luat această decizie. Lasă-i în pisici pe „urâcioşi”, ăştia sunt nişte hiene în căutare de pradă şi nu cred că vom scăpa de ei prea curând.
    Mult succes pe viitor!

  158. Probabil unul din primele comentarii, dacă nu chiar primul pe acest blog: bravo! Sunt de partea ta!
    Te citesc cu multă plăcere și, mai mult, te susțin în ideea de a taxa conținutul. Ești una dintre cele 3-4 persoane pentru care aș plăti abonament lunar să te citesc.

  159. Bre, printesa, cum bine zicea legea aia a lu’ mister Murphy, cantitatea de inteligenta de pe planeta este constanta, iar populatia e in continua crestere… Prostie, nesimtire si fudulie atasata la astea doua (care by the way, merg mana in mana) o sa tot fie berechet. Noi sa fim sanatosi, tu sa scrii, noi sa citim (care vrem si ce vrem) si sa ne dam cu parerea (care avem si care vrem).
    Am mai scris intr-un comentariu: eu nu sunt mereu de acord cu ce zici tu pe-aici, dar imi place cum scrii si te citesc in fiecare zi. Nu prea comentez, dar la faza asta trebuia sa scriu ceva aici, ca altfel (ma stiu) as fi gazduit o vreme un sentiment asa cumva nedefinit de vinovatie.
    Asa ca scriu. Scriu ca iti multumesc. Scriu ca vreau sa te citesc in continuare (deschid blogul tau inainte sa imi verific casuta de mail). Cumva te percep ca pe o prietena, desi nu te cunosc personal. Am inceput sa te citesc cand baiatul meu avea aproape 3 luni si eu eram o varza fleoscaita, iar scriitura ta a avut darul de a-mi mai resuscita varza si de a face ceva lumina la mine pe carare. Asa ca multam, bre. Eu voi continua sa te citesc si daca te apuci de descris tricotaje si macrameuri (la care ma pricep deloc).
    Publicitatea daca vreau o citesc, daca nu, nu. Daca ma inspira ce scrii despre un produs poate o sa il incerc, daca nu, nu. Daca am incredere ca o sa imi iasa si mie reteta aia de o facusi tu cu gogosi la cuptor poate o sa o fac, daca nu, nu. Si daca o fac si n-o sa-mi iasa n-o sa te caut sa ti le torn in cap. Zau ca nu.
    Vezi, tu, cred ca asta ii problema cu niste cetateni, ca nu se simt prea bine in pielea lor si, in plus au probleme cu intelesul realitatii in care fiecare ii responsabil de sine si de propriile decizii. Pe care decizii le ia singur, dupa o analiza prealabila in care intervine, cica, gandirea. Ei bine, asta cu gandirea e o treaba foarte grea. Iarta-i, printesa, ca nu toti dispun de dintr-asta.
    Oricum, eu voiam sa iti zic un banc ca poate te inveselesc oleaca. Am ras azi la birou cu lacrimi (desi cred ca despre mine este vorba). Cica „dupa 2 ore de condus GPS-ul intreaba: unde ne aflam, femeie?”.
    Toate bune.

  160. bai nene, dar te-ai gandit ca cele 2-3 cotofene care au pus comentarii negative ar putea fi de partea concurentei? se intampla, nu stii niciodata pe cine calci pe coada neintentionat. in alta ordine de idei … nu stiu daca te consiliaza cineva cu experienta in publicitate inainte sa scrii posturi de genul asta sau daca tu insati ai pregatire in domeniu (nu te cunosc atat de bine), dar e normal sa nu te ingrijorezi daca apar si reactii adverse. in fond, de aia exista atatea demersuri in publicitate, fiindca nu toate creierele rezoneaza cu acelasi tip de mesaj. unii se simt mai confortabil cu expunere de fapte, altii – cu povesti emotionante, asa cum sunt relatarile tale de pe blog. unii vor sa stie cum se termina filmul inainte sa inceapa, altora le place cand sunt gadilati de elementul-surpriza si se bucura din plin de revelatia de la final. concluzia mea e ca, all in all, nu e dracul asa de negru. priveste partea buna a lucrurilor – ai o audienta fantastica, iar trollii au si ei rolul lor. lasa-i sa se exprime (intr-un limbaj decent, desigur; nimic sub acest nivel nu are scuza), aduna feedback-uri, become stronger pentru cititorii care iti sunt fideli.

  161. Draga mea printesa din cel mai frumos regat,

    Esti o mama exceptionala! Spui lucrurile intr-un mod in care chiar daca nu ma atrage subiectul si nu stiu inca nimic despre bebelusi, le citesc pe nerasuflate.
    Tu nu doar relatezi. Tu spui povesti. Si le spui frumos si atingi sufetele celor care le savureaza.
    Nu te mai agita cu cei care nu merita. Te pup cu drag >:D<
    Ana

  162. Ma minunez si acum ca si atunci cand te-ai scuzat uneia careia ii furasei chipurile nush ce idee, de ce te afecteaza atat aberatiile astea. Este imposibil sa te placa toata lumea, (doar nu iti doresti sa te placa toata lumea, nu?) dar cred ca raportul celor care te plac vs restul e mult mai mare. Cand te agiti si scrii ca si te deranjeaza dai satisfactie „dusmanilor”. Invidia e mare si sper sa nu patesti si tu ce a patit Cristela sa iti sparga cineva contul si sa iti stearga abonatii sau din astea grele. In rest, fii zen si concentreaza-ti in puii mei atentia pe copiii tai, nu pe defecti la cap.

  163. Povestire cu tâlc: ”Gura lumii ”

    Se povesteşte într-o carte veche că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au luat în primire zicându-le:

    – Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!

    Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători care-i i-au, şi aceia, în râs:

    -Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos! Tatăl coborî şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători.

    Văzându-i, aceştia spuseră:

    -Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar .

    – Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia? zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră:

    -Ia, uitaţi-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar.

    – Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una! Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el la drum. Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni.

    Orice ai face, de gura lumii tot nu vei scăpa, așa că ține cont de ea numai când este spre binele tău!

  164. Eu admir ca poti scrie zilnic avand doi copii mici acasa. Ca esti aici pe blog. Si-mi pare rau ca lumea nu vede asta, cat timp investesti de fapt, ca au impresia ca un post se scrie in cateva minute si gata.

    Cat despre reclame iar nu inteleg obsesia asta cu vai, m-am simtit înselat. Cand te duci la film nu te simti înselat de reclama din film, ba mai platesti si pentru ea, cand citesti intr-o carte iar nu te simti înselat desi ai dat bani pe ea (chiar, ai observat cata Coca-cola la cutie se bea în cărtile in Murakami?). Dar in schimb daca copilul are obsesie cu haine nu poti spune numele firmei ca e o tragedie.
    Eu apreciez informatia dintr-un post publicitar, chiar daca poate nu voi incerca vreodata produsul respectiv.

  165. Eu zic că mulţimea de comentarii de la articolul ăsta vorbeşte de la sine şi sper sincer că reduce din… simţămintele negative (nu ştiu cum să le spun mai bine) cauzate de cititorii cu iq 50-70. E oarecum o platitudine să spun asta, dar chiar e regretabil ca un om care investeşte de toate într-un lucru bun, să dea peste tot felul de mizerii. Dar… umblă liberi mulţi… pe internet, din păcate.
    Anyway, gânduri bune şi însorite! Keep up the good work! 🙂

  166. Doamne fereste, nu mi-am putut imagina ca cineva poate sa isi piarda timpul scriind insulte la adresa cuiva doar pentru ca are opinii diferite. Si nici macar nu e vorba de politica :))))
    Eu am decoperit blogul tau de putina vreme dar cand am citit articolul cu magazinul de haine pentru copii Mothercare nici nu mi-am dat seama ca e ”publicitar”. Doar acum, din comentariile anterioare am dedus asta. Sau nu e ? oricum si daca e, si daca nu e, mie mi-a placut si nu m-a deranjat in nici un fel. Dar eu sunt omul căruia îi plac reclamele, chiar si cele de la TV. Multe sunt amuzante si, recunosc, pe mine ma influenteaza destul de mult in decizia de a cumpara ceva.

  167. Si eu te citesc de vreo 2 luni – am ajuns intamplator, culmea – pe un articol platit. Dar mi-a placut ca faci o poveste din orice chestie. Acum te citesc aproape zilnic, ma amuz la pataniile cu Sofia. Nu am inca sot sau copil, dar eu si prietenul avem o multime de prieteni cu copilasi, asa ca usor-usor ne familiarizam cu ce inseamna o astfel de viata. Si clar ca atunci cand voi avea nevoie, voi cauta prin arhiva postarile care m-ar putea ajuta.
    Stiu ca e usor sa zici – da-i incolo cu comentariile lor, nu-i mai baga in seama, nu mai pune la suflet! Dar adevarul e ca ne afecteaza, clar. Insa ideea sa mai faci curatenie prin articole e una foarte buna!

  168. Neata! 🙂
    Hateri vor fi tot timpul, din pacate. 🙁 Pentru ca sunt unii oameni cu o groaza de frustrari, care ar trebui sa ajunga la psiholog, dar care prefera sa stea in fata calculatorului si sa se descarce in „casele” altora. Si lor nu le pasa ca tu nu le apartii, pentru ei toata lumea e impotriva, si rea, si urata… Iar anonimatul e o pelerina destul de buna.

  169. Buna Ioana, este prima data cand iti scriu desi te citesc de cativa ani. Vreau doar sa iti spun ca esti o sursa de inspiratie pentru mine, m-ai ajutat sa devin un om mai bun si de ceva vreme si o mama mai buna. Sper doar sa nu te lasi de scris niciodata, asta pentru noi astia care te citim cu drag zi de zi.
    Pupici multi de la Piatra Neamt 🙂

  170. Acuma na, dacă vrei doar comentarii care aduc ceva plus în conversaţie ar cam trebui sa ştergi o mare parte din ce s-a comentat până acum. Aşa cum se poate „uaau! f. bine! felicitări! baftă!” şi atât, ar trebui să existe (măcar pentru echilibru, dacă nu şi pentru pastel) „eu nu sunt de acord”. Şi atât. La fel şi cu comentariile adresate altor comentatori, eu recunosc că uneori sunt miştocar sau acid dacă sunt provocat, conversaţia implică uneori şi asta, sau poate vreau să îi zic ceva lui x deoarece mi se pare mie că are o idee interesantă (pro sau contra, asta e altă discuţie).
    Cât despre jigniri, ameninţări şi greşeli gramaticale cred că am zis mai demult că trebuie blocate (ăla pe care l-ai dat exemplu parcă e o placă de vinil zgâriată, repetă aceeaşi temă, eh, să zicem că are un lexic restrâns 😀 ).
    Iar despre cititori, orice blogger scrie pentru ei, ca altfel ar ţine un jurnal personal (ca exemplu ştiu un blogger care se roagă pentru comentarii).
    În cazul blogului tău sunt de acord cu publicitatea deoarece nu ăsta e primul scop.

  171. E o modalitate foarte eficienta de a pune pe fuga lumea care chiar ar avea la o adica ceva de zis (pentru ca deh, zice si apoi se trezeste ca a disparut comentariul ori e marcat drept spam, minunat) si de a pastra in schimb doar pe cei care vad lumea fix la fel (ori in tot cazul cu diferente pur cosmetice, nu de substanta). Sigur, alegerea va apartine, nu-i bai.

    • Eu din postare am inteles ca vor fi sterse doar comentariile jignitoare si amenintatoare, in timp ce comentariile critice, opiniile diferite vor fi aprobate ca si pana acum. Nu cred ca e in interesul nimanui ca blogul asta sa devina o camera-ecou.

  172. Huh. Am dat peste link-ul cu această postare din întâmplare, dar am început să citesc și nu m-am mai putut opri. Asta înseamnă că sunt prima dată pe acest blog și că îți citesc pentru prima dată un articol. Îmi place stilul tău, scrii foarte frumos și sunt fascinată de faptul că te afli în blogosferă de mai bine de 8 ani. E o performanță, sau așa o văd eu și nu pot decât să te felicit 🙂 M-a întristat foarte tare comentariul postat de Prințul Întunericului. Urât. Foarte urât. Indiferent de postarea pe care ai scris-o, nimeni nu are voie să ți se adreseze așa. Mă bucură faptul că ai ales să nu mai publici astfel de comentarii negative. Acest blog este, așa cum ai spus, casa ta, o parte din sufletul tău, nu mi se pare corect ca cineva să vină îl calce în picioare, să îți critice munca într-un mod atât de jignitor, chiar dacă nu au aceeași părere ca și tine. Îți doresc mult succes în continuare!

  173. Buna!
    E prima oara cand citesc un post pe acest blog, insa mi-a placut prea mult ca sa nu las un comentariu.Iti impartasesc opiniile ! Eu sunt la inceput cu bloguletul meu, nici nu ma gandesc sa ma compar cu tine …. insa, la putin timp dupa ce mi-am deschis blogul, o domnisoara mi-a spus ca n-ar trebui sa ma apuc sa scriu pe blog, ca fac de ras blogosfera si ca oricat as incerca sa egalez pe cineva(desi n-am spus ca asta ar fi scopul suprem al vietii mele sau ca as vrea sa egalez pe cineva),n-am sa reusesc.Eu m-am simtit foarte urat cateva zile… Unii cred ca au dreptul sa ne vorbeasca cum vor .. pentru simplul fapt ca deschid un link si citesc o postare.Nu se gandesc ca dincolo de postare exista o persoana la fel ca ei, cu sentimente, familie si care e (poate) afectata de ce scriu ei intr-un comentariu de 2 fraze…
    Mult succes cu blogul, de acum (cu siguranta) o sa incep sa iti citesc blogul!

  174. Uite, sincer, ăsta-i primul post pe care nu-l pot citi integral pentru că eu consider că te consumi prea mult pentru prostia și nesimțirea altora și știi prea bine că nu merită. Și nu-l pot citi și pentru că e plin de exemple de oameni toxici, și de ăștia m-am săturat din propria viață. Prințesă dragă ce ești, scrie mai departe așa cum simți, și cine are de citit ceva frumos, sau util, sau interesant te va citi și mai departe. În rest, să ne crească copiii frumos și să ne-auzim de bine și mai departe-n blogosferă.

  175. Cand ne va dezvalui printesa ca silueta ei sta in secretul magicei capsule de slabit…., sau cand ne va indemna la nu stiu ce parfuri 100% naturale car ne maresc sanii cu cinspe masuri la sutien, ori cand ne va spune cum si-a imbunatatit ea relatia de cuplu de cand sotul ei ia nu stiu ce minunatii pentru o marire cu 50 cm a p..is-ului, abia atunci nu voi mai citi acest blog. Reclama e buna pentru ambele parti. Eu sunt curioasa daca s-a ofuscat cineva pe reclama la Philips, tinand cont ca a fost concurs cu un premiu super……

  176. My 2 cents:

    Unu: de trolls nu vei scapa si nu vom scapa la nivel de societate umana. Daca nu erai tu in vizor, era altcineva – sunt fiinte complet asociale sau antisociale. Sa fii pregatita inclusiv sa contactezi politia daca lucrurile degenereaza.

    Doi: cu acest mesaj le-ai dat apa la moara. Le-ai dat exact raspunsul pe care il asteptau iar viitorul nu e deloc luminos. Poate dai de vreun nebun care sa-ti trimita poze cu copiii tai jucandu-se in parc sau sa faca vreun selfie cu masca pe fata de la tine de la usa. Sau care sa sune la sevici sau la parintii tai si sa le spuna tot felul de prostii. Crezi ca aberez? Vezi ce a patit acum 7 ani Kathy Sierra: http://tech.slashdot.org/story/14/10/10/1228237/why-the-trolls-will-always-win

    Sfatul meu: sterge acest post (desi e cam tarziu pentru asta) si actioneaza ca si cum acesti oameni nu exista.

  177. Buna! Eu personal te citesc cam de 5 luni.
    La inceput ti-am savurat cateva postari. Lectura zilnica era un deliciu. Dupa doar cateva saptamani, mi-am dat seama ca sunt dependenta. Fiind o dependenta buna, am continuat. De atunci te citesc constant in tacere – asa cum o fac inca foarte multi/multe. Nu am comentat pana acum pentru ca postarile tale spun totul….si pentru ca spusele mele, comparativ cu ale tale, sunt banale si lipsite de savoare…si pentru ca mesajul unei postari care fura putin din timpul unei mame cu 2 copii mici, ar trebui sa fie cel putin ffff. important.
    Iti scriu acum pentru prima oara pentru a te incuraja sa continui, pentru a repeta ce au spus inca multe persoane inaintea mea – si anume ca esti apreciata din1000 de motive, pentru a-ti recomanda sa nu mai pui la suflet mesaje ca cel de mai sus (care desi intra la categoria OMG, apartine clar unei dobitoace fara nicio sansa de reabilitare) si pentru a te ruga frumos sa continui in acelasi fel. 🙂

  178. Eu chiar am fost azi la mothercare si am luat hainute, zornaitoare, girafa sophie si lingurite pentru bebelusul meu. Si am beneficiat de reducere si iti multumesc Ioana pentru informatie. Eu sunt socata de prostia oamenilor. Am refuzat sa cred ca exista asemenea indivizi redusi si prosti (rai stupizi) dar ei chiar exista. Si trebuie sa luam masuri ca altfel ne afecteaza calitatea vietii. Eu iti multumesc pentru fiecare cuvintel scris aici din inima si fara plata. Si te-as citi si cu plata. Imi fac abonament. Stiti cat costa o revista gen avantaje, unica etc in care 90% publicitate/reclame si articole idioate? Pfoai nici nu mai cumpar. Te imbratisez virtual Ioana si candva poate de-adevaratelea :)).

  179. Hey! Nu te cunosc, am dat de acest articolo complet intamplator dar nu stiu ce de m-a atras sa il.citesc pana la final. Eu am un mic blog de aproape 3 luni insa nu stiu ce sa spun despre cele intamplate…e oribil sa vina un neica nimeni sa judece! Frate, ei chiar nu stiu cat de greu e! Din cate am.citit am observat ca scrii de multi ani si vad ca esti foarte apreciata…dupa sute de comentarii lasate 🙂
    Te felicit pt munca depusa si vreau sa te incurajez sa ai grija de „casa” ta, in care TU si NUMAI TU ai.puterea de a decide ce, cat si cum.postezi! Privind articolele.platite (in bani sau produse…nu stiu cum lucrezi tu) consider un lucru bun si este chiar ok sa faci asta. Pana la urma si tu castigi, dar si cel.care te plateste in vreun fel. Asa ca exista un acord Win-Win…lucrez la un site si am lucrat cu blggerite. Nu exista sa iti placa toate produsele.pe care le primesti! Si atunci,de ce sa minti lumea care te citeste?
    In fine…iti urez mult succes si putere! :

  180. Felicitari pentru tot. Admirabil! Si eu te citesc des si totusi nu ti-am scris niciodata…. Dar te admir pentru multe lucruri. Keep up the good work!

  181. Buna ziua!

    Spre rusinea mea de abia ieri am descoperit blogul acesta. Am citit in 12 ore aproape neintrerupte majoritatea articolelor, mai am cred 10% si-l citesc pe tot. Felicitari pentru familie, pentru blog si pentru rabdare. Eu va spun sincer ca as plati ca sa citesc articolele
    Dumneavoastra.
    Sustin moderrea comentariilor, va asigur ca nici mie nu-mi face face nici o placere sa citesc frustrarilor tuturor.
    Mult succes in continuare!

  182. Draga Printesa Urbana,
    Si eu te citesc de 1 an incoace (anume de cand s-a nascut Praslea) si e prima oara cand comentez. Nu prea e felul meu de a comenta dar uite ca am simtit nevoia. Eu una vreau sa iti multumesc pt tot ceea ce scrii. Da, nu sunt de acord cu tot si toate dar de asta suntem unici si diferiti – pentru a trece prin filtru gandirii, analiza si decide ce e mai bun, important, de ajutor pt noi. Asa ca, daca sunteti atat de indignati, suparati si nervosi, de ce mai pierdeti timpul scriind si amenintand? De ce nu puteti pur si simplu sa nu mai cititi? Sau va place atentia :D… Sau poate cearta. Sau va credeti importanti… Whatever, scrie in continuare draga Printesa si lasa capcaunii in pace, stii doar ca toti sunt ‘exterminati’ pana la finele basmului 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *