Copilul meu nu mănâncă! Respiră, totul va fi bine! (interviu cu Carlos Gonzales)

Am trecut și eu cu copiii prin etape în care n-au mâncat. Prima oară s-a întâmplat când Sofia avea 10 luni. Am îmbătrânit un an în câteva săptămâni. După ce diversificarea începuse bine, era curioasă, gusta orice și era mulțumită cu solidele, a venit o zi în care n-a mai deschis gura. La nimic. Găteam la fiecare masă două trei variante, îi dădeam și bucăți, și pasat, și la masa mare, și în scaunul ei, și cald și rece, Sofia mea nu făcea decât să întoarcă capul de colo colo. Am trântit un castron de perete de am spart gresia de deasupra chiuvetei, atât de tare mi-am ieșit din minți. Am dus-o la medic, am făcut analize, nu pricepeam cum de s-a stricat copilul.

O cititoare mi-a trimis atunci cartea lui Carlos Gonzales, Copilul meu nu-mi mănâncă. Am devorat-o într-o noapte și am înțeles. M-am liniștit. A fost magic, puține cărți au avut asupra mea acest efect vreodată! Am recăpătat răbdare și încredere și am așteptat. Peste încă vreo două săăptămâni, Sofiei i-au ieșit trei măsele și un canin sau poate doi, nici nu mai știu. De-aia nu mânca altceva decât lapte. Nu putea, nu-i ardea de mâncare.

Au mai fost apoi perioade, după sau înaintea unor boli, cu erupții dentare, la ea și la fratele ei, dar am trecut peste ele grațios, fără certuri și insistențe. Datorez mult acestei cărți și o recomand tuturor părinților ai căror copii nu mănâncă! Nu poți obliga copilul să mănânce, nici să-l îndopi la desene cât el nu e atent nu e în regulă, ce putem face este să avem noi o atitudine calmă, să nu distrugem relația cu copilul și nici relația lui pe termen lung cu mâncarea.

Cartea lui Carlos Gonzales a apărut și în limba română, o găsiți aici.

În comunitatea de peste 100.000 de părinți pe care am creat-o am remarcat că există multă frustrare și chiar o luptă între părinți și copii atunci când vine momentul mesei. Doar foarte puțini copii mănâncă bine. Iar multe dintre mame își fac griji din pricina obiceiurilor lor alimentare. De ce credeți că se ajunge la situația aceasta?

Dacă spunem despre atât de mulți copii că „nu mănâncă” și, în același timp, avem de-a face cu o creștere endemică a obezității infantile, este evident că părinții au o percepție complet greșită despre „cât de mult ar trebui să mănânce copilul”. Adesea, chiar noi, medicii, suntem de vină pentru asta pentru că recomandăm un aport alimentar mult, mult prea mare.

Multe mame spun că dacă nu apelează la diverse forme de a păcăli copilul ca să îl facă să mănânce (de exemplu, îl hrănesc în timp ce se uită la televizor la desene animate sau se joacă pe tabletă), acesta ar muri de foame. Care este mesajul dumneavoastră pentru aceste mame?

Faceți un test! Ia încercați! Veți vedea că nu va muri de foame. Când un copil e forțat să mănânce (și poate fi forțat prin amenințări sau pedepse, dar și apelând la strategii de distragere a atenției, la recompense sau desene animate), există două posibilități. Una este că respectivul copil va mânca tot acele… să zicem patru lingurițe de mâncare cât ar fi mâncat în mod normal, doar că, în loc să termine masa în 10 minute și să se ducă apoi la joacă, totul va dura două ore și se va lăsa cu lacrimi și scandal. A doua posibilitate este că cel mic va mânca 5 sau 6 linguri, în loc de 4, ceea ce înseamnă o creștere a aportului alimentar între 25 și 50 la sută, ceea ce duce la obezitate.

Cât de mult putem afecta negativ relația viitoare a copiilor noștri cu mâncarea?

Când vine vorba despre mâncare, fiecare are propriile preferințe. Dacă luăm masa de prânz la restaurant, consultăm meniul și alegem felul care ne place mai mult decât celelalte. Dar dacă mergem la același restaurant pentru cină? Și, din nou, a doua zi? Doar nu vom mânca în fiecare zi același fel de mâncare. Prin urmare, vom alege din meniu altceva, dar nu va fi felul preferat. Pentru copii e la fel: într-o zi se sau în vânt după mâncare și se hrănesc cu plăcere; în alte zile nu le mai place chiar la fel de mult. Însă dacă îi lăsăm în pace, dacă nu punem presiune, probabil o să mănânce câte ceva. Când încercăm să îi obligăm să mănânce, niciodată nu e în discuție felul lor preferat, pentru că pe acela îl mănâncă oricum. Nu o să spunem niciodată „Mănâncă-ți înghețata!” sau „Termină-ți ciocolata dacă vrei să primești și legume!”, ci „Mănîncă mai multe legume/fructe/pește!”. Prin urmare, felurile preferate îi vor deveni copilului și mai dragi pentru că părinții îl lasă să le mănânce liniștit. Iar acele mâncăruri pe care oricum nu le îndrăgește din cale-afară îi vor displăcea tot mai mult, pentru că părinții îl bat la cap și momentul mesei devine un iad.

Cum să facem noi, mamele, ca să ne mai relaxăm un pic când e ora mesei?

Cum doriți. După preferințe. Cu ceva muzică, yoga sau cu o carte, poate? 🙂

În cine sau ce să avem în credere? În instinctul nostru? În copil? În medic?

În copil. Un țânțar nu moare dacă uită să mănânce. Iar copilul este, fără doar și poate, mult mai inteligent decât un țânțar.

Cât e de important și de eficient să fixăm un program riguros de luare a mesei și o rutină la masă pentru copii și adulți?

Rutina la masă mi se pare o nebunie. Nimeni nu mânâncă la același ore în zilele lucrătoare, în vacanță sau duminica… Unicul motiv pentru care avem anumite intervale prestabilite, în timpul săptămânii, în care luăm masa este că avem un program de lucru prestabilit. Deci trebuie să mâncăm înainte să plecăm la lucru și după ce ne întoarcem, sau în pauza de masă. La fel, copilul va lua masa înainte sau după școală, dar programul e valabil doar în zilele când merge la școală. Cine și-ar dori să îi ceară copilul micul dejun la ora 07:00 într-o zi de duminică?

Zahărul și sarea în alimentația copiilor – cât de devreme și cât de des?

Atât zahărul, cât și sarea sunt nocive nu doar pentru copii, ci și pentru adulți. Sunt chiar mai nocive pentru adulți. De la vârsta de 6 luni, copilul poate avea același aport de zahăr și sare ca adultul (raportat, desigur, la greutatea sa). Să îi dai hrană fără zahăr și sare timp de 6 sau 12 luni nu ajută cu nimic dacă în următorii 30 de ani el va consuma prea mult zahăr și prea multă sare. Trebuie ca tu, ca adult, să adopți o dietă sănătoasă, iar când spun „sănătoasă” nu înseamnă „fără coloranți și aditivi”, ci „săracă în sare și zahăr, mai bogată în fructe și legume, pâine și paste integrale și, de băut, doar apă plată”. În consecință, copilul va putea mânca la fel de la 6 luni și va mânca sănătos și în următorii 30 de ani.

 

Pe 14 octombrie, dr. Carlos Gonzales va fi la București pentru o conferință dedicată părinților. Mergeți, o să vă ajute enorm! Am reușit să obțin pentru voi un discount de 10% dacă veți folosi codul PrintesaUrbana atunci când vă înscrieți. Veți plăti 211 lei biletul pentru întreaga zi (reducere 24 de lei, și 370 de lei pentru cuplu, întreaga zi (reducere de 50 de lei). Vă puteți înscrie prin oricare dintre modalitățile de mai jos, veți primi un email cu detalii de plată, apoi veți achita suma redusă.

Am pus mai jos detalii despre conferință și despre dr. Gonzales:

Copiii sunt diferiți. Unii acceptă cu ușurință alimentele solide încă de la începutul diversificării și continuă să mănânce bine pe tot parcursul vietii. Alții încep să refuze din ce în ce mai multe alimente dupa vârsta de un an. Unii copii devin „mofturoși” mai târziu, sau, deși mănâncă bine, nu iau mult in greutate. Alții vor doar sân, iar părinților li se pare că nu mănâncă suficiente solide, în timp ce sunt și copii care par să mănânce în exces și au tendinte de ingrasare.

Modul în care mănâncă un copil mic îl va „urmări” pentru restul vietii! Spre exemplu: dacă este „forțat” sa manance anumite alimente, este posibil sa nu le mai poata manca atunci cand devine adult. Sau, daca este santajat sa „mai ia o lingurita pentru mama”, va asocia mancarea cu anumite sentimente si poate deveni o persoana care apeleaza excesiv la mancare, doar din nevoia de iubire sau confort.

Războaiele cu privire la mâncare apar devreme și pot dura ani întregi. În multe țări, printre care și România, hrănirea copiilor se face strict la recomandarea medicului, iar mamele sunt sfătuite să le dea copiilor cantități exacte din anumite alimente, urmărind un orar rigid, ceea ce NU este deloc indicat! La acesta conferință, vom afla de ce copiii știu exact CE, CÂT si CÂND au nevoie să mănânce. Mai mult, vom învăța cum să le interpretăm semnele și cum să le răspundem nevoilor, astfel încat să creștem copii sănătoși fizic și emoțional.


Cine este Dr. Carlos GONZALES?

Medic pediatru si tată a trei copii, recunoscut specialist in alăptarea, nutriția și somnul copilului mic și autorul mai multor cărți de succes internațional pe aceste teme. A studiat medicina la Barcelona și a făcut rezidențiatul de pediatrie la „Hospital de Sant Joan de Déu”.
Este fondatorul și presedintele Asociatiei Catalane de Alăptare și predă cursuri de alăptare cadrelor medicale.

Sursa foto: copil care refuză să mănânce via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

26 comentarii

  1. Am citit si eu cartea si este intr-adevar revelatoare. In plus este o lectura foarte placuta. Uneori te astepti la solutii complicate, argumentate stiintific: cantitati precise, orar strict, strategii si stratageme, dar solutia lui e cea mai simpla cu putinta: mami, relaxeaza-te, copilul n-are nicio problema! ?

  2. Eu am un bebe de 4 luni care nu a fost mancacioasa de la inceput, e mereu la limita inferioara (alaptata). Insa de 3 sapt refuza si san si biberon, mananca 2-3 min cand e semiadormita si asa o vanez toata ziua. E tare greu sa stai linistita si sa te gandesti ca in cazul asta copilul stie ce e mai bine pentru el. Poate asa este, insa ma doare stomacul in fiecare sapt cand o cantaresc si vad ca a luat 70-80g.

    • Poate e o greva a suptului. Apare de obicei cam in jur de 4-5 luni. Incearca sa o alaptezi intr-o camera cu cat mai putini stimuli, eventual mai pe intuneric.

    • Asta cred si eu, ca e o greva suptului din cate am citit, insa nu a fost o mancacioasa de la inceput, fara suplimentul de seara lua cate 100g/sapt in primele 2 luni, 2.5 luni.

    • Sună a greva suptului…încearcă să îi oferi când e semiadormita, fara stimuli, canta-i, leagan-o, plimb-o, încearcă poziții diferite și MAI ales asculta de ea…nu o forța…au un instinct fantastic! Încearcă să te relaxezi tu mai întâi, caci ea simte de mult mai multe ori ceea ce simți tu…. Cu drag o mamica că a trecut cu puiul ei 3 luni prin greva suptului…

    • Of Dumnezeule si cum ati rezistat 3 luni? si dupa 3 luni a mancat bine, normal? O pun la san mai ales cand e semiadormita, altfel nici sa nu vada. Cred ca isi ia un minim de 2, 3 min si gata, asta e tot.

    • Am avut si eu cu micuta o perioada din asta, cam o luna. A stagnat in greutate, la 7060 grame mult. As intreba: noaptea suge? Incearca sa iti pastrezi productia de lapte, sa pui comprese calde pe san si sa efectuezi compresia sanului in timpul alaptarii, ca sa ii vina laptele mai usor. Sau daca ai posibilitatea sa chemi un consultant in alaptare, care se pricepe, te poate linisti si sfatui.

    • Da, noaptea suge de 3, 4 ori tot asa cate 4-5 min. se Cand manca mai bine ziua, se trezea de 2x/noapte. Acum ca mananca f prost ziua, se trezeste si de 4x/noapte. Am fost si la consiliere in alaptare, mi-a spus sa o pun la san de cate ori am ocazia si cat mananca e ok…pentru o perioada…

    • Irina, e posibil sa fie si reflux. Se poate face o ecografie pt diagnostic si medicatie daca e necesar. Si eu cu fetita (5 luni) tot mai mult semi-adormita o hranesc, ziua uneori mi se pare ca abia mananca, insa noaptea suge des si mananca linistita cu o evolutie in greutate buna. Important de urmarit cate scutece uda in 24h ca indicator de alimentare corecta – cel putin 5 scutece ude in 24h (scutec ud = 5 linguri de lichid in scutec).

    • Ma gandesc ca daca era reflux imi spunea pediatra pana acum. Ea nu da nimic afara, la cat mananca sa mai dea si afara :(( Nu uda 5, cred ca uda 4….aproape. Noapte a ajuns sa se trezeasca si de 4, inainte erau doar 2. Cu rabdare si speranta inainte!! Multumesc mult de sfaturi!

    • Eu zic ca isi va reveni, mie mi-a dat Rox Dudus speranta sa rezist, ca altfel o luam pe dupa visini, cand o puneam pe cantar si dupa 3 saptamani inca nu luase nimic in greutate. Sa dea Domnul sa fie bine si la voi!

    • sau asa e ea. Fiica mea a luat la san maxim 500gr pe luna, si apoi din ce in ce mai putin, la 6 luni avea nici 2 kg peste cele nascute.
      E sanatoasa tun!
      Da, mi-au trecut multe prin cap si mie, apoi mi-am dat seama ca e important sa accept ca realitatea mea e diferita de realitatea altora, ca statisticile sunt statistici, ca sunt si copii sub medie, ca fiica mea.

    • Chiar sunt in momentul in care nu ma mai intereseaza nicio statistica si niciun grafic, vreau doar sa stiu ca e sanatoasa. Mi-e tare frica sa nu aiba ceva, o boala si eu sa nu-mi dau seama, sa nu stiu…panici de mama cred 😀 in 4 luni a luat aproape 3kg (plecand de la greutatea cea mai mica, nu cea de la nastere). Multumesc tare mult pentru pevestile voastre, pentru ca ati impartasit cu mine experientele voastre.

    • Așa făcea și copilul meu și s-a dovedit că avea giardia. Da, giardia la 2 luni jumate! Analiza este non-invaziva, din scaun, examen coproparazitologic și antigen giardia, merita exclusa această cauză, care poate da mari bătăi de cap (afectează mucoasa, flora, da lipsa apetit și alergii, intolerante). Sănătate multa!

    • Pai si cum a fost depistata, adica ce semne avea bebe? Se vedea ceva in scaun, in afara ca nu manca ce indicii aveati?

  3. Saruta-ma mult sau BESAME MUCHO în spaniola ..Este scrisa de același autor și ar trebui citita de fiecare viitoare mămică. …nu este o metoda de parenting …e o carte Cum bine spune Carlos la început …în apărarea copilului ….se pare ca astăzi subiectele tabu sunt tot ce tine de copil …îmbrățișări prea multe …stat în brațe etc….iar ce era tabu înainte vreme acum sunt subiecte normale …..e o carte care cred ca te convinge sa te bucuri de maternitate și copilul tău ..te convinge ca totul tine de instinctul matern ….ca înveți împreună cu copilul tău …de la copilul tau

    • Buna! Am incercat sa gasesc cartea Saruta ma mult, în în română, dar nu reusesc sa identific un site care sa o dețină. Aveti idee unde o pot gasi? Multumesc!

  4. Printesaurbana, ai mai vorbit de acest subiect si in articolul „Copilul meu nu-mi mănâncă” din 2013 si ne spuneai ca o prietena (parca asa te-ai exprimat, Andra Gheban) traduce aceasta carte a lui Gonzales si ne întrebai daca ne interesează…. din 2013 si pana acum in 2017 nu s-a întâmplat nimic? Nu a reusit sa traducă/publice cartea???
    Acum tu ne spui tot asa ca urmează sa apăra si in limba romană…..cand? Daca data trecută a durat 4 ani si degeaba…
    Am vazut însă ca se găsește pe eMAG in engleză pt cine este interesat!
    Multumesc

  5. Am doua fetite gemene de 1 an si 4 luni. Una dintre ele nu mai mananca absolut nimic solid, doar lapte. Asta cam de 4-5 zile….. Nici nu mai stiu ce sa fac…

  6. Am 2 băieți, unul de 12 ani care bineînțeles ca nu mănâncă orice și mai nimic, protestează inclusiv la cartofii prăjiți dacă nu sunt asa cum vrea el. În schimb adora salata de roșii cu castraveți. ?Mai am unul de 2 ani și 5 luni care manca aproape orice, biberonul l a lăsat singur la 2 ani de la un timp mănâncă doar cereale dar acum nu le mai vrea nici pe acelea,mai nimic nu mănâncă ?

  7. Majoritatea copiilor trec prin faze de mofturi la masa, dar cel mai important este sa nu pui presiune, sa ai un program si eventual un plan de mese. Asa e mult mai usor sa ii asiguri nutrientii necesari si sa faci antrenament pentru introducerea alimentelor noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *