Iubitule, nu e că nu te mai vreau… (p)

Iubitule, nu e că nu te mai vreau…

E că nu mai am timp să te vreau.

Că nu mai am putere să te vreau.

Că nu mai știu să te vreau.

Dar te vreau. Te iubesc și te vreau.

Felul în care te joci cu copilul nostru, vocea ta când îi vorbești, felul în care mă privești uneori, toate mă mișcă și mă fac să te vreau.

Dar nesomnul, oboseala, prea multele lucruri pe care le am de rezolvat de dimineață până seara, toate mă fac să nu mai am putere să fac pasul către tine.

Știu că amândoi avem nevoie de asta. Să ne amintim ce bine ne e împreună. Să ne mângâiem și să ne privim, să respirăm împreună, să ne mișcăm împreună, piele pe piele. N-am uitat.

Știu cât de mult contează pentru tine, dar și pentru mine, să nu ne pierdem unul de altul. Corpul tău are nevoie să nu-l uite pe al meu și invers. Observ și eu cât de bine ne face atunci când reușim să ne regăsim, chiar dacă pe fugă, în șoaptă, mai rar, mult mai rar ca înainte. Îmi spun mereu, când ne întindem amândoi transpirați, zâmbind, că ar trebui să facem asta mai des. Îmi jur asta. Uneori îți jur și ție.

Cu toate astea, nu reușesc, pur și simplu nu-mi iese. În fiecare dimineață îmi fac planul pentru seara. O să vină acasă iubitul meu, o să culc copilul, apoi o să merg să-l îmbrățișez, să-i spun cât de drag îmi e de el, cât de dor îmi e de timpul nostru împreună.

Dar apoi ceva se întâmplă. Viața noastră se întâmplă. Entuziasmul meu se scurge pe parcursul zilei, dispare undeva, între a cincea masă a copilului și a șasea, între alergat în parc și strâns jucării, între telefoane cu mama și pus rufele la uscat. Nu mai pot în seara asta, vreau doar să mă întind și să dorm. Sigur înțelegi, iubitule, și tu ești obosit, așa-i?

Mâine, mâine sigur o să fie mai bine. Nu mai las să treacă încă o zi, promit. Am și uitat când ne-am îmbrățișat ultima oară. Cred că era încă toamnă afară…

Dar ziua următoare face copilul febră. Sau se strică mașina de spălat. Sau primesc o ofertă nouă de job. Altceva e, din nou, mai important. Și mai trece o zi, o săptămână.

Nu e că nu te mai vreau, iubitule, e că nu mai știu cum și de unde să încep să te vreau. Nu ca înainte, nu, ca înainte nu mai există. Vreau să te vreau ca acum, ca soț și tată, ca partener de cursă lungă, ca om alături de care vreau să trăiesc și să iubesc toată viața.

La mine-i cheia. Eu pot să schimb asta, neputința și nedorința. Nu pun presiune pe mine, asta ar face totul și mai greu. Încă un rol de împlinit la perfecție, încă ceva de făcut. Mai întâi, o să am grijă de mine. O să mă uit bine în oglindă și-o să-mi descopăr ochii. Părul. Coapsele. Sânii. O să-mi placă de mine iar și o să vreau să mă redescoperi. N-o să mai fac planuri și promisiuni, o să mă las să simt momentul acela potrivit, în care tu o să mă privești într-un fel și eu o să te privesc cu un da, iubitule, acum vreau și pot să fiu cu tine.

Și poate n-o să ne grăbim, poate o să îndrăznim mai mult, pentru că acum suntem mai mult, acum avem mai mult și ne cunoaștem mai bine. Avem toată viața înainte noi doi, dacă ne hrănim relația cu atingeri, cu aprecieri, cu timp împreună.

De azi o să mă uit la mine cu drag. O să încep să mă plac mai mult. Pentru că sunt frumoasă, sunt de dorit, și la fel ești și tu!

Încă puțină răbdare, iubitule, și va fi bine. Just wait and see.

********************************************************************************************

O idee bună pentru a vă recăpăta încrederea și curajul în intimitate este lenjeria intimă senzuală. Se simte atât de bine pe piele, te face să te simți grozav, e plăcută ochilor norocoși care pică pe ea, imediat ce e purtată. Nu este scumpă și poate face minuni pentru un cuplu care nu reușește să se regăsească. Vă recomand site-ul sevensins.ro. În următoarea săptămână, aveți reduceri de până la 60% la majoritatea produselor. Curaj! Știu că nu-i tocmai cadoul clasic de Moș Niculae, dar mă pot gândi la puține lucruri care vor stârni mai mult entuziasm partenerului de viață! 🙂

 

Sursa foto preview: cuplu matur via Shutterstock.com

 

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

30 comentarii

    • Am patit eu :)))))))))) sotul era plecat la un meci, eu acasa am gatit, m-am coafat, m-am imbracat sexi in ceva negru si dantelat…cand a venit deja mancase hotdog pe stadion si echipa lui pierduse asa ca era in no mood :))) fix cu gandul la bancu asta m-a dus toata situatia :))))

    • 1. Se face comanda, dupa inspiratie, pofte, imaginatie etc.
      2. Se adorm toti copiii (asta-i provocarea cea mai cea)
      3. Se face echiparea din ‘arsenal’
      4. Se invita sotul intr-o camera libera
      5. Se poate condimenta cu cateva jocuri kinky
      6. Etc. 😀

      saaauuuu

      Mai e varianta echiparii din ‘arsenal’ (ceva spicy, pe sub echipamentul obisnuit – pot fi si pijamale de data asta), anuntat sotul si fatait asa prin casa. Sa vezi ce repede sare-n ajutor cand vine vorba de adormit copiii… 😀

    • Elena, mai e un pas de explicat. Cum sa faci sa nu adormi odata cu copiii?? 😀

      Noi avem sanse doar cand nu doarme cel mare la pranz si asa adoarme repede seara. Altfel, nu prea :)).

  1. Stii ce imi place cel mai mult la tine si la blogul tau? Sinceritatea, faptul ca nu încerci sa pari perfecta, ca nu încerci sa pictezi imaginea pefecta in conditiile date. Uite, aveam impresia ca numai eu am gândurile astea, si ca numai eu o pătesc sa imi dispară entuziasmul pana seara si sa adormim apoi ca niste colegi de apartament, unul langa altul. Ma simțeam foarte prost din cauza asta. Insa tu m-ai facut sa ma simt mai bine in pielea mea si iti multumesc pentru asta

    • Me too! Intotdeauna am fost o participanta extrem de activa la viata sexuala a cuplului. Pentru mine sexul era prioritatea, era motivul pentru care imi alegeam partenerii :)) sa fie barbatul sexi, nu bogat, nu patron…doar tanar si frumos! Ca sa-mi placa, sa ne simtim bine, si apoi vedeam eu daca e potrivit. M-am casatorit cu unu si frumos(in ochii mei, evident) si destept. Vai ce fericire!Si am facut un copil…si situatia, usor usor, a inceput sa se deruleze fix asa. Chestia asta mi-a provocat si frustrare si chiar depresie. Cum adica, EU nu mai fac dragoste des? Nu mai am chef? Nu mai are nici el asa des? EU prefer sa vad un serial decat sa arunc hainele de pe mine? Greu am acceptat amandoi ca sexul va trebui programat, discutat, facut mai pe graba, mai rar…Vorba ta, Printesa, ne asteapta tot o viata doar in doi, important este sa trecem peste anii astia cu gratie si intelegere. Ca-n filme nu este, clar!

  2. Ah, cate vreme am fost si eu asa, daaar incepem sa ne revenim, fetita are 3,3 si baiatul 1,7, deci va dati seama, cand sa ne mai revenim… a venit baiatul. Acum, in sfarsit, mai leaga si ei niste ore se somn noaptea, ca acum cateva luni nici nu l puneam pe baiat la somn, ca l si auzeam plangand, ca se trezea :)) ce sa te mai apuci? Cate imi propuneam si eu si nimic nu faceam :)) dar cu rabdare, iata au venit si vremurile mai pasionale 🙂

  3. Offf mamici.. Cand imi ziceau alte mamici nu le credeam.. Fimiu fi’mea doarme cu mine inca si au 6 ani.. Ei fi’mea are 5 fimiu nici si dorm cu mine daa…si sotu sarcu ma invita dincolo si eu ii zic aq vin si nu mai ajung.. Si eu fac scenarii pt diseara si pe parcurs mi se taie.. Asa m am regasit printre spusele voastre credeam ca sufar de una alta dar vad ca e o etapa normala.. Imp e sa o depasim impreuna..

  4. Daaa ce bine ma regasesc si eu….ne trezim dimineata, ne sarutan pasional, ne promitem o seara magica noi 2…ceva mesaje si in timpul zilei….si pana seara se scuuuurge toata energia si sfarsim amandoi tolaniti pe canapea nefiind in stare nici sa urmarim ceva la tv….adormim ca 2 pensionari.
    Nu sunteti singure mamicilor….cred ca mai toate patim asta.

  5. Nu are legatura neaparat cu postul asta, dar vreau sa-ti spun ca mi s-au parut complet deplasate intrebarile despre viata ta sexuala la emisiunea Love is fun si ca mi-am schimbat parerea despre Gaspar, mi s-a parut complet neprofesionist din partea unui psiholog sa faca lucrul asta. Nu am urmarit cap coada alte emisiuni Love is fun, dar nu cred ca a mai facut asta cu niciun invitat, am impresia ca doar cu tine si-a permis pentru ca tu esti atat de sincera si vorbesti atat de deschis despre tine. Poate ma insel… Dar cred ca se poate vorbi despre sex si altfel decat despre pozitii sexuale si picanterii, ar fi putut sa te intrebe pe tine ce vrei tu sa impartasesti in domeniul asta. In fine, comentariul asta e mai mult despre mine decat despre tine si mai bine-l scriam undeva pe pagina lui Gaspar.

  6. Nici nu stiti ce bine vindeca faptul ca aflam ca nu suntem singure si ca tuturor li se mai intampla si asta. Mie insa imi e tare teama in continuare de ideea ca devenim colegi de apartament si atat. Si de ce ar trebui doar noi sa incercam, sa mai vina si domnii cu niste incercari din astea:)

    • dada! doar ca uneori domnii care pana la urma vin cu incercari din astea sunt altii decat temporarii (hopefully!) colegi de apartament. :-)))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *