Și zeiţele plâng câteodată

ARTICOL SCRIS DE DIANA SIMION, BLOGGER PE MAMENEBUNE.RO

Știi momentul acela în care îți spui că probabil se petrece vreo configurație aparte de stele, sateliți, praf cosmic, găuri negre și incredibil de negre, eventual și o tornadă, toate chiar deasupra capului tău?

Vorbesc despre zilele acelea pe care toate femeile le bifează, cu copii de îngrijit, cu responsabilități la job, cu mâncăruri de pregătit, piață de făcut, soț și el pe undeva, prietene de refuzat la obișnuita “girls night out”. Cu toate astea, reziști. Te trezești a doua zi și intri în două secunde în iureșul cotidian, chiar dacă bateriile tale sunt pe minus încă de dimineață. Altă soluție oricum nu ai. Cauți puteri de unde nu-s și scoți capul pe fereastră, ieși în lume și-ți vezi de programul deja prefigurat și poate confirmat cu cealaltă jumătate, cu bunici sau cu bone.

Și în lume, ce să vezi! Chiar când ți-ai făcut puțin curaj și ți-ai întremat inima, iar copilul în sfârșit a început să reacționeze pozitiv, o vezi pe ea – Mama Perfectă. Pare un vis. Oare cum reușește să fie așa Zen? Înseamnă că acasă la ea e Nirvana, nu ca la tine, Haosul Pământului.

Să-ți spun un mic secret: ești la fel de perfectă ca ea. E vorba doar despre un moment trecător. Și la tine, și la ea. Atât.

Am înțeles asta abia de curând, în urma unei întâmplări pe care v-o povestesc mai jos.

Era o zi obișnuită de toamnă. Pe atunci, creața cea dulce avea 3.6 ani. Se împlinea cam jumătate de an de când începuse grădinița. Urma să particip la prima ședință cu părinții. Blondul de acasă avea cam 2 ani.

Mă așez pe scaunele minuscule, alături de ceilalţi părinţi care veniseră deja pregătiţi cu întrebarea cea mai arzătoare: “Cum este copilul meu în comunitatea clasei?” Asta mă interesa şi pe mine, normal. Aşa că am ascultat cu atenţie toate observaţiile făcute acolo.

La un moment dat, discuția a început să se mute în sfera particulară, iar diferite mame au început să ne împărtășească experiențele din sânul familiei. Stăteam și ascultam și mă minunam de cât de simplu e cu un copil. Pffff.

Una dintre mame mi-atras atenția în mod deosebit. Era o “sexy mama” cu un marsupiu în care se afla al doilea copil abia născut. Ieșea mult în evidență pentru că era de fapt singura mămică purtătoare de rochie în acea urâtă zi de toamnă și, în mod sigur, singura care trecuse pe la coafor sau măcar avusese timp să folosească cu dibăcie, peria și uscătorul de păr. O cunoșteam puțin pe vremea aceea și știam că este o mamă dedicată, pusă la punct cu tot ce înseamnă educația liberă, blândă. Soțul se afla în dreapta ei. Cred ca era singurul bărbat de la masa noastră de mămici. Cu alte cuvinte, era dovada vie că SE POATE. Deci nu era doar o invenție! Chiar există!

Mai toate problemele ridicate de mămicile prezente erau soluționate total sau parțial de grațioasa mămică. Soluțiile nu erau doar din experiența ei încă incipientă. Nu. Soluțiile veneau din cărți sau practici observate la tot felul de seminarii. Directoarea grădiniței confirma sau completa pe alocuri cu alte informații folositoare.

Ce mai, era o mamă bună de luat acasă.

Am plecat gândindu-mă că ceva supranatural se petrecea în familia aceea.

Cum să fie amândoi, mama și tata, la ședință? Eu speram măcar să îmi găsesc jumătatea când în sfârșit aveam să ajung acasă, dar erau mari șanse să găsesc copiii alături de bunici, cum de altfel îi și lăsasem.

Cum să ai și rochia călcată, și părul făcut? Cum oare să reușești să citești atâtea informații, să ai timp să te joci cu copilul cel mare, să îl alăptezi și pe ăla mic atât ziua cât și noaptea? Oare ce mânca?

Au trecut doi ani de la ședința aceea cu părinții…

În vara trecută, am ieșit și noi în prima tabără cu grădinița copiilor. Copii mici, gălăgie, veselie, foc de tabără etc.

Mămica de mai sus era aproape neschimbată. APROAPE. Între timp, copiii crescuseră. Cea mică mergea acum și era foarte activă. Băiețelul cel mare se manifesta ca un adevărat viitor bărbat. Pe scurt, avea acasă doi mici Duracel.

Mi-am luat inima în dinți și am întrebat-o:

Eu: Draga mea M, erau copiii noștri mici, și la ședința cu părinții te-am observat în toamna aceea cât erai de senină și de fericită: doi copii superbi, cu soțul lângă ține, erai la patru ace, nu se vedea niciun cearcăn, aveai soluții pentru tot, mai ştii?

Draga de M: CÂND? SERIOS? Atunci? Mă bucur că asta s-a văzut. Situația era foarte diferită. Eram praf de oboseală, pentru că cea mică mă trezea non-stop, nu mai ieșisem din casă de luni de zile, nu mai știam cum e să participi la un dialog între adulți. Prin urmare am hotărât împreună cu soțul meu să merg și eu la ședința la care trebuia să meargă doar el. Dacă tot a fost ieșire, mi-am luat și eu o rochie pe care evident că nu o mai purtasem de cel puțin un an, căci fusesem însărcinată. Părul? Hă! Era doar spălat! Mâncam doar ce apucam din ce mai rămânea în farfuriile copiilor. Asta se traduce prin mâncare puțină și sănătoasă – deci un ten perfect. Pe scurt: eram praf.

Eu: Păi cum, incercaseși să îmi oferi și mie câteva sfaturi în ceea ce privește creșterea a doi copii mici. Teoretic, le știai pe toate.

Draga de M: Habar nu aveam ce urma să vina. Iar acum sunt din nou însărcinată.

Glumesc. GLUMESC. Tot doi copii are.

Am râs amândouă și mi-am promis că voi scrie un articol.

Viaţa este făcută din momente. La cât mai multe momente frumoase!

Sursa foto: mamă perfectă de doi via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

9 comentarii

  1. De unde rezulta ce importanta este forma, in cazul acesta sustinuta cu fond (de ten) a „sexy” mamei.

    Nu stiu de ce, de cate ori citesc cuvantul Nirvana, nu ma trimite la sensul ezoteric, asa cum ar fi normal, ci la …} Smells Like Teen Spirit {…

    • Cred ca este important orice sprijin, dar în special cel pentru suflet. Daca stam bine și cu somnul atât de necesar, rețetă iese delicioasa, ca în cartea de bucate. Dar cât de delicioasa este vor știi, în special, cei ai casei.

  2. La noi problema asta o are sotul. El crede ca la toti e perfect in casa doar la noi e greu. Eu vorbesc cu alte mame, la servici ne plangem toate , nu am nici o „zeita” d-asta in jur ba din contra, schimbam sfaturi de cum sa mai rezistam inca un pic.
    La el e diferit. Cand se vede cu prietenii discuta de orice numai de familie nu. Si traieste cu senzatia ca viata reala e ce vede pe FB pe la altii cu copii.
    Oricat ma chinui nu reusesc sa-l conving ca viata reala e diferita.

  3. pffff, daca „sexy mama” arata asa cand de fapt era praf, sa ne inchipuim cum arata acum cand copii sunt mai mari si are timp sa se aranjeze cu adevarat.

  4. Eu cred ca aceasta sexy mama este defapt a lucky one cu sot implicat si iubitor si super bunici care isi adora nepotii. Ea nu e asa sexi, e doar fericita ca a iesit in lume si bucuria din ochi o face sa straluceasca.
    Iar acum dupa 2ani+ copiii sunt duracel si minunati iar mama e plina de nesigurante pe care le infrunta zi de zi. Incearca sa fie un om complet, model pentru copiii sai. Cum o vad cei din jur e bonus. Daca lucrurile par simple cand va uitati la ea, sa stiti ca par la fel de simple cand se uita si ea la voi.
    Efortul pe care il depunem nu se vede, este dizolvat in iubirea din priviri catre micutii oameni si asta face sa para simplu din exterior.
    Ramane doar iubirea si veselia.
    Diana, thank you

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *