De ce e așa grozavă plastilina de calitate? (p)

Copiilor le place să FACĂ lucruri. Să creeze. Să modeleze. Să dea viață. Fac asta mereu în jocurile lor.

E foarte important ca primele lor experiențe de creat lucruri să se petreacă într-un spațiu sigur, plăcut, procesul să fie unul amuzant, fără experiențe triste, înfricoșătoare sau pline de furie și resentiment, iar rezultatul să le placă.

Cu alte cuvinte, e important să-i fie ușor copilului de mic să creeze, să se distreze făcând asta, pentru ca și când mai crește să aibă chef să modeleze, să nască lucruri din plăcere și curiozitate, nu pentru că e musai. Astfel, jocul rămâne magic pentru ei, iar creația nu va fi subiect de frustrare, ci doar de bucurie!

Plastilina moale, de calitate, e foarte importantă pentru copii.

Îmi aduc aminte când mergeam la grădiniță, cât de mult mă enerva lucrul cu plastilina, pentru că era tare, uleioasă, mirosea urât, trebuia să o țin în palme multă vreme ca să devină ceva mai ușor de modelat, și mă murdăream rău. Rămâneam pătată și lipicioasă pe degete toată ziua, iar ce-mi rezulta din bucățile greoaie de plastilină era ceva noduros, care nu-mi plăcea.

Plastilina modernă e parcă de pe altă planetă. E moale (ceea ce înseamnă că o modelezi ușor și poți corecta imediat ce nu-ți place), nu se lipește, nu pătează, nu e grasă, are culori vii și miroase plăcut. Stau și mă joc cu ea pe podea vreme îndelungată, am ajuns chiar să caut tutoriale pe youtube ca să învăț să fac animale și tot felul de forme interesante, pe care le las la uscat, n-am inimă să le stric. Copiii sunt mai practici ca mine, ei strică și fac iar de zeci de ori la rând. 🙂

Partea lor preferată e să amestece culorile (ceea ce pe vremea mea era teribil de interzis). Duminică au observat că pot face din plastilină amestecată planete, scoici colorate și brățări cu modele spectaculoase.

Și, desigur, cel mai lung caca din lume. 🙂

Dar plastilina nu e doar plăcută, e și utilă pentru copii. Gaspar Gyorgy, psiholog clinician și psihoterapeut, spune că:

  • 90% dintre părinții pe care-i cunosc își doresc copii competenți la școală, iar dezvoltarea abilităților de motricitate fină este esențială! Plastilina este un material excelent în acest sens, deoarece prin utilizarea acesteia copiii își exersează musculatura degetelor și controlul asupra acestora, ceea ce-i va ajuta mai apoi în exersarea scrisului și în manipularea altor materiale didactice.
  • O altă preocupare a părinților este sănătatea mintală și emoțională a copilului. Cu toții ne dorim ca cei mici să fie cât mai bine protejați de stres și de tulburările psihice, dar puțini știm că cea mai bună „terapie“ este joaca. Nimic nu-l ajută pe cel mic să-și descarce mai bine stresul și tensiunea psihică decât o activitate ludică. Recomandarea mea pentru astfel de situații include și super-plastilina. Majoritatea părinților care au urmat această idee au revenit cu un feedback deloc surprinzător – s-a relaxat nu doar copilul, ci și adultul.
  • Observațiile mele clinice arată că, atunci când copiii împreună cu adulții se implică în modelarea plastilinei, ei vorbesc mai mult decât atunci când stau la o masă și mănâncă, spre exemplu. Copiii vorbesc adesea chiar și atunci când se joacă singuri. Iar dacă au companie, modelarea plastilinei poate deveni cea mai distractivă modalitate de exersare a abilităților de comunicare, de îmbogățire a vocabularului și de creștere a granulației emoționale (capacitatea de a discerne între diferitele emoții).
  • Atunci când copilul începe să modeleze, își dă frâu liber imaginației și creează ca un adevărat artist. Pe măsură ce copiii învață să se joace cu super-plastilina, ei devin mai creativi și mai abili în detalii și finisaje. Exprimarea ideilor și gândirea simbolică sunt, de asemenea, implicate aici. Adesea, copiii pretind că fac altceva, în timp ce folosesc pasta modelatoare – frământă un aluat exact așa cum au văzut în emisiunile culinare, ridică blocuri precum constructorii sau sculptează ca artiștii.
  • Cei care se descurcă cel mai bine la a-și transforma visurile în realitate sunt aceia care îndrăznesc să-și folosească mâinile. Aceștia sunt oameni mari care în copilărie au avut permisiunea de a se murdări, de a face dezordine și de a explora cât mai mult posibil.
  • Marea problemă a generației tinere este concentrarea sau mai exact lipsa acesteia, ne spun la unison cadrele didactice. Prin joaca cuplastilina, copilul își exersează concentrarea și perseverența.
  • În timp ce se joacă cu plastilina, majoritatea copiilor își pun și corpul în mișcare; desenul necesită o postură mai statică. Mai mult decât atât, desenul relaxează, dar poate crește și nivelul de anxietate de performanță – fiindcă odată finalizat, cu greu îl mai poți retușa, riscând să-l strici definitiv. Adesea, am auzit copii care-mi spuneau că nu au desenat la fel frumos ca ceilalți. Dar nu am auzit niciun copil care să-mi spună că ceilalți modelează mai frumos – pentru simplul motiv că-și puteau relua încercările ori de câte ori doreau, până ce le ieșea după gustul lor. Ceea ce înseamnă că experiența reușitei este mai ușor de obținut prin utilizarea pastei modelatoare decât prin desen sau pictură.

Ca să nu facem dezastru prin casă (pentru că mereu cad firimituri de plastilină în jur), avem o față de masă pe care o folosim doar pentru asta. Copiii pot face ce vor cu plastilina, o pot decupa, modela, lipi, amesteca, pot folosi seturile de modelaj pe care le avem sau pot inventa jocurile lor.

În weekend ne-am jucat mult cu setul de dentist, care îi fascinează pe amândoi, pentru că sănătatea dinților e un subiect dezbătut aproape zilnic în casă.

Au modelat dinți și măsele, apoi le-au pus în gură și le-au extras pe cele cariate, am făcut un aparat dentar tot din plastilină (la cum arată dinții cei noi ai Sofiei, probabil că va fi nevoie să poarte unul mai târziu), am folosit freza cu baterii ca să curățăm dinții și oglinda specială să vedem în spatele gurii și în carii.

Cât unul făcea pe tehnicianul dentar, celălalt făcea paste de diferite forme, ca să învețe pacientul să mănânce sănătos, nu doar bomboane (care i-au stricat dinții).

Curând au ajuns să producă caca la aparatul de modelat, apoi i-au făcut personajului nostru dinți maro și i-a extras limba, ca să o disece. Trei ore mai târziu, nu reușeam să-i conving să strângem, ca să pot pune masa pentru prânz.

Ieri când i-am adus de la școală, ghiciți ce-am luat de la capăt.

Vă recomand plastilina aceasta prietenoasă, cu sau fără seturile de joacă. Noi folosim PLAY-DOH de când erau copiii foarte mici, în continuare e preferata noastră. Nu știu dacă știați, dar în 2017, marca PLAY-DOH a fost produsul numărul 1 pentru Artă & Lucru manual în SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Spania, Rusia, Mexic, Canada & Australia (conform NPD Group/Retail Tracking Service).

Partea mea preferată (și sunt sigură că și a copiilor) este că atunci când te joci cu plastilina, nu există un fel corect de a te juca. Orice e posibil!

Iar asta e o joacă foarte valoroasă pentru copii și chiar și pentru noi. E o metodă antistres foarte eficientă pentru neperfecționiști. 🙂

Pin It

6 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *