Când fetița mea nu vine la timp de-afară…

Sofia are 10 ani şi jumătate.

Avem stabilite câteva reguli simple ca eu să pot sta liniștită cât ea se joacă afară. Știu cât de important e pentru ea să exploreze singură, să observe păsările, plantele, să știe că am încredere în ea, că o las să decidă pentru sine în timpul ei de stat afară.

Cred că e foarte important ca de la o vârstă copiii să aibă acces la timp nestructurat, nesupravegheat, să ia decizii, să greșească și să sufere consecințele deciziilor lor, să aleagă între anturaj și siguranța proprie, să fie expuși la situații noi, în care nu au părintele alături pentru ghidare.

Asta dacă, desigur, avem un mediu sigur în care să-i lăsăm nesupravegheați, fără mașini, câini sau persoane dubioase, șantiere deschise sau mai știu eu ce pericole reale.

Regulile noastre simple sunt așa:

-vii din când în când pe acasă, să văd că ești bine și să-ți spun când trebuie să vii de tot

-seara nu întârzii mai mult de ora X (variază în funcție de ziua săptămânii și de ora la care se întunecă)

-nu ieși din cartier (care e măricel)

-nu intri în case cu excepția vecinilor X, Y și Z

-dacă vreunul dintre prietenii cu care te joci e pe cale să facă o prostie pe care o consideri mare sau e rănit, vii imediat și-mi spui

-când te strig și mă auzi, vii, nu te prefaci că nu mă auzi (iar eu promit că te strig doar când e musai să vii acasă).

De multe luni merge totul uns. Când vine de la școală nici nu intră în casă, se duce direct pe-afară, indiferent dacă e soare sau plouă. O las.

În weekend iese chiar și înainte de micul dejun. Face un tur, apoi revine, mâncăm, iese iar, vine când i se face foame.

A mai venit zgâriată, rănită în genunchi, udă toată (după ce a căzut în canal dându-se uța pe o salcie), plină de alge (s-a băgat în canal să scoată o vecină mai mică decât ea, s-au jucat, nu a fost pericol real).

Canalele nu sunt adânci, nici când plouă mult nu îi trec de gât, iar ea știe să înoate.

Ei, acum câteva zile se făcuse 8 și jumătate aproape și ea nu venea.

De o jumătate de oră o tot strigam în fața și în spatele casei. O strigase și fratele ei, o căutase și el.

Stăteam cu cina pe masă de jumătate de oră.

Începuse să se întunece.

Începusem să mă îngrijorez.

Tatăl lor era încă plecat.
M-am îmbrăcat și am ieșit după ea. După câteva minute mi-am dat seama că ieșisem în șosete.

Am strigat-o.

Ivan o striga și el.

Am pornit în direcții diferite.

M-am întâlnit pe drum cu câțiva copii vecini.

I-am întrebat de ea, nu o mai văzuseră de o oră.

Am continuat să merg și să o strig.

Încercam să nu mă gândesc la ce e mai rău.

Dar de ce nu vine?

Într-un final aud pași alergând. Era ea. Îmi venea s-o pup și s-o scutur.

-Sofi, unde umbli? i-am zis cu vocea și intonația maică-mii.

-Am fost la poieniță.

-De ce nu ai venit acasă la timp?

S-a uitat la ceas.

-Ah, nu mi-am dat seama.

-Nu ai văzut că se întunecă?

-Nu, am fost atentă la Yavrou (prietena ei) și nu mi-am dat seama. Scuze, mami, îmi pare rău.

M-a atins cumva părintește pe mână și mi-am dat seama că eram probabil schimbată la față.

-M-am speriat foarte tare.

-Știu, scuze.
Treceam pe lângă ceilalți copii din cartier și se uitau toți la noi.

Îmi venea s-o cert tare, să țip la ea, să o trag de mână, să învețe să nu mai facă, dar am strâns gura, buzele, dinții și am inspirat pe nas.

Ivan încă o striga de pe partea cealaltă a cartierului.

Am intrat în casă și am mai vorbit puțin, deja mă calmasem.

La culcare am mai vorbit câteva minute despre nevoia mea să o ştiu bine. A zis că înțelege.

Nu a mai întârziat de atunci.

Dar eu ştiu că e abia începutul grijilor celor mari. Of.

https://unsplash.com/photos/515dCS-jFEM?utm_source=unsplash&utm_medium=referral&utm_content=creditShareLink

11 Comments

  1. Bianca

    Buna. Cati ani are Sofia? Eu ma gândesc sa imi las prin fata blocului fiica care face 3 ani in Noiembrie, dar totuși imi este teama…

    • Printesa Urbana

      10 si jumatate.

      Nu as lasa-o singura afara la 3 ani, nici la 4 sau 5. Nu cred ca pot avea grija de ei la varsta asta.

    • Adina

      Eu nici la 8 ani nu-l las singur!

    • Violeta

      La 2 ani si 10 luni? Pai abia pot vorbi inteligibil, cum sa o lasi nesupravegheata la varsta asta? Esti sigura ca nu pleaca de manuta cu cineva, ca e nu o loveste o masina, o trotineta, un alt copil, ca nu cade si se lovește? Ce aveti, fratilor?🤦‍♀️

    • Lav

      Bianca, de 3 ori am sters ce am vrut cu adevarat sa iti spun! Atat zic: Doamne fereste! De ce ai facut copil daca vrei sa il lasi afara de capul lui la 3 ani? Vorba cuiva: Da-ti cu reveneala, ca e grav.
      PS: Sofia are 10 ani, nu 3!!

  2. Andra

    Buna! Mie mi-au dat lacrimile cand ai scris ca te-a atins pe umar 🥺 Bine, aveam deja pulsul crescut de la „eu cu Ivan ne-am despartit si o strigam”.

    Asa intelepti sunt, toti copii, le trebuie spatiu sa arate! Multumesc pt exemple! 🤗

    • Stefania

      Doamne, înțeleg perfect situația!!Teama mea cea mai are este ca fiind singur afara,poate păți ceva dar îl mai las în fata blocului și în parcul de lângă casa singur. Îl sun non stop(știu ca nu este bine dar altfel nu ma pot concentra pe altceva).O singura dată l am cautat și eu în cartier dar de atunci este lege sa ma anunțe orice pas pe care il face .David are 10 ani și el.
      PS.Cat despre doamna cu fetita de 3 anisori,ma întreb cum măcar sa gândească sa își lase fetita singura afara?Este inacceptabil asa ceva.
      La 3 anisori poate sa plece cu oricine și oriunde!!!

  3. deea

    Ca pe vremuri la bloc. Și acum stau copiii afara, mult și bine, la bloc dar și in cartierele de case ( mai ales in cartierele de case). De fapt in toată România, in zonele metropolitane, e cam stilul asta – pe care eu nu îl agreez, mi-am asumat și poate am pierdut dar ideea de a imi intra oricând copii in casa și a fi uitați pe la mine( s-a mai întâmplat in cartier) nu mi se potrivește. Dar asta e doar felul meu de a fi. Însă, pentru mișcare fără stres eu zic ca măcar un ceas e musai, pe aici toți copiii au ceva cu care pot lua legătura cu părinții, prin care pot fi monitorizați etc. Oricât de safe ar părea un loc, un cartier, niciodată nu poți sti ce se ascunde in spatele unui zâmbet amabil. Un ceas cu buton de panica, cu funcție spion, GPS- mi se par necesitate, nu moft.

  4. Ioana

    noi stam la 10 min de scoala, mers de copil mic, drum drept fara masini… trecem printr-un parc mic… si am hotarat eu sa il trimit singur si sa vina singur, 2 zile a fost entuziasmat apoi mi-a cerut sa merg cu si dupa el, 9 ani!! apoi s-a imbolnavit cu febra… concluzia trebuie sa fie super pregatit copilul alfel nu se poate!! copilul mare merge de la 7 ani singur peste tot, unde il las, ca ar merge in multe locuri inclusiv la mall!

  5. Eli

    Băiatul meu e foarte temerar.La 3 ani jumate s-a dus singur sa cumpere pâine și avea ceva de mers,dar nu de traversat La 4 ani jumate a traversat orașul cu taxi ca să ma colinde,el locuind la părinții mei,la 7 s-a dus tot singur pana în oraș după ulei de plaja pt ca nu i-a convenit sa dea 30 de lei în cartier dacă putea lua cu jumătate din preț.Si a început scoala…s-a lăsat condus 2 zile.Dupa care a zis ca el nu e copil mic și îl facem de rușine însoțind-ul….Ba mai mult își conducea colegul de clasă pana la poarta pe niște străzi întortocheate. Însă nepotul…e altă poveste.Exact opusul lunare 8 ani jumate dar nici vorba sa meargă singur.

  6. E bine ca are trupa de copii si ca e in siguranta in zona. Noi inca nu am facut pasul (e oricum cu 2 ani mai mica decat Sofia) si nu ma grabesc. Cat am stat vara pe plaja la lac, a inotat cu prietenele ei, au facut tot felul de chestii creative (se organizeaaza zilnic pe timp de vara in chioscul de la plaja), a alergat etc. Dar si eu sunt prin zona si in general regula este ca trebuie sa o pot vedea.

    Desi stie clar drumul spre casa si chiar nu e mare branza, nu merge singura niciunde (decat poate la vecina de langa noi). La prietenii de mai sus, pe deal, merge doar insotita. Cand e seara, luam masina, desi e vorba de 200 de metri. Avem multi ursi negri prin zona si, desi 99.99% din timp isi vad de treaba lor si le e teama de oameni, nu stii niciodata. Si nu simt nevoia sa aflu.

    Spre si dinspre scoala vine cu masina / autobuzul, ca sunt 10 km distanta pe serpentine. In comunitate nu o las nici cu bicicleta, pentru ca e bezmetica si nu se asigura. Iar masinile sunt mari iar ea este mica.

    Prefer sa fiu dupa ea, decat sa am vreo surpriza neplacuta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.