Despre Viaţa lui Kostas Venetis, de Octavian Soviany

După cum probabil ştiţi deja, cei 10.000 de euro oferiţi de Phillip Morris ca premiu la prima ediţie a concursului Augustin Frăţilă au mers la Dan Teodorovici pentru romanul Matei Brunul. Gala de premiere a avut loc miercuri seară la Intecontinental, am mers şi eu. Am făcut mari giumbuşlucuri organizatorice să culc copila mai devreme, am chemat omul acasă în pripă, mi-am tras fusta de coctail peste grămada de oase care se numeşte acum corpu-mi şi am zburat cu taxiul spre centru. De ce m-am înghesuit la gală? Nu pentru turnedoul de vită cu sos de piper verde, care desigur, a fost bunicel, nici pentru paharul de vin alb demisec (primul în hm… 1 an jumate), ci pentru c-am vrut să-i strîng mîna celui căruia eu i-aş fi oferit bănetul şi statueta, să-l felicit şi să-i ofer sprijinul meu în promovarea romanului său (deşi înţeleg de la domnia sa că prima ediţia s-a vîndut binişor, ar mai fi vreo sută de exemplare la vînzare). Sper să pun şi eu umărul la publicarea celei de a doua ediţii. 🙂

Revenind la cărţi şi la concurs, romanul meu preferat dintre cele cinci a fost de departe Viaţa lui Kostas Venetis, de Octavian Soviany. Pe locul doi am notat pe Matei Brunul, pe trei Fem, de Magda Cârneci. Despre ultimele două poziţii aş prefera să nu comentez, o pot face în privat, dacă doriţi.

Dintre cei 20 de bloggeri, 11 l-au văzut pe Matei Brunul cîştigător, 8 pe Kostas Venetis. Înţeleg de ce. Şi o să vă spun pe scurt de ce mi-a plăcut romanul lui Soviany şi de ce cred că merită să daţi 28,2 lei s-o cumpăraţi (acum chiar e la reducere volumul). Există şi ebook, aici, costă 14,95 lei.

Despre Matei Brunul nu scriu, mi-a plăcut cartea, m-a prins, scriitura e plăcută, personajul o să vă pice cu tronc, mai ales dacă sînteţi dintre cei care l-au iubit pe Idiotul lui Dostoievski. Nu scriu pentru că au scris foarte bine despre el ceilalţi membri din juriu care i-au acordat punctaj maxim. Dragoş C Butuzea, Micawber, Corina Săftescu, Ionuca au texte recente despre Matei Brunul, vă invit să le citiţi.

Cunosc condeiul lui Octavian Soviany de pe vremea cînd organizam Cenaclul Euridice la Uniunea Scriitorilor. Pe vremea cu pricina lipeam afişe şi montam bannere în camera în care poeţi şi prozatori îşi citeau mărfurile în faţa unui public mic, dar vioi, de prieteni şi îndrăgostiţi de literatură şi poezie. Atunci am ascultat primele poezii ale domnului Soviany. Da, mi-a plăcut, deşi mie nu-mi place poezia. Poeme multe şi bune găsiţi pe blogul domniei sale.

Domnia sa zice aşa: N-am aflat nici pînă în ziua de azi dacă scrisul e o boală sau un vaccin. Poate e şi una şi alta. Of, de cîte ori mi-a trecut şi mie trebuşoara asta prin ungherele sufletului, numai că mintea mea n-a avut puterea să zămislească frumosul adevăr… Da, cu siguranţă e şi una şi alta. Boală grea şi incurabilă, vaccin gratis şi 100% eficient. Voi care scrieţi ştiţi bine.

Viaţa lui Kostas Venetis nu e un roman pentru pudici. Nu e pentru gospodine sau pentru bunicuţe, nici pentru minori sau pentru homofobi. E o carte despre desfrîu, păcat, ură, crimă. Eroul romanului e atît de scîrnav, de putred, de rău, de stricat încît nu-ţi vine a crede cît de curios devii să-i afli întreaga poveste. Mai ales că încă din primele pagini Kostas apare ca un om schimbat. La finele vieţii pare că s-a întors la Dumnezeu, că şi-a înţeles păcatele chiar dacă nu le regretă, îşi spune povestea nu ca să-i fie iertată, ci ca să se elibereze de utima picătură de venin înainte să-şi dea sufletul. Am citit romanul dintr-o răsuflare, nu doar pentru că e foarte bine scris şi pentru că am vrut, AM VRUT să văd cît de departe merge, ci mai ales pentru că n-am putut dormi pînă n-am aflat ce l-a schimbat într-atît pe grecul cel pervers încît acum, pe patul de moarte, îţi vine să-l pupi pe frunte, după ce în timpul vieţii l-ai privit cu dispreţ, te-ai temut de el, l-ai fi aruncat în puşcărie sau l-ai fi scuipat cu un ptiu drace.

Mi-a plăcut romanul domnului Soviany şi pentru că e despre un personaj pe care ajungi să-l iubeşti deşi nu te identifici deloc cu el, ba dimpotrivă. Cîţi dintre voi ar viola un muribund după ce tocmai a făcut amor cu nevasta omului la un metru de patul acestuia? (dacă sînteţi mai mulţi de unul, nu vreau să ştiu, ok?)

Avem şi poveşti în poveste, care mai de care mai deochiate.

Iată un pasaj la întîmplare, să ştiţi cu ce o să aveţi de-a face.

Da, uneori am visat dubios noaptea. Alteori m-am împiedicat pe stradă ziua gîndindu-mă la viaţa şi zbaterea lui Kostas Venetis. Am mers cu el alături pe dealurile Greciei, în Istanbul, la Bucureşti şi la Paris. L-am privit îndeaproape cum minte, violează, bate, înşeală, cum taie nasuri pe viu şi cum se lasă siluit de infami diverşi. Pentru că oricît de stricată e viaţa lui, oricît de mult îţi doreşti să nu-l cunoşti, nu te poţi abţine să tragi cu ochiul. Şi să-i afli lecţia de viaţă. Ce are el de spus înainte să moară? Kostas Venetis a stat cu mine nişte vreme şi încă o să mai stea. Pentru mine, asta înseamnă că am dat peste o carte bună. O carte care merită să fie cumpărată.

Mulţumesc organizatorilor pentru ocazia de a citi cele cinci romane. Cu acest prilej am aflat cu bucurie că şi romanele româneşti merită atenţie şi susţinere, cu siguranţă o să caut de acum înainte şi titluri româneşti în libăririi şi la tîrgurile de carte.

PS: FEM mi-a plăcut, deşi nu e tocmai un roman cît o sumă de scrieri. Metafore multe, dans printre vise, metamorfoze. E despre femeie, despre facere, despre dragoste, despre Dumnezeu. Am citit cartea Magdei Cârneci ca pe o poezie. Unele strofe mi-au plăcut mult, altele m-au lăsat nedumerită.

Iată un pasaj care mi-a plăcut foarte mult. E despre nefericirea de a te naşte, incredibi de frumos scris:

şi continuarea

Am de gînd să ofer pe blog cele cinci romane, încă nu mi-e clar cum şi cui. Cred că o să vă invit să cumpăraţi unul dintre cele cinci romane, sau orice altă carte scrisă de un român, iar eu vă ofer ca bonus prin tragere la sorţi una dintre cele cinci cărţi. Romanul domnului Soviany o să-l ofer cu autograf cu tot (autograful domniei sale, nu al meu, obviously), o să-mi cumpăr un exemplar şi o să merg la domnia sa să mi-l semneze, şi pe acesta primit în cadrul concursului, şi pe cel nou. Vreţi aşa?

Pin It

18 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *